4.5. Regele Mihai al românilor şi arhiereul Irineu

O, fiică Românie, vino, că te pețesc să-Mi fii zi de odihnă, precum poporul Meu ales din tine îmi este zi de odihnă și mireasă îmi este întru venirea Mea, căci Eu sunt cuvânt, și iarăși toate se fac prin cuvânt, și se va arăta cer nou și pământ nou din tine, țară Românie, căci Eu așa binevoiesc, și în Mine Tatăl binevoiește. Amin.

Eu sunt Păstorul Cel bun, Care-Și dă viața Sa oilor Sale, Care-Și pune trupul spre hrană oilor Sale, că asta înseamnă viața Mea dată oilor Mele, ca să aibă oile Mele viață, și din belșug să aibă, dar să înveți să fii biserică, să înveți, omule, ce este biserică a lui Iisus Hristos, să înveți de la Mine, că Eu sunt trup și cuvânt în biserică, duh și adevăr, după cum este scris în Scripturi.

Acum două mii de ani Tatăl Meu M-a făcut trup în Fecioară și M-a așezat între oameni trup venit prin Fecioară, iar acum, după cele două mii de ani, Tatăl M-a făcut cuvânt în tine, fiică Românie. Auzi tu pe Cuvântul? Eu sunt Fiul Tatălui, Cel ce este. Eu sunt Cel ce sunt, precum Tatăl este. Vino să fii, fiică Românie, căci cel ce este, în Mine este, și altfel nu este cel ce este. Vino să fii în Mine, vino să te întrupez în trupul Meu cel sfânt, căci Eu sunt trup și cuvânt în biserică; Eu sunt biserica Tatălui, căci Tatăl este în Mine. Vino să fii biserica Mea, că Eu sunt în tine și cuvintez din mijlocul tău peste tine. Vine Domnul din cer la tine ca să fie cu tine, că nu e bine să fii singură, iubito, singură fără Domnul. Primește-Mă, căci cel ce nu crede în Mine și în venirea Mea, acela are parte cu necredincioșii.

Vino, fiică Românie, la praznicul cerului pe pământ, că am masă întinsă în tine de patruzeci de ani, și tu te ascunzi să nu știi. O, nu te mai ascunde sub vina ta, și dă-o de la tine prin părere de rău și împacă-te cu Tatăl și cu Fiul și cu Duhul Sfânt, că tu ești fiica Mea, și ai la rădăcina ta temelie de voievozi și ești de neam bun. Fii Mie biserică și cântă înaintea Mea cântare de parastas voievozilor tăi, care strigă pentru tine înaintea Mea. Ești unsă cu mir, fiică Românie. Unde-ți este mirul Meu de pe creștetul tău? Unde-ți este unsul, fiică Românie? Am strigat la el și e departe, că tu ești departe de el. Am strigat la tine de aproape, ca să Mă auzi și să te rogi să-ți ridic blestemul de pe pământul tău și să pun în loc legământ de pace cu Mine, căci pacea oamenilor nu e pace. Pacea Mea e pace, fiică Românie, și te-am ales să-Mi fii grădină a întoarcerii Mele, să fii slava Mea cea văzută înaintea noroadelor de pe pământ. Auzi tu glasul Meu? Auzi cuvântul Meu? Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu. Vin din cer pe pământ ca să fiu cu tine, ca să Mă însămânțez în tine cu cuvântul vieții, căci am venit ca viață să ai, și din belșug să ai. Am în tine țarină cu comoară în ea. Aceasta este vestea Mea peste tine. Așează-te înaintea Mea ogor de însămânțat, căci tu ești planul Tatălui în mâna Mea. Eu sunt trup și cuvânt. Am venit să te întrupez în trupul Meu cel sfânt și să te nasc prin cuvânt, așa cum și Eu am venit de la Tatăl. Am venit să te nasc la cuvântul Meu, cuvânt nou de veac nou, precum scrie în prooroci: «Un glas, un vuiet din cetate: glasul Domnului!», și tu vei naște fii din cuvântul Meu, precum este scris: «Abia au luat-o durerile nașterii, și ea a născut fii». Tu ești vestea Mea cea nouă peste noroade și te-am vestit a Mea.

Vine Domnul pentru România! Dacă România este țara Domnului, de aceea am numit-o Israel. Eu, Domnul Iisus Hristos, din Israel M-am ivit când M-am făcut Fiul Omului. Eu, Domnul Iisus Hristos, din România Mi-am pornit glasul întoarcerii Mele pe nori când M-am întors, căci M-am întors, după cum era spus în Scripturi. Eu, Domnul Iisus Hristos, deasupra României stau pe nori de slavă; stau și voi sta până-Mi voi lăsa văzut statul și venirea Mea cea proorocită prin Scripturi. Un picuț, și Mă voi lăsa văzut întru venirea Mea, voi sta văzut pe norii slavei Mele deasupra României, țara întoarcerii Celui înălțat la ceruri.

Ascultă, poporule, glasul Meu! Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu. Amin, amin, amin. Eu din nori grăiesc și Îmi ocrotesc grăirea Mea peste pământ și răspândesc până la toate marginile cerului și ale pământului vestea întoarcerii Fiului lui Dumnezeu.

Eu i-am fost vestit de Mire, și ea s-a lăsat pețită și iubită din pruncia ei, din tinerețea ei.

Eu, Domnul, sunt pe tron de heruvimi și de arhangheli deasupra grădinii cuvântului. E serbare cerească peste Israelul cel luat din români, și să știe România ce grăiește Cuvântul lui Dumnezeu de deasupra ei. Din nori de slavă grăiește Cuvântul lui Dumnezeu.

