Ofensiva ecumenismului

Iată cum se împlinesc cele rostite de Mine prin cuvânt, căci cei ce au bani fac turn de piatră alături de piatra Mea cea nouă de nou Ierusalim. Fac împărăţie pământească cei ce au bani. Mai face omul încă o dată un turn ca turnul Babel (Centrul Internaţional Ecumenic – Vulcana Băi, n.r.), şi se va da în el drept Dumnezeu. Omul cu bani a luat o cărămidă cunoscută, a cumpărat-o cu bani, şi lângă ea zideşte cărămizi necunoscute, şi iată, se foloseşte omul de numele lui Dumnezeu, de cărămida cea cunoscută că ar fi a lui Dumnezeu, şi se va da omul drept Dumnezeu. Dar Eu am aici izvor din cer, şi omul care va veni va fugi de lângă turnul omenesc şi va da să guste din izvor şi va face omul alegerea, iar tu, poporul Meu, vei fi lumină şi te va alege omul de cărare spre Dumnezeu; numai tu să fii pregătit şi aşezat înaintea Mea. Voi face din tine călăuză, şi îţi voi da cuvântul nădejdii vieţii veşnice, ca să-l dai omului cel pământesc, căci turnul ce îl face omul va avea izvor de băuturi îmbătătoare şi de mâncăruri păgâneşti, dar la tine va sticli izvorul vieţii veşnice, izvorul nădejdii şi mâncarea cuvântului lui Dumnezeu, care este ruptă din cele cinci pâini şi doi peşti, înmulţite prin cuvânt.

Duhul Meu suspină cu usturime pentru cei necredincioşi şi pentru cei cu credinţă făţarnică, pentru cei care stau peste oameni în numele Meu nefăcând voia Mea şi nelucrând faptele credinţei sfinte. Dar va veni peste biserica din lume încurcarea limbilor, şi apoi va cădea. Nu e voie să fie una cu păgânii biserica. Nu e de la Dumnezeu turmă amestecată. Eu n-am ce face cu oi amestecate cu capre. Mă uit pe pământ şi citesc din cer cuvântul omului bisericii. Nu se poate biserică lumească. O, ce vor oamenii să însemne biserică? Peste ce babilon vor oamenii să scrie biserică a lui Hristos? Biserica e numai una. Ea nu poate avea altfel de trăire decât a Mea. Eu sunt capul bisericii, dar unde nu sunt Eu capul, nu sunt nici piciorul. Şi am să dau cuvânt mai-marelui bisericii din România să nu dea voie bisericii adevărate să se facă una cu babilonul, o turmă cu cei fără strămoşi sfinţi. Voi da cuvânt proaspăt peste biserica din România, şi dacă nu va asculta cuvântul Meu ca să fie numai cu Domnul, nu şi cu cei desprinşi de strămoşi, o voi da babilonului şi voi face din ea încurcătură de limbi, şi din această încurcătură vor ieşi cei ce sunt ai Mei şi se vor alege la dreapta, căci biserica Mea este cea în veac nebiruită. Amin.

Biserica lui Hristos nu este amestecătură. Eu sunt Cel ce voi face o turmă şi un păstor, iar cel ce face înainte de Mine ceea ce numai Eu pot să fac, acela este fur şi tâlhar pentru oi, şi îşi dă oile la împerecheat şi le strică sămânţa. Biserica este numai cea care este a Mea, şi peste care stă semnul Meu, crucea, semnul Fiului Omului, aşa cum Eu am spus.

Iată ce am făcut. Am poruncit ploii să iasă din cămările ei, ca să încurc bucuria celor ce se strâng azi la locul unde numele Meu este răstignit între tâlhari, între păgâni (Centrul Ecumenic Internaţional de la Vulcana Băi, n.r. ). Iar pe tine, poporul Meu, te-am strâns ca într-un foişor, ca atunci când Eu şi cu apostolii Mei Ne strângeam, şi îi hrăneam cu cuvântul Tatălui pe ucenicii Mei, ca să se înveţe cu gustul cel plăcut al împărăţiei cerurilor cu ei pe pământ. Cuvântul Tatălui, Eu sunt. Eu sunt Alfa şi Omega. Amin.

Astăzi Mă uit peste locul în care numele Meu a fost vândut pe arginţi. Duhul cel potrivnic Mie a luat o cărămidă cunoscută şi a zidit-o pe pământ, iar în stânga şi în dreapta şi-au făcut zidire dumnezei care nu sunt dumnezei.

