8.2. Cetatea Sfântă Noul Ierusalim

Eu vă dau, copiii Mei, o lucrare mare de lucrat. Ridic cu voi mai presus de pământ locurile Mele cu voi. Însemnăm noul nume al cetății cea cu porți tari, și numele ei va fi ca în Scripturile veacului ce va să fie: Cetatea Sfântă Noul Ierusalim, iar temelia ei va fi Sfânta Virginia, așa cum este ea din anul când am întemeiat din nou Ierusalimul, anul 1955, și apoi, iarăși, anul 1995 când iar l-am scris rezidit din nou pe aceeași piatră.

Mergeți cu binecuvântarea Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh și împliniți acum numele cel sfânt al cetății, și apoi vrednici să fiți de numele ei, iar numele ei vrednic să fie de voi, de voi și de tot poporul cel sfințit, că vreau să am popor sfânt după cum i se rostește numele în ceruri de către sfinți și îngeri. Amin. Dați-vă Domnului, și așa să stați. Fiți dreapta Mea pe pământ, după cum vă este ungerea, fiilor, și întăriți-Mă peste voi ca să vă ocrotesc cu multă putere pe voi și pământul de sub voi. Și vă voi da povețe noi, și ale căror împliniri, Eu, Domnul, le aștept de la voi apoi de-a pururi, fiilor. Amin, amin, amin.

Bat, și Mi se deschide și intru. Amin. În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, intru cuvânt în cartea Mea cea de azi și Mă fac sărbătoare peste poporul Meu care-Mi ascultă cuvântul și îl împlinește pe el. Mi-am găsit străjerii așteptând, că e sărbătoarea tuturor sfinților din cer, așa cum au fost ei așezați bisericește ca să se bucure împreună în zi de sărbătoare a lor. Amin.

– Mai întâi grăim cu tine, trâmbiță a Domnului. Tu ai deschis calea Ierusalimului ceresc ca să coboare pe pământ, căci tu ai fost catapeteasma prin care Domnul a pătruns de S-a făcut cuvânt peste pământ acum, la sfârșit de timp. Mama regină, Fecioara care a adus pe Domnul trup pe pământ acum două mii de ani, te are pe tine ca pe bucuria Fiului ei, ca pe cea care a născut în dureri fără de margini pe poporul cel de la sfârșit, din care El Și-a găsit mlădițe care să înfrunzească și să hrănească cu ele noroadele de pe pământ. Tu ești în ei, așa cum rădăcina trage sevă de le dă mlădițelor ca să aibă ele viață. Tu ai rămas în ei, căci ei au rămas întru tine pentru Domnul nostru și al lor. Amin.

Iar lor așa le spunem: vom fi peste voi cetatea cea sfântă, Noul Ierusalim, coborât din cer cu Domnul și de la Domnul, Cel ce șade pe tron aici, în mijlocul vostru cuvânt, rostind peste toate înnoirea. Și vom fi noi și cu voi cerul cel nou și pământul cel nou, și marea nu va mai fi, că voi sunteți poporul Domnului, cortul lui Dumnezeu între oameni, și El sălășluiește cu voi, și voi sunteți poporul Lui, căci Însuși El este cu voi. Și aceste cuvinte sunt credincioase și se fac, căci Făcătorul lor Se numește Alfa și Omega, și El zice, și El le face, și El dă în dar din izvorul apei vieții la toți cei ce însetează și vor înseta după El. Iar biruitorii vor moșteni acestea, și El le va fi lor Dumnezeu, și ei Îi vor fi Lui fii. Amin.

Lucrați cu dragoste și cu dor despre care nu s-a mai auzit pe pământ și în cer, că sunteți cei din urmă, și cheia e la voi, și voi sunteți cheia, că Domnul așa a grăit.

O, noi mereu am plâns și mereu L-am întrebat: «Doamne, până când?». Iar acum El ne spune:

– O, până acum, căci acum Eu vin, și voi sunteți în venirea Mea, precum este scris, căci cerul s-a deschis și dorul Meu s-a aprins pentru cei mici care-Mi primesc venirea Mea cu voi, Ierusalim din cer și de pe pământ pentru veacul cel nou, care va să fie. Amin.

O, Verginico, nu Mă mai întreabă sfinții: «Până când, Doamne?», că Eu îi am întru venirea Mea cuvânt pe pământ, și acum înțeleg ei desăvârșit taina Mea, pe care au așteptat-o sfinții Mei șapte mii de ani, Verginico.

