6.1. Viaţa poporului cel nou ales: sfinţenia, temelia vieţii creştine

O, popor fericit de cei din cer, o, fiuț mititel, să prețuiești pe Domnul, Care Și-a făcut casă la tine pe pământ, și să fie Domnul desfătarea ta, căci El te mângâie pe pământ cu cele din cer ca să te aibă El apoi mângâiere Lui în durerile Lui de la om. Taina fecioriei inimii s-o lași mare în tine, și numai Fiul meu Cel curat și sfânt să stea în inima ta, numai El, căci El te-a ales mireasă a Sa pe pământ în mijlocul acestui neam, neamul român, de al cărui nume plin este cerul acum, la sfârșit de timp, când Domnul Își are sălaș pe vatra aceasta. Nu uita că tu ești rodul credinței celor credincioși venirii Domnului pe pământ cuvânt acum, la sfârșit de timp. Nu uita să ai recunoștință pentru cinstea ta cea de la Dumnezeu dăruită ție prin alegerea ta popor al Său. Nu uita numai Lui să-I slujești, numai Lui să te dăruiești zi și noapte, numai Lui să-I încredințezi pașii tăi cei duhovnicești și cei trupești, numai Lui, fiule mic, iar diavolului nimic să nu-i lași, așa cum eu nimic nu i-am lăsat, și numai pentru Domnul am fost pe pământ, numai Lui m-am dat, și apoi m-am dat casă a venirii Lui cu trupul între oameni și S-a născut din mine Domnul pe pământ, Dumnezeu din Dumnezeu fiind El la nașterea Lui între oameni, cale de naștere făcându-Se Lui trupul meu cel fecioresc. Ia, fiule, sămânța Duhului Sfânt în inima ta și crește-L pe Domnul în ea și naște-L pe El în mulți apoi, că asta ți-a fost alegerea pe care Domnul ți-a hărăzit-o ție pe pământ.

O, poporul Meu, am martori din cer, lucrez cu sobor de sfinți peste tine și te îndemn la sfințenie. Ea este ceea ce poate sta în lumină, căci este din cer în om, și poate ține trupul în întregimea lui când ea are viață în trupul omului, iar viața mărturisește lucrarea ei. O, fiilor, schimbați-vă viața după viața Mea, după lumină, tată, și schimbați-vă cuvântul și fapta! Iubiți bucuriile sfinte, și nu numiți altceva bucurii pentru voi. O, nu vă înșelați pentru clipe goale! Căutați îngeri în toate clipele voastre, îngeri de-ai Mei, tată, nu de-ai lui satana! Și în vorbiri și în tăceri și în multe câte folosiți între voi și voi fără de dragostea Mea în ele, pe toate le lăsați în judecata lui satana. Fiți unii altora îngeri păzitori pentru cele din cer în voi și între voi, și nu fiți îngeri de-ai lui satana, căci dacă nu sunteți cerești unii pentru alții, pentru care stăpân mărturisiți voi pe cele trăite între voi și voi? Luați-le pe ale Mele în voi, și între voi și voi, că iată, ale voastre vă sfâșie veșmântul pe care trebuie să-l aveți la masa Mea de nuntă cu voi.

O, priveghează, priveghează pentru lucrarea Mea cu tine, poporul Meu, căci tu ești mic, dar Eu sunt mare cu tine pe pământ. Ascultă tu acum glasul trâmbiței Mele peste tine și nu slăbi în veghe, tată, ci cântă, cântă cântarea cea de biruință, căci cerul stă să te asculte și să se bucure de Mine și de tine, și să-și adune mângâiere cerul, poporul Meu. Amin.

– Sun, Doamne, din trâmbiță și grăiesc poporului să asculte de grăirea Ta cu el, spre bucuria Ta și a mea și a sfinților Tăi, iar eu în ziua mea de serbare între sfinți îmi îndemn poporul să se îmbrace în mare sfințenie din zi în zi mai mult, căci Tu ai de biruit cu sfinții pe pământ pentru sfinții din cer, care așteaptă cu dor și cu durere răscumpărarea sângelui lor, dat pentru credința în Tine a omului de pe pământ și pentru dragostea lor de Tine, Doamne.

