Glasul celor din morminte

O, credeţi că e rai şi iad? Iată, vasul Meu a văzut, că de multe ori am dus-o şi i-am arătat totul. Plâng sufletele la poarta cerului, plâng părinţii voştri, copiii voştri, că i-aţi petrecut până la mormânt şi mai mult nimic nu mai ştiţi. O, se uită sufletele printre grădele în curtea raiului, că sunt suflete de nu le poţi număra; se uită şi văd scaunele şi frumuseţile, văd cununile, locurile că sunt goale, şi strigă: „Doamne, Doamne, iată cum stau scaunele libere şi noi nu avem pe ce sta, că am obosit de atâta cale de la pământ până aici!“. Vine Domnul Iisus la poartă şi Se uită la ei cum strigă: „Deschide, să intrăm şi noi!“. Şi zice Domnul: „Nu Eu am închis-o, ci voi, cu faptele voastre, ce le-aţi făcut cât aţi fost în trup pe pământ. Unde este rugăciunea ce trebuia să o faceţi? Cu ea deschideţi porţile cerului, căci sfinţii au deschis închisorile pe pământ, au domolit para focului. Nu aţi făcut rugăciune, nu deschideţi porţile cerului la împărăţia Mea“.

... Măi copii, la poarta grădinii mulţi copii aşteaptă, se uită şi se roagă să le deschid poarta, că e mult loc înăuntru, multe scaune, lumini, locurile strălucesc. Eu le-am spus: „Nu Eu le-am închis, ci voi, cu faptele voastre, că aţi prigonit credincioşii care încercau să urmeze după cuvântul Meu, aţi înjurat de soare, de lună, de sfinţi, şi în loc de rugăciuni, aţi hulit şi aţi prigonit. Nu v-aţi rugat, nu aţi avut credinţă. Aţi avut răutate, căci cu credinţă, rugăciune, post şi fapte bune voi deschideţi porţile cerului“.

morţii voiesc să iasă să mărturisească această lucrare dumnezeiască. Mulţi au fost vii pe pământ şi nu au crezut, dar acum plâng cu suspine de cele ce aud de la Mine.

Veniţi aproape! Veniţi şi auziţi cuvintele Duhului Sfânt, că va cânta din toată muzica Sa. Să nu-Mi spuneţi Mie în faţă că nu aţi auzit, că şi morţii îngropaţi de mii de ani, ascultă şi aşteaptă să iasă din groapă şi să mărturisească tot ce au auzit cât au stat în mormânt în vremurile de sfârşit.

Vino, Israele, la Mine, că am făcut minuni şi nu te-ai învrednicit de Mine, iar astăzi, în mormânt, crezi şi aştepţi să ieşi. O, Israele tată, ferice de nepoţii şi strănepoţii pe care-i ai azi pe pământ, că aceia te scapă. Ştii care nu va scăpa? Un tâlhar al duhurilor, un ucigător al duhurilor, un vânzător al duhurilor, acela nu va scăpa.

Dragostea Mea de voi Mă aduce mereu deasupra grădiniţei în care vă am, şi Eu vin să vă hrănesc ca pasărea pe puii ei.

Creşteţi, fiilor, şi daţi putere venirii Mele, şi cereţi-o de la Tatăl ca să vină, că Mă aşteaptă cei din morminte ca să vin şi să-i strig să iasă, că e lungă aşteptarea lor, şi nu e cât aşteptarea cea de pe pământ. O, fiţi mari la minte şi daţi putere venirii Mele, că la cuvântul Meu de la voi se strâng cei din cer, şi se bucură cei din iad de lumina Mea de la voi, şi care ajunge până la ei. Îmi fac mereu cărare spre voi ca să-Mi apropii venirea, ca să pregătesc ziua învierii făpturii, şi ca să fie apoi veacul cerului pe pământ, cu veşnicia lui, căci sfinţii aşteaptă pentru toată făptura care nu mai ştie să aştepte. Aştept şi Eu, fiilor, aştept să vin, şi fericiţi sunt cei ce cred că Eu vin, că aceia se fac ziua venirii Mele şi Îmi luminează calea ca să vin, că e numai noapte în calea venirii Mele. E totul în noapte pe pământ, e totul în beznă, şi nimeni nu mai vede venirea Mea, iar omul umblă pe întuneric şi ziua şi noaptea; umblă şi nu vede nimic, că umblă fără vedere şi fără aşteptare.

Aveţi grijă, fiilor salvatori, să pomeniţi mereu pe toţi cei care s-au născut şi nu mai sunt, şi pe care n-are cine să-i pomenească pe pământ, că e mare jalea sufletului lor şi e mare milostenie să fie pomeniţi, să fie chemaţi la lumină şi să învieze, să ştie că au un Mântuitor, Care-i va striga afară din locuinţa morţilor. Căutaţi să fiţi mereu la zi cu toată rânduiala cea creştinească pentru tot neamul omenesc care nu mai este, şi care este încă, şi nu se îngrijeşte de viaţa sufletului, căci vai sufletelor fără ajutor, fără salvator! Iată, omul pe pământ nu se mai îngrijeşte de viaţa sufletului său, iar în lumea cea nevăzută a sufletelor care nu mai sunt e mare aşteptarea, e mare spaima şi jalea, e usturător să te uiţi! V-am arătat ce este acolo ca să vă prindă mila de cei ce nu mai sunt în trup pe pământ. N-am voit să vă întristez, ci am vrut să vă înduioşez şi să daţi putere venirii Mele, să-Mi apropii venirea, fiilor, ca să pot pregăti ziua învierii făpturii. Pomeniţi pe toţi cei fără de scăpare din locuinţa morţilor, şi Eu Mă duc să le dau nădejde în venirea Mea care vine curând, curând. E lungă aşteptarea lor, şi nu e ca pe pământ aşteptarea. Acolo nimeni nu poate să se ajute unul pe altul. Acolo e numai spaimă fără capăt pentru tot sufletul, şi iată, pe pământ nu mai e om viu care să vrea să ştie cum să facă rânduiala cea creştinească pentru cei ce nu mai sunt pe pământ.

O, nu vrea omul să-şi pregătească de pe pământ loc în cer pentru viaţa sufletului. Dacă omul născut pe pământ nu trăieşte pentru suflet viaţa cea scurtă a trupului, nu-i foloseşte la nimic trupul, ci numai la durerea cea de după acest trup al sufletului. O mulţime de suflete care au spus pe pământ că nu mai e nimic după trupul acesta stau acum în spaimă fără de capăt, aşteptând o mână de scăpare. E numai aşteptare acolo, fiilor miloşi, iar pe pământ nu e om să mai vrea să ştie de la Mine cum poate să-i ajute pe cei ce aşteaptă cu disperare în locuinţa morţilor. Vă învăţ mereu pe voi, căci voi Mă primiţi cu învăţătura Mea. Mi-e milă de toată făptura, şi de aceea v-am ridicat pe voi dintre oameni şi v-am pregătit pentru Mine, şi v-am pus apoi să Mă ajutaţi la lucrul Meu cel pentru venirea Mea, ca să vin să izbăvesc neamul omenesc. Întâi să vin să strig la el ca să Mă audă şi să se scoale la strigarea Mea, iar dacă nu se scoală, să-l scol cu puterea Mea, cu varga să-l scol, că omului nu-i pasă de viaţa sufletului său. Faceţi, dar, pomenire înaintea Mea pentru tot neamul omenesc care nu mai este pe pământ, pentru toată făptura care aşteaptă răscumpărarea omului, pentru toţi şi pentru toate, fiilor, căci făptura toată suspină aşteptând răscumpărarea. Faceţi prescuri de pomenire pentru masa Mea cu voi, pentru jertfa Mea cea pentru om. Faceţi colivă din grâu, ca să se adune în trupul ei cei pomeniţi prin ea. Faceţi căpeţele, ca să se adune prin ele arhanghelii şi îngerii şi sfinţii care ajută pe cei pomeniţi, şi să se ducă să le dea veste de bucurie celor ce aşteaptă îndureraţi în locuinţa morţilor, căci se uită după scăpare ca să vină de undeva. Este scris în Scripturi: «Vor învia trupurile morţilor şi vor tresălta de bucurie, căci pământul va naşte din nou pe cei adormiţi, şi ei se vor ridica în sus». Amin.

Când eram pe pământ şi îi învăţam pe ucenici, Mă căutau iudeii ca să-Mi găsească vină, căci ei nu credeau în cuvintele Mele. Eu însă le spuneam aşa: «Vine ceasul, şi acum este, când morţii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu; şi care vor auzi, vii vor fi, şi de aceasta să nu vă miraţi, căci iarăşi vă spun: vine ceasul când cei din morminte vor auzi glasul Lui, şi vor ieşi». Amin. Şi le voi da trup, casa cea din cer a sufletului, trup întocmit la cuvântul Meu, din pământ şi din cuvânt, din Duhul lui Dumnezeu întocmit. Şi atunci va fi marea întâlnire a celor ce sunt şi a celor care au fost şi iarăşi vor fi, ca să se întocmească ziua învierii, despre care Eu am vestit prin Scripturi, ziua venirii Mele cu sfinţii care au căpătat cerul încă de pe pământ, încă din vremea trupului lor.

Vin, fiilor, la voi cu sărbătoarea îngerilor, cu prăznuirea sfinţilor arhangheli Mihail şi Gavriil. Atunci Eu voi lua din mânuţele voastre jertfa cea pentru cei din locuinţa morţilor şi Mă voi duce cu ea la ei şi le voi vesti că vin curând să-i iau şi să le dau ziua învierii. Îi voi mângâia, îi voi uşura, le voi da din învierea lor şi le voi da grai ca să vorbească unii cu alţii despre venirea Mea şi despre voi, cei ce lucraţi cu Mine pentru ziua venirii Mele. Fiţi mereu la zi cu pomenirea lor, aşa cum Eu v-am învăţat când v-am tocmit să lucraţi pentru învierea făpturii. Cuvântul Meu cel din grădina Mea cu voi îi va mângâia pe cei strigaţi pentru pomenire şi le va da din pacea Mea.

Eu vin cu învierea făpturii şi vin curând, şi cu voi lucrez, copii ai venirii Mele. Tot şi toate să se plece spre înviere, căci glasul învierii strigă din Mine peste pământ, şi Eu vin să-i dau omului viaţă din viaţa Mea. Amin, amin, amin.

O, copii deşteptători peste pământ, cuvântul Meu de peste voi răvăşeşte lumea îngerilor, şi vin îngerii cu venirea Mea la voi şi văd cu voi tronul cuvântului Meu, cartea judecăţii făpturii, şi din care iau cei vii şi cei morţi, fiecare după faptele lor. Eu până să plec la Tatăl am spus aşa: «Când Fiul Omului va veni întru a Sa slavă, şi toţi îngerii cu El, atunci va şedea pe tronul slavei Sale şi se vor aduna înaintea Lui toate neamurile şi îi va despărţi pe unii de alţii precum desparte păstorul oile de capre, şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele, de-a stânga, şi va zice celor de-a dreapta Sa: „Veniţi şi moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de Tatăl de la întemeierea lumii!”, iar celor de-a stânga va zice: „Duceţi-vă de la Mine în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui!”. Şi vor merge aceştia la osândă veşnică, iar drepţii, la viaţă veşnică».

O, fiilor, sună îngerul Domnului, sună din trâmbiţa venirii Mele peste cei vii şi peste cei morţi. îngerul Meu, dimpreună cu toată oastea îngerească, vede la voi tronul cuvântului Meu, cartea judecăţii făpturii, calea venirii Mele pentru judecată. Se clatină cerul şi pământul sub paşii venirii Mele, că a venit judecata de apoi. Amin. Ioan, apostolul Meu, a văzut-o venind şi a spus: «Văd un tron mare, alb, şi pe Cel Care şade pe tron, iar dinaintea feţei Lui pământul şi cerul au fugit, şi loc nu s-a mai găsit pentru ele. Şi am văzut pe morţi, pe cei mari şi pe cei mici, stând în faţa tronului, şi cărţile au fost deschise, şi altă carte a fost deschisă, care este Cartea Vieţii, şi morţii au fost judecaţi de cele scrise în cărţi, potrivit cu faptele lor. Şi marea a dat pe morţii cei din ea, şi moartea şi iadul au dat pe morţii lor, şi judecaţi au fost fiecare după faptele lor. Apoi moartea şi iadul au fost aruncate în râul de foc, moartea cea de a doua, iezerul cel de foc». Amin.