Pace ție, Israele român, și pace peste România! Pacea Mea între Mine și ea, căci ea nu mai veghează înaintea Mea. Ea a uitat ce înseamnă Dumnezeu adevărat. Eu sunt Cel ce sunt, căci alți dumnezei nu sunt, dar ea s-a învățat cu dumnezei care nu sunt dumnezei. Pacea Mea din tine să fie peste tine, țara Mea, căci vin să te trezesc. Nu te teme. Eu vin cu pace, vin cu iubire, vin cu mângâiere. Vin, Românie, vin, vin la tine. Eu stau la ușă și bat. Deschide, iubito, că nu se șterge alegerea ta din pruncie, cea dintâi. Vin la tine, țara Mea, și tu, tată, nu mai știi, nu mai crezi că vin, dar Eu vin, și vin să te vestesc că vin. Eu nu iubesc minciuna. Eu sunt adevăr când îți grăiesc că vin. O, țara Mea, Eu nu iubesc minciuna. Ce să fac Eu cu tine dacă tu ai iubit minciuna? Ce să fac? Eu plâng la picioarele tale, că nu vreau să te văd pedepsită de fapta ta. O, iubito, vin cu mângâiere la tine. Nu e bună minciuna, că scris este: «Să nu mărturisești strâmb». Vino spre căință, vino, țara Mea! Vino, că Eu vin pe nori de la Tatăl ca să te scot din vină și să nu te afle venirea Mea cea văzută, să nu te afle sub faptele tale, ci să ieși din timp, să te căiești și să te speli și să te gătești, ca să te ocrotesc, ca să te iert și ca să nu fii rănită de plata celor lucrate în ascuns. Eu am fost în tine lumină, dar tu ai iubit întunericul, pentru că faptele tale lucrau răul, și ai urât lumina de teamă să nu se învedereze faptele tale rele. Eu vin să te ridic de sub povara faptelor tale cele din urmă.

O, țară, țară, unde, tată, ți-ai pitit cununița răbdării tale de sub cruce? Tu erai țara răbdării, erai cununa răbdării, cununa iubirii frățești. O, țară, țară, a pătruns în tine vremea cea roșie, și tu n-ai știut fața ei. N-ai priceput că roșul este hlamidă de ocară. Ai uitat ce am pățit Eu sub învelișul hlamidei roșii. A venit peste tine vremea lui Edom.

Au fost doi frați. Unul se numea Iacov, și celălalt, Esau. Esau era roșu peste tot și și-a vândut întâietatea pentru o fiertură roșcată. Pentru aceea s-a numit el Edom (roșu). Edom și-a pierdut binecuvântarea și și-a agonisit traiul cu sabia sa. Edom a prins ură pe fratele său, căci aceste două neamuri s-au împuns din pântece, și până să se fi născut ele, s-au despărțit din măruntaiele celei ce i-a născut. Esau când s-a născut, era roșu și a trăit din sabia lui.

O, Românie, dureros lucru este să se nască din trupul tău neam din neamul lui Esau. Ai fost necinstită de neamul lui Esau și ai zămislit în tine vremea cea roșie, și fiii tăi și-au pângărit seminția. Să te fi înrudit cu neamul lui Iacov, așa cum Eu te-am plămădit. Să te fi înrudit cu neamul Meu creștin până la venirea Mea, dar nu cu vremea cea roșie și cu fiii ei.

Românie, am vestit pe fiii Mei din tine că voi veni în cuvânt peste tine. Eu stau la ușă și bat. Eu stau la ușă în duhul mângâierii și îți aduc duh de înțelepciune dacă Mă primești. Eu stau la ușă și bat. Primește-Mă! Amin, amin, amin.

Eu sunt Cel ce sunt. Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu. Amin. Eu bat, Eu Mă întorc spre porți, spre cei ce stau în porți. Eu fac ocol și ies la porți și bat la cei din porțile României. Eu sunt Duhul lui Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Eu bat la porți.

Ridicați-vă, voi, porți, ca să intru și să cuvintez cuvânt de iubire, cuvânt de mângâiere și de nouă vestire și de pace peste România! O, greu mai găsesc o piatră pe care să stau și să Mă odihnesc cu lucrarea Mea, cu binecuvântarea Mea! Greu de tot, că duhul omului a biruit Duhul Domnului, și omul e prea mare pe pământ. Prea mare s-a făcut omul, prea mare. Nu pot să-i mai spun omului că Eu sunt Dumnezeu. Nu pot să-i mai spun omului să aibă temere de Dumnezeu, căci omul s-a făcut prea mare.

Eu dau ocol și ies și bat la porțile României. Amin. Ridicați-vă, voi, porți, ca să intre Cuvântul lui Dumnezeu! Eu bat la porțile cezarului, ca să grăiesc cu tot omul care stă pe scaunele cezarului. Cuvânt de mângâiere aduc, cuvânt de iubire cuvintez.

Iată, intru. O, oameni din porți, din porțile României, luați și mâncați și înviați! Acesta este cuvântul Meu, care vine la voi spre iertarea păcatelor și spre viață vie. Amin. Eu sunt Cel ce sunt. Când l-am trimis pe Moise în Egipt pentru poporul Meu cel robit, M-a întrebat Moise: «Cine, Doamne, să le spun că ești Tu, Cel ce mă trimiți?». Și Eu așa i-am spus: «Mergi, și să le spui că Eu sunt Cel ce sunt».

Amin, amin zic vouă, o, oamenilor de la porți: Eu sunt Cel ce sunt, căci alți dumnezei nu sunt. Nimic nu înseamnă Dumnezeu, nici banul, nici rangul, nici bogăția, nici înțelepciunea omenească, nici turnurile înalte, nici omul, nici sabia omului. Nimic nu înseamnă Dumnezeu în afară de Mine. Eu sunt Cel ce sunt, iar alți dumnezei nu sunt. Eu stau în sfat cu cei din porțile României.

Pace vouă, celor din porți! Pacea Mea în voi și între voi, că fără Mine omul este mort, nu este viu. Am stat și Eu în fața mai-marilor pământului, și Eu, și apostolii Mei, și neamul Meu tot de până acum, căci cel ce mănâncă Trupul și Sângele Meu, acela este rudenia Mea, neamul Meu, fratele Meu și aproapele Meu. Am stat și Eu și ai Mei înaintea mai-marilor cezarului, dar greu, greu de tot s-a găsit popas pentru Dumnezeu în omul cel mare, căci omul s-a făcut prea mare înaintea Mea și înaintea sa, prea mare.

Eu stau în sfat cu cei din porți. Eu frâng cuvântul Meu. Luați și mâncați și înviați! Amin. Înviați în duhul păcii, și lucrați pace înaintea Mea, pace între Mine și țara Mea, pace între frate și frate înaintea Mea; între frate și frate înaintea Mea, nu altfel de pace, că omul nu știe ce înseamnă făcătorul de pace. Făcătorul de pace împacă pe om cu Dumnezeu, și pe Dumnezeu cu omul. Eu așa am spus: «Fericiți făcătorii de pace, că ei vor vedea pe Dumnezeu».