O, popor de la izvor, trezește tu veghea și credința în toți cei care au fost la masa cuvântului lui Dumnezeu în vremea acestei lucrări; trezește-i și pe cei ce au plecat de pe pământ, și pe cei ce mai sunt și spune-le să se așeze în veghe și în sfințenie, ca să fie biruință bună și pentru ei, căci fiecare își pregătește hăinuța sa pentru masa cea de nuntă a Mirelui Hristos, Mirele neamului român, Care Își are întinsă masa nunții acum pe vatra acestui neam ca să vină la ea meseni credincioși și sfinți și care să biruiască pentru Mielul Tatălui și cu El, spre mântuirea lor cea de la El.

Minune a Sa te are Domnul pe pământ între oameni acum, poporule iubit, și altceva nu mai are Domnul pe pământ acum, ci are satana împărăție mare în om și peste tot pe pământ, dar împărăția lui Dumnezeu este cu putere și este cu cei credincioși și nu poate nimeni s-o biruiască pe ea, căci ea este cea nevăzută, și de aceea este. Fiți împărăția lui Dumnezeu fiecare din voi, că numai ea va mai rămâne pe pământ, numai Dumnezeu, iar tot ce nu e pe pământ locaș al Său, toate vor arde câte nu sunt cu El.

O, poporul Meu, cuvântul Meu este lumina Mea, lumina cea din Mine. Când tu te faci cuvântul tău, atunci și tu ești lumina cea din tine, omul tău cel dinăuntru, care iese ca să fie văzut cu cele din el. Cel ce lucrează așa este cel ce se vede, iar cel ce nu lucrează așa nu voiește să fie văzut.

Să înțeleagă toți taina cerului cu omul și să învețe omul să fie și să se dea cerului pe pământ, că mare este taina sfinților în însuși trupul lor și în afara trupului lor, și ei sunt puterea cea văzută a Domnului în ei din pricina luminii lor, și fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu și nu se vor teme de cele din ei înaintea Sa, ci vor fi cei fericiți, cei fericiți, poporul Meu. Amin, amin, amin.

O, cel ce se iubește pe sine nu poate să împlinească cuvântul Meu dacă-l ia pe el de la tine, poporul Meu de azi din români. Omul este prea legat de trup și de rodul trupului său și nu se poate lăsa de plăceri, și se încântă cu ele ca să nu Mă iubească pe Mine, dar Eu caut pe cât pot și veghez pe cât pot ca să am un popor mare, și în el fii cu sufletul sfânt, precum Eu l-am pus în om, și caut să fie curat cu inima, curat cu mintea și cu dorirea, și caut să-l fac să caute după Mine cu dor cel ce vine să fie în turma Mea de nou Ierusalim, iar dacă vine altfel, nu stă, nu-l ține în Mine duhul său pe unul ca acela, și apoi el se dă pe față că s-a iubit pe sine lângă Mine, și se întoarce apoi întru ale sale cu lărgime, căci pildă mare am rostit Eu acum două mii de ani când am spus că împărăția cerurilor se aseamănă cu un pescar care-și aruncă năvodul în mare și se prind în el pești mari și mici; pe cei mici îi aruncă înapoi în mare, iar pe cei mari și-i oprește pentru sine și își face în ei împărăție, și Eu sunt Cel ce fac această lucrare, Eu sunt Pescarul, căci Tatăl de aceea M-a trimis acum după om pe pământ, învăluit în cuvânt, și tot așa au lucrat și tot așa lucrează și ucenicii Mei, căci au lucrul lor din Mine. Amin.