Daţi, fiilor, lumii întregi cuvântul Meu, veacul cel nou, vorbirea Mea peste pământ. Daţi poporului Meu cuvântul Meu, că pe Moise l-a bătut poporul că de ce l-a scos din Egipt, dar pe voi v-ar bate că de ce l-aţi lăsat să moară în lume. Daţi morţilor veacul cel nou, cuvântul Meu care este cu voi, că iată, sună îngerul Meu din trâmbiţa venirii Mele, sună îngerul Domnului peste vii şi peste morţi. Amin.

Eu, fiilor credincioşi venirii Mele după două mii de ani, Eu şi cu voi şi cu îngerul Meu deschidem porţile iadului şi ale morţii şi strigăm afară pe morţi, aşa cum l-am strigat pe Lazăr din mormânt pentru credinţa surorilor lui, cărora Eu le-am spus: «Dacă veţi crede, veţi vedea slava lui Dumnezeu, căci oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri niciodată». Amin.

Am spus că vin la voi cu sărbătoarea îngerilor, şi voi lua din mânuţele voastre jertfa cea pentru cei din locuinţa morţilor şi Mă voi duce cu ea la ei, şi le voi vesti că vin curând să-i iau şi să le dau ziua învierii, şi îi voi mângâia şi îi voi uşura şi le voi da din învierea lor şi le voi da grai să vorbească unii cu alţii despre venirea Mea şi despre voi, cei ce lucraţi cu Mine pentru ziua venirii Mele. Cuvântul Meu care trece prin grădina Mea de la voi îi mângâie pe cei strigaţi la pomenire, iar Eu le dau din pacea Mea. Amin, amin, amin.

Cuvântul Meu este toiagul cu care Eu cârmuiesc lumea cea văzută şi cea nevăzută, pe cei din cer şi pe cei de pe pământ şi pe cei din adânc; pe fiecare după faptele lor îi cârmuiesc. Bat cu toiagul şi zic: ridicaţi-vă, voi, porţi, ca să intre în voi raza învierii! Sunt împăratul slavei, sunt Domnul puterilor! Amin, amin, amin. Eu sunt Cel ce sunt. Sculaţi-vă să mergem! Mergem pe pământ, acolo unde Eu sunt întru slava Mea, cu toţi îngerii Mei venit pentru venirea cea mare, pentru învierea celor vii şi a celor morţi. Am întins masa pentru voi. Luaţi şi mâncaţi şi vă bucuraţi! Eu sunt hrana de pe masă şi sunt fructul învierii. Cei morţi întru Hristos, cei morţi fără de Hristos, sculaţi-vă şi hai la masă de înviere, căci jertfa celor mai mici ai neamului omenesc strigă de pe pământ pentru voi la Mine ca să vă aduc la masa învierii făpturii.

Iată slava Mea, tronul cuvântului Meu! Iată veacul cel nou, vorbirea Mea peste pământ, cuvântul Meu, care împărăţeşte de pe tronul său! Amin. Suflu cu el peste voi. Luaţi din el şi grăiţi! Mâncaţi din el şi înviaţi! Acesta este glasul Meu. Luaţi cuvânt din cuvânt şi daţi-vă unii altora din el, că am venit să vă dau. Amin, amin, amin.

– Doamne, rana Ta este deschisă, şi din ea curge peste noi, curge din viaţa Ta peste noi, iar noi prindem viaţă din viaţă, căci Tu eşti Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut din Tatăl, şi din om apoi, Dumnezeu născut din om, ca să poţi să-l sui pe om la Dumnezeu pe calea aceasta, prin Tine, Domn al vieţii cea fără de moarte. întru Tine, Doamne, este viaţa, iar ea este lumina oamenilor, şi pe ea n-o poate cuprinde întunericul. Iată câtă lumină aici şi acum, din Tine, iar slava Ta cu care Te slăveşti peste pământ acum, la venirea Ta cu învierea, ne dă nouă cuvântul învierii, cuvântul care sună prin îngerul Tău peste grădina Ta, care uneşte începutul cu sfârşitul în ea. O, cât de aşteptaţi au fost cei născuţi în zilele din urmă din cuvântul Tău, care suflă cu putere şi care răspândeşte din grădina lui peste pământ vestea învierii făpturii, vestea răscumpărării, Doamne!

Noi, cei mari şi cei mici între morţi, mărturisim lumii oamenilor de pe pământ că lumea cea de după mormânt este cu adevărat. Cele ce nu se văd sunt adevărate, iar cele ce se văd nu sunt adevărate. Când omul trece din lumea cea de pe pământ în lumea cea care nu se vede cu ochii trupului, trece omul această punte fără să simtă, şi deodată vede altceva, necunoscut de el, şi aşa intră în lumea cea care nu se vede. Cine intră fără de veste în această lume care nu se vede, acela e plin de spaimă şi se duce între cei plini de spaimă şi nu poate şti nimic decât din el însuşi fiecare din aceştia, iar unul ca acesta nu găseşte nici un sprijin în spaima lui, căci a plecat fără de veste de pe pământ. Vai celor ce nu au de la cine să ia de pe pământ apoi, că aici numai din mâini bune poate ajunge vreo uşurare şi vreo ştire şi vreo înţelegere.

Tu, Doamne al puterilor, dă-le putere oamenilor să creadă că ai venit la noi şi ne-ai dat putere să mărturisim de aici oamenilor de pe pământ. Vederea omului de pe pământ e prea trupească, e prea mică, e prea puţină ca să poată vedea omul ceva din cele ce sunt din lumea cea de după trupul acesta, din lumea cea de bucurii şi de dureri pentru cei din ea.

Opreşte-te tu, lume de pe pământ, şi ascultă glasul celor din morminte, căci lumea lor este mai vie decât cea de pe pământ. Opreşte-te şi lasă-ţi mintea către cele ce sunt, căci cele ce sunt nu se văd, nu se văd decât cu priviri sfinte pe pământ. Cartea judecăţii s-a deschis pe pământ, iar masa ei este grădina Domnului cea din mijlocul României, şi toţi morţii mari şi mici aud pe Domnul grăind în limba română. în toate laturile lumii nevăzute se aude cuvântul lui Dumnezeu, Care grăieşte pe româneşte vestea învierii şi cuvântul mângâierii peste cei ce aşteaptă ieşirea şi facerea din nou a lumii, învierea lumii care aşteaptă aceasta. Pretutindeni acum în lumea celor ce nu mai sunt pe pământ, Se aude şi Se vede Domnul Care vine, Iisus Hristos, Mielul Tatălui Dumnezeu. Astăzi au auzit glasul Lui şi au văzut slava Lui cea însoţită de îngeri în sărbătoare. Şi ne-a dus Domnul pe pământ, şi suntem cu El în locul Lui de slavă, locul începutului lumii de atunci şi cea de acum, care va să fie.

Opreşte-te, tu, lume de pe pământ, şi ascultă glasul celor din morminte, care grăiesc la porunca Cuvântului lui Dumnezeu, Iisus Hristos, trimisul Tatălui Dumnezeu. Toate sufletele vor învia şi vor avea trupuri, că se împlineşte învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie, iar moartea şi iadul vor fi aruncate în râul de foc, moartea cea de a doua, iezerul cel de foc. Cuvântul lui Iisus Hristos, care a ajuns până la noi, este râul de foc în care este moartea aruncată, iar noi, izbăviţi pentru strigarea celor ce strigă pentru noi din grădina cea nouă către Dumnezeu, ca să ne dea răscumpărarea şi învierea, iar lor, veşnicia cea pentru fapta credinţei în venirea Domnului cu învierea făpturii, cu înnoirea lumii care va să fie. Amin.

E mare ziua aceasta. îngerul Domnului sună şi vesteşte vestea cea mare, ziua izbăvirii pentru cei ce aşteaptă în locuinţa morţilor, aşteaptă de la Adam şi până în zilele acestea. Şi dacă s-au ivit răscumpărătorii prin care Domnul lucrează de pe pământ, s-a ivit şi răscumpărarea cea de la Domnul. Curând, curând pământul va da înapoi pe morţii din el, şi ei vor sta pe picioarele lor şi li se va da duh de viaţă şi duh dătător de viaţă, şi apoi cei vii vor fi în răpire şi vor vedea pe Domnul şi îl vor întâmpina şi pururea vom fi cu El. Amin, amin, amin.

– O, cât aţi aşteptat voi ziua venirii Mele cu sfinţii şi cu îngerii, voi, cei ce dormiţi cu trupul în morminte! Nu ştie lumea oamenilor de pe pământ ce este trupul cel de după trup. Eu vă voi slobozi pe voi, iar voi veţi mărturisi prin cuvântul Meu, căci Eu sunt Dumnezeul celor vii. Nu vrea lumea oamenilor să ştie ce este moartea. Fug oamenii de moarte, că ei nu ştiu nimic de ea, şi de aceea o iubesc pe ea şi nu ştiu ce iubesc. Eu vă voi slobozi pe voi, căci v-am dat lumina cuvântului Meu cu care vin în locul începutului Meu cel nou, ca să lucrez de aici înnoirea făpturii. Amin.

Iar voi, îngeri ai slavei Mele, ascultaţi de îngerul Meu, Mihail arhanghelul, care sună venirea Mea pe pământ pentru cei din cer şi pentru cei de pe pământ şi pentru cei din locuinţa morţilor. Amin.

Eu, fiilor, Eu şi cu voi şi cu îngerul Meu am făcut cale spre venirea Mea la voi celor ce au fost şi nu mai sunt pe pământ. Am făcut pomenire şi ne-am strâns toţi la această sărbătoare de îngeri, căci îngerii sunt în mare lucrare, în mare zi de sărbătoare peste voi şi peste cei din lumea cea nevăzută. Acum întindem masă de cuvânt şi masă de bucate pentru bucuria zilei acesteia.

Iată, fiilor neputincioşi, pot Eu în voi, şi am zidit casa întâlnirii, şi stăm în ea la masă de praznic îngeresc, şi apoi îi aşezăm şi acoperişul, căci am putut în voi. Vă mulţumesc că am putut în voi, copii neputincioşi. Iată, Eu pot în cei ce nu pot, căci cei ce pot, pot ei în ei, şi pe Mine nu Mă lasă cu lucrul Meu cel pentru Mine în ei.

Acum îngerul Meu sună binecuvântarea praznicului în casa întâlnirii. Acoperişul casei este acum slava Mea de îngeri şi de sfinţi şi de izbăviţi. Luaţi şi vă hrăniţi! Apoi, fiilor, ne aşezăm din nou şi împlinim toată cartea cea de azi.

Veniţi la cină, voi, cei chemaţi, cei din lumea văzută şi din cea nevăzută! Veniţi şi prânziţi! Hai să facem bucurie celor ce aşteaptă pe Domnul. Eu vin, şi toţi şi toate Mă aşteaptă să vin.

O, poporul Meu, să fii, fiule, venirea Mea. Aceasta să fii tu, că tu eşti aşteptat de şapte veacuri, fiule, şi să fii samarinean, căci Eu îţi voi plăti îndoit.

Acum, pace ţie, şi pace vouă! Văzutele şi nevăzutele să petreacă laolaltă în duhul păcii Mele, şi iarăşi vom merge înainte cu cuvântul cel de azi, fiilor din grădină, căci am cuvânt încă pentru lucrul cel de azi. Amin, amin, amin.