Pace vouă, celor din porți, pace între Mine și voi! E sfatul Meu cu voi. Luați din Mine și înviați și lucrați pace între Mine și țara Mea, căci România este țara Mea, să știți că este. Domnul grăiește că este. Pace vouă, și apoi duh de credință peste voi, credința românului cea dintâi! Dragostea cea dintâi să vă cuprindă în ea pe voi, cei din urmă. Vin la voi, vin în sfat cu voi, căci vai de țara peste care nu este prooroc, că aceea se scufundă. Eu sunt duhul proorocilor, din început și până întru sfârșitul proorociilor, căci vor înceta toate darurile, toate proorociile, toate limbile, dar Eu vă spun că au și încetat. Va înceta totul, și va rămâne dragostea Mea și fiii ei. Eu sunt duhul proorocilor cei care au avut numire de la Dumnezeu și trăire sfântă întru Dumnezeu, căci altfel de prooroci nu sunt ai lui Dumnezeu.

Iubirea Mea v-o dau vouă, celor din porți. Luați și înviați în duhul iubirii și nașteți-vă din ea, din Domnul, căci Eu sunt iubire. Nu fiți fii ai necredinței, că a ajuns la sfârșit necredința și fiii ei. Nașteți-vă din iubirea Mea, nu din altă iubire. Nașteți-vă din cer, nu din pământ. Treziți iubirea Mea în voi, ca să se trezească România și să învețe ce este iubirea, ce este biserică slujitoare înaintea Mea, ce este jertfă adusă la altarul iubirii, jertfă înaintea Mea. Biserică înseamnă fii ai iubirii cea din cer și care are pe masa ei trupul iubirii. Fiii iubirii cea din cer fac faptele iubirii. Aceia sunt fiii iubirii, nu alții. Luați de la Mine și dați-vă unii altora, și duh de credință în Dumnezeu să lucrați peste voi, căci Domnul vine ca o cursă peste cei necredincioși, peste cei ce nu veghează, și vine ca o mângâiere peste cei ce înviază prin iubire. Luați și înviați, luați și împliniți cuvântul lui Dumnezeu care vine pe nori de slavă și se așează în România, și se face trup în carte cuvântul lui Dumnezeu. Eu Mă fac carte pe pământ. Eu și acum Mă fac carte, căci nimic n-am lucrat fără să fi cuvântat mai întâi. Vin să învăț pe român; pe român mai întâi, și apoi pe iudeu, pe elin și pe orice alt neam. Vin să învăț pe om ce înseamnă biserică și jertfă adusă înaintea Domnului. Biserică nu este altceva decât fiii care slujesc pe pământ lui Dumnezeu; lui Dumnezeu și nu loruși; unii altora în Domnul și nu loruși. Cum adică așa ceva? Cum adică în Domnul? Adică fii care au pe Domnul de hrană, de creștere, fii care au pe Domnul de viață, nu fii care slujesc plăcerilor lor și veacului acesta și stăpânului veacului acesta, duhului lumii acesteia. Iar jertfa adusă înaintea Mea este atunci când este împăcare între frate și frate, între om și Dumnezeu. Altfel de jertfă nu ajunge la Domnul, și se întoarce.

O, prea multă minciună naște omul din duhul lui, din inima lui. Sunt șapte vremi de când l-am făcut pe om și l-am așezat în creație de cer și pământ, dar prea multă minciună a acoperit acest adevăr. Prea multă vreme este de când oamenii sunt dumnezei, dumnezei mincinoși.

Omule, nu e bună știința care vine de la om, știința care dezmoștenește pe om de Dumnezeu, căci omul este dumnezeu mincinos, omul se ia după dumnezei mincinoși. Omule român, tu pentru mâncare plângeai când erai apăsat de omul cel mincinos care stătea peste tine. Să fi plâns pentru păcatul tău, omule român. Nu erai necăjit de lipsa mâncării, ci de păcatul care apăsa peste tine. Și tu ce ai făcut? Te-ai sculat și ai făcut baltă de sânge din trupul feciorilor și al fetelor tale și ai făcut păcat peste păcat. Tu plângeai de foame sub omul cel ce stătea peste grumazul tău fără de Mine, și ai vrut să te dezrobești de sub foame, de sub foamea ta, și ai căzut în mai grea lipsă, țara Mea, și ai căzut în patimi de ocară, și suge din tine tot străinul cel murdar pe mâini. E lipsă mare în tine, e lipsă de iubire, e lipsă de Dumnezeu. Îi este foame Domnului de tine, neamule român! Unde-ți este lacrima căinței? O, țară, unde te duci? Unde, iubito? Eu stau la ușă și bat.

O, țară, ți-ai făcut mereu școli pentru fiii și fetele tale, țară, ca să învețe în școli depărtarea de Dumnezeu. Dar frica de Domnul și căința și învierea n-o mai înveți? O, nu mai ai în tine dascăli cu inimă de samarinean. Întoarce-te la Samarineanul Cel din ceruri! Întoarce-te, că pier fiii tăi sub necunoștință! Întoarce-te, că tu ai pe creștet binecuvântare! O, prea mult se moare în tine, prea mult. Prea mult moare Domnul în trupul tău, că păcatele tale sunt prea grele. Prea de multă vreme apasă peste tine vremea cea roșie, vremea lui Esau, care trăiește din sabia sa. O, Românie, scutură-te de păcat! Ascultă, poporule, glasul Meu, căci preoții tăi s-au dat la plăceri lumești și la trup și la desfrâu, și nu mai ai judecători în tine, judecători ai păcatelor, ca să ia de peste tine păcatele. Ascultă glasul Meu, Românie. Stau în sfat cu cei din porți și grăiesc cu ei, și grăiesc peste tine, fiică a iubirii Tatălui ceresc, mireasă a Fiului lui Dumnezeu.

