5.3. Punerea pietrei de temelie

Mâna Mea dumnezeiască binecuvintează din Tatăl, cu putere și cu lucrare de îngeri și de sfinți, sărbătoarea așezării pietrei de temelie a Sfintei Sfintelor Noului Ierusalim de pe pământ. Mâna Mea stă neclintită acoperind cu toate puterile cerești locul Meu de prăznuire întreită a Paștelui cel nou, iar ucenicii Mei cei de acum două mii de ani lucrează cu puteri arhierești mereu, mereu la masa cea de Paști nou pe care Eu, Domnul, le-am promis-o că o voi așeza nouă și vom bea și vom mânca la ea Paști nou întru împărăția cea nouă a Tatălui Meu, căci Îi dau Tatălui Meu toată agoniseala, toată lucrarea, și pe Mine Însumi Lui mereu Mă dau, căci El Mi-a supus Mie toate, iar Eu lucrez întru El, și tot ce lucrez Îi supun Lui, și Eu Însumi Mă supun Lui, căci Îi sunt ucenic desăvârșit. Amin, amin, amin.

O, poporul Meu, e sărbătoarea cerului pe pământ cu tine. E ziua cea de sărbătoare când Eu, Domnul, am despărțit veacurile, cel ceresc de cel pământesc, și am făcut în loc ales de Mine dintru început cer nou și pământ nou, împărăție a cerurilor. Amin.

Iată sărbătoare de cuvânt, zi de aducere-aminte când Eu, Domnul, cu mână tare am întins cerul ca un cort peste voi, copii unși peste vremea aceasta de mâna Domnului și a sfinților Lui. Eu sunt Cel ce am norii suire și coborâre, umblând pe aripile vânturilor și făcând pe îngerii Mei duhuri, și pe slugile Mele pară de foc. La început am întemeiat pământul pe temeliile lui și nu se va povârni în veacul veacului. La sfârșit întemeiez cer nou și pământ nou și Ierusalim nou, precum este scris, iar ceea ce este nou face să treacă ceea ce este mai înainte, și Mi-am întemeiat tron, și din tron, glas de cuvânt peste pământ, și fac vânturile trimișii Mei, iar flăcările de foc, slugile Mele, precum am lucrat pe munte înaintea lui Moise cu flăcări de foc scrierea poruncilor vieții. Așa lucrez și la sfârșit cerul și pământul și Mă mlădiez cu lucrarea Duhului Sfânt ca s-o puteți purta, fiilor. Dar tot flacără de foc este și azi duhul cuvântului Meu, și este credință în cei ce-l au pe el lucrător de la Mine peste cei ce se sfințesc, și fericiți, de șapte mii de ori fericiți sunt cei ce cred și se sfințesc pentru Mine, Cel ce am norii suire și coborâre și umblu pe aripile vânturilor cu îngerii și cu car de foc. Amin.

Eu, Domnul Iisus Hristos, cobor cu sfinții și cu îngerii în zeci de mii de mii deasupra ieslei cuvântului Meu din zilele cele de apoi și binecuvintez cu cuvânt nou sărbătoarea de pomenire a punerii pietrei de temelie pentru zidirea chivotului Sfintei Sfintelor Noului Ierusalim pe pământul român. Amin.

Eu sunt Cel ce sunt, și sunt Cuvântul Tatălui Savaot. Sărbătoresc în cer și pe pământ ziua Mea de biruință a sfârșitului veacului omenesc și a începutului veacului împărăției cerurilor pe pământ. Au trecut doisprezece ani de când am așezat cu cuvântul Meu, cel din Tatăl născut, și cu mâna voastră, cei ce-Mi sunteți fii și stătători aici, în grădina Sfintei Sfintelor Mele, și cu binecuvântarea și mărturia de neșters a arhiereului Meu cel uns de cuvântul Meu din zilele voastre, Irineu, cel credincios venirii Mele, am așezat piatra de temelie a chivotului Sfintei Sfintelor, căci pământul de sub el este masa pe care el a fost așezat de cuvântul Meu ca să stea. Și a stat, și a mărturisit apoi, căci am împlinit prin această zidire taină de nepriceput, pietricica cea albă, și pe ea, numele Meu cel de la sfârșit de timp, căci scris este în Scripturi pentru sfârșit de timp: «Numele Lui se cheamă Cuvântul lui Dumnezeu». Amin.