Voi, fiilor din grădina venirii Mele, şi tu, poporul Meu cel mic, Eu şi cu voi şi cu îngerul Meu am făcut masă de pomenire şi cale spre locul venirii Mele la voi. Am făcut azi cale spre noi celor ce au fost şi nu mai sunt pe pământ. Le-am dat şi lor mâna, aşa cum v-am dat-o vouă când v-am luat în sânul Meu ca să lucrez cu voi izbăvirea neamului omenesc. Acest cuvânt care curge din Mine la voi a adus cu el vremea despre care am zis Eu prin Scripturi, căci aşa am zis: «Vine vremea, şi a şi venit, când cei din morminte vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu şi vor ieşi spre înviere». Eu şi cu voi şi cu îngerul Meu împlinim calea acestei Scripturi spre cei ce au fost şi nu mai sunt pe pământ. Amin.

Când am dat lui Israel glasul Meu şi poruncile vieţii, Eu i-am spus: «Ascultă, Israele, glasul Meu şi sileşte-te să împlineşti, că Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt Dumnezeu zelos, Care pedepsesc vina părinţilor în copii până la al treilea şi al patrulea neam pentru cei ce Mă urăsc, şi Mă milostivesc până la al miilea neam către cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele». Amin. Eu aşa i-am spus lui Israel: «Ascultă, Israele, glasul Meu», şi aşa îi spun şi azi lui Israel, că a venit vremea Scripturii când şi cei din morminte aud glasul Meu şi vin să-l asculte şi vin când îi chem, şi au venit. Amin.

O, taina împărăţiei cerurilor se pătrunde cu greu de către cei de pe pământ, dar ea este taina cea minunată care cuprinde în ea pe cei credincioşi Mie. Moise şi cu proorocii au arătat taina aceasta, dar cine n-are urechi nu aude, şi cine n-are minte nu înţelege. Stă sufletul omului pe pământ în trup, şi omul este nepăsător pentru taina împărăţiei cerurilor.

O, atâtea popasuri am făcut Eu pe pământ prin lucrarea Mea cu voi, fiilor! Moise a auzit glasul Meu şi a văzut cum el s-a scris cu foc pe piatră în munte, şi apoi l-a adus la Israel. Dar cu voi de atâtea ori, de atâtea ori, fiilor, am scris cuvântul Meu şi l-am adus oamenilor! Am poposit de atâtea ori cu voi şi cu cuvântul Meu cel de foc în mijlocul lumii, dar taina împărăţiei cerurilor nu mai stă scrisă pe nici o inimă. Numai inimi împietrite, numai cerbice tare, numai nepăsare, iar cei din morminte au ajuns să plângă de mila oamenilor de pe pământ care nu vor să ştie de taina vieţii şi de taina morţii. Plâng cei din morminte aşa cum plângea bogatul care a ajuns în iad şi a fost slobozit să vadă pe Avraam şi pe cei drepţi din sânul odihnei lui. Plângea către Avraam bogatul cel sărac de viaţă şi îi spunea să-l lase pe Lazăr cel fericit să se ducă pe pământ la fraţii lui să le spună de chinul din iad, ca să se îngrijească măcar ei de viaţa lor cea din trup şi de viaţa lui cea din iad, căci viaţa şi-o capătă de pe pământ omul dacă şi-o capătă. Plângea bogatul către Avraam să-i dea voie lui Lazăr să-şi ude vârful degetului în apă şi să se ducă să-i răcorească limba, căci văpaia iadului e chin mare, şi îi spunea Avraam că e mare şi întărită prăpastie între ei, şi nu se poate trece.

O, fuge omul de chin pe pământ, fuge omul de durere şi de suferinţă, dar scris este: «Cei ce au suferit cu trupul au isprăvit cu păcatul», dar omul fuge de izbăvirea lui. Nici dacă se scoală cineva dintre morţi să vină să spună ce este în iad, nici aşa nu se teme omul de iad, iar cei din morminte plâng pentru ei şi pentru cei rămaşi pe pământ care nu se pregătesc pentru viaţa de veci. Acum, iată ce am făcut: am dat voie morţilor să vină să vadă lucrarea Mea cu poporul Meu cel nou. A venit ceasul să audă cei din morminte glasul Meu cel de peste voi, iar voi sunteţi martorii Mei. Iată-i pe ei cum mărturisesc ceea ce văd. Fiţi atenţi să auziţi, fiilor.

– Noi, cei care am hulit din lături cuvântul acesta şi coborârea lui şi pe poporul cel credincios care venea la izvorul acesta, ne uităm acum la măreţia lucrării pe care Hristos Domnul o lucrează cu voi, cei mai de pe urmă. Mărturisim păcatul hulei pe care din neştiinţă l-am lucrat. Noi n-am ştiut că lucrarea aceasta vine de la Dumnezeu, şi ne-am jucat de-a bolovănitul peste ea. A venit fără de veste ieşirea din trup peste noi şi ne-am dus la chin. Acum vedem cum ne-am gătit chinul şi jalea pentru viaţa în nepăsare şi pentru lovirea pe care am lucrat-o asupra slavei lui Dumnezeu, care este cu cei din urmă. Cei din urmă sunt mari salvatori din partea lui Hristos, Domnul milei. El ne-a întins puntea milei, ca să venim spre izvor, şi am venit, că Domnul a poruncit. Amin.

Să audă cei de pe pământ şi să-şi facă loc lângă Dumnezeu, că e mare jale şi mare spaimă în locuinţa morţilor. Să audă cei din trup şi să-şi lucreze viaţa, că moartea e grea de dus. Vine vremea vieţii veşnice şi a osândei veşnice.

Sculaţi-vă la viaţă, voi, cei din trup, că vine Iisus Hristos Domnul cu judecata pentru fapte. Ne-a trimis pe noi să vă deşteptăm, iar noi aşa facem, şi ne va plăti Hristos, că este Domnul milei. Veniţi la viaţă! Amin. Venim şi noi, că ne cheamă Domnul. Amin. E mare lucrarea Lui cu cei din grădina Lui cea de la Pucioasa. E foc şi pucioasă pentru cei păcătoşi cuvântul Lui cel de la Pucioasa. Râu de foc este acest cuvânt, iar Domnul aruncă moartea şi iadul în râul cel de foc, în cuvântul acesta care ne cheamă în el şi ne curăţă cum se curăţă aurul în foc. E mare slavă în locul acesta. E împărăţia cerurilor cu Domnul în mijlocul oamenilor. Faceţi-vă şi voi împărăţie a Lui, că e înspăimântătoare împărăţia morţii pe pământ şi în adânc. Nu este pieire pentru cei ce pleacă de pe pământ, ci este chin şi jale şi usturime fără capăt, şi spaimă fără ieşire, dar a venit Hristos la noi şi ne-a adus cu El aici, şi noi mărturisim.

Daţi-ne mâna, că voi veniţi de la Domnul spre cei vii şi spre cei morţi, ca să le daţi mâna spre Domnul. Daţi-ne mâna, voi, cei din grădina Domnului de la Pucioasa! Amin. Şi ne-aţi dat-o. Amin. Voi staţi pe pământ din partea Domnului, Care vine să izbăvească neamul omenesc. Locul de la voi este tronul judecăţii de apoi, râul de foc în care sunt aruncate moartea şi iadul, râul vieţii veşnice din care curge învierea peste vii şi peste morţi. Amin. Când voi strigaţi la cer pentru noi, cei din locuinţa morţilor, e mare cutremur aici, şi apoi vin îngerii cei milostivi şi ne scot şi ne aduc la masa cerului. Se clatină cerul şi pământul de lucrul cel de la voi spre noi. Se desfac puterile morţii şi se vaită duhurile rele, că a venit osândirea morţii. Amin. E mare zarvă pentru înviere, pentru naşterea din pământ a trupurilor, căci scris-a Domnul şi a zis: «Din sânurile pământului umbrele vor învia». Amin.

Iar acum, şi noi, cei care am plecat din trup cu nădejdea învierii, şi noi, care am fost fii ai acestei lucrări, aducem în grădina izbăvirii vestea că vine învierea. E Domnul cu ea pe braţe. Cămaşa învierii va cuprinde toată făptura care va primi cerul cel nou şi pământul cel nou de moştenire. Toate tainele sunt în mâna lui Hristos, Fiul Tatălui Savaot, Domnul, Care vine iar, şi cu slavă vine şi judecă viii şi morţii, şi vine să-Şi aşeze împărăţia. Vine jalea peste cei ce au părăsit lucrarea aceasta după ce au cunoscut-o. Dar voi, fii ai grădinii din care lucrează Domnul peste pământ, aduceţi glasuri miloase spre El şi cereţi curăţirea lor de păcatul hulei, că acest păcat nu se iartă, ci se curăţeşte. Amin.

Această milă să vină, Doamne, peste cei ce Te-au cunoscut în acest izvor şi Te-au părăsit şi au plecat spre lumea cea de păcat sau au plecat din trup lovind în Tine, Doamne, şi în lucrarea de mântuire cu care ai venit în întâmpinarea celor vii şi a celor morţi, Doamne. Este scris în Scripturi să vii, şi de aceea vii. Vino şi iar vino, că venirea Ta e cu cei din grădina de aici! Vino şi iar vino, că venirea Ta aici alină pe cei ce aşteaptă în locuinţa morţilor! Vino, Doamne, căci cerul şi pământul este împărăţia Ta! Amin, amin, amin.

– Iar Eu, Domnul, vin când Mă strigaţi. Cei din grădină au ochi şi urechi, au trup şi suflet şi duh, şi ei sunt cei ce vă aud pe voi, şi Eu vă iau de la ei. Vă dau lor să vă cureţe, să vă spele, să vă îmbrace în cămaşa Mea, în cămaşa învierii şi să vă pregătească pentru venirea Mea, ca să vin apoi. Tronul judecăţii făpturii este cu ei, iar Eu, Domnul, miluiesc prin ei până la al miilea neam. Amin, amin, amin.

O, copii dulci şi miloşi din grădină, vă dau vouă cel mai dulce şi cel mai frumos cuvânt: vă iubesc! Acesta este cel mai frumos cuvânt, şi vi-l dau vouă, că n-am cui să-l dau decât la cei iubiţi. Arhanghelii Mihail şi Gavriil vă sunt mereu în dreapta şi în stânga, în stânga şi în dreapta, pentru lucrul Meu cu voi. îngerul Meu, Mihail arhanghelul, v-a făcut vouă cale spre cei din morminte, şi lor spre voi, şi iată masa lor de pomenire şi de apel pentru înviere.

O, ce durere, că omul care pomeneşte morţii nu vrea să le facă pomană ca pentru cer! O, ce durere! Nu se pot apropia cei pomeniţi. Ţuica, băutura diavolului, stă pe mesele de pomenire; carnea, la fel. O, pentru cer nu se lucrează ca pentru cei de pe pământ. Nu se apropie îngerul la pomenire ca să se ducă apoi să ajute pe cel pomenit. Carnea şi ţuica nu milostivesc cerul, şi aduc chin de iad pentru cel pomenit. O, nu mai sunt pe pământ cei ce miluiesc pe cei din morminte.

Fiilor din grădina salvării, Eu vă iubesc. Acesta este cel mai frumos cuvânt, şi vi-l dau vouă, că n-am cui să-l dau. Daţi mâna celor adormiţi, că aşteaptă. Ridic din voi neam nou dintre vii şi dintre morţi, seminţie nouă, după duh, nu după trup; din curăţie, nu din trup. Voi umple pământul cu cei salvaţi, cu cei născuţi din cuvântul Meu cel de peste voi. Pic cu pic întocmesc învierea cea mare. Curând, curând, cei ce dorm în ţărâna pământului vor sta pe picioarele lor, că este scris să fie aşa, iar cele scrise vin spre împlinire cu totul. Amin.