O, poporul Meu, o, fiilor, faceți-L pe Dumnezeu peste pământ, că aceasta este ceea ce nu se va lua de la voi. O, fiilor, faceți lumea să-L vadă pe Dumnezeu și să se deprindă să-L iubească pe El. Dar faceți-L pe Domnul peste voi și între voi din zori și până în zori, ca să aveți ce împărți peste pământ în zilele Mele cu voi, copii ai Ierusalimului nou. O, Eu v-am pus nume cum nu mai este în cer sau pe pământ, fiilor, și vi l-am dat să-l aveți și să-l purtați pe pământ și să înnoiți pământul sub acest nume, iar Eu să stau între voi și să le fac pe toate noi prin voi. Am luat din cer toate darurile cele pentru vremea venirii Mele a doua oară de lângă Tatăl și le-am pus peste voi ca să fiți din cer, iar Eu să stau în mijlocul vostru și să fac totul nou, că scris este în cartea cea pentru sfârșit de timp, și așa este scris: «Am văzut cetatea cea sfântă, Noul Ierusalim, venind din cer, și pe Cel ce ședea pe tron; și El zicea: noi le fac pe toate». Amin.

O, poporul Meu, toate darurile cele pentru ziua venirii Mele cu sfinții, toate le-am pus peste tine ca să te fac cale a Mea de la cer la pământ și să vin și să Mă odihnesc cu Tatăl și cu sfinții în lucrarea Mea cu tine pe pământ. Ți-am spus din vreme că vor veni noroade până la acest munte de har ca să ia din legile Domnului, că scris este: «Vor curge popoare spre Domnul ca să învețe căile Lui, căci din Sion va ieși legea, și Cuvântul lui Dumnezeu, din Ierusalim». Amin.

O, poporul Meu, ți-am pus nume mare, fiule. Nu mai este pe pământ nume ca al tău, că e din cer numele tău, și ceea ce a fost iarăși este, și este din cer. Te-am numit Sionul Meu, muntele din care se revarsă peste pământ legile vieții, căile vieții, poporul Meu. Te-am numit Ierusalim nou, că am luat din cer și am adus peste tine venirea Mea, calea Mea de la cer la pământ. Izvorul cuvântului Meu curge din Mine peste pământ de aici, din locul în care te-am așezat Eu pe tine, din grădina în care M-am așezat Eu cu voi, copii care-Mi stați la gura izvorului Meu ca să-l luați și să-l dați celor însetați, că nu e om pe pământ care să mai aibă apă, fiilor, și e ars omul de sete și nu mai găsește pe nicăieri să bea. Dar Eu am pus în vas și am strâns ca să fie, și apoi Mi-am făcut loc peste pământ cu voi și am scos din vas și am stropit pământul, și el a odrăslit din loc în loc, și Eu Mi-am făcut popor nou și ies cu el în calea omului și îl îmbiu pe om la izvor ca să bea și să știe că este Dumnezeu pe pământ ca și în cer. Amin, amin, amin.

Când eram numai Eu și cu Tatăl în vecii, grăiam cu El, și El cu Mine, și rosteam cuvânt, și am făcut facerea cea văzută în mijlocul celei nevăzute a veciei, și aveam ca sâmburel scump în vecii Noul Ierusalim, și l-am pregătit și l-am păstrat cu mare taină până la plinirea cea mare a tainelor veciei. Să fii de ajuns de mare pentru tainele cele din vecii, poporul Meu, căci taina Noului Ierusalim poartă în ea cerul cel nou și pământul cel nou, așa cum facerea cea dintâi a purtat în pântecele ei cerul cel dintâi și pământul cel dintâi. Taina Noului Ierusalim, cea în vecii păstrată, poartă în ea cortul Domnului, tronul Domnului, glasul Domnului și pe poporul Domnului. Amin, amin, amin. Iar Eu șed pe tron de slavă ca în vecii, și grăiesc cuvânt, și cu el le fac pe toate noi, căci credincios este cuvântul Meu, Ierusalime, taina Mea cea din vecii.