Românie, trezește-te frate pe frate și să zici fără să minți rugăciunea „Tatăl nostru“. E prea mult de când rostești această rugăciune fără să fii împăcată cu Dumnezeu, țară iubită. Mergi și te împacă frate cu frate, Israele român, neamule al Meu, Israele ales la sfârșit. Lasă-ți darul jos și du-te și te împacă cu fratele tău, și vino apoi să-Mi aduci jertfa de împăcare duhul căinței tale, ca să nu cazi sub fapta ta. Să știi, Românie, că Dumnezeu te-a făcut pe tine, și când te-a făcut, te-a făcut creștină. Să știi, tată, că de Dumnezeu ești plămădită, după planul cel ce era la Dumnezeu pentru nașterea ta pe pământ, și din tine vreau să scot om nou, popor nou, neam sfânt înaintea Mea. Deschide-ți urechea, iubito, că Mi-am crescut în tine un popor mititel. Din cuvânt l-am născut, cu cuvânt l-am crescut, și cuvânt las peste el, pentru el și pentru tine, țara Mea, căci pentru tine l-am născut. Scoală-te ca să crezi, ca să crezi ce-ți spun, că te îmbiu spre căință.

Tu ești pedepsită de fapta ta, țară iubită, și nu e pace între Mine și tine. Ai fost robită de minciună. Trezește-te! Ai mințit frate către frate. Ai alungat pe cel născut din tine și ai mințit ca să scapi nevinovată de fapta ta urâtă. Ai făcut ca și copiii cei de demult ai lui Iacov, care și-au înstrăinat fratele și și-au acoperit cu minciună fapta lor. O, și ce greu au plătit, că au căzut în robie și la muncă silnică în Egipt!

O, neamule român, tu ești neam creștin, și nu e faptă creștinească această faptă, și păcatul tău stă înaintea Mea împotriva ta. Românie, scutură-te de acest păcat. Tu n-ai văzut? Tu n-ai auzit, oare, ce a suferit Israel, poporul Meu, pentru alungarea fratelui său? Românie, tu nu te mai temi de Dumnezeu, iubito? Eu vin cu duhul mângâierii și al iubirii și al căinței peste tine. Tu ești mama celor născuți în tine. Tu ești planul Meu cel de la sfârșitul timpului, țară iubită, țară aleasă.

Românie, plânge un fiu de al tău, plânge după vatra ta, plânge departe, în Egipt. O, ce să-ți fac, oare? Să te bag în durere ca să-ți cunoști acest păcat? Să-ți dărâm în șoaptă toate turnurile tale, pe toți puternicii tăi, care s-au așezat împotriva dreptății? Nu așa, iubito. Nu te lăsa să cazi sub povara păcatelor tale. Împacă-te cu Dumnezeu. Plânge un fiu de al tău, plânge în Egipt, și se aude la cer. Este pusă pe creștetul lui ungerea Mea peste tine, căci așa a fost planul Meu cel ceresc. Plânge fiul după mamă. El are de mamă pe România. Această mamă i-a fost scutec și fașă și cristelniță de botez și casă și masă și leagăn și hrană și doică și dascăl și vatră. Și s-a sculat Edom, neam desfrânat, care Mi-a întinat cu desfrânarea lui inima neamului Meu ales la sfârșit, și Mi-a prigonit pe fiul cel uns cu mirul binecuvântării României. Eu, Domnul, am lucrat prin el pentru tine, țara Mea, ca să te scot de la necaz și de la încleștare, și tu ce ai făcut? Ai alungat pe cel de la Mine pentru tine. Eu mereu te-am unit frate cu frate, țară iubită, și mereu te-am învățat ce este iubirea și unirea și puterea care se naște din unire și din iubire.

O, Românie, ți-ai alungat voievodul. Voievodul tău este de la Mine, este unsul Meu peste tine. Ți-ai alungat ungerea Mea de peste tine, semnul Meu de pe creștetul tău. Ți-ai alungat capul trupului tău, semnul lui Dumnezeu cel pus peste tine, poporule român. O, e prea greu păcatul acesta, și strigă la cer. Jertfele tale au oprire. Plâng îngerii lângă jertfele tale de iubire, că nu le pot ridica la cer. Plâng sfinții tăi, Românie, că nu ești curată în rugăciunea „Tatăl nostru“.

Voi, cei de la porțile României, ascultați glasul Domnului! Eu strig peste România, strig din porțile ei, și nu trec peste porți. Strig la cei din porți și la cei de dincolo de porți. Românie, lacrima celui ce plânge are usturime în ea. Eu am strâns lacrimă cu lacrimă și stau în mână cu această cupă plină. Îmi dau îngerii cei răi peste mână ca să se verse cupa durerii peste tine, dar inima celui alungat suspină spre Mine și îți cere iertarea și se roagă pentru învierea ta. Inima celui înstrăinat de tine a făcut rană de dorul tău, Israele român. Ce vrei să faci, Românie? Eu sunt Cel ce văd înainte. Tu n-ai săvârșit niciodată păcate ca acum și niciodată tu n-ai suferit ca acum, dar crezi tu ce-ți spun? Preoții tăi slujesc plăcerilor și duhului lor și numelui lor, și n-au putere să împartă înviere peste tine, o, turmă fără păstor! Dar am venit să fiu Păstorul tău, turmă română, și grăiesc din nori deasupra ta, țară iubită. Plânge fiul tău cel alungat, și tu, Românie, n-ai știut că a fost alungat, căci cei ce l-au alungat au mărturisit strâmb, așa cum frații lui Iosif au mințit pe tatăl lor. Cel pribeag plânge departe și dorul lui Mă mistuie.

O, oameni care stați pe scaunele cezarului, pe scaunele României! Nu-l puneți pe cel alungat să cumpere de la voi ce are de la Mine. Nu-l puneți și pe el s-o mintă pe România, așa cum au mințit-o cei ce l-au alungat, cei ce au șters de pe fruntea României ungerea ei, care este peste el, peste cel prigonit. El poartă numele tău lângă numele său, și acesta este numele lui: Mihail al României. El este al României, este fiul acestui pământ, precum Avraam a plătit pământul în care s-a odihnit, și a fost al lui. Acesta este român, și a răscumpărat acest neam de sub robie și l-a scos din moarte și din necaz, că a lucrat prin el binecuvântarea Mea.

Voi, cei din porțile României, împăcați-vă cu Dumnezeu, și Domnul Se va împăca cu voi. E mare greutatea acestui păcat. Ieșiți de sub ea. Iubiți înțelepciunea cea de la Mine și împăcați pe România cu Mine și cu fiul ei cel alungat din ea.