Am spus să scrieți pe această piatră de jur împrejur: «Iată, vine Domnul cu zecile de mii de sfinți ai Săi!», și am scris Eu dacă voi nu ați scris. Am scris, pentru că am zis să fie scris așa, și acest scris al Meu stă în cele ce nu se văd, din câte nu se văd, dar sunt, împodobind și mărturisind grădinița cuvântului Meu prin care Eu sunt peste ea. Amin.

Pace vouă! Și scrieți în cartea mărturiilor zi de serbare pentru doisprezece ani de la așezarea pietrei de temelie a acestei zidiri și a împlinirii acestei Scripturi de nou Ierusalim așezat pe pământ de cuvântul Meu care vine pe nori cu tot cerul Meu de sfinți și de îngeri.

Scrieți în cartea în care-Mi strângeți tot cuvântul Meu de peste voi, scrieți că am avut acum doisprezece ani pe martorul Meu cel credincios, arhiereul Irineu, pe care Eu, Cuvântul lui Dumnezeu, l-am așezat pe scaunul bisericii Mele, biserica lui Iisus Hristos, și i-am scris numele pe această piatră, și aceasta înseamnă așezarea lui peste acest timp, martor al venirii Mele cuvânt pe pământ, iar cuvântul lui din ziua aceea a fost așezat lângă cuvântul Meu, și a mărturisit cuvântul lui, și a rămas scris în cartea Mea, iar cartea Mea se cheamă Cuvântul lui Dumnezeu, numele Meu cel de la sfârșit de timp. Amin.

O, fiule ales și uns de cuvântul Meu peste vremea aceasta a venirii Mele a doua oară de lângă Tatăl! Eu am venit acum cuvânt pe pământ ca să așez împărăția cerurilor și sfârșitul lumii, căci sfârșitul lumii este sfințenia, fiule. Iar dacă tu nu auzi, aud Eu, și se aude de la margini la margini prin cuvântul Meu care curge și nu stă, și prin care Eu, Cel ce sunt, mărturisesc cu cuvântul în cer și pe pământ că numele tău de pe această piatră de început, nu-l pot șterge nici Eu, nu-l poți șterge nici tu, nu-l pot șterge nici cei ce nu te-au primit din partea Mea cu vestea începutului cel nou, de cer nou și pământ nou pe pământul român. Numele tău este purtat de îngeri și de sfinți de la margini la margini în cer și pe pământ, și tot așa și ocrotirea ta, și tot așa și coronița ta, pe care nimeni din cer sau de pe pământ nu ți-o poate lua de peste tine, căci tu ai rămas mărturisitor, și nu se mai șterge de pe creștetul pământului român proorocia pe care a rostit-o prin tine Duhul Sfânt pentru acest pământ pe care Eu, Cel ce sunt, Mi-am așezat împlinirea vestirii venirii Mele și împărăția Mea cu cei credincioși ai Mei, sfințenia, care pune capăt lumii; căci Eu Mi-am așezat pe pământ Ierusalimul nou în anul 7500 de la facerea lumii, iar de la nașterea Mea prunc din Fecioară mamă, anul bisericesc 1992, căci am zidit chivotul de pe masa Sfintei Sfintelor în primele trei luni ale acestui an, iar în a patra lună, în ziua a douăsprezecea a lunii decembrie, am pecetluit cu numele Meu și cu numele tău sfințenia și pe fiii ei și pământul de sub ei, și am scris cu ea sfârșitul lumii și am ieșit deasupra tuturor celor ce se vor a fi. Și iată, Eu sunt cuvânt pe pământ și împărățesc prin el și dau cu el fiecăruia după cum este fapta sa, căci scris este în proorocii: «Iată, luați aminte la cuvântul Domnului: Un glas! Un vuiet din cetate! Un glas din templu! Este glasul Domnului. Și El răsplătește vrăjmașilor Săi după faptele lor», și «Domnul îi va nimici cu suflarea gurii Sale». Amin. Iar tu, prin mărturisirea ta din ziua aceea, ai rămas martorul Meu cel credincios, mărturie care nu s-a mai șters, chiar dacă potrivnicul, omul fărădelegii, te-a scos în față ca să Mă lovești de piatra pusă de necredința lui în mâna ta. Dar piatra aceea se va întoarce spre toți cei care nu te-au primit din partea Mea, căci cine nu te-a primit pe tine, pe Mine nu M-a primit, și iarăși a fost scrisă o Scriptură ca cea de acum două mii de ani când nu M-a primit poporul Meu când am venit de la Tatăl ca să-i aduc mântuirea și pocăința spre iertarea păcatelor lui.