Amin, amin zicem vouă, fii ai bisericii Domnului, născută prin cuvânt și având nume mare: Noul Ierusalim! Amin, amin zicem vouă: iubiți pe Domnul din toată inima și cugetul și sufletul, și din această iubire să aveți lucrarea cea unii peste alții, ca nu cumva să cădeți din Dumnezeu și să pierdeți apoi taina iubirii și lucrarea ei, căci iubirea este cea care nu cere răsplată, și nu altfel este ea, iar dacă este altfel, nu este ea, ci este vrăjmașul ei. Voi însă feriți-vă de orice fel de desfrânare, de orice plăcere a inimii, care nu duce spre slava Domnului și spre unirea cu El. Temeți-vă de iubirea de sine, care nu-l lasă pe om să vină la Domnul și care nu-l lasă să stea cu El și după El și pentru El! Temeți-vă de neveghe peste voi! Stați sub veghe, fiilor, căci pe cei fără de veghe peste ei îi ia iarăși diavolul cu cârligul și îi trage afară și iarăși îi așează pe ei să facă pe cele ale firii lor cea de dinainte. Temeți-vă de vorbiri nevegheate și neîmpărtășite apoi, prin care ați văzut cum au căzut din Domnul cei ce au lucrat așa, îngreuindu-li-se apoi conștiința. O, temeți-vă de simțăminte străine de Duhul Sfânt, căci păcatul începe cu mititelul lui, și îl duce pic cu pic la lâncezeală de suflet pe om, și la deznădejde îl duce apoi, și la nepăsare îl duce pe cel ce găzduiește în el altceva decât pe Duhul Sfânt de împlinire și de lucrare a sa! O, temeți-vă și feriți-vă de gânduri păcătoase, de priviri nesfioase și care nu poartă în ele sfințenia, de mișcări necuvioase, de simțiri trupești, de nedragoste de Dumnezeu, fiilor! Pe cât vă stă în putință căutați să fiți așa cum am fost noi, plini de Evanghelia Duhului Sfânt între noi și peste oameni, căci lucrarea cea lucrătoare a Evangheliei vă ține în sfințenie și în Duhul Sfânt, așa cum pe noi ne-a ținut cât am lucrat pe pământ.

Iar acum grăim și noi, Doamne. Iubirea noastră cea arzătoare, iubirea mironosițelor Tale pune-o, Doamne bun, în toate fiicele care s-au făcut după adevăr, și încă se fac lângă ele fiice și mirese ale iubirii de Dumnezeu! Le îndemnăm iar și iar pe ele să fie purtătoare de sfințenie cu duhul, cu trupul și cu sufletul, și în acestea ale lor să ardă iubirea Ta. Noi, ucenicii și ucenițele Tale, nu ne mai iubeam unii pe alții decât ca Tine, decât pe Tine și numai pe Tine, iar unii pe alții ne întăream în iubirea de Tine, uitându-ne unii la alții pentru flacăra din noi cea pentru Tine, cea mărturisitoare, și care lumina de aproape și de departe, Doamne. Am dat de la noi viața cea fără de Tine și am ars pentru Tine apoi și ne-am făcut torțe aprinse în lume și Te-am mărturisit, iar Scripturile Tale de atunci ne mărturisesc cu Tine. Le îndemnăm pe fiicele poporului Tău, și pe toți îi îndemnăm să se poarte cu priviri smerite, cu simțiri cerești înăuntrul lor, și cu dorul după Tine să trăiască pe pământ și să Te împartă de-a pururi prin viața lor trăită întru Tine, și nimic spurcat, nimic întinat să nu caute să aibă în inimi și în simțiri, și purtători de sfințenie mare să fie fiii și fiicele Tale din zilele acestea, că vremea este cu întuneric și este ascunsă și gata să se arate cu întunericul ei, dar sfinții o vor birui pe ea, având în față la război pe Mielul Tatălui, pe Tine, Doamne, căci Tu vei fi Biruitorul, fiindcă așa este scris. Amin.

Voi, toți cei care vă apropiați de izvor ca să învățați viața ce va să fie, nașteți-vă de sus, ca să nu mai fiți de jos, și apoi faceți-vă vase ale sfințeniei, învățând aceasta din Scripturi și din cuvântul cel nou al lui Hristos Cel înviat! Nimic spurcat, nimic întinat în gând și în faptă, nimic trupesc să nu mai rămână în voi, ci numai iubirea Lui și focul ei, care mistuie în voi orice urmă de păcat, pentru ca apoi să fiți făptură nouă, și aceasta este taina pentru care Domnul a venit atunci și acum pe pământ, și omul va fi să fie casa lui Dumnezeu, așa precum Domnul l-a făcut să fie. Amin.