E cerul în suspin pentru tine, țara Mea, pentru lacrima celui prigonit al tău, dar am coborât pe tron de heruvimi și de serafimi și de arhangheli. Sunt cu norii deasupra României în serbare cerească. E adunarea cetelor cerești. Am cu Mine serafimii, heruvimii, scaunele, domniile, stăpâniile, începătoriile, puterile, arhanghelii și îngerii, iar Mihail, arhanghelul cel peste cetele îngerești, iarăși strigă: să stăm bine și cu frică și cu luare aminte! Amin. Mihail și îngerii lui rostesc peste România să stea bine, să stea cu frică și cu luare-aminte. E freamăt de îngeri și de arhangheli, și fâlfâitul aripilor cerești se agită, și lucrează puterile cerești pentru România, ca să fie pace și iubire cerească între fiii tăi, țară a slavei Mele, țară a nașterii cuvântului Meu de la sfârșit. Eu vin cu veacul cel nou, cel ceresc, cel ca în cer, nu ca pe pământ; cel întocmit de Mine, nu de om.

Voi, cei de pe scaunele cezarului, lucrați iubire între frate și frate, lucrați duh de căință peste România, lucrați căință și dreptate ca Dumnezeu, nu ca omul. Veniți la izvor și beți și înviați! Amin. Veniți, că România e țara slavei Domnului! Veniți! Să se stârpească păcatul din țara Mea! Să te vindeci, Israele român! Să nu mai fie în tine beție și curvie și desfrânare și duh de minciună. Să fie Domnul în tine; Domnul, cu fericirea Lui cea din cer peste tine; Domnul, cu veacul cel nou care se lasă peste pământ, căci iată, vin în șoaptă, vin să scot răul din tine, vin cu cele cerești ca să le așez pe pământul tău și peste fiii tăi, țară iubită. O, Israele român, vrei nu vrei, crezi sau nu, e planul lui Dumnezeu lucrând peste tine, și vom face sălaș ceresc pe pământul tău, ca să ia neamurile lumina Mea din tine și să vadă calea și să apuce pe ea, căci Eu sunt Domnul. Eu sunt Cel ce sunt. Auzi tu, Românie? Eu sunt Cel ce sunt.

O, fii ai României care stați pe scaunele cezarului, fiți fii adevărați. Sculați-vă și închinați-vă lui Dumnezeu și lucrați pace între Mine și neamul român. Deschideți porțile să intre cel pribeag, și fiți cu mâinile curate și cu inimile curate și cu duh de căință, că nu este păcat care să biruiască bunătatea Mea. Iubiți pe România. Nu căutați ale voastre dacă iubiți pe România. Căutați ale ei, și toate celelalte vor fi din destul. Nu căutați slava voastră. Lăsați dreptatea Mea și planul Meu cel ceresc să se odihnească peste țara alegerii. România este aleasă de Domnul, dintre popoare. Învățați calea luminii pe toți fiii cei care n-au știut să învețe, care n-au avut ce să învețe.

O, fii ai României care stați pe scaunele cezarului! Nu stați în duhul vostru. Luați Duh Sfânt și înviați! Amin. Gătiți-Mi serbare de împăcare între frate și frate, că mare este România, cât să încapă în ea toți fiii ei întru pace cerească. Eu sunt. Nu vă temeți, și lucrați pace. Amin.

E sărbătoare de arhangheli și de îngeri. E cerul în freamăt sfânt pentru tine, Românie. E Domnul pe tron de arhangheli și de heruvimi și de serafimi. E cerul în sărbătoare cu pământul. Cerul fără de pământ e ca sufletul fără de trup, e ca sufletul fără de casă.

Eu sunt Cel ce sunt.

Amin, amin zic ție, Românie, aceasta este ziua sfatului Meu cu tine când Eu, Domnul, M-am făcut cuvânt pe masa ta, ca să fac din el faptă înaintea ta, ca să fac din tine neam sfânt înaintea Mea. Pace ție! Pace celor din porțile tale, dacă vor lua pacea Mea în ei.

Eu sunt Cel ce sunt.

Eu rostesc lucrare de Duh Sfânt peste tine, Israele nou, Israele român. Binecuvântat să fii, cu paza și cu ocrotirea și cu mângâierea și cu strălucirea Duhului Sfânt. Binecuvântat să fii, poporul Meu, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin. Să nu te superi, tată, pe cel ce-l vezi că aruncă cu pietre în tine, căci pietrele din mâna lui nu le-a luat cu inima lui. Iată, a venit vremea să-l vezi pe cel ce este numit martorul Meu în mijlocul bisericii lumii că dă cu pietre în tine. Nu te supăra pe el, nu te supăra pe nimeni, tată. Era scris în cartea Mea de azi și trebuia să se vadă împlinit acest cuvânt. Este scris în carte că «păstorii de azi vor face dosare și vor duce în judecată oițele Mele cele bune zicându-le „sectă rea“». Nu te nedumeri dacă chiar prin mânuța și prin gurița aceluiași martor se rostesc aceste cuvinte spuse de Mine din vreme, că Eu am spus să te ridici și să spui: „Înapoia mea, satano, căci aceste cuvinte sunt satane!“. Tu ești poporul Meu, nu ești sectă, iar aceste cuvinte sunt satane, și tu să spui: „Înapoia mea, satano!“. Așa să spui acestor vorbe lumești, și să nu faci altfel ca să te descurajezi pe drumul tău cu Mine.