Tu ești martorul Meu cel credincios. Sunt doisprezece ani de când cuvântul tău mărturisește de lângă această piatră pietricica cea albă pe care am voit s-o dau în dar bisericii lumii din care Eu te-am ales al Meu și te-am mărit pentru credința ta, ca să dau prin tine mâna la toți cei care ar fi voit să se facă prin sfințenie fii ai lui Dumnezeu și apostoli ai cuvântului Meu care vine cu norii și care este luat de cele patru vânturi și dus de la margini la margini, ca să vină spre acest munte al Meu neamurile pământului și să primească slava Mea spre sfințenia lor, căci sfințenia este sfârșitul lumii. Amin.

Tu ești în lanțuri de atâta vreme, dar Eu îți trimit în taină pe Duhul Sfânt Mângâietorul și te înfășor cu ocrotirea Lui și îți spun: pace ție și fericire ție că rabzi până la plinirea răbdării, până voi depărta pe toți vrăjmașii Mei și ai tăi, fie prin învierea, fie prin osândirea lor, căci Eu grăiesc acest cuvânt ca să-l împlinesc, Amin.

E zi de sărbătoare în cer și aici pentru Sfânta Sfintelor Mele. Acum zece ani am așezat cu voi, copii ai grădinii Mele, am așezat începutul cel nou, piatra de temelie a veacului ceresc peste voi, și totul este cuprins în taină, fiilor, de atunci și până azi. Mă uit cu dor și cu iubire peste ziua aceea. Erați firavi de tot, și Eu v-am așezat să lucrați locul fântânii pământului, masa Sfintei Sfintelor și chivotul de pe ea. Aveam cu voi pe cel uns de Mine ca să-Mi fie martor peste pământ pentru lucrătura aceasta lucrată cu mare taină. Îl luasem din timp sub cortul cuvântului Meu, și el M-a iubit și a învățat iubirea, căci credința vine de la iubire, și iubirea vine de la credință, și amândouă vin de la Mine. Îl luasem pe el din timp sub dragostea Mea, și l-am uns apoi de la Mine, și prin ungerea Mea pe creștetul lui l-am făcut cel dintâi între toți cei printre care el Îmi slujea Mie cu iubirea lui. El era între ei, dar nu era dintre ei, iar Eu am văzut aceasta și l-am iubit și l-am luat martor al venirii Mele din zilele acestea. Mă uit acum peste el, că l-am avut lângă voi și l-am uns și l-am pus să rostească el cuvântul Meu cel pentru zidirea cea de aici, și pentru împlinirea ei apoi, și pentru pecetluirea acestui petecuț de cer pe pământ, în care Eu vă țin pe voi, sfințiții Mei. L-am avut pe el cu voi, și l-am sfințit cu mare ungere, că nu mai e pe pământ prooroc care să rostească de la Mine și să-Mi așeze pe treptele Mele pe omul cel ales de Mine. Cei de pe pământ se așează ei între ei, și dacă fac așa, aceia nu sunt curați, așa cum n-au fost nici cei din vremea trupului Meu care n-au cunoscut venirea Mea de atunci. L-am avut pe acesta în planul Meu cel dintru început întocmit, și la vremea potrivită l-am pus să-Mi împlinească văzut cuvântul Meu pentru așezarea voastră înaintea neamului omenesc, căci Eu v-am pus înaintea tuturor celor de pe pământ, din partea Mea. Acesta este semnul pe care l-am dat Eu oamenilor mai înainte de venirea Mea cea cu slavă văzută. Amin.

