5.1. Localizarea Cetăţii şi a grădiniţei Cuvântului

Grădinița aceasta este locul Meu ceresc de pe pământ, peste care Îmi aștern cuvântul pentru toată făptura. Grădinița aceasta este masa pe care Eu scriu cartea judecății făpturii. Voi, fiilor copii, fiți cu veghe mare și cu cutremur sfânt, că aici Eu lucrez cu voi lucrarea Mea cea de pe urmă, și cutremur cerul și pământul cu cuvântul. Amin.

O, țară a întoarcerii Mele, o, țară dulce, Mă îndulcesc în tine cu cuvântul venirii Mele și te fac dulce pentru cer, ba chiar și pentru cei de pe pământ. O, țara Mea frumoasă, M-am întors la începutul tău. Tu ești începutul pământului, iar Eu stau în vârful tău și cuvintez peste pământ din vârful lui, din locul cel sfânt al Meu, din muntele Meu cel sfânt din tine. Neamul tău nu-și cunoaște obârșia, dar Eu vin să-l vestesc și să-l fac iar pe om din locul din care l-am făcut pe cel întâi zidit. Iată ieslea cuvântului Meu cu care încep să fac din nou lumea și pe om ca și la început. La început am început de aici, iar la sfârșit tot de aici am început, și am unit începutul cu sfârșitul ca să întocmesc Scriptura nașterii din nou a lumii.

Pământul român este casa din care te-am luat. Grădinița ieslei cuvântului Meu cu care te strig este locul din care am luat Eu pământ cu mâna și te-am făcut, și am suflat cu Duhul gurii Mele peste tine, și tu ai prins viață, și am făcut din tine Sfânta Sfintelor Mele, locul odihnei Mele, dar tu ai stricat templul lui Dumnezeu, și scris este în Scripturi: «Cine va strica templul lui Dumnezeu, îl va strica Dumnezeu pe el».

Acum iată grădina Sfintei Sfintelor, și peste ea glasul Meu, care suflă cu aceeași suflare a gurii Mele Duh dătător de viață peste tot omul care aude glasul Meu.

Aceasta este grădina Domnului. Amin. Și voi face minune în tot omul, și tot omul va spune așa cum este proorocit să spună despre locul Meu de la voi, și așa va spune: «Domnul este acolo». Amin, amin, amin.

Mare este acest petecuț de pământ peste care ai lucrat și lucrezi cu tot cerul la început și la sfârșit, locul în care se deschide cerul și pământul, taină de cer nou și de pământ nou, miezul împlinirilor vestirilor Tale cele de șapte veacuri întocmite ca să fie acum, și pe care Tu le-ai vestit prin toți proorocii,

Amin, amin rostesc din cer peste grădina cuvântului Meu, pe care Eu am întocmit-o dintru începutul cerului și al pământului, ca să fie atunci și acum, și să însemne Alfa și Omega, Dumnezeu la început și la sfârșit, căci după cum am început pământul la început, tot așa și la sfârșit, tot de aici încep și cu pământul cel nou, care iese din mare și se înfățișează înaintea Mea nou. Încet, încet, pământul cel nou se întinde și iese din marea lumii, căci marea este lumea care a luat sub stăpânire pământul, precum întunericul cuprindea totul la începutul cel dintâi, căci scris este în Scripturi: «Pământul era fără chip și pustiu, și întuneric era deasupra adâncului, iar Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor».

Eu am lucrat locaș pentru voi și pentru Mine. Eu am întocmit grădiniță cu fii unși în ea. Eu Mi-am făcut iesle pentru nașterea cuvântului Meu peste cei credincioși de pe pământ, iar locul slavei cuvântului Meu se numește Sfânta Sfintelor de pe pământ, pentru fiii bisericii Mele pentru cei credincioși din neamul român, că e neamul Meu cel nou ales la sfârșit, precum pe Israel cel după trup l-am ales la început. Lui Avraam i-am făgăduit că îl voi înmulți ca stelele cerului prin sămânța făgăduințelor Mele, prin cei din cer născuți îl voi înmulți ca stelele cerului. Precum stelele cerului acoperă peste tot, de sus, pământul de sub ele, așa voi înmulți neamul cel făgăduit lui Avraam; pe tot pământul am făgăduit că-l voi înmulți. Amin.

Mereu, mereu apăr acest sătuț în care Eu Mă cobor cuvânt ca s-o fac pe România țară a nunții Mele, munte al fericirilor să fac din ea, și cu ea să lucrez peste neamurile pământului mântuire de la Mine. Mereu, mereu lucrez ca să păzesc toate cetățile din jurul acestui sătuț, sătuțul cuvântului Meu. Mereu, mereu lucrez cu mila Mea până la hotarele cetăților care țin de cetatea Târgoviște, căci am milă până la marginile acestei cetăți pentru darul pe care-l are ea în acest sătuț al cuvântului Meu.

Și dacă M-am născut Fiu al Omului acum două mii de ani, și dacă Tatăl Meu a născut-o la cuvântul Meu pe România odată cu Mine, și dacă Eu trebuia să am un popor la sfârșit ca să vin la el cuvânt, iată, în România Mi-am așternut iesle și Mă fac în ea cuvânt de facere nouă, ca și la început facere. La început toate s-au închegat la cuvântul Meu, și nu se putea să se lucreze altfel la sfârșit, nu se putea să nu se lucreze și la sfârșit, căci am spus: «Eu sunt Alfa și Omega», Eu sunt la început și la sfârșit Cuvântul lui Dumnezeu, căci toate se fac prin cuvânt, și fără cuvânt nimic nu se face.