Israele, Israele, pe cel ce era cu Mine și nu mai este acum, cel ce este rob, acela nu este liber, acela trebuie să asculte de stăpânul care îl robește, și nu poate acela să lucreze lucrarea Mea, și va putea el lucra lucrarea Mea din nou când nu va mai avea acest stăpân, căci stăpânul necredincios nu va mai fi stăpân, iar slugile își vor căpăta libertatea. Roagă-te pentru acest fiu care are acum pumnul plin de pietre și dă în tine, dar el trebuie să asculte de stăpânul căruia îi este rob. Pietrele acestea nu te vor lovi pe tine, și să te uiți bine unde își vor avea ținta. Iar pentru martorul Meu cel care M-a mărturisit odată și acum nu Mă mai mărturisește, roagă-te pentru acest martor și iartă-l, că Eu vreau să-l iert, și așa să vrei și tu, Israele. Cei ce l-au scos pe el de la Mine, aceia se tem să ia piatra și să dea, și îl împing pe acesta să facă această urâciune, dar tu iartă-l, tată, pe cel robit care nu-și are voia sa. Să audă cerul rugăciune din gurița ta, fiule din Israel, că vine clipa când vei vedea biruință mare, lucrată cu răbdare și cu iubire, tată. Să răbdăm și să iubim și să iertăm pe pământ, ca să fie tot așa și în cer. Să nu legi pe cel ce aruncă azi în tine cu pietre, că acelea sunt florile tale, Israele, fiindcă Eu voi face din pietre fii, și flori pentru fii. Piatra aruncată niciodată nu rămâne piatră, niciodată, Israele scump și iubit. Piatra este floare, și Eu ți-am făgăduit să-ți pregătesc podoabă scumpă, fiule. Cei ce sunt veniți de pe pământ la cer și care au suferit pietre și batjocuri și lovituri, aceia sunt acum fii ai slavei, și sunt cu brațele pline de flori și de slavă. Eu lucrez să-ți pregătesc cunună mare, dar cununa pentru cer nu se lucrează din slavă deșartă, și se lucrează din umilință și din răbdare și din iubire, tată. Nu te supăra pe martorul Meu care aruncă în tine ca un rob. Tu ești liber și te poți feri. Ascunde-te sub aripa Mea, poporul Meu, că Eu te acopăr așa cum își acoperă cloșca puii sub aripi când vine furtuna și ploaia și grindina.

Măi fiilor, Eu am adunat vreme de patruzeci de ani numai vreascuri uscate, tată. Le-am adunat mereu și v-am spus mereu când le adunam, și am făcut o grămadă mare de vreascuri, ca să le osândesc apoi prin foc. În grămada asta de vreascuri stau ascunși șerpi și aspide, și dacă Eu am dat acum foc la vreascuri ca să ardă și să facă dogoare în jur, iată, șerpii și aspidele țipă, tată, prin foc când își văd culcușul amenințat de foc. Cum vine aceasta, fiilor? Iată, Eu vreme de patruzeci de ani am adunat mărturia păcatelor lumii și ale păstorilor lumii și le-am strâns grămadă, așa cum am făcut mereu, mereu peste vreme. Uitați-vă în proorocii Scripturii, ca să vedeți că tot așa am lucrat și până acum. Scris este că fărădelegii i se dă foc ca să ardă, și ca să fie pământul înnoit prin curățirea fărădelegii de pe el. Așa am făcut și în vremea ta cu Mine, Israele român, și te-am pus pe tine străjer în vremea ta cu Mine, ca să stai lângă grămada Mea de mărturii.

Omul fărădelegii zice că tu ești duh rău. Să nu te iei după omul care iubește păcatul și despărțirea de poruncile sfinte, după omul care te poreclește pe tine, poporul Meu ales prin har. Cine te face pe tine „sectă“, acela are dreptate în felul lui, și tu să nu te superi, tată. El are dreptate. Tot așa erau numiți și apostolii Mei, tot sectă, și i se zicea „secta Nazarineanului“. Tu ești o sectă în sânul bisericii de azi, așa cum ucenicii Mei erau sectă în sânul bisericii de atunci. Eu iar vă spun vouă, fiilor, și vă vorbesc pământește: biserica cea care este oficială pe pământ, aceea este a cezarului și a lumii și a gustului omului, iar cei din biserică aleși de Mine prin sfințenie și prin iubire și prin despărțire de duhul lumii din biserică, aceia sunt numiți „sectă“, că asta înseamnă „sectă“, fiilor, asta înseamnă în limbă pământească. Cel care îți pune ție nume de „sectă“ în limbă pământească, acela are dreptate, tată. Cine se deosebește și se trage deoparte ca să fie credincios crezului cel sfânt al bisericii și lui Dumnezeu, acela este numit „sectă“ după limba cea de pe pământ, iar după limba cea din cer se numește alegere, se numește popor ales, așa cum Eu am ales pe cei din Israel pe care i-am făcut ucenicii sfințeniei și ai cuvântului Meu cu care venisem din cer să-i trezesc pe cei ce dorm. Așa și acum am făcut. Am coborât din cer cuvânt de trezire și de înviere și de curățire, iar cei ce au dormit nu au auzit. Dar tu, poporul Meu, ai auzit și te-ai sculat și ai stat înaintea Mea și te-ai deosebit de cei mulți care dorm înaintea Mea, care nu aud așa cum nici cei de acum două mii de ani nu au avut timp să audă. Și dacă cei ce s-au trezit au ascultat apoi de Mine, au fost numiți „sectă“ în Israel, iar pe Mine M-au numit „învățătorul sectei“.

Eu ți-am spus ție, Israele ales, că tot ce vine cu rău înspre tine se face cărare de slavă pentru tine. Nici un rău care bate înspre tine nu aduce rău peste tine, dar stai, tată, sub cortul Meu, că întăresc acest cuvânt și spun: Israele, Israele, să nu ieși, tată, din lucrarea Mea. Lasă să râdă toată lumea de tine, las-o să te poreclească, las-o să te înjosească, dar nu te speria, nu te ofili, și să fii mândru de Mine că sunt cu tine, poporul Meu. Nici un vrăjmaș nu poate lucra împotriva ta. Vrăjmașul este o sculă care lucrează ce nu știe, căci el lucrează la plata bucuriei celui vrăjmășit de el. Eu așa am spus: «Cine-și capătă lauri pentru pământ și pentru trup, acela găsește osândă după ce termină de lucrat, dar cine îndură durere și umilință și dispreț, acela sfârșește cu plata răbdării, și răbdarea are altă plată». Răbdarea, fiilor, are o așteptare, nu o alergare după vânt. Ea are o lucrare minunată și slăvită, pe care numai robii lui Dumnezeu cei adevărați o pot gusta și avea ca plată pe pământ și în cer. Răbdarea este începutul răsplății ei. Răbdarea este fructul ei încă din vremea lucrului ei. Răbdarea este dulce, fiilor, și este cunună de slavă, iar Eu, Domnul, de șapte veacuri stau sub această cunună. E rău de omul care nu are răbdare, care nu are această cunună pe creștetul său.