Mai-marii îngerilor şi ai puterilor cereşti vă dau vouă toată slava Mea de îngeri, ca să fie cu voi pentru întocmirea lucrului Meu cu voi. Iată, căsuţa din deal are lângă ea casa întâlnirii, aşezată de Mine prin voi. Un picuţ, şi îi punem acoperişul. Pic cu pic dăm înfăţişarea cea dulce peste lucrul lucrat de voi cu voie bună, căci vă văd cu voie bună şi cu drag prin lucrul ce vi-l dau să-l lucraţi. Vremea cea bună se ţine după voi şi vă lasă să lucraţi. Lucraţi după vreme, iar obosiţi să nu fiţi, copii neputincioşi. Pot Eu în voi. Toată oastea cerească este la praznicul acesta să vă mângâie pentru lucrul casei întâlnirii. Se întâlneşte cerul cu omul. Iată-i şi pe cei din locuinţa morţilor, ca să se veselească de slava Mea cu voi, de salvarea cea de la Mine, căci Eu Mă îndur de cine voiesc. Pentru voi, fiilor miloşi, Mă milostivesc până la al miilea neam, că Mă iubiţi şi păziţi poruncile Mele. Fiţi sfinţi, că am de luat din mânuţele voastre jertfa cea pentru salvarea făpturii, cererea cea pentru învierea firii văzute şi nevăzute, copii salvatori din partea Mea.

– O, Doamne al milei şi al îndurării, vino cu ziua nesfârşitei învieri când va cădea perdeaua care desparte cele două lumi! Aşa Te rugăm noi, cei ce aşteptăm lumânarea cea din urmă a învierii celei mari, mânuţa cea care va scăpăra pentru cea din urmă oară amnarul pentru lumânarea care din mâna Ta apoi va împărţi lumina Paştelui cel nesfârşit al celor ce Te aşteaptă cu suspin prelung, cu ziua Ta cea mare pentru noi, Doamne, Care ai cheile unde noi Te aşteptăm şi când Tu vei spune blând şi duios: „Veniţi afară! Veniţi de primiţi lumină şi înviaţi prin ea şi prin cuvântul învierii!“. Amin, amin, amin.

Iată, strigăm la masa îngerilor pe cei care şi-au lăsat trupul în vremea celor şapte mii de ani. Bucuria lor e de neînchipuit, dar şi durerea lor pentru cei ce ca şi ei în vremea lor nu ştiu pe pământ să preţuiască pe Dumnezeu, căci omul stă departe de Dumnezeu pe pământ şi nu ştie durerea care îl va lua în ea apoi. Cei adormiţi aşteaptă pe Dumnezeu de pe pământ, nu din cer, că ei văd cerul pe pământ, şi văd şi aşteaptă bucuria care îi va lua în ea după ce Eu voi avea pe pământ precum între îngeri lucrare. Amin.

O, este între voi un suflet care strigă. Trâmbiţa Mea Verginica voieşte să fie lăsat să vorbească cel ce strigă. Să nu sfârşim cuvântul cărţii de azi, copii din porţi, până nu vedem ce este cu cel ce strigă la voi. Acum însă lucrăm ziua serbării îngerilor, şi stăm apoi în lucru ca să cercetăm pe cel ce strigă dintre cei chemaţi la masa îngerească din ziua aceasta de serbare.

Lucrarea aceasta a venirii Mele la tine, poporul Meu, suspină după ea cerul şi pământul şi iadul, suspină după ea duhurile celor săvârşiţi, poporul Meu, iar trâmbiţa Mea Verginica stă la acest hotar ca să fie mijlocitoare şi să aducă pildă de învăţat peste oameni, căci oamenii stau departe de Dumnezeu pe pământ, şi de aceea cerul stă nevăzut de om.

Glasul Meu cel românesc este dorit de toţi cei care au purtat trup pe pământ, căci cuvântul Meu răcoreşte toată arşiţa şi tot plânsul lor.

Îngerul Meu străbate peste tot în ziua aceasta şi împarte mângâiere şi nădejde, dar ajută-Mă, poporul Meu, să biruiesc pe vrăjmaşul omului şi să-l scot pe om de la supărare, căci tu pentru aceasta ai fost chemat la Mine. Amin, amin, amin.

O, fiilor din porţi, stau cu Verginica la hotarul dintre cele văzute şi cele nevăzute, iar ordinea cea desăvârşită a îngerilor Ne însoţeşte şi Ne slujeşte. Am lăsat să curgă sărbătoarea de azi, şi v-am povăţuit în ea prin îngeri. Îngerul Meu Mihail a amintit poporului Meu să lucreze şi să trăiască după ordinea îngerilor, ca în cer pe pământ. Şi iată, cei ce au trecut cu trupul, Mă aşteaptă pe Mine de pe pământ, nu din cer, căci toată lucrarea cea pentru mântuirea lor, se lucrează pe pământ, iar cerul răspunde pământului. Amin.

O, Verginico, tu ai o dorinţă, iar Domnul şi îngerii toţi ţi-o împlinesc, şi apoi îi slobozim pe îngeri, dimpreună cu cei chemaţi la serbare prin pomenirea lor de azi. Între cei ce au trecut cu trupul, tu ai cu tine un glas de suflet strigând prin lucrarea cuvântului Meu care grăieşte pe pământ. Care îţi este dorinţa, Verginico?

– M-am bucurat între toţi îngerii şi între cei ce s-au strâns pentru serbarea lor, iar poporul nostru a pomenit pe cei adormiţi, şi s-au strâns şi ei, Doamne, că e mare ascultare între cele ce nu se văd, şi ei au venit strigaţi, şi au luat bucuria sărbătorii şi bucuria lor din ea şi din lucrarea Ta cu poporul Tău. O, ce frumos, ce minunat lucrează cele ce se văd cu cele ce nu se văd, dar omul stă departe de Dumnezeu pe pământ, şi de aceea cerul stă nevăzut de om. Aduc cu mine la copiii care ne poartă, aduc strigătul celui ce, dintre cei chemaţi şi pomeniţi la masa de azi, strigă la mine ca să dau de veste despre el pe pământ; un suflet din sătuţul meu de naştere, care mă roagă să-i dau parte să spună copiilor noştri care ne aduc pe pământ cuvânt, să-i dea lui alin în suspin. Eu, plină de milă cum am fost şi pe pământ, caut şi în cele cereşti să lucrez mult, şi să-Ţi aduc rod, Doamne. Şi acum grăiesc cu cei din porţi, să ştie ei apoi ce strigă acest sufleţel pomenit azi între cei pomeniţi.

O, copii veghetori la porţi pentru Domnul şi pentru sfinţi şi pentru îngeri şi pentru cei ce au trecut cu trupul! Iată, vă spun suspinul celui ce strigă la voi prin mine. Eu îl aud, şi voiesc să fie cunoscută strigarea lui, ca să ştie şi cei de pe pământ ce mare este această lucrare de cuvânt între cer şi pământ. Voi sunteţi osteniţi de durerile cele pentru lucrarea Domnului şi de durerile celor ce aşteaptă fără de putere mântuirea şi mângâierea lor de la Domnul. Iată, acest sufleţel care strigă voieşte să puneţi înaintea lui mila şi iubirea ce le aveţi, că el este rănit adânc pentru toate durerile pe care vi le-a adus în neliniştea lui de la voi în vremea statului lui pe pământ, căci voi aţi urmat pe placul Domnului calea acestui cuvânt, iar el ştiind, n-a făcut aceasta, şi a fost mereu neliniştit, şi v-a adus nelinişte. Mă roagă, iată, mă roagă să vă spun vouă că stă înfricoşat, uitându-se la voi cu suspin, căci Domnul a lăsat văzut de el armura în care sunteţi voi îmbrăcaţi, şi el suspină cu amar că n-a ştiut aceasta, fiindcă l-a slujit pe el duhul mândriei şi al semeţiei, şi a trăit pe pământ împotrivitor vouă pentru calea voastră cu Domnul, după ce Domnul v-a făcut slugi ale Sale. Se mângâie şi se răcoreşte dacă poate să vă dea de ştire că suspină cu păreri de rău pentru ranele pe care mereu vi le-a făcut ca unul fără de cunoştinţă, de credinţă şi de temere de Dumnezeu. Eu sunt cea care vă spun vouă pe cele ce suspină în el, că el nu are cum să treacă acum. Se căieşte că v-a lovit, că v-a ameninţat, că v-a urât şi v-a urmărit ca să vă umple de dureri şi de spaime ca unul fără de frică. Îl doare fără de mângâiere că v-a zdrobit de câte ori a putut aceasta, iar acum el vede ce are Domnul peste voi, ce iubire între cei din cer pentru voi, ce slujire aduceţi cerului, şi cerul vouă, ce lucrare minunată între cei din cer şi voi, şi el vede acum, şi se umple de jale şi de păreri de rău. V-a privit cu lacrimi toată ziua serbării de azi. Eu i-am fost ajutor lui, iar el a privit şi a suspinat şi a plâns să-l ajut să cunoaşteţi rana lui. Se ruşinează înaintea îngerilor că a fost plin de semeţie pe pământ, iar mintea lui omenească îl ruşinează acum, că la Domnul acestea nu au preţ. Ce este de preţ la oameni, este fără de preţ la Dumnezeu şi la îngeri. Acum vă roagă el pe voi să fiţi alături lui şi să-i daţi ce puteaţi să-i daţi şi pe pământ dacă ar fi putut fi mic înaintea acestei lucrări de serbare şi de mângâiere a celor ce o iubesc pe ea pentru slava ei cerească între oameni. El se uită la voi, la bunătatea şi la mila voastră, şi îndrăzneşte, că sunteţi miloşi. Vă roagă pentru ajutor, că sunteţi mari la Domnul. Vă roagă pentru el să-i fiţi lui sprijin pentru alinarea durerii duhului lui cel fără de împăcare în suspin, că el nu mai are acum pe nimeni, nici mamă, nici tată, nici soră, nici frate, nici familie, nici prieteni ca să-l poată ajuta pe el. El strigă la voi, iar eu dau această veste pe pământ spre pildă peste toţi şi pentru toţi cei care încă nu pun preţ pe această măreaţă lucrare a Domnului cu voi pe pământ între oameni. Sloboziţi duhul lui de durerea lui, că îl apasă dureros tot răul ce vi l-a adus prin răutatea lui fără să ştie ce har aveţi peste voi de la Domnul. Acum numai după voi caută, căci pe pământ v-a prigonit, v-a hulit, v-a rănit, v-a înspăimântat, iar spre sfârşitul trupului lui a lovit mult şi cu semeţie mare în voi şi în poporul Domnului, suflând furtună şi ameninţare peste voi prin mândria lui semeaţă, hrănită de duhul împotrivirii. El se răcoreşte că-şi poate arăta pocăinţa şi că este o aşa de mare minune lucrarea cuvântului acesta. Vă roagă cu suspin nemângâiat să-i daţi putere de mângâiere, să ştergeţi dinaintea Domnului ruşinea lui şi durerea lui, cu inimioarele voastre dulci şi duioase pentru orice suflet pierdut de pe calea cea cu slavă a Domnului pe pământ. Eu îi voi spune lui, iar el va primi răcoarea şi liniştea şi mângâierea, că e tare, tare zbuciumat, fiilor copii, când vă vede înaintea Domnului deschizându-I să vă crească şi să-Şi crească poporul şi să-l înveţe şi să-l ocrotească şi să-l slăvească cu slava Lui cerească. Eu îi dau acestui sufleţel zdrobit, îi dau de la voi tot ce doreşte el să-i daţi, iar Domnul să judece cu milă soarta lui şi să-i dea din plinul milei Lui, fiilor copii.

Eu, Doamne, am vestit tot strigătul, toată ruga celui ce a strigat spre copiii coborârii Tale pe pământ în ziua serbării îngerilor când poporul Tău a adus pomenire pentru cei adormiţi. Eu, Doamne, Te rog să-Ţi întinzi mângâierea şi răcoarea de suflet pentru cel ce a strigat la mine ca să grăiască la porţi. Sunt cu el la hotar. Acum slobozeşte-i pe cei pomeniţi, ca să duc la locul lui pe cel ce a strigat, iar Tu să faci cu el minunea de mângâiere şi de uşurare, Doamne, că eu sunt trâmbiţa Ta care strigă peste tot, vestind lucrarea venirii Tale şi stând la hotar ca să vii şi să dai fiecăruia după fapta sa, şi apoi după mila Ta, Doamne, că avem mijlocitori pe pământ, avem copii cu mila şi cu lucrarea Ta în ei. Amin, amin, amin.