Fiilor unși în grădina cuvântului Meu, întăriți-Mi cu Duh Sfânt biserica, biserica Noului Ierusalim, turma Mea cea micuță, luată dintre oameni ca s-o scap de pierzare și s-o am și s-o prăsesc, căci omul nu-și mai caută scăparea, ci își pregătește pierzare și chinul cel pentru păcate. Dar voi lucrați Duh Sfânt peste biserica Mea, a cărei începătură sunt Eu și voi și toți cei ce vor fi prăsiții bisericii Mele, căci biserica înseamnă Noul Ierusalim, și acesta este numele bisericii Mele, numele cetății lui Dumnezeu, fii născuți din cer, și de aceea este scris: «Am văzut coborându-se din cer cetatea lui Dumnezeu, Noul Ierusalim, gătită ca o mireasă pentru Mirele ei», fii născuți de sus, fii sfinți pe pământ, mireasă a Mirelui, prin care Eu voi prăsi biserica sfântă și nouă, căci așa am grăit: «Noi le fac pe toate». Amin. Nasc din nou lumea, și încep cu voi, și apoi nasc din Mine și din voi lumea care va fi să fie dintre cei vii și dintre cei adormiți. Înnoiesc lumea prin Mine și prin voi, și încep cu voi începătură nouă, biserică nouă, iar numele bisericii este Noul Ierusalim, cetatea lui Dumnezeu Cuvântul. Rugăciunile sfinților sunt ca arderea de tot înaintea Mea, pentru ca să se așeze pe pământ împărăția lui Dumnezeu, Noul Ierusalim, cetatea lui Dumnezeu. Amin, amin, amin.

Lucram la început, lucram cele ce nu se vedeau, că nu avea cine să vadă când lucram. Și după ce le-am făcut pe toate câte sunt, l-am făcut apoi pe om, și l-am făcut ca să vadă, și a văzut pe cele ce nu se vedeau, și pe care omul le-a văzut și le-a pus nume. Și iată taină nevăzută, că și la sfârșit lucrez cele ce nu se văd, că nu are cine să vadă când lucrez, și de aceea îl fac pe om ca să vadă cele ce nu se văd. De aceea am grăit Eu ție, Israele, în cartea Mea cu tine și am zis: «Să nu te pierzi, Israele, că vine ce n-ai văzut de când te-ai născut; vine facerea pământului și a raiului și a Noului Ierusalim, care nu sunt încă pe pământ». Așa grăiam Eu la începutul lucrării Mele cu tine, Ierusalime de azi, și îți ziceam despre cărturarii și fariseii cei așezați la colțul străzii ca să te oprească pe tine să nu vii la Mine, și iată, nu te-am mințit, și pe toate ți le-am spus mai dinainte, iar cuvântul Meu este adevăr.

Cuvântul cel de la sfârșit este ca și la început, este facerea pământului și a raiului și a Ierusalimului nou, care erau la început. La sfârșit iarăși este facere: «cer nou și pământ nou în care va domni dreptatea și pacea», așa cum scriu făgăduințele Scripturii care spun: «Eu voi face ceruri noi și pământ nou, și nimeni nu-și va mai aduce aminte de cele trecute, iar cerul nou și pământul nou vor rămâne înaintea Mea, și seminția voastră și numele vostru va dăinui pe veci». Și dacă așa scrie în Scripturi, iată, cerul și pământul trec, și cuvintele Mele se împlinesc cu cerul cel nou și cu pământul cel nou și cu poporul Meu, care va dăinui pe veci, potrivit făgăduințelor Mele, potrivit Scripturilor, măi Israele.

Biserica Mea nu este zid rece de piatră, și este duh viu și ceresc biserica. Biserica nu este de pe pământ, și este din cer. Numai biserica este cerească pe pământ, este din cer coborâtă pe pământ, căci fiii bisericii Mele, fiii bisericii lui Iisus Hristos, sunt născuți din cer, de sus, după cum am spus Eu cărturarului Meu cel de atunci, că așa i-am spus: «Cine nu se naște de sus, din cer, nu poate să fie cu Mine, nu poate să fie fiul împărăției Mele», și iată, fiii bisericii nu mai sunt ai veacului acesta, și sunt ai cerului sfânt, iar cerul sfânt este însoțitorul fiilor lui. Așa se cheamă că biserica este a lui Iisus Hristos și a cerului. Altfel biserica este lumească, nu este cerească.

Poporule iubit, fii tare cât cerul, tată, îmbracă-te cu cerul, iubitul Meu Israel, noul Meu popor, micuțul Meu popor, puținul Meu cel mai de preț. Așa am spus: «Când va veni Fiul Omului, va mai găsi credință pe pământ?». De ce am spus Eu așa atunci? Iată, am fost adevărat în ceea ce am profețit, Eu, Care știam și vedeam până la sfârșitul veacului omului. Dar am un sâmburel mic de credință, și cu el voi însămânța și voi împlini cu puterea Mea Scripturile cele despre Noul Ierusalim care se coboară din cer, după cum am spus că fiii bisericii sunt din cer și nu de pe pământ.