Fiilor, fiilor, mânia este de la diavolul, tată. Cei ce s-au mâniat pe tine acum, cei ce dau cu pietre în tine acum, cei ce te poreclesc pe tine, aceia sunt oameni mânioși, și mânia este unealta diavolului, iar de diavolul să nu te temi, căci armele lui sunt putrede, tată. Tu, Israele, să nu te mânii pe nimeni. Tu să rabzi, că mare este această cunună. Tu să te rogi, așa cum M-am rugat Eu pentru cei ce s-au mâniat pe Mine. Cei ce se mânie pe tine, Eu îi aștept să se întoarcă spre pocăință. Eu nu-i pedepsesc, că îi pedepsește cuvântul cel proorocesc dacă nu se întorc spre pocăință. Dacă Eu am spus omului să nu ia numele Domnului în deșert, și omul nu ascultă, Eu nu-l pedepsesc, dar îl pedepsește cuvântul care spune: «Să nu iei numele Domnului în deșert». Așa și azi, cartea Mea stă la judecată cu cei ce nu se întorc, ca să facă dreptate și pace între cer și pământ.

Israele, martorul Meu, popor al Duhului Sfânt, Mă doare, tată, când omul cel mânios pe tine te numește pe tine popor împotriva Mea și a Duhului Sfânt. Mă doare și oftez din greu, dar răbdarea Mă ține blând. Așa am pățit și acum două mii de ani. În ziua când am coborât pe Duhul Sfânt, Cel făgăduit ucenicilor Mei, tot așa de răi erau iudeii și atunci, tot ca azi erau oamenii bisericii, tot așa mânioși erau pe Mine cei ce erau stăpâni pe pământ. Ucenicii Mei erau în așteptarea făgăduinței Duhului Sfânt, și erau fricoși, bieții de ei, și se adunau grămadă ca să-și țină nădejdea și pacea, iar Eu i-am slăvit înaintea mulțimilor și am slobozit coborârea Duhului Sfânt în Ierusalim, așa cum am făgăduit. Ucenicii Mei stăteau strânși grămadă într-un foișor, căci se temeau de iudeii care se războiseră cu Mine și cu ei, dar am coborât focul Duhului Sfânt, și ucenicii Mei împărțeau această limbă la toți cei ce erau adunați în ziua aceea de Rusalii la Ierusalim. Și iată, Israele de azi, iată, tată, și azi focul Duhului Sfânt a început să vorbească pe pământ, și încurcă limbile și descurcă limbile și face de rușine toată deșertăciunea, și deșertăciunea strigă la voi că sunteți nebuni, dar nu voi sunteți nebunii, ci acei ce nu înțeleg nimic din vorbirea Duhului Sfânt. Iar cel ce este neștiutor sau slab, acela se vădește acum, căci Eu vorbesc în limba bisericii Mele cerești, fiindcă Eu din cer sunt, și am dat judecata sfinților care se uită ce este pe pământ și în bisericile de pe pământ, și sfinții încep judecata, că a venit vremea dreptății.

Fiilor, fiilor, intrați sub ocrotirea Mea, intrați sub aripa sfinților și a îngerilor. Nu stați fără ocrotire, că a venit lepădarea de credință. Atât mai este credință, la fiii cei din lucrarea Mea. Pe nicăieri nu se mai crede în Dumnezeu. Nimeni nu mai știe cum se crede în Dumnezeu, și lepădarea de credință se desfășoară din om în om. Ce înseamnă lepădarea de credință? Ce înseamnă, fiilor, această lucrare? Fiilor, fiilor, această lucrare este Domnul Iisus Hristos venit pe pământ în cuvânt, și S-a făcut cunoscut Domnul Iisus Hristos și a cuvântat peste pământ, iar oamenii care-L aud zic că Domnul e demonul, și nimeni nu recunoaște glasul și cuvântul lui Dumnezeu, și lepădarea de credință se desfășoară din stâlp în stâlp începând de la stâlpi. Stâlpii sunt oamenii bisericii, că la ei M-am dus mai întâi cu cuvântul și atunci și acum, și numai apoi M-am îndreptat spre neamurile pământului și atunci și acum, iar de la stâlpi se desfășoară lepădarea de Dumnezeu din om în om. Te pune omul bisericii să te lepezi de Hristos, să te lepezi de această lucrare care este Dumnezeu, care se numește Cuvântul lui Dumnezeu. Te pune să faci și tu ce face el, să minți și tu ca el, că el spune că este cu biserica-mamă, cu biserica de răsărit. Auzi tu, fiule, ce spune? Biserica-mamă, biserica de răsărit! O, dacă el era cu biserica-mamă, cu cea de răsărit, mai era el om al fărădelegii, al păcatului, al slavei deșarte? Biserica-mamă este cea care a murit pentru fii. Biserica de răsărit este cea care a luminat peste fii, este cea cu care se fălește omul bisericii de azi, omul bisericii lumii, care stă cu fărădelegea lui pe scaunul bisericii-mamă. De aceea am venit Eu și am plâns către tine, Israele, și ți-am spus că dușmanul Mi-a luat căsuța și Mi-a luat hăinuța și M-a furat și s-a dat drept Dumnezeu, și Eu nu mai am drept în căsuța Tatălui Meu, și dușmanul zice că-Mi slujește Mie și că este al Meu. Este al Meu, dar ca dușman, nu ca prieten; este ca unul care Mi-a luat ce am avut de la Tatăl și despre care scrie în Scripturi că Mi-a luat via. Dar Eu am luat darul și harul viei și le-am dat celor ce Mă iubesc, și iată, am vie nouă, iar pe lucrătorii viei i-am lăsat în necredință și am pus peste ei cuvântul cel rostit în vremea Mea cu tine, Israele, via Mea cea de la venirea Mea, și nimeni nu-ți poate face ție rău, că tu ești sub cortul Meu, și ești credință în Dumnezeu. Te-am așezat prin cuvânt pe pământ, ca să fii popor al credinței în Dumnezeu, să fii lumină și cărare pentru oamenii fără sfințenie în trup, și cine se leapădă de tine, acela se leapădă de Mine, și nimeni nu înțelege Scriptura aceea care spune despre lepădarea de credință din vremea de sfârșit.