O, Mă uit la el, la cel ce a fost lângă voi, și Mă duc să-l mângâi cu mare taină. Iar vouă vă spun așa: în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, cereți de la Mine puteri tainice și mare lucrare de Duh Sfânt peste el, și slava Mea cu el, că vreau să-i rușinez pe cei printre care el stă legat la mâini și la picioare și la gură ca nu cumva să facă el înviere de la Mine peste neamul omenesc și să Mi-l dea Mie înviat, și ei să rămână fără supuși, fără cei lipsiți de înțelepciunea Mea, căci înțelepciunea cea de sus îl face pe om să Mă simtă și să Mă vadă și să țină urma Mea acolo unde Eu sunt cu cerul Meu pe pământ și cu cei sfințiți pentru cer. Cereți voi, cei ce stați înaintea cerului și a pământului, din partea Mea, cereți tainicele Mele puteri care lucrează prin cuvântul cel rostit de Mine aici. Cereți la Mine, fiilor unși peste vremea aceasta de glorie a tainelor cerești care vin pe pământ, cereți să pot Eu cu voia Mea peste toți împotrivitorii și nepăsătorii care stau așa în vremea venirii cuvântului Meu pe pământ la voi. Cereți la Mine să vină de la Tatăl împlinirea cerului pe pământ, prin lucrarea cuvântului Meu, fântâna pământului, din care Eu iau și adăp tot locul însetat. Cereți să se moaie cei învârtoșați care stau pe scaunele lor în numele Meu. Și dacă nu se moaie să împlinească ei voia Mea, să se dea în lături, că Eu rostesc aceasta, și tot Eu și împlinesc. Amin.

Voiesc să fac adevărului cale pe pământ, și pe calea lui să stea tot omul care va mai fi. Dau drumul mâniei Mele peste cei învârtoșați care stau cu înverșunare și cu nepăsare în numele Meu peste cei sărmani de pe pământ care nu știu să deosebească dreapta de stânga lor. Eu sunt Cel ce păstoresc omul, iar aceștia sunt hrăpăreți și Îmi secătuiesc vlaga din om, și Îmi dau în lături adevărul. Să nu mai plângă cei plini de dor de cer, și să se întoarcă plânsul lor peste cei ce stau tolăniți pe scaunele lor sugând vlaga și duhul din om. Înțelepciunea Mea stă gata să prindă sub ea pe toți cei de pe pământ, și ea îi va îndemna pe unii la pocăință, iar pe alții la mai mare iubire de cer și, iarăși, pe alții la adevărul care va fi văzut și pipăit curând, curând.