Binecuvântată să fie această zi de slavă, căci satul cuvântului Meu este azi în sărbătoare de cer pe pământul său. Nu va fi pe nicăieri mai frumos și mai cerește așa cum va fi pe aici, pe unde Eu, Domnul, am lucrat prin cuvânt. Iată, noi le fac pe toate. Eu, Domnul, lucrez din nou prin cuvânt, precum la început, și fac cer nou și pământ nou și om nou și veac nou și ceresc. Dintr-un sâmburel mititel voi însămânța cer nou și pământ nou, la cuvântul Meu.

Iată, am descoperit lumii lucrarea cuvântului Meu, care te-a însoțit pe tine din cer, și apoi am așezat un început nou și curat și sfânt în mijlocul oamenilor și am așezat trăire cerească, și voi mai așeza tot ce mai este de așezat, și apoi Mă voi slăvi în fața oamenilor de pe pământ și va înțelege făptura Mea taina Ierusalimului nou care vine din cer pe pământ, care coboară pic cu pic și care se întocmește prin cuvântul lui Dumnezeu.

La început a făcut Dumnezeu cerul și pământul și pe om, iar acum iarăși se lucrează prin cuvânt și se fac cer nou și pământ nou și om nou, după chipul și după asemănarea lui Dumnezeu, precum a fost la început chipul și asemănarea lui Dumnezeu în om. Dar iată, trebuie trudă în cer și pe pământ, căci Noul Ierusalim se coboară din cer, și nimeni nu pricepe această taină întru lucrarea ei.

O, Românie aleasă de Tatăl Meu ca să te îmbrace întru rochie nouă de nuntă, ca să stai înaintea Mea întru sfințenie și întru slavă! Suflu peste tine, ca să-ți cunoști menirea ta întru neamurile pământului,

Eu lucrez izbăvire cerească și nu pământească, și apoi soarele va străluci de șapte ori mai mult decât am făgăduit prin prooroci. Sfârși-se-vor toate cele lumești și se va arăta o împărăție curată, dar lucrați-Mi la ea, iubiții Mei cei credincioși făgăduințelor Domnului Iisus Hristos, căci Eu cobor lumină nouă și înnoiesc cu Duhul Sfânt, Care va arde pământul cel rău și va rămâne pământul nou, care va purta în el cerul cel nou, și aceasta este Scriptura de nou Ierusalim, coborât din cer.

Oamenii pământului nu știu să înțeleagă această Scriptură care este din cer.

Pace vouă, iubiții Duhului Sfânt! Și iată, iarăși suntem în zi de praznic sfânt pentru ca să sărbătorim sărbătoare cerească pentru zilele de prăznuire care vor sta așezate de acum și până în veac peste Sfânta Sfintelor Noului Ierusalim, care a fost lucrată de Dumnezeu prin mânuțele voastre, copii ai Duhului Sfânt. Și cum adică Sfânta Sfintelor, cum adică acest loc numit așa de Dumnezeu? Adică locul unde vine și se așează cuvântul lui Dumnezeu ca să fie întrupat în această carte și să fie apoi suflat peste pământ; adică ieslea lucrării Duhului Sfânt, Care va naște peste România Ierusalimul cel nou, care vine de la Dumnezeu, dar Eu zic că a și venit, căci a venit începutul Ierusalimului nou.

Aceasta este ziua de aducere-aminte a punerii pietrei altarului Sfintei Sfintelor, căci astăzi facem amintirea trecerii unui an de când Sfânta Treime a așezat și a binecuvântat prin cuvânt ceresc locul în care să ia ființă ieslea de coborâre, ieslea de mărturie a locului de coborâre a cuvântului lui Dumnezeu, care se va auzi peste pământ în zilele ce vin. Domnul Iisus Hristos grăiește cuvântul Său în această zi de praznic sfânt. Aceasta este piatra începutului cel nou al Noului Ierusalim, care va răsări peste România, care va ieși din România și care va acoperi de lumină cerească pe cei ce vor veni și se vor pleca lucrării de mântuire pe care Fiul lui Dumnezeu, Cel Unul născut din Tatăl mai înainte de veci, o va lucra după cum are de lucrat în vremea aceasta.

Eu sunt Fiul lui Dumnezeu, Cel Unul născut din Tatăl Treimii cerești, Cel Unul născut mai înainte de veci, Cel născut Lumină din Lumină, și Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, Cel de o ființă cu Tatăl, Cel prin Care s-au făcut cele văzute și nevăzute.