– O, Verginico, tu eşti bucurie în cer şi pe pământ, că eşti mamă, şi ai inimă de samarinean. Cei din porţi au luat vestea adusă de tine, iar Eu văd inimioarele lor, şi mângâi unde se strigă după mângâiere, Verginico, şi fericiţi sunt cei ce au ca portiţă această lucrare de venire a Mea, căci poarta aceasta este poarta mângâierii. Amin.

Se face mare omul pe pământ, şi apoi îşi pierde viaţa prin mărirea lui, şi plâng cei ce pier, plâng mereu apoi, plâng şi iar plâng pentru viaţa lor pierdută pe pământ, căci duhul care îl stăpâneşte pe om este duhul îngâmfării omeneşti, Doamne. Iată, în curţile Tale se pomeneşte peste trei zile sufletul celui plecat din trup acum un an din neamul celor ce au stăpânit cu numele lor pământul alegerii Tale cel dintru început ca să fie loc al slavei cuvântului Tău, al grădiniţei care poartă peste ea glasul strigătului Tău după om. Acest sufleţel suspină îndurerat, căci pe pământ n-a putut să scape din mreaja duhului îngâmfării şi al măririi trecătoare, iar acum el suspină, şi dă să se răcorească prin duhul mărturisirii, Doamne. Suntem cu el, noi, ucenicii Tăi, căci îngerii Tăi l-au apropiat pe el de ziua când îşi are pomenirea înaintea Ta de către cei ce sunt poporul cuvântului Tău. Să-i dăm răcoare lui, Doamne. Amin, amin, amin.

– Voi, ucenici ai Mei pentru că aţi urmat Mie pe pământ, lucraţi, iubiţilor, lucraţi lucrarea Mea peste pământ ca şi în cer, că-Mi sunteţi ucenici, iar Eu, Domnul, privesc şi Îmi alin duhul îndurerat, adânc îndurerat. Amin.

– O, Doamne, noi, ucenicii Tăi, lucrăm ca Tine. Tu ai luat cheile morţii şi ale iadului, iar nouă ne-ai dat cheile împărăţiei cerurilor ca să fim mărturisitori ai Tăi şi să le spunem tuturor că Tu eşti Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Cel viu în vecii vecilor, că Tu eşti Mielul Cel junghiat şi că Tu eşti Mântuitorul celor ce Îţi urmează. Îi dăm glas sufletului care va fi să mărturisească despre el, despre Tine, Doamne, şi despre lucrarea cuvântului Tău peste pământ. Amin.

– Stau aşezat de către îngeri înaintea Ta şi înaintea ucenicilor Tăi cei doisprezece şi înaintea celor ce mărturisesc azi ca ucenici ai Tăi, Iisuse Doamne. Stau înmărmurit de slava Ta cea nevăzută de pe pământ peste unşii Tăi care poartă lucrarea cuvântului Tău de la gura Ta până la urechea omului. N-am voit să ştiu pe pământ cât am stat, n-am voit să mă alătur cu viaţa şi cu fapta de slava aceasta a Ta pe pământ, de care a ştiut şi neamul meu cel după trup. Îngerul Tău mi-a luat sufletul din trup acum un an şi m-a adus înaintea divanului Tău. N-am avut ce să-Ţi aduc pentru viaţa mea. Am fost îngâmfat pe pământ, iar Tu nu mi-ai primit nici o jertfă pe care eu ziceam că o aduc înaintea Ta, căci «Domnul, celor mândri le stă împotrivă», după cum este scris. Plâng cu usturime când văd în timp câte jertfe ai primit, şi de la cei bogaţi, şi de la cei săraci, dar mie nu mi-ai primit, şi mă doare fără de mângâiere că n-am agoniseală de la viaţa mea de pe pământ. Ai voit să mă scrii şi pe mine în cer cu jertfă bineplăcută Ţie, dar eu nu Te-am iubit, nu Te-am miluit, ci Ţi-am cerut dreptul meu când am lăsat pământul Tău cel ales, de moştenire Ţie, după cum şi era. Te-am supărat atunci, iar Tu ai rostit în dreptul meu cuvânt proorocesc că mă vei lua de pe pământ pentru neiubirea mea, pentru neascultarea mea de Tine, şi apoi eu i-am prigonit pe cei aleşi ai Tăi. La sfârşitul meu pe pământ Ţi-am adus durere mare şi m-am atins cu ură, cu grăire de rău şi cu ameninţare peste cei ce Te poartă cuvânt peste pământ şi peste poporul Tău, căci m-am crezut în stare să fac aceasta. Văd acum cât de puternic stai Tu de veghe peste ei şi cum strigi pentru ei cu cuvântul Scripturii, zicând: «Nu vicleniţi împotriva profeţilor Mei». Eu însă n-am voit să împlinesc aşa, şi le spun tuturor să nu facă acest mare păcat, şi le spun că îngâmfarea este cel mai potrivnic păcat împotriva vieţii omului pe pământ şi apoi când el îşi lasă trupul după ce se hrăneşte pe pământ cu duhul măririi slavei deşarte, cu păcatul închinării la acest idol, căci cel mai mare idol este mintea omenească în care încape semeţia omului, duhul care îl bucură şi îl hrăneşte pe om pe pământ. Ca să-Ţi cer iertare acum fiindcă am fost necredincios, lipsit de faptă sfântă şi plin de semeţie, eu ştiu că Tu eşti Cel ce ştii judecăţile Tale şi că vei lucra după voia Ta. Îi rog însă pe cei dispreţuiţi de mine pe pământ, care sunt cărare a Ta cu cuvântul strigării Tale peste vii şi peste morţi, îi rog să-mi fie de mijlocire înaintea Ta, că ei sunt cu mare trecere la Tine, iar Tu eşti Judecător drept, şi eşti bun cu ei, cu cei ce Te iubesc după voia Ta. La toţi cei de pe pământ care iau de la ei cuvântul Tău, le spun de aici că e mare prăpastie pentru suflet mărirea cea de pe pământ a omului, căci ea îl desparte de tot pe om de Dumnezeu pe pământ şi în cer, fiindcă Domnului nu-I poate sluji nimeni cu jumătatea. Le spun tuturor să Te caute cu mare umilinţă de duh, şi tot aşa să şi trăiască între toţi oamenii, că eu numai măriri am căutat pe pământ, şi atât de puţin m-am gândit la răspunsul pe care acum trebuie să-l dau înaintea Ta, Iisuse Doamne, iar acum, iată, gol mă aflu şi fără de sprijin. Nu pot şi nu ştiu ce-aş mai putea spune. Stau descoperit înaintea Ta şi mă văd fără rod. Primeşte pentru mine mijlocirea aleşilor Tăi de pe pământ, şi pentru rugăciunile lor fă Tu milă cu mine, Iisuse Doamne. Amin.

– O, ucenici iubiţi, mare este înaintea Mea duhul mijlocitor pentru om, duhul cel iubitor de oameni, căci oamenii sunt fără de minte, săracii. Cât ar fi omul de învăţat şi de mare pe pământ, când Eu nu încap cu faţa Mea în el, omul este fără de minte, bietul de el. Mintea înseamnă mare minune când omul are minte. Duhul lui Dumnezeu este adevărata minte în om, în omul cel sărac cu duhul lui.

O, popor al cuvântului Meu, tu pregăteşti iarăşi în mijlocul tău pomenire pentru cei ce au trecut cu trupul, şi am pe cineva din ei care Mă roagă îndurerat să-i dau glas pentru ziua pomenirii lui, iar Eu împlinesc, că e vremea Scripturii glasului Fiului lui Dumnezeu, care se aude de către cei din morminte ca să se scoale ei întru venirea Mea. Amin.

– Mă apropii, Doamne, de cei ce călăuzesc poporul Tău spre Tine şi pe Tine spre poporul Tău, aşa cum şi pe mine m-au călăuzit cu iubire, căci inima lor este iubire şi au în aluatul lor duh iubitor de oameni. Mă apropii să-mi facă intrarea, căci mi se face pomenirea cea de nouă ani de când Tu ai trimis pe îngerul Tău să mă aducă la Tine. îmi amintesc, o, Doamne, de Scriptura Ta când erai de doisprezece ani şi când scuturai înţelepciunea Tatălui peste cei fără de Tatăl prin faptele lor, chiar dacă ei se credeau fii ai lui Avraam. Doisprezece ani aveam când m-ai luat la Tine, şi am mărturisit lucrarea Ta la cei ce n-au crezut-o pe ea pe pământ, şi apoi ei au aşteptat şi aşteaptă de atunci rodul ei. M-ai luat la Tine, iar eu întru aceasta am cunoscut că m-ai voit, că n-ai lăsat să se bucure de mine vrăjmaşii Tăi, Doamne. îi rog cu stăruinţă pe cei ce mi-au fost părinţi după trup, îi rog să urmeze poruncile Tale şi să le lepede pe ale oamenilor, căci oamenii de peste tot le fac cu mâna, şi ei nu au putere de ajunsă să stea întru Tine, iar Tu nu poţi să stai alături cu cei fără de lege care-i râvnesc pe ei spre lume. Ajută-i pe ei să nu piardă darul cel mare al iubirii şi al milei pentru cei ce călăuzesc din partea Ta pe poporul cuvântului Tău, şi care m-au călăuzit şi pe mine pentru Tine, şi apoi mi-au dat intrarea lângă Tine după mila Ta şi după stăruinţa lor. Ajută-i pe cei ce m-au născut după trup, ajută-i spre inimă curată după voia Ta şi nu după voia lor, şi dă-le duhul temerii de Dumnezeu şi al credincioşiei după voia Ta şi nu după voia lor, Doamne. Desparte-i pe ei de lumea care-i încântă şi îi cheamă, că eu suspin de mila Ta şi de mila celor ce Te aduc cu atâta greu ca să-Ţi călăuzeşti poporul şi ca să-i dai mereu viaţă din viaţa Ta, milosule Doamne. M-ai miluit şi pe mine ca să nu mă pierd, ca să nu mă ia lumea de lângă Tine şi să mă fac pildă rea înaintea celor ce aveau să creadă în lucrarea cuvântului Tău. Dădusem să gust depărtarea de Tine, chiar dacă mă temeam de Tine, iar Tu ai împlinit peste mine Scriptura care spune: «Străjui-va îngerul Domnului împrejurul celor ce se tem de El». îţi mulţumesc acum în cer, şi Te rog mângâie Tu şi alină ranele celor ce călăuzesc din partea Ta pe poporul Tău, şi iartă-i pe cei ce viclenesc împotriva lor, şi ajută-i pe cei ce îi lovesc, ajută-i să părăsească mânia şi iuţimea şi să nu-i viclenească pe cei ce veghează călăuzind pe poporul Tău, că ei sunt sub sarcină grea, iar inima lor e dulce, şi mulţi nu ştiu să priceapă aceasta, şi le fac lor dureri, iar ei plâng în Tine şi nu în ei cum plânge omul cel cu milă de el însuşi. Eu plâng de mila lor, căci i-am iubit şi m-au iubit, dar mă şi bucur azi în mijlocul poporului Tău care pomeneşte fiinţa mea înaintea Ta. Mă mângâi de la toţi, îi privesc cereşte, şi Te rog din ceata rugătorilor din cer, mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta şi paşte-o pe ea şi înalţ-o, Doamne, iar pe cei ce m-au născut după trup fereşte-i de lume şi de duhul ei şi dă-le lor din Duhul Tău, şi dă-le lor mereu darul milei de Tine după voia Ta, milosule Doamne. Amin.

– Acum, Eu, Domnul, îmbrăţişez pe cel mărturisitor între cei din cer şi îi dau lui la rugăciunea lui, dar el aşteaptă mângâiere pentru Mine din mijlocul poporului Meu.

Duhul celor ce dorm aşteptând, stă treaz acum spre voi, ascultând glasul Domnului prin îngerii Lui, şi vă spun şi ei aşa:

– Omul, pentru iubirea lui n-a ştiut când s-a lepădat de Dumnezeu şi n-a ştiut cât L-a pierdut pe Dumnezeu. Şi după ce n-a mai ştiut de la Dumnezeu, a ştiut de la el omul, şi s-a făcut pentru el dumnezeu care ştie, şi aşa L-a pierdut omul pe Dumnezeu şi a rămas fără adăpost pe pământ, şi a trăit prin puterea lui.