Iar pe martorul Meu îl voi mângâia cu multul și îi voi îmbogăți cununa, căci cupa răbdării lui este în mâna Mea, și el va rămâne. Amin. Eu voi fi mai tare decât toți cei ce se luptă cu viclenie ca să fie via a lor și nu a Mea. Și îi voi ridica pe cei umiliți, iar pe cei semeți și plini de slava care vine de la om și nu de la Mine îi voi da în lături cu puterea Mea cea biruitoare peste cei ce dau să Mă biruiască pe Mine pentru ei. Cuvântul Meu va stăpâni prin împlinirea lui, iar voi, poporul Meu, veți fi diadema Mea în ziua când Eu îi voi birui cu putere și cu taină mare pe toți cei care-și vor mărirea lor împotriva măririi Mele cea de peste voi, copii ai poporului cuvântului Meu. Slava Mea cea de peste voi o voi înteți tot mai mult și tot mai sus, că scris este: «voi ridica pe cele slabe ca să fac de rușine pe cele tari». Eu sunt un Dumnezeu al umilinței, iar omul cel potrivnic este un dumnezeu al îngâmfării și al măririi care trece, căci orice mărire care nu este de la Mine, trece și nu mai este. Cine nu este ca Mine, nu este, nu mai este, și vor fi cei cu duhul umilit, că aceia nu cad. Amin. Cuvântul Meu va stăpâni prin împlinirea lui, și îl voi mângâia cu multul pe cel ce a fost martorul Meu în ziua când Eu, Domnul, am așezat acum zece ani piatra cea de început a zidirii pe ea de veac nou peste voi și peste cei ce se zidesc ca și voi pentru Mine prin cuvântul Meu cel ziditor de om.

O, copil plăpând care stai umilit sub mâna celor ce și-au întețit puterea lor în numele Meu pe pământ! Plânge inimioara ta și iubirea ta cea pentru omul apăsat de vreme și de întunericul ei. Îți voi înteți durerea cea pentru om. Mă voi așeza în tine cu durerea Mea cea după om și te voi face din zi în zi mai mult de nebiruit. Te sărbătoresc, fiule îndurerat. Te serbează cerul în ziua aceasta, alături de cei ce sunt puișorii Mei de la ieslea slavei cuvântului Meu. Tu ești fiul zilei cea de început nou pe pământ, prin această zi de temelie. Tu ești fiul acestei grădini, oricât de departe te țin de ea cei ce se tem de tine, fiindcă tu ești al Meu și ai o așa de mare ungere pe creștetul tău. Se tem toți de împlinirea ta cea de la Mine, se ascund de ea și dau să te ascundă și pe tine de ea, dar tu ești chiar împlinirea aceasta, de vreme ce în cer și pe pământ mărturisesc zilele acestei împliniri când tu ai împlinit voia Mea peste pământ, calea cuvântului Meu care se vestește de atunci și până azi prin împlinirile lui. Curând, curând tu vei arăta adevărul Meu din acest cuvânt așa cum l-a arătat proorocul Ilie înaintea tuturor celor ce lucrau în numele minciunii lor pe pământ ca să stăpânească ei via Mea; ei și nu Eu, așa cum fac și cei de azi care-și zic vierii Mei. Dar Eu am zis că via lor nu e a Mea și că via Mea nu e a lor, iar ei se fac că nu aud aceasta.

O, fiule înlăcrimat și înjosit de ei pentru adevărul Meu pe care tu l-ai mărturisit peste pământ în zilele Mele de mărturie! Întărește-te prin mângâierea Mea, prin puterea Mea cea de sus, că Eu îți spun aceasta. Amin. Să nu te doară răutatea lor, că ea nu poate nimic, și ea nu merită durere pentru ea. Și să te rogi la Tatăl și la Mine pentru iertarea lor, că așa am făcut și Eu când ei, cei de atunci, Mă țineau pe cruce, dar prin ea M-am ridicat, și tot așa și tu te vei ridica prin ea, căci crucea ta de azi, ocărâtă de ei, este crucea Mea pe care o împart cu toate ale ei cu cei cu care Eu binevoiesc. Ia mângâiere din aceste cuvinte pline de taină și de împlinire și dă-Mi pacea ta, ca să ți-o dau pe a Mea, și unul altuia să ne fim ușurare, căci cei de la ieslea pe care am așezat-o Eu aici prin mărturisirea ta sunt cei cu care Eu merg pentru Mine și pentru tine și pentru ei până la ziua slavei cea care ne va ușura de durerile venirii Mele. Cu mare taină te înfășor în acest cuvânt al mângâierii, și te voi face cu multul să simți din plin că Eu pot aceasta. Amin.