8.2. Cetatea Sfântă Noul Ierusalim

Voi, copii care-Mi stați porți ca să intru la poporul Meu cu darul creșterii sfinte pentru el mereu, mereu, voi, tată, aveți de suferit mereu pentru poporul Meu, dar Eu, Domnul, vă mângâi cu Duhul Meu Cel dulce ca să vă întăresc ca pe copiii cei mici ai Mei, chiar dacă cei ce vă urăsc pe voi nu găsesc că Eu sunt Cel ce fac aceasta, că Eu sunt acest cuvânt, dar Eu le spun la aceștia că Eu nu fac nimic decât ceea ce este scris în Scripturi, căci am venit și vin să împlinesc Scripturile, și Mă uit în ele și le împlinesc, și iată, în ele stă scris despre slava Mea de azi cu poporul Meu cel ales din români pentru venirea Mea de acum și pe care Eu, Domnul, îl numesc pe el ca în Scripturi, poporul Noului Ierusalim, și scris este despre el: «Vărsa-voi pacea Mea peste el ca un fluviu, și ca un șuvoi ieșit din albie se va vărsa peste el slava noroadelor; ca pruncii vor fi purtați la sân și dezmierdați vor fi. După cum mama își mângâie pe fiul ei, așa îi voi mângâia Eu pe ei în Ierusalim, și mâna Mea se va arăta lor, iar vrăjmașilor lor, mânia Mea». Amin.

– O, mare ești, Doamne, și minunate sunt lucrările Tale, și nu este cuvânt ca să ajungă pentru slăvirea Ta, căci Tu ai adunat spre Tine neamurile și limbile ca să vadă mereu slava Ta din sfinții Tăi, și din ele ai luat și iei preoți și leviți, precum și pe noi ne-ai luat de am slujit dumnezeirii Tale pe pământ înaintea oamenilor, și iată, neamul nostru de sfinți și numele nostru dăinuiește, Doamne, precum este scris. Venim acum din sărbătoare în sărbătoare și ne închinăm înaintea Ta, împreună cu poporul Tău de azi, care stă înaintea cuvântului Tău când el vine, și pe care Tu l-ai făcut pe pământ casă a Ta și a sfinților Tăi, vestitor al Tău de la margini la margini cu taina Ta cea din mijlocul lui, căci iată, din Ierusalim curge cuvântul lui Dumnezeu spre neamuri, iar Tu ca un Păstor paști turma Ta și aduni în brațul Tău miei și îi porți la sân, precum este scris.

Ne închinăm înaintea Ta, Doamne, în mijlocul poporului Tău, și împreună cu el suntem aici închinători. Din mijlocul lui Te rugăm pentru el, Bunule: împlinește Tu tot mai pe înțelesul oamenilor de pe pământ proorocia Ta pentru acest nou început al Tău, pe care l-ai vestit prin prooroci când ai zis că «Se va întâmpla în vremile cele de apoi că muntele templului Domnului va fi mai înalt decât toate vârfurile munților, iar piscul lui se va înălța peste toate culmile, și vor curge multe neamuri spre lumina lui și vor zice: „Veniți să ne suim în muntele Domnului, ca El să ne învețe căile Sale și să mergem pe ele, căci din Sion va ieși legea, și cuvântul lui Dumnezeu din Ierusalim va curge”. Ochii cei trufași vor fi smeriți, și mândria oamenilor va fi înfrântă, și numai Domnul Se va înălța, căci El va judeca în ziua Sa și Se va ridica împotriva a tot ce este mândru și care se înalță cu fălire, și fala omului va fi prăbușită, și în ziua aceea numai Domnul va fi prea înălțat, iar idolii toți se vor nărui și omul îi va arunca, căci ce putere are omul?».

Din mijlocul poporului cuvântului Tău ridicăm strigare spre Tine pentru el, Bunule. Dă-i lui tărie și paște-l pe el în duhul nădejdii sfinte pentru biruință, Doamne, și aruncă Tu la pământ puterea cea potrivnică. Taie Tu puterea și uneltirea care se scoală să dea în lucrarea Ta din mijlocul poporului Tău, căci din mijlocul lui Tu curgi râul cel viu, râul vieții, Doamne, peste vii și peste morți, fiindcă a venit vremea Ta. Fă cale cuvântului Tău peste neamurile pământului, că Tu ca un Mire ieși din cămara Ta, din mijlocul poporului Tău când vii la el ca să Te împarți peste pământ și ca să strălucești de șapte ori mai mult decât până acum prin toți cei care Te-au purtat spre oameni, fiindcă acum Tu ești Cel Care grăiești, Tu ești glasul celui de al șaptelea înger, care vestește judecata, ziua Ta, când toate cele semețe vor păli și se vor apleca înaintea slavei zilei Tale,