Fiilor, locul de la voi străluceşte înaintea cerului, căci Eu sunt lumina lui. Duhul rău s-a mâniat când Eu am zidit grădina de la voi, şi s-a dus la mai-marii bisericii din România şi le-a arătat punga cu arginţi, şi au cumpărat cu ea numele Meu şi i-au zidit casă, zic ei, casă de rugăciune a creştinilor Mei. Duhul rău s-a ridicat apoi, şi a zidit în dreapta şi în stânga, şi va mai tot zidi, zice el, ca să scrie apoi pace între Mine şi dumnezeii care nu sunt Dumnezeu, căci cei ce nu Mă au pe Mine de Dumnezeu adevărat, aceia au dumnezei mincinoşi, şi lor li se închină, şi nu este închinare această închinare, şi este păgânie şi slujire la idoli. Dar Eu cobor la voi şi rostesc pentru cei ce au băgat între păgâni numele Meu ca să facă pace între Mine şi dumnezeii lor, rostesc din dreapta Tatălui, căci cu Tatăl sunt, şi zic: n-am venit să aduc pacea. Am venit să aduc sabia, ca să despart pe cei credincioşi de cei necredincioşi; pe creştini, de păgâni; pe cei ce slujesc Mie, de cei ce slujesc idolului veacului acesta; pe cei mincinoşi care-şi zic creştini, de cei ce sunt plăcuţi Mie. Am venit să aduc sabia, şi am adus-o. Grădiniţa de la voi este a Mea, şi voi sunteţi ai Mei, şi v-am pus din partea Mea hotar între lumină şi întuneric, între român şi păgân, căci biserica Mea nu este minciună. Amin, amin zic vouă: românul care face în numele Meu pace cu păgânul şi cu cei de alt neam care slujesc la idoli, acela să fie anatema. Amin, amin, amin. Am în voi biserică vie. Dacă Eu, Domnul, nu coboram să Mă scriu pe pământ şi în cer cu biserica Mea, care sunteţi voi, cei luaţi de Mine din români, Eu nu mai aveam unde să-Mi plec capul şi să las peste pământ împărăţia Mea şi cuvântul ei. De aceea v-am spus, şi nu o dată v-am spus că voi sunteţi începătură nouă, vie nouă, vin nou, început de veac nou, căci cele vechi au trecut. Amin.

Biserica din România, care-şi zicea cea adevărată, cea ortodoxă, nu mai este, căci s-a unit cu păgânii, aşa cum a făcut poporul Meu Israel, care s-a unit cu neam străin şi n-a mai fost cu Mine, şi a căzut de la Dumnezeu şi s-a făcut popor păgân. Aşa s-a întâmplat şi cu biserica cea de azi. O, după ce că era doar cu numele a Mea, după ce că n-avea iubire de Dumnezeu, s-a mai şi lepădat de Mine, făcând legământ străin de părinţi, călcând testamentul părinţilor.

O, grădiniţa Mea de fii unşi, cine loveşte în tine în numele Meu, zice el, acela dă în numele Meu, nu în tine, căci Eu sunt lucrătura acestei grădini. Cine zice că Eu, Domnul, sunt duhul rău în această grădină, acela este duh rău, care loveşte în Dumnezeu, care nu vede pe Dumnezeu. Iată, fiilor, s-a zidit pe pământ, lângă voi, turnul Babel, încurcătura limbilor pe care Eu, Domnul, am trimis-o peste cei ce au hulit numele Meu, care este al vostru, şi au hulit cuvântul Meu, care stă peste voi şi cuvintează din nori venirea Mea cea de a doua peste pământ. Scris este că se va zice: «Iată, Hristos este în pustiu. Iată-L în cămări». Am spus aceasta în vremea trupului Meu, dar cine mai este atent la ce am spus Eu atunci?

Împărăţia cerurilor nu este făcută pe pământ de mâini omeneşti, ci de mâini cereşti şi duhovniceşti. Ea nu este mâncare şi băutură şi fărădelege, aşa cum dă s-o arate omul fărădelegii, care s-a sculat din biserica lumii ca să creadă ca voi, zice el, şi să facă şi el nou Ierusalim pe pământ. Şi iată ce spun Eu peste locul care se vrea şi el nou Ierusalim aproape de locul Meu de la voi (la Vulcana Băi, n.r.): acolo este scaunul fărădelegii a tot pământul, şi pe el, antichrist în loc părut sfânt, ca să înşele pe toţi care locuiesc pe faţa pământului, după cum este scris în Scriptura cea despre venirea lui antichrist, aşezat în loc sfânt. Acolo este răstignirea numelui Meu între tâlharii Mei, care sunt mincinoşi asupra Mea şi asupra oamenilor. Acolo s-a împlinit Scriptura cea ascunsă de înţelegerea oamenilor fără de cunoştinţă din cer. Dar Eu, Domnul, voi nimici locul acela prin suflarea gurii Mele, şi nu va mai fi. Amin, amin, amin. Şi ţara Mea română nu va fi să fie prinsă în capcană, cum s-au sfătuit şi acum duşmanii ei, şi va fi să prindă sub ea pe antichrist şi să-l îngroape în pământul ei, că e ţara Mea de nuntă, şi pun pe antichrist aşternut picioarelor ei, şi voi fi biruitor din România, iar voi veţi fi atunci mângâiaţii Mei, şi vă voi numi vitejii Mei cu care Eu am biruit pentru venirea Mea a doua oară de lângă Tatăl ca să dau fiecăruia după cum este fapta sa. Amin, amin, amin.