Privire sfântă, purtare sfântă, hăinuță sfântă, iubire cu cuvioșenie și multă lucrare de Duh Sfânt să se nască din voi, fii și fiice ale neamului cel nou, care așează pe pământ popor de sfinți, popor al lui Hristos. învățați, o, învățați să-L măriți pe Domnul Cel mărit, și așa să-L bucurați, și așa să vă bucurați întru a Sa venire la voi, și nu va fi pe pământ neam care să vă supună, căci Hristos este mare, și are cu El întru venirea Sa cetatea cea de sus a sfinților, oștire fără de număr, și biruiește Domnul. Amin.

Hristos a înviat! Așa salută, Doamne, ucenicii și ucenițele Tale pe cei pentru care Domnul lor a murit și a înviat. Amin, amin, amin.

Pace ție, poporul Meu! îndumnezeirea ta este tot ceea ce-ți doresc Eu ție. Nu uita că Eu sunt Domnul Dumnezeul tău! Nu uita aceasta! Cel ce uită pe Dumnezeu, acela se face slujitor la idoli. Pune-ți veghea la probă, tată, căci Eu am zis tuturor: «Privegheați!». O, priveghează, poporul Meu! Din zori și până-n zori priveghează, tată, și Eu voi fi Izbăvitorul tău în vreme grea, după cum vezi că sunt, și va rămâne pe pământ numai cel ce-L iubește pe Dumnezeu lucrând iubirea Lui și fața Lui în el, numai acela, poporul Meu. Amin, amin, amin.

iată, poporul Meu, sufletul feciorelnic este mai mare decât trupul cel feciorelnic. Cel ce este feciorelnic cu sufletul nu se duce după alți dumnezei, nu se duce, tată, ci îl iubește pe Domnul cu inima în care el petrece și cu cugetul în care se desfată în Domnul, și nu are alt dumnezeu afară de Mine, și se aseamănă cu Avraam și cu David, al cărui nume Eu, Domnul, îl port pe pământ, Eu, și cei ce sunt ai Mei. Amin.

O, e mare taină sufletul feciorelnic, poporul Meu, și va fi să-ți grăiesc ție despre această taină, tată, iar tu să te gândești bine la ea și să te așezi în ea, tată, căci nu va rămâne piatră pe piatră din tot ceea ce și-a făurit omul pe pământ, ci va rămâne omul față în față cu Dumnezeu, și fericit va fi cel ce învață bine să spună mai dinainte: «Domnul a dat, Domnul a luat, binecuvântat să fie numele Lui», căci nu va rămâne înaintea Mea decât numai omul și trupul lui, sufletul și sălașul lui, care vor da răspuns la Dumnezeu pentru viață, și de aceea am spus Eu că mai fericită este o stârpitură, care n-a gustat lumina vieții pe pământ, decât cel ce a știut că este Dumnezeu în acest cuvânt și nu și-a păstrat feciorelnic sufletul său, cel zidit de Dumnezeu în el.

O, poporul Meu cel învățat de Dumnezeu, o, fiilor, mergeți, tată, lin spre cer. Nu cumva să vă puneți piedică unii altora pe calea salvării sufletelor voastre și a trupurilor voastre, tată. Uitați-vă pe șosea cum merg mașinile. Cât de atenți trebuie să fie cei ce le conduc pe ele ca să nu facă greșeli pe cale și moarte pe cale și pedeapsă pentru cei ce nu merg cu atenția întreagă în toată clipa pentru viața fiecăruia de pe cale! Luați pildă mare din aceasta ce vă spun și mergeți lin spre cer și nu vă puneți piedică unii altora pe cale, tată. învățați să nu fiți împiedicați, și învățați să nu puneți piedică, și învățați să mergeți lin pe cale, ca nu cumva greșind pe cale să vi se ia dreptul de a viețui printre vieți, căci viața este scumpă, tată. Eu, Domnul, sunt iubirea cea nebănuită de om și sunt cu omul pe cale și tainic îl cârmuiesc pe el, dar la voi nu sunt tainic, ci vă grăiesc învățându-vă prin duhul proorociei, tată, prin cartea care vă învață pe voi cum să mergeți pe cale necălcând peste cele cerute de carte, tată, fiindcă am spus că nu Eu voi judeca pe om, ci cuvântul cărții gurii Mele, tată, iar îngerii se uită în carte când îi fac omului întrebare pentru greșale, și cartea cea scrisă, și nu îngerii îl judecă pe cel ce calcă cele scrise în carte, așa cum vedeți voi și pe pământ când mergeți pe cale cu mașina și sunteți adesea întrebați cum mergeți. O, mergeți lin, tată, ca să nu fiți opriți din mers, iar dacă sunteți opriți pentru întrebare, să nu fiți găsiți cu greșale, fiilor, ci să fiți găsiți atenți și să vi se ureze de bine pe cale.