O, veniți, binecuvântații Tatălui Meu, voi, fii ai poporului Meu de azi, veniți-Mi împlinitori și moștenitori ai lucrării Mele și ai minunii Mele, pe care am dat-o Eu vouă ca s-o lucrați și s-o purtați, gătită de Mine de la întemeierea lumii ca să fie ea azi așezată pe pământ, biserica cea vie a lui Dumnezeu-Cuvântul, și peste care El însuși grăiește și împlinește și o gătește pe ea ca pe o mireasă pentru Mirele ei, precum este scris. Amin.

Eu, Domnul Dumnezeul tău, vreau să fac din trupul și din sufletul și din duhul tău odihna lui Dumnezeu, a sfinților cerului Lui și a îngerilor Lui cei ascultători de Domnul, poporul Meu Ierusalim, căci tu ești scris în cer cu numele de Ierusalimul cel nou, coborât din cer de la Dumnezeu, mireasă a Mirelui Care vine la tine, mireasă gătită, Ierusalime. Amin.

Omul din lume care ia frunzele acestea pe care Eu le scutur din pomul vieții spre tămăduirea neamurilor, precum este scris în cartea lui Ioan, iubitul Meu, nu știe de ce ești tu din cer. Eu am spus că cine nu se naște de sus nu va intra întru împărăția cerurilor. Cei ce se nasc de sus sunt cei ce se nasc din cuvântul Meu. Poporul Noului Ierusalim este cel ce se naște din acest cuvânt făcător de om nou, din om ieșit din om.

Cuvântul Meu de peste tine naște, poporul Meu, și de aceea te-am numit Eu pe tine cum spune Scriptura: «Cetatea Sfântă Noul Ierusalim, coborâtă din cer, de la Dumnezeu», iar Eu, de pe tron cuvântând, noi le fac pe toate, începând cu omul, căci omul după ce a căzut, toate au căzut și trec mereu de atunci.

Amin, amin zic ție, poporul Meu: fericit este cel ce crede acest cuvânt al Meu care se toarnă din Mine în mijlocul tău ca să-l ia omul și să se nască din el și să fie născut din cer, de sus, nu din om, căci omul nu este născut din Dumnezeu, ci din om. Fericit este omul care se lasă născut din Dumnezeu, că acela are apoi în el sămânța împărăției cerurilor, care se face copac mare și în care se odihnesc păsările cerului, făcându-și cuib în el, sfinții și îngerii făcându-și odihnă în om. Amin.

Astăzi e sărbătoarea stâlpărilor, sărbătoarea florilor, și Eu voiesc să fac din voi vase mirositoare de Duhul Sfânt, copii ai Ierusalimului nou. V-am dat nume ca în cer, nu ca pe pământ, și v-am numit Cetatea Sfântă Noul Ierusalim, căci petrec îngerii și sfinții cu voi în coborâre cerească slăvind pe Domnul, Care vine cu sfinții Săi. Mii și milioane de crini și de trandafiri am zis, prin cuvântul Meu din zilele voastre, că voi sădi pe pământul român, țara venirii Mele, Noul Meu Ierusalim, și voi trebuie să altoiți viețile oamenilor, copii ai venirii Mele, ai zidirii Mele de veac ceresc pe pământ și peste om, iar voi să nu trăiți vremelnic, ci să trăiți viața Mea cea veșnică în voi, viața Domnului întru venirea Sa la voi. Amin.

Scriu peste tine numele cel întreg al tău, poporul Meu, că tu ești cetatea Mea, Ierusalimul Meu de azi. Te cresc și te ud din cer, nu de pe pământ. Te nasc din cer și îți dau din cer să mănânci mult cuvânt și te numesc popor din cer, nu popor de pe pământ, iar umilința ta să strălucească mult ziua și noaptea înaintea Mea, că Eu îți dau nume nou, cetate iubită, căci în Scripturi scrie așa: «Am văzut Cetatea Sfântă, Noul Ierusalim, coborâtă din cer, de la Dumnezeu, gătită ca o mireasă, împodobită pentru Mirele ei». Amin, amin, amin.