Noi, cei ce am lăsat trupul, privim la stricăciunea care s-a aşezat peste pământ şi peste om, şi aşteptăm pe Domnul, Care să deschidă ochii omului, şi ca să vadă ce a fost să fie şi ce este omul, şi ce va fi să fie după ce Domnul va rosti din nou cu milă şi iubire cuvântul cel pentru începutul zidirii din nou a lumii şi va zice: «Să fie lumină!», şi ea va fi, şi ea iarăşi va fi, şi va vedea din nou omul, şi va vedea omul prin ea şi va plânge ca îngerii şi ca sfinţii şi va da, prin suspinul lui cel umilit, slavă, cinste şi închinăciune lui Dumnezeu, căci Domnul a făcut slava. Amin, amin, amin.

– Din neamul cel mare şi atât de mare cât toate veacurile de oameni de până acum, Doamne, dintre cei atât de mulţi la număr pomeniţi acum pe jertfelnicul Tău de foc, în care sunt puse la ars păcatele oamenilor ca să fie oamenii iertaţi de ele şi să învieze trupurile lor apoi, noi, cei ce am fost desprinşi din trupul poporului Tău care a auzit glasul Tău din vremea aceasta, mărturisim şi noi că poporul Tău cel adevărat de azi este cel ce se sfinţeşte pentru Tine cu trupul, cu sufletul şi cu duhul, Doamne. Cât am fost noi pe pământ în trupul poporului Tău, n-am înfăptuit în noi duhul şi trupul vieţii, căci am fost fără de înţelepciune şi n-am învăţat din Scripturi viaţa. Îi spunem poporului Tău cel de ieri, şi îi spunem şi celui de azi popor al Tău, îi spunem noi, cei care acum mărturisim din cele ce nu se văd, şi în care se văd cele făcute de oameni cât stau ei pe pământ, îi spunem lui, pe de-a dreptul îi spunem să nu mănânce carne, să nu mai mănânce carne de acum. La toţi oamenii de pe pământ le spunem că omul nu trebuie să mănânce carne, că omul nu trebuie să facă desfrânare, şi că trebuie să citească în Scripturi poruncile lăsate de Tine pentru om, Doamne. Îi spunem poporului Tău cel de ieri şi cel de azi al Tău, îi spunem că ascultarea de Tine este salvarea lui, şi apoi salvarea pământului şi a oamenilor de pe el, Doamne; şi îi spunem lui să se apropie tot mai mult de izvorul glasului Tău şi să se hrănească şi să învieze, căci moartea nu este alta decât neascultarea, care alungă de la om învierea şi viaţa. Mărturisim neascultarea noastră, care ne-a dus la suferinţă pe pământ şi la lacrimi de păreri de rău în cer, dar în cer avem mare mijlocitor pe trâmbiţa Ta, vasul din care noi ne-am adăpat pe pământ cu cuvântul Tău, pe care din neînţelepciune noi l-am călcat.

Îţi mulţumim că ne-ai dat din poporul Tău milă pentru noi pe cei ce lucrează cu Tine spre mântuirea neamului omenesc, Doamne. O, păstrează-i Tu pe ei sub scutul Tău cel de nebiruit şi învaţă-i, mereu, mereu învaţă-i să Te asculte, căci neamul omenesc de aici, şi cel de pe pământ, are nevoie de slujitori de-ai Tăi curaţi şi sfinţi prin ascultare şi prin jertfire, Doamne. Şi acum le mulţumim lor că ne iubesc, şi mărturisim de lângă Tine cuvântul Scripturii, cuvânt cu putere de înviere în el, şi care spune aşa: «Iubirea, ca moartea e de tare, şi o biruieşte pe ea». Amin, amin, amin.

Şi acum, poporul Meu, intru pe porţi cu ucenicii Mei şi cu mironosiţele Mele şi ale învierii Mele, şi vin la masa ta cu cei ce M-au condamnat la moarte acum două mii de ani, căci sunt pomeniţi aici pentru iertare şi ei, fiindcă Eu am spus că tot cel ce va păcătui asupra Fiului Omului, i se va ierta, iar ei au dat să se înţeleagă atunci că sunt apărătorii lui Dumnezeu, că sunt cei ce voiesc binele pentru Israel.

E zi de serbare cu iubire cerească în ea. E zi de pomenire a celor ce Mă aşteaptă în locuinţa morţilor ca să le dau mâna spre învierea lor, spre iertarea lor, iar ucenicii şi uceniţele Mele le dau lor rând, le dau celor îndureraţi rând acum, la masa Mea de cuvânt. E chemată la masa Mea făptura toată care a fost. Cei adormiţi întru nădejdea învierii nu aşteaptă zadarnic şi se vor alina curând, iar alţii aşteaptă la hotarul dintre Mine şi om ca să mărturisească ei durerea lor. Amin.

– Lumea celor adormiţi, Doamne, vine mereu cu Tine la serbarea de pomenire a acestei lumi, şi Te numim pe Tine Salvatorul celor ce au adormit întru nădejdea învierii prin Tine, Cel făgăduit de Tatăl ca să vii pe pământ pentru vii şi pentru morţi. îţi privim poporul şi îl mărturisim al Tău, pe el şi pe tot cel ce se face după cuvântul Tău şi după voia Ta trup al poporului Tău, care s-a făcut cale a Ta, casă a Ta pentru venirea Ta cea de acum. O, vino, Doamne, şi împlineşte-Ţi făgăduinţele Tale cele despre cer nou şi despre pământ nou, scrise în Scripturi să vină şi să fie, şi iată cum vii şi împlineşti! Şi ne iartă nouă greşalele cu care am plecat de pe pământ, că avem la Tine mijlocire, Doamne, avem din mijlocul poporului Tău. Amin, amin, amin.

– Amin, amin zic vouă, Eu sunt Cel îndurător şi aud plânsul celor însuspinaţi. Amin.

Şi acum, Eu, Domnul, îi strig pe cei ce M-au condamnat atunci, îi chem şi îi aşez la masa Mea de cuvânt, iar ei să vină şi să mărturisească. Eu sunt Cel ce sunt, şi sunt Cel răstignit şi înviat şi am putere peste vii şi peste morţi, peste robi şi peste liberi. Să vină să mărturisească despre Mine Caiafa, Anna, Pilat şi Iuda, căci Eu sunt Cel îndurerat de şapte mii de ani. Amin.

– O, atâta milă nu poţi avea decât Tu, Cel milos pentru chinuitorii Tăi, pentru care ai plâns pe cruce spre Tatăl şi Te-ai rugat Lui spunând: «Tată, iartă-i, că ei nu ştiu ce fac». Ai spus atunci că s-a împlinit cu Tine tot ceea ce era scris în cartea lui Moise, în prooroci şi în psalmi, iar noi, cei de acum două mii de ani, am căzut înfăptuitorii Scripturilor cele despre răstignirea Ta. O, dacă vrei, dacă poţi, scrie-ne ca împlinitori ai Scripturilor care s-au împlinit cu Tine precum era scris. Noi vrând-nevrând Te-am mărturisit de Dumnezeu adevărat, căci dacă Te-am condamnat ca pe un om, Tu ai înviat dintre morţi ca un Dumnezeu, şi dacă nu Te condamnam, Tu nu Te-ai fi putut slăvi prin înviere pentru învierea fiecărui om care voieşte înviere. O, scrie-ne ca ucenici, căci noi am plătit pe pământ cu chin al sufletului şi al trupului apoi, iar când ne-am dat sufletul Tu ai fost Acela Care ai venit şi Te-ai întâlnit cu noi, arătându-ne semnele cuielor pe trupul Tău, Stăpâne al vieţii şi al morţii. Am fost neputincioşi, am fost slabi, ne-am dus unul pe altul cu vorba pentru moartea Ta. Te-am trimis de la unul la altul şi apoi am făcut norodul să spună că Tu eşti Om împotriva lui Dumnezeu, iar duhul necredinţei s-a ridicat mare apoi în norod şi s-a împlinit durerea Ta de pe Golgota, o, Fiule al lui Dumnezeu, iar noi eram atunci ca orbii, şi ochii noştri erau ţinuţi să vadă, şi aşa am împlinit noi Scriptura cea pentru dispreţ asupra Ta şi pentru jertfa Ta pe cruce pentru neamul omenesc cel vinovat de păcat. Acum suntem chemaţi de Tine la masă de pomenire pentru lumea celor adormiţi, şi cine poate să se împotrivească lucrărilor Tale? Iată-ne! Stăm vinovaţi înaintea Ta şi a poporului Tău, care Te mărturiseşte azi în mijlocul neamului român cale a venirii Tale cuvânt de judecată de la Tatăl la om pe pământ. Dacă voieşti, poţi să ne curăţeşti de păcatul nostru prin iertare şi să nu ne laşi pentru vecii în foc, căci duhul nostru arde cu durere mare, dar nădăjduieşte în Tine, Cel ce ai murit pe cruce pus de noi şi Cel ce ai înviat prin cruce. Ne-am ruşinat atunci cu Tine şi cu slava Ta cea plină de umilinţă, şi iată, ruşinaţi stăm acum înaintea Ta şi a Tatălui Tău şi a sfinţilor Tăi şi a poporului Tău de azi. Iar acum facă-se voia Ta cu noi, dar nu uita că Tu eşti milos, că eşti îndurător dacă voieşti, căci ai venit acum pe pământ cu putere mare, cu mult, cu mult cuvânt, şi cuvântul Tău este râu în care omul se poate spăla de vină. Noi nu mai putem, dar poţi Tu să ne speli. Tu, şi poporul Tău cel mijlocitor acum pentru izbăvirea făpturii. Facă-se voia Ta, dar ştim că eşti îndurător ca şi acum două mii de ani când ai răbdat cu iubire împlinirea a toate câte despre Tine mai dinainte s-au scris, despre Tine şi despre noi, cei ce am făptuit asupra Ta suferinţa Ta cea pentru ispăşirea păcatelor lumii. Noi am fost atunci judecători, noi şi lumea, iar acum eşti Tu, şi eşti drept, dar eşti îndurător, căci eşti Dumnezeu, eşti Fiul Tatălui Savaot şi al mamei Fecioară şi eşti Cel ce vii ca să judeci viii şi morţii, şi eşti Cel fără de început şi fără de sfârşit, şi eşti începutul şi sfârşitul şi eşti. Amin. Şi acum, dacă voieşti şi pentru noi, Tu ştii aceasta, iar noi primim. O, primeşte-ne, primeşte-ne pentru rugăciunile celor ce se roagă pe pământ pentru vina noastră şi pentru iertarea ei înaintea Ta! Amin, amin, amin.

– Eu, Domnul Cel înviat din răstignire, sunt îndurător ca şi pe cruce acum două mii de ani când am cerut la Tatăl iertarea pentru cei ce au împlinit Scripturile cele despre Mine ca să fiu răstignit şi ca să port sarcina păcatelor lumii şi ca să-Mi dau viaţa pentru ispăşirea lor şi apoi să înviez biruitor, iar învierea Mea a şters vina celor ce M-au condamnat ca pe un om, căci Eu am înviat ca un Dumnezeu adevărat.

Hristos a înviat pentru voi! Eu, Domnul Cel înviat, vă alin acum suspinul vostru cel greu şi lung, căci îndurarea Mea e mare. Aţi împlinit ca nişte slugi pe cele scrise despre Mine, vrând-nevrând aţi împlinit, şi am împlinit şi Eu aşa cum era scris. Mângâiaţi-vă cu îndurarea Mea! Fiţi în aşteptare! Eu vin curând, îmbrăcat în toată slava pe care o am de la Tatăl mai înainte de întemeierea lumii. Vin să fac ceruri noi şi pământ nou şi Ierusalim nou, şi vin şi am venit şi împlinesc precum este scris, precum am împlinit şi acum două mii de ani pe cele scrise despre Mine ca să se împlinească atunci. Eu sunt Cel ce sunt, şi sunt Stăpânul vieţii şi al morţii, şi am cheile adâncului, iar duhul cel potrivnic nu va mai fi, curând, curând nu va mai fi, şi va fi pe pământ Duhul Domnului. Amin.

