8.2. Cetatea Sfântă Noul Ierusalim

Saltă cerul de bucurie când vede că mai este pe pământ credință vie și lumină de Duh Sfânt peste fiii și fiicele care așteaptă împărăția lui Dumnezeu. Această piatră coborâtă din cer prin cuvânt, Eu sunt această piatră; Eu și cei ce au crezut în vremea împlinirilor cele scrise pentru vremea aceasta. Această iesle binecuvântată este ascunsă de înțelesurile celor ce nu sunt învăluiți de lumina înțelepciunii curate și neamestecate cu cele din lume.

Iată de ce am așezat acest semn peste România Mea. Am așezat această iesle de cuvânt ceresc ca să vină omul înapoi la Mine, ca să aduc pe cel credincios la starea cea pe care am lăsat-o Eu peste cei puțini ai Mei atunci când M-am dus să-Mi iau locul de unde coborâsem când am luat trup de om văzut, de Dumnezeu văzut între oameni. În lume am venit atunci, dar lumea nu M-a cunoscut, iubiții Mei. Și iată, iarăși face Domnul o lucrare mare, dar lumea nu poate să o înțeleagă, și dacă nu poate, hai, iubiții Mei, hai, că Noi suntem în voi, și voi în Noi. Hai să-l facem pe om să priceapă această vreme cerească. Este scris că cele ce au fost, iarăși vor mai fi, și iarăși este scris că voi veni și voi fi împlinitor. Dar cu voi nu sunt așa cum sunt pentru lume, căci voi v-ați lăsat lucrați de Mine, v-ați lăsat cu Mine și ați cunoscut că Eu sunt, și n-am încetat această lucrare de când am început-o în România, căci am venit la România Mea să-i pregătesc haină curată și albă, căci cu ea voiesc să împlinesc Scriptura aceea care spune: «Și am văzut pe biruitorii fiarei și ai chipului ei și ai numărului numelui ei stând în picioare pe marea de cristal, având alăutele Domnului. Și am văzut mulțime multă, din tot neamul și limbile și semințiile, stând înaintea tronului Mielului, îmbrăcați în veșminte albe, și cântau cântarea cea nouă, cântarea lui Moise, cântarea celor răscumpărați din robie». Această Scriptură voiesc s-o săvârșesc cu România Mea, și toți vor înțelege în ziua aceea cuvintele evanghelistului Ioan, care așa a scris: «Iată, cortul lui Dumnezeu este între oameni, și va locui cu ei, și Dumnezeu va umbla cu ei, și orice lacrimă va fi ștearsă».

Slavă de la cer și până pe pământ lui Dumnezeu, iar peste acest ceresc așezământ, pace și zi de sărbătoare și de bucurie! Domnul Savaot poruncește peste toată oastea cerească să stea bine, să stea cu frică și să cânte ziua întâmpinării porții Domnului, iar cei de pe pământul acestui ceresc așezământ să se ridice în picioare și să întâmpine poarta Domnului care s-a lăsat ridicată de la locul ei ca să fie adusă și așezată aici, unde va fi locul ei.

Astăzi oastea cerească coboară aici. Astăzi îngerii cerurilor au făcut sobor de serbare pentru mai-marii cei care sunt peste oștile îngerești. Astăzi se sărbătorește întreită zi de praznic. Cerul și pământul laolaltă sărbătoresc ziua întâmpinării Domnului Iisus Hristos când Simeon cel drept și bătrân de zile, așteptând împărăția lui Israel, a văzut pe Mântuitorul, Cel trimis de Tatăl pe pământ, și a rostit: «Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne, că ochii mei au văzut mântuirea care vine spre luminarea neamurilor și spre mărirea lui Israel cel binecredincios!».

Astăzi cerul iarăși sărbătorește pe pământ; sărbătorește întâmpinarea porții Domnului, iar cei ce au așteptat împlinirea aceasta, au aflat ușurare, și se aude din toate inimile: „Acum slobozește, Stăpâne, pe robii Tăi, de așteptarea acestei minuni, că văzură ochii noștri împlinirea pe care Tu ai făgăduit-o prin cuvânt și ai împlinit-o prin puterea dumnezeirii Tale“.

Astăzi iarăși se întreiește această zi de praznic sfânt, căci întreita sărbătoare se pecetluiește cu serbarea în sobor a cetelor îngerești, care cântă laude și imn de serbare mai-marilor cetelor îngerilor, Mihail și Gavriil, căci aceștia vor străjui de acum peste Sfânta Sfintelor Noului Ierusalim, care s-a așezat de la Dumnezeu, precum a fost scris în Scripturi despre cetatea sfântă, care se coboară din cer pe pământ.