O, ce puțini oameni au mers bine pe cale pe vremea când Eu, Domnul, am trimis spre lămurire potopul pe pământ! Când a fost să intre omul în barca salvării omului, au intrat în ea puțini oameni, puțini de tot, dar au intrat multe păsări, multe animale, fiilor. Iată ce puțini oameni iubesc pe Dumnezeu, Care este viața omului! Sufletul feciorelnic însă îl iubește pe Dumnezeu, iar în vremea cercetării lui îl ascultă pe Domnul, Care iese înaintea omului și-i spune primejdiile de pe cale și îl învață pe el salvarea lui, așa cum pe Noe l-a învățat.

O, poporul Meu, în corabia lui Noe au intrat animale și păsări cu multul, dar oameni au intrat puțini de tot, tată. Sufletul cel feciorelnic al animalelor și al păsărilor iubește mult pe Dumnezeu și are grăire cu El și are vestire de la El și are fire de la Dumnezeu. O, dacă ar fi omul ca păsările cerului, așa cum Eu i-am spus să fie, nu și-ar mai pierde omul sufletul pentru cele făcute de el, căci omul are de la Dumnezeu dacă are mulțumire în suflet. El însă se leapădă de Mine pentru lăcomie, așa cum a făcut Adam, și se leapădă prin păcat și pentru păcat, și greu se mai întoarce apoi.

– A Ta este toată mărirea, Bunule Păstor, iar a noastră este mărturisirea, căci noi suntem mlădițele Tale, precum am fost și pe pământ, căci Te-am mărturisit pentru că Te-am iubit cu suflet feciorelnic, în care n-au mai intrat alți dumnezei dacă Te-am iubit. O, mare este taina sufletului feciorelnic, care-l face pe cel credincios să Te mărturisească tuturor pe pământ! Numai sufletul care poartă în el alți dumnezei, numai aceluia i se leagă limba ca să nu Te mărturisească numai și numai pe Tine facere a sufletului său. Cel ce Te are pe Tine facere a sufletului său nu mai judecă făptura, căci Te are pe Tine iubire a sufletului său, fiindcă Tu ești Dumnezeu, nu omul este.

O, ai grijă să-L mărturisești pe Dumnezeu Cel dinăuntrul tău trăitor și lucrător când tu îți faci semnul sfintei cruci pe trupul tău, fiule al cuvântului Meu. O, ai grijă, tată, să fii creștin adevărat, ca să nu faci spre osânda ta semnul crucii pe trupul tău, ca să nu-L folosești spre osânda ta pe Dumnezeu. O, ai grijă de învățătura Mea de peste tine, citește-o mereu, poporul Meu, citește-o și împlinește-o, tată, căci dacă n-o citești, o calci, tată. O, ai grijă de Dumnezeu în duhul, în sufletul și în trupul tău. Nu fi popor fără cruce, nu fi popor fără Dumnezeu. Ai grijă, fiule, căci crucea înseamnă ascultare și nu altceva înseamnă ea, ci înseamnă ascultare și sfințenie, iar voia Mea este sfințirea ta. Sfințește-te, fiule, sfințește-te, poporul Meu, căci prin sfințenie vei fi tu fiu al ascultării, fiu al iubirii, căci iubirea înseamnă ascultare, poporul Meu. Amin, amin, amin.