O, voi, cei din morminte, care aţi aflat chemarea Mea la izvor, aţi venit, tată, de la locul aşteptării voastre ca să auziţi glasul Meu în grădină! îngerii Mei vă sunt slujitori, iar voi sunteţi cei plini de dor şi de preţuire pentru noul Meu popor, la care Eu vin azi şi lângă care Eu vă strig şi vă adun şi pe voi pentru mângâiere, tată. O, sculaţi-vă! Din zi în zi mai mult ridicaţi-vă şi veniţi afară! Aşa este scris să se împlinească. Amin.

– O, Bunule şi mare Salvator, miluieşte-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta, şi după mulţimea îndurărilor Tale şterge fărădelegile noastre de la faţa Ta, şi de păcatele noastre ne spală! Fă bine, Doamne, bisericii Tale şi fă să se zidească zidurile Ierusalimului nou, pe care atât l-au aşteptat cei din morminte! întăreşte lucrarea cuvântului Tău şi binecuvintează acest sătuţ, în care ne chemi şi ne aduni şi pe noi la glasul arhanghelului Tău cel slujitor de vestire a învierii morţilor, şi binecuvintează cu toate binecuvântările Tale pe cei ce au urechi de auzit de la Tine, şi prin Tine de la cei din cer şi de la cei din pământ! Calea Ta din cer şi până la locul aşteptării noastre este tot ce este pe pământ iubit şi preţuit de om, iar noi am aşteptat mii de ani ca să-i descoperim pe fiii Tăi cei de azi şi cu care Ţi-ai întocmit venirea pentru cei vii şi pentru cei morţi cu trupul şi cu duhul. Avem nevoie de lumină. Tu eşti lumina, dar Tu eşti cuvânt, şi cuvântul Tău este lumina. O, dulce este cuvântul Tău pentru cei ce atâta îl aşteaptă, iar noi, cei din morminte, aşteptăm după cuvântul Tău, o, Bunule Salvator! Amin, amin, amin.

– O, este scris că din sânurile pământului umbrele vor învia. Eu, Domnul, vă mângâi pe voi cu cuvântul mângâierii în locul aşteptării voastre. Fi-va în zilele ce vin să nu mai fie moarte şi morţi, ci să fie viaţă şi vii şi înviaţi, după cum este scris. Amin. Eu mângâiere vă dau în răbdare până ce veţi prinde duh, până ce ţărâna vă va da înapoi la glasul arhanghelului Meu. Pace vouă! înviere vouă! Şi veţi asculta vestirea Mea şi vă veţi ridica. Amin, amin, amin.

iată, morţii din morminte saltă de înviere şi mărturisesc, iar Eu sunt cale a mărturisirii lor, căci au fost pomeniţi acum, în ziua care a trecut, pe jertfelnicul Meu de nou Ierusalim, şi au fost sloboziţi să vină să stea la masa poporului Meu, la masa bisericii Mele, la masa nunţii Mele cu mireasa Mea.

O, luaţi glas, fiilor duruţi de aşteptare! Un singur duh vă fac pe toţi ca să grăiţi întru unul şi să mărturisiţi de acolo pe Dumnezeu la cei de pe pământ. Amin, amin, amin.

– O, cine este mare ca Dumnezeul nostru? El este Dumnezeul Cel minunat întru sfinţii Lui şi întru mila Lui pentru cei păcătoşi şi zdrobiţi de păcate în vremea trupului lor şi după trecerea lor cu trupul. O, mare este lucrarea venirii Lui cuvânt pe pământ, iar cei ce au ochi şi urechi de la El văd şi aud, şi iată, noi, cei adormiţi, noi, cei din morminte, avem ochi de văzut şi avem urechi de auzit şi vedem şi auzim venirea Lui cea de azi pe pământ, lucrarea cea de izbăvire a noastră şi a voastră, a celor de pe pământ. O, nu mai faceţi păcate! Păcatul a adus moartea în oameni, căci plata păcatului este moartea, iar Domnul Iisus Hristos a venit acum două mii de ani pe pământ cu învierea Lui dintre cei morţi şi le-a dat-o lor. Trăiţi pe pământ pentru pomenirea celor adormiţi, căutând spre Domnul cu rugăciune pentru învierea lor, cu rugăciune, nu cu alte fapte, nu cu alte jertfe, ci cu credinţă şi cu duioşenie şi cu lacrimi frăţeşti şi părinteşti pentru învierea celor adormiţi şi pentru viaţa lor cea fără de suspin, căci viaţa este cea de după trecerea cu trupul, nu este cea din vremea trupului, şi aceea este numai pentru pregătirea vieţii omului. O, nu mai trăiţi vremelnic pe pământ, ci trăiţi veşnic şi în vremea voastră cea cu trupul! Trăiţi cu veşnicia, nu cu vremelnicia, care îl duce pe om la nepăsare, şi de la ea la necredinţă, căci vai celor ce nu-L urmează pe Domnul pe pământ!

S-au micşorat cu multul vaietele celor ce aşteaptă în locuinţa morţilor de când Domnul a aşezat pe piatra ei cea dintâi biserica Lui de pe pământ, de unde cei ce slujesc în ea cheamă pe Domnul pentru izbăvirea celor adormiţi, pregătiţi şi nepregătiţi la plecarea lor de pe pământ. Din zi în zi mai mult se fac tot mai mici suferinţele lor şi aşteptarea lor, şi creşte duhul bucuriei sfinte peste cei ce stau întru nădejdea învierii.

O, nu mai păcătuiţi! Sfinţiţi-vă! Aceasta este înţelepciunea vieţii. Grăiţi unii cu alţii pe cele cereşti, pe cele sfinte, curăţindu-vă unii pe alţii la cuget şi la suflet, şi pomeniţi cu graiurile şi cu rugăciunile voastre lumea cea nevăzută şi lumea celor adormiţi, ca să se arate împărăţia cea cerească pe pământ întru lucrarea sa de cer nou şi de pământ nou. O, nu sunt greu de înţeles Scripturile facerii celei noi şi ale învierii morţilor, dar nu sunt citite şi dorite de oameni, căci n-au oamenii între ei pe cei ce îndeamnă. Vă îndemnăm noi, cei din morminte, pentru voi şi pentru noi vă îndemnăm, deschideţi împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ! Deschideţi Domnului când bate! El cuvintează din mijlocul îngerilor şi se aude pe pământ, şi fericiţi sunt cei ce au urechi de auzit de la Dumnezeu! Pe pământ nu este omul stăpân, ci numai Dumnezeu este Stăpânul, căci omul nu poate nimic din pricina păcatului din el. Iubiţi-vă viaţa iubindu-L pe Domnul! Unii pe alţii îndemnaţi-vă să iubiţi pe Domnul şi să lepădaţi păcatul cel ascuns şi cel văzut, căci păcatul este moarte, nu este mângâiere aşa cum îl simte omul a fi. Păcatul este iadul în care omul arde, vă spunem noi, cei ce am suferit aşa pe pământ şi încă suferim până la izbăvirea cea întreagă prin Domnul Iisus Hristos şi prin stăruinţa bisericii Lui de pe pământ. Cel ce este sfânt, să se sfinţească încă şi să trudească pentru învierea morţilor, şi să audă el apoi în ziua Domnului chemarea pentru cei binecuvântaţi, care au lucrat pentru cei flămânzi şi însetaţi, pentru cei străini şi goi, pentru cei suferinzi şi întemniţaţi ca să fie sloboziţi de sub povară! O, ştergeţi lacrimile celor ce aşteaptă învierea lor şi curmaţi suspinul lor, căci plata voastră multă este în ceruri! Amin amin, amin.

– O, fii ai oamenilor! Voi, cei de pe pământ, auziţi glasul celor din morminte, sloboziţi de Mine, Domnul, ca să grăiască în ziua lor de pomenire! Precum sfinţii au zile de pomenire pe pământ, aşa au şi cei adormiţi, căci aşa este lucrarea bisericii, şi e vremea când cei din morminte aud glasul Fiului lui Dumnezeu, glasul Meu cel de azi, care apropie sfârşitul veacurilor şi începutul cel nou al tainelor lui Dumnezeu. Eu, Domnul, sunt plin de milostivire pentru cei în suferinţă şi vin Mântuitor pe pământ pentru cei vii şi pentru cei adormiţi, care aud glasul Meu mai mult decât cei vii, căci cei vii îşi astupă urechile ca să nu audă de la Domnul şi să se întoarcă de la căile lor şi ca să-i vindec Eu pe ei de ei.

O, cu cine să plâng Eu rana Mea cea de atunci şi până azi rană grea şi mereu, mereu înnoită în Mine prin toţi cei ce se despart de Mine pe pământ, slujiţi fiind de îngerii cei răi? O, cu cine să-mi port rana, cu cine în cer şi cu cine pe pământ? Cu cine, o, cu cine?

Vin sfinţii îngeri cu Mine pe pământ şi Mă ţin să grăiesc rana Mea omului, şi cu Noi vine omul cel zidit de mâna Mea şi aşezat apoi în rai. Amin, amin, amin.

– Cuvântul Tău cel plin de lacrima Ta, mare cât păcatul meu, Doamne, a căzut atunci în rai înaintea mea faţă în faţă cu mine, iar eu Te-am găsit vinovat pe Tine pentru fapta mea şi m-am răzbunat cu glas, dând să mă îndreptăţesc împotriva Ta, şi apoi cuvântul Tău cel înlăcrimat a căzut pe mine, pe duhul şi pe sufletul şi pe trupul meu, o, Doamne, fiindcă nu Te-am primit, cu îndreptarea mea, cu pocăinţa mea, cu scularea mea din păcatul trufiei, ba încă m-am afundat mai mult în acest păcat, şi de atunci şi până azi omul trufaş este cel ce nu Te primeşte când dai să-i spui neascultarea spre învierea lui din ea, spre nedespărţirea lui de Tine, ci, din contra, el Te găseşte vinovat şi nu Te primeşte şi nu voieşte în el viaţa Ta cea dulce prin ascultare, prin aplecare şi prin umilinţă înaintea Ta. Pentru păcatul trufiei lui dă omul să spună că nu eşti Tu Cel ce dai să-i desfaci auzul şi văzul, şi iată, în trufie trăieşte şi în trufie moare omul, căci umilinţa cea dulce, slujitoarea îngerului alb şi nevătămător, nu se face gust plăcut şi sfânt în om, şi omul scuipă peste această dulceaţă şi ia în inimă şi pe limbă gustul cel amar al îngerului negru şi al păcatului îngâmfării şi se lasă călăuzit aşa. Plâng cu Tine după şapte mii de ani, uitându-mă la duhul trufiei omului, care din sine ia pentru paşii lui cei fără Dumnezeu, aşa cum eu am făcut, iar îngerul cel negru al omului îl poartă cum voieşte el pe om, pe când îngerul cel alb stă biruit şi scăldat în ruşine şi în lacrimi din pricina celui trufaş, care se vrea biruitor.

O, cu cine să plângi Tu de rana Ta mereu înnoită în Tine de trufia omului, de toţi cei care se despart de Tine pe pământ, slujiţi fiind de îngerii cei răi? O, cu cine să-Ţi porţi rana, cu cine în cer şi cu cine pe pământ? Cu mine o porţi, o, Doamne, întru fiii cei din cer, care sunt îndureraţi de la păcatul meu cel din rai şi de la tot păcatul omului cel de atunci şi până azi, iar de pe pământ Tu îţi porţi durerea cu cei în care Tu o pui ca s-o poarte şi ca să doară în ei, căci nu mai poţi s-o duci, îndurerat atât de mult cât eşti de şapte mii de ani. O, fă-i izbăvitori omului pe cei cu care Tu porţi multa Ta durere, căci Tu îi iubeşti pe ei ca pe cei mai dulci ai Tăi, care Te poartă cu credinţă între oameni pe pământ, dar eu, până ca eu să cad pe pământ, m-am îngâmfat împotriva Ta în rai şi apoi am căzut că Te-am găsit pe Tine vinovat pentru fapta neascultării mele.