Se speriaseră preoţii şi arhiereii, oamenii şi diavolii, de parcă-i frigea adevărul crucii Mele pe care o port cu voi între cer şi pământ. Au început atunci război împotriva Mea şi a voastră, şi iată, nu se mai capătă războiul lor. Lasă să se războiască, fiindcă scris este: «Piatra se întoarce la locul de unde vine», căci «Cine scoate sabia, de sabia lui cade». Războiul lor este fără de minte din cer, căci se luptă cu voi de pe pământ. Dacă au văzut că nu pot face mincinoasă lucrarea Mea de nou Ierusalim cu voi, s-au sculat să creadă şi ei în taina Noului Ierusalim pe pământ, şi să facă, zic ei, să facă şi ei ca voi şi ca Mine cu voi, să facă Ierusalim nou din ceea ce au ei: din lemne, din pietre, din oameni care păcătuiesc cu carul, din mâncare şi din băutură şi din bani peste tot şi de peste tot. Dar banul este ochiul diavolului, măsura diavolului, frânghia cu care diavolul îşi măsoară împărăţia sa peste oameni, precum măsura Mea este Duhul Sfânt, ochiul Meu cu care Eu măsor pe omul sfânt ca să-l fac Ierusalim nou şi piatră de biserică şi pace între om şi Dumnezeu.

Iată, voi rosti cuvânt şi Mă voi vesti prin el biruitor cu voi, şi îmi voi anunţa planul Meu şi mersul Meu şi casa Mea, şi casa lui, a vrăjmaşului Meu, care se luptă cu voi din pricina Mea.

Fiilor, fiilor, ce unire aşteaptă oamenii, măi copilaşi luaţi de Mine dintre oameni? Peste tot văd vorbă de unire între oamenii de toate felurile, dar iată ce grăiesc: unirea este amestecare. Amestecarea oamenilor a condus mereu la potop şi la foc omenirea, şi pe vremea lui Noe, şi pe vremea lui Lot, şi în toată vremea lui Israel. I-am spus lui Israel când l-am scos din Egipt, să nu se unească cu neamurile de pe cale, ci să le omoare. El n-a ascultat, şi s-a amestecat, şi a pierit până la doi tot Israelul cu care a plecat Moise din Egipt. Eu altfel am lăsat prin Scripturi, şi am scris despărţire şi deosebire dintre oameni pentru toţi cei ce vor să umble după poruncile Mele înaintea Mea ca să-i primesc, şi le-am zis: «De ce este necurat să nu vă atingeţi»; şi am zis bisericii: «Scoateţi afară pe cel rău»; şi am zis: «Nedrepţii, desfrânaţii, slujitorii idolilor, preacurvarii, sodomiţii, malahiţii, furii, grăitorii de rău, răpitorii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu, biserica lui Dumnezeu, şi vor moşteni-o cei ce se spală de toate acestea, îndreptându-se în numele Meu şi în Duhul lui Dumnezeu». Amin. Dar ce unire aşteaptă oamenii? oamenii care au gândul că Mă caută pe Mine, şi care vor unire şi amestecare? Ce vor ei să însemne o turmă şi un păstor? Ce vor ei să spună că înseamnă venirea Mea? Ce vor oamenii să facă? O, toate neamurile au uitat că este scris să vină judecata Domnului, ziua care arde ca un cuptor, şi toţi cei trufaşi vor fi ca paiele, şi nu va rămâne dintr-înşii nici rădăcină, nici ramuri. Dar ce vor oamenii să facă? Vor să-şi pună păstor şi să se facă toţi o turmă? Vor să-şi facă hristos pe placul lor cel nelegiuit? Vor să înşele toate neamurile pământului? Eu însă grăiesc aşa: toată lucrarea cea mincinoasă şi tot pomelnicul celor ce vor amestecare se va dezveli prin minciună, căci venirea Mea va fi zi de mânie. Amin. Venirea Mea nu va fi ca venirea hristosului mincinos, care-şi lucrează semne şi minuni din minciună. O, minciuna lui e mică, nu e mare, căci venirea Mea va fi cu slavă adevărată, va fi odată cu învierea trupurilor drepţilor Mei, şi voi veni nu singur, ci cu tot cerul de sfinţi şi de îngeri, ca să-l cuprind sub slava venirii Mele. Amin.

Omul mincinos îmi foloseşte numele, dar el este mincinos cu toate semnele lui prin care el se semeţeşte şi se crede dumnezeu. El nu poate să facă nimic prin cuvânt. El face prin lucrarea deşertăciunii omeneşti şi prin puteri vrăjmaşe Mie, face lucrare de rătăcire peste cei ce nu veghează întru lucrare de biserică sfântă înaintea Mea.

O, nu mai sunt păstori de suflete, nu mai sunt pe nicăieri, şi e sfârşitul lumii, căci biserica nu mai este biserică, şi este altceva. Cei ce-şi zic păstori iată ce fac: le fac pe ale lor şi nu pe ale Mele, nu pe ale bisericii, şi numai vorba e că ei miluiesc pe săraci şi pe văduve după cum se ascund ei sub vorbe. O, iată ce fac ei: se adună pe furiş şi îşi fac supuşi şi plămădesc planuri împotriva luminii şi se unesc cu neamuri pe calea lor şi nu pe calea Mea, şi au ca povaţă viclenia şi făţărnicia, şi iau cei supuşi din ele şi se duc toţi pe apa sâmbetei şi nimeni nu mai caută lumina Mea.

Când Eu l-am scos pe poporul Israel din lume, adică din Egipt, i-am spus în drum spre Canaan să nu se unească cu neamurile de pe cale, şi mai bine să le omoare decât să-Mi strice seminţia Mea. Şi dacă el n-a ascultat, a pierit tot numărul lui Israel cu care am plecat din Egipt, în afară de doi oameni cu care Eu Mi-am continuat drumul spre Canaan cu cei născuţi pe cale. Acum ceea ce a fost iarăşi este, după cum scrie în Scripturi. Biserica s-a stricat prin amestecare cu cei ce nu sunt biserică a Mea, şi cine o strică, o strică mereu şi nu o zideşte; strică peste tot şi se întinde stricăciunea, căci omul bisericii conduce el după capul lui peste tot, şi nu mai sunt păstori de suflete pe nicăieri, şi e sfârşitul lumii peste tot, iar păstorii de azi, în loc să lumineze turma lor, se ascund de ea în locuri întunecoase şi beau şi mănâncă şi fac planuri lumeşti trăgând de partea lor pe mai-marii de peste oameni, şi îngâmfarea a omorât tot trupul, şi e plin pământul de trupuri fără duh. Banul face cu ochiul lui diavolesc la tot omul, iar biserica s-a lăsat vândută pe bani, şi e sfârşitul lumii, căci biserica nu mai e biserică, ci e altceva. Pe nicăieri nu se mai vede nici un drum spre cer, că e sfârşitul lumii pe pământ. Nu mai e nimeni în biserică, nimeni ca să se mucenicească pentru viaţa ei, pentru iertarea ei. Toţi păstorii ei şi-o păstrează lor, ca să aibă ei peste cine să fie domni.

Mă uit cu ochiul Meu peste locul unde omul potrivnic a dat să-şi înfigă ţăruşul lui împotrivitor locului Meu de la voi, ca să-i zică şi acelui loc „nou Ierusalim” şi să dea să-Mi zădărnicească izvorul Meu de la voi. Eu însă am rostit mai dinainte cuvânt în cartea Mea cu voi şi am descoperit planul cel potrivnic şi am zis că acel loc va fi prăbuşit şi va prinde sub el pe cei potrivnici Mie. Iată, acele clădiri stau mărturie împotriva omului potrivnic care şi-a înfipt ţăruşul lui la cale de patru mile de locul Meu de la voi, ca să Mi-l umbrească. (Centrul Internaţional Ecumenic de la Vulcana Băi, n.r.). Eu am blestemat acel loc, căci s-a pus împotriva Mea cu omul care l-a zidit, fiindcă nu pentru Mine l-a zidit, căci omul nu ştie să-şi lucreze casă. Cine-şi face casă pentru el, acela-şi pierde prin ea sufletul şi trupul şi viaţa şi casa pe pământ şi în cer, şi nicidecum nu este stăpân, căci cine nu adună cu Mine, acela se risipeşte.