O, să se apropie de Tine tot mai mult tot fiul poporului Tău de azi şi tot fiul care aude din gura Ta cuvântul Tău, care curge ca râul peste oameni în zilele acestea! Cei ce se apropie de Tine sunt cei ce-şi văd cât mai mult, cât mai adânc păcatele lor, dar vai, cât de departe este neamul omenesc de această sfântă lucrare a vederii păcatelor lor! O, greu este de omul care se face deştept în el însuşi, căci unul ca acela se aşează mai deştept ca Dumnezeu pe pământ şi îl lasă mic pe Domnul, iar îngerul cel negru îl poartă pe el apoi şi pe toată lucrarea lui cea împotriva lui Dumnezeu! Omul are de la naştere un înger alb şi unul negru, şi se cunoaşte când îl poartă unul sau celălalt.

O, nu vă răzbunaţi singuri, voi, fii ai Domnului, şi voi, fii ai oamenilor! Slujiţi dragostei! Ea rabdă îndelung şi nu se mânie, ci se apleacă şi nu se trufeşte. O, fii ai cuvântului Domnului, aveţi grijă de fructul rugăciunii voastre! Nu-l lăsaţi pe diavolul să se răzbune în voi în vremea când vă faceţi rugăciunea, căci cei răzbunători îşi întorc rugăciunea spre păcat. Dacă întristaţi adânc Duhul Cel Sfânt al fraţilor voştri, zadarnic vă rugaţi Domnului în vremea rugăciunii voastre. Fiţi netulburaţi şi fiţi mulţumiţi în rugăciunile voastre, ca nu cumva să se nască în voi duhul răzbunării pe fraţi în timp ce vă rugaţi, căci aceasta este voia diavolului. O, nu daţi vina pe semenii voştri şi nici pe voi când vă vine în inimă răzvrătirea! Părinţii cei sfinţi ai bisericii lui Hristos au aşezat în ziua aceasta peste biserică pomenirea Evangheliei Domnului despre rugăciune şi despre post, căci în ziua aceasta se vesteşte că începe vreme de post de cincizeci de zile pentru pregătirea sufletească şi trupească şi duhovnicească a omului credincios şi sfânt şi a omului credincios şi păcătos prin slăbiciuni, ca să se înfrâneze el de la cele slabe în el măcar când vremea vesteşte post şi rugăciune aşa cum ştie omul din părinţi. O, ce frumos a fost în ziua aceea când Domnul Şi-a luat ucenicii şi S-a suit în munte să înveţe mulţimile spunându-le lor despre cei fericiţi întru El şi întru ale Lui dureri, şi apoi ce frumos i-a învăţat cum să facă milostenie în taină pentru răsplata ei apoi şi cum să se roage Tatălui în taina inimii, spre răsplata rugăciunii lor, şi ce cuvinte să ducă la Tatăl şi apoi să-L roage pe Tatăl să-i păzească de ispite şi să ierte greşalele semenilor lor, ca şi Tatăl să ierte greşalele lor, căci dacă omul nu va ierta semenilor lui, nici Tatăl nu va ierta lui greşalele lui; o, şi-i învăţa apoi pe toţi, de pe munte îi învăţa şi le spunea pentru zilele de post să postească tainic, cu faţa senină şi curată şi cu capul miruit, ca să le răsplătească lor Tatăl, şi i-a învăţat încă să nu-şi pună inima la nimic de pe pământ şi nici la truda mâinilor lor, ca nu cumva comoara lor să fie pe pământ, căci omul nu crede că nu poate să slujească la doi stăpâni, ci mai bine să-L lase pe Tatăl să le dea lor cele de trebuinţă lor, iar ei să caute împărăţia Tatălui cu ei, şi fiecare zi se va îngriji de trebuinţele ei pentru fiii ascultării, şi a mai zis apoi Domnul la mulţimi: «Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi, căci cu judecata cu care judecaţi veţi fi judecaţi, şi cu măsura cu care măsuraţi vi se va măsura vouă», şi i-a învăţat atunci iubirea şi toate roadele ei, şi toţi stăteau uimiţi de învăţătura Lui, ca a Unuia Care are putere şi nu ca învăţaţii lor. Iată ce pomenire dulce a învăţăturii lui Iisus Hristos Domnul, Cel Care S-a vorbit cu Tatăl la începutul făpturii şi apoi a luat lut cu mâna şi m-a plămădit pe mine după chipul Lui şi a suflat peste mine din El suflet viu, şi eu am stat pe picioare înaintea Lui, ascultându-I cuvântul spus peste mine, şi pe care eu l-am călcat apoi, iar călcarea peste Dumnezeu este moarte. Vin acum cu Domnul şi iată, grăiesc mulţimilor de pe pământ. O, de mi-ar auzi ele mărturisirea mea cea plină de suspin!

O, are Domnul durere mare acum în mijlocul poporului Lui şi Se teme să grăiască despre ea, Se teme Dumnezeu de răzbunarea cea de la om. O, a prins Domnul frică de om şi are grijă să-Şi ocrotească lucrarea Sa cu care umblă pe pământ ca să-i tragă pe toţi la Tatăl, precum este scris, căci dacă El n-ar veni acum, nimeni, nimeni de pe pământ n-ar mai striga la oameni să se întoarcă la Tatăl, căci oamenii toţi fac altceva pe pământ, şi nu e Domnul vinovat că omul nu vrea să împlinească voia şi cuvântul Său cel rostit, ci e omul vinovat pe pământ, aşa cum am fost eu în rai.

O, trăiţi cu temere de Dumnezeu, fii ai cuvântului Său, şi trăiţi sub binecuvântare, fiilor, căci cel ce iese de sub binecuvântare moare, măi fiilor, fiindcă lumea este moarte pentru cei iubitori de Dumnezeu pe pământ, dar cei săraci cu duhul rămân cu Domnul, fiilor, rămân cu harul Lui. Amin.

O, Domnul meu şi Dumnezeul meu, am plâns cu Tine în cuvânt rana Ta cea grea de la mine şi de la om, ca să port cu Tine rana Ta cea grea. O, nu mai poţi s-o duci, şi îţi vine să Te mânii de la durerea Ta cea de la om. Ţi-e suspinul înăbuşit că nu poţi să grăieşti, Doamne. O, pace Ţie! O, milă îţi este de omul care Te dispreţuieşte şi de fiul care Te pedepseşte lovind în slava Ta! Tu eşti Mielul Cel junghiat şi eşti mereu străpuns de om. Pace Ţie de la cei ce suferă cu Tine îndelung pe pământ, dar dă-le şi lor pacea ca un bun, ca un milos ce eşti! Fă Tu cu ei izbăvire de sus, izbăvire a lor din dureri, o, Doamne! Amin, amin, amin.

– O, tu cel ce M-ai mângâiat în rana Mea cum n-ai putut să faci atunci în rai după ce M-ai rănit lăsându-Mă în suspin pe urma ta, iată, acum M-ai mângâiat în rana Mea, căci ai băut multă durere mult timp. O, aştept untdelemn pe rane, dar numai păcătoşii cei iertaţi ştiu puterea durerii şi puterea vindecării apoi peste rane. Ai venit lângă Mine şi ai spus poporului Meu despre ziua când Eu M-am suit în munte şi am grăit despre fericirea celor fericiţi cu Mine şi despre toate faptele drepţilor Mei, pe care trebuie să le lucreze cei ce se mântuiesc. Acum Eu grăiesc poporului Meu şi iarăşi îl îndemn spre viaţă binecuvântată pentru paşii lui. Amin.

– Ceata celor adormiţi, suntem şi noi întru venirea Ta în ziua aceasta de pomenire a noastră în mijlocul poporului Tău de azi, o, Doamne, şi la chemarea lor am răspuns şi ne-am înfăţişat, şi suntem mulţi, fără de număr, după numărul neamului nostru cel până la Adam. O, deschide-ne mormintele şi lasă-le aşa apoi, ca să ieşim de tot şi să stăm înaintea Ta cu mântuire pentru noi, căci Tu ai venit cu învierea morţilor, Doamne! Suntem unii liniştiţi, iar alţii suntem îndureraţi. Mila Ta să ne facă pe toţi iertaţii Tăi, căci ai slujitori rugători din partea Ta pentru noi înaintea Ta aici. Stăm la masa noastră de pomenire şi privim peste poporul Tău de azi, nădejdea Ta şi a noastră pentru învierea a toate, pentru naşterea din nou a lumii. O, de-ar avea parte toţi oamenii de pe pământ de izvorul Tău de cuvânt de azi mai înainte de întâlnirea lor cu Tine pe calea pe care noi am plecat de pe pământ! Ai venit cuvânt pe pământ ca să nu moară oamenii în păcatele lor, ci să se cureţe prin credinţă şi prin harul Tău cel de azi prin biserica Ta de nou Ierusalim pe pământ, izvorâtor de înviere pentru cei atât de departe de Tine cu viaţa lor. O, să-i înveţe pe toţi, Doamne, să-i tragă pe toţi la Tatăl cuvântul Tău cel de azi! Amin, amin, amin.

– Eu, Domnul, de aceea am venit pe pământ, o, suflete suferinde de aşteptare şi de durere. Eu, Domnul, vă dau vouă uşurare multă acum. Le dau şi celor ce M-au împuns şi Mi-au pironit trupul pe cruce, şi care văd slava Mea cea de azi în cuvânt de facere nouă. Sunt miloşi ca şi Mine cei ce mijlocesc înaintea Mea pentru voi, cei pomeniţi în vremea aceasta pe jertfelnicul cel de foc al bisericii de nou Ierusalim, proorocie împlinită de Mine pe vatra neamului român, dar atât de puţin crezută şi pricepută de omul împământit! Eu, Domnul, împuternicesc aici prin cuvântul Meu rugăciune miloasă. Eu sunt Cel ce stau la cârma acestui popor mititel, căci cu cei mari n-am încăput nici atunci, nici acum. O, fie voia Mea cea mântuitoare peste voi! Amin.

— O, Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Doamne, în cer şi pe pământ cârmuind cu slavă, că taina slavei Tale o văd atât de frumos sfinţii şi îngerii Tăi! Eu, căpetenia oştirii Tale, văd pe omul cel întâi zidit de mâna Ta din pământ, îl văd acum cum îl plânge pe om. Suspină el şi-l plânge pe omul care se desparte de Tine pentru păcat, după ce el a adus în trup păcatul când nu Te-a ascultat în rai, şi iată-l cum Te roagă pentru învierea celor ce au greşit şi au murit ca şi el prin greşeală, de la el şi până azi, şi strigă el la Tine cu rugă arzândă şi zice:

— Apropie, Doamne, slava învierii pentru toţi cei care au greşit prin păcatul meu cel din rai! M-am despărţit de Tine pentru femeie şi am iubit-o pe ea cu inima mea, şi pe Tine Te-am părăsit, şi nu mi-a fost de folos că am făcut aşa, ci îmi este durere pentru fiecare om care cade prin păcatul meu, căci omul nu-şi iubeşte femeia decât pentru păcat, iar Tu acum două mii de ani ai spus să-şi iubească omul femeia aşa cum Tu ai iubit biserica, căci taina căsătoriei s-a făcut păgânie şi închinare la idolul plăcerilor şi Te îndurerează omul şi moare mereu prin păcat şi cu păcat. O, iartă-i pe păcătoşi şi le dă lor darul vederii, că noi vedem acum lucrarea tainei învierii în mijlocul poporului Tău rugător pentru noi, cei care am murit prin păcat. O, miluieşte gloata care aşteaptă învierea şi iertarea, Doamne, că Tu numai din mila pentru om pe toate le lucrezi. Plâng şi-Ţi cer învierea tuturor, că ei porunca Ta aşteaptă, şi nădăjduiesc aşteptând. Amin.

— O, vin curând, vin curând şi le deschid ca să iasă! Vin curând. Amin.

Auzi, poporul Meu, auzi, tată, glasul celor din morminte! E zi de sărbătoare, fiule, şi stau la masă îngerii şi sfinţii şi cei ce aşteaptă de dincolo cu dor.