Iată, rostesc cuvânt, aștern cuvânt în cartea Mea și spun: am adus pe pământ această lucrare de cuvânt și am spus să facă omul voia lui Dumnezeu, să creadă omul în Dumnezeu și să se sfințească prin cuvântul cel sfânt care îndeamnă pe om spre împărăția cerurilor, căci iarăși am venit cuvântând pe pământ. Această lucrare se numește Dumnezeu, și cuvântul lui Dumnezeu, care vine de la Dumnezeu. Acest popor este poporul Cuvântului lui Dumnezeu, și l-am făcut cunoscut prin lucrarea cuvântului rostit din slavă peste pământ. Cine aude această lucrare de cuvânt, cine aude pe Cel ce grăiește din ceruri și se leapădă de acest cuvânt, acela se leapădă de Dumnezeu. Eu am lucrat cuvânt ceresc pe pământ vreme de patruzeci de ani ca să pun omul față în față cu Mine prin cuvânt și să-l încerc în credință. Iată, fiilor, lepădarea de credință este lepădarea de această lucrare dumnezeiască între oameni.

Am spus arhiereului cel martor al lucrării Mele, i-am spus din vreme că dacă va părăsi lucrarea Mea, nu va cunoaște vremea lepădării de credință. I-am spus că vine lepădarea de credință peste biserică, și iată, a venit, și el nu cunoaște că a venit, pentru că nu a rămas cu Mine ca să știe de la Mine. El vrea să fugă, el vrea să spună că nu e adevărat Domnul prin acest cuvânt venit din cer, dar nu are norocul acesta. Pentru el ar pica bine acum să fie mincinoasă lucrarea cuvântului Meu, ar da bine când el ține cu mâna de coroană ca să nu i-o ia careva de pe creștet. Dar el nu știe ce înseamnă să ai coroană. Coroană ai tu, poporul Meu. Tu ești cel încoronat, dar el n-a vrut să stea sub coroana ta, și și-a luat coroană de slavă deșartă, ca și arhiereii lumii, care se folosesc de numele lui Dumnezeu și de locurile închinate lui Dumnezeu și fac fărădelege în loc sfințit de părinți și stau pe pieptul părinților, pe pieptul bisericii-mamă, pe pieptul bisericii de răsărit, căci răsărit înseamnă Dumnezeu, înseamnă sfințenie în trup și viață cerească între oameni.

Cine se mânie pe tine, poporul Meu ales din biserica lumii, acela se mânie pe Dumnezeu. Omul mânios își pierde orice înfățișare. Omul mânios trebuie să se umilească și să-și ia înfățișarea cea de la Duhul Sfânt al blândeții, al iubirii și al răbdării dacă vrea să fie om al lui Iisus Hristos.

Roagă-te, Israele tată, roagă-te, fiule Israele, roagă-te pentru arhiereul care are numele scris pe piatra acestei vremi. Roagă-te să scape el de duhul mâniei, căci mânia este de la diavolul, fiule. Să te rogi Tatălui și să-I spui Tatălui să-l întoarcă pe acest fiu mânios, să-l întoarcă spre poarta dreptății, căci poarta care înseamnă mântuire nu se numește altceva decât dreptate. Iată, arhiereul care este scris la Mine pe masă cu tine, iată-l, tată, că se rușinează în fața lumii cu tine, care ești poporul Meu. Dacă i-aș fi dat cunună de-a gata, te-ar fi pus în nume de cinste, dar dacă i-am încercat credința și răbdarea, a început să lovească în Mine și în tine. Dar Eu fără tine nu-l primesc, că nimeni nu l-a forțat să vină la masa aceasta. O, dacă atunci când stătea la masă cu Mine și cu tine n-am fost sectă, acum ce mai este de spus când el rostește peste lucrul Meu „sectă“? Lucrul Meu nu este sectă. Lucrul Meu este iubire și credință în sfințenie, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul. Cine a apucat să cunoască și să creadă apoi în această lucrare, din nou vă spun că pe nici un drum nu-și mai poate căpăta mântuirea dacă pleacă după Mine pe altă cărare, căci această lucrare va sta înaintea Mea în numele celor șapte veacuri, cât am lucrat Eu, Domnul, peste om. Cine a venit în această lucrare ca să capete altceva în afară de credință în Dumnezeu și de sfințenie în trup, acela este un om de plâns și i se va cere socoteală.

Israele, Israele, fii atent cu cei ce se vor uni ca să asculte și să vină la masa Mea. Veghează bine, fiule lucrător, că se vor îndrepta mulți spre Mine și spre tine, dar pe cel pe care-l vei vedea că-și caută altceva în afară de credință în Dumnezeu și de sfințenie în trup și în duh, pe acela ține-l departe de această adăpătoare care-și are rădăcina izvorului în cer, în Dumnezeu.

Iată, din nou întăresc cuvântul pe care l-am mai rostit: să nu te uiți, copilul Meu, în lume, să nu te uiți, tată, că de aceea ești numit tu „sectă“, de aceea, că te-ai tras din cercul cel mare și te-ai deosebit cu Dumnezeu și cu sfințenia, tată. Fiule, nimeni nu mai este ortodox în afară de Mine și de tine, Israele, fiule din urmă al lui Avraam. Întăresc cu rugăciunea Mea către Tatăl, întăresc darul Duhului Sfânt peste tine și zic: Tatăl Meu, Tată al lui Israel, ridic spre Tine mâinile Mele străpunse de cei ce s-au lepădat de Mine, Cel trimis de Tine. Ridic spre Tine această mărturie, aceste mâini găurite de cuie, și Îți arăt dragostea Ta și a Mea pentru cei ce cred în Tine prin Mine. Tatăl Meu, să Ne sculăm în picioare în fața poporului cel mic și să stăm în fața lui Israel și în spatele lui Israel cel de azi, și în lături, Tată, și în sus și în jos, și în mijlocul lui Israel să stăm.

Tatăl Meu, păzește-l pe Israel cel mic de mânia care vine de la omul cel fără de frică de Dumnezeu. Păzește-l de omul cel puternic de pe pământ și grăbește-Te întru Fiul Tău și întru poporul Tău, care este fiul Tău cel mic, ca să strici puternicia care vine de la om. Tatăl Meu, întărește-i pe copiii de azi, că lucrarea de azi e mare, Tatăl Meu. Eu pentru aceștia Mă rog, nu Mă rog pentru lume și pentru biserica lumii, care se zice că este a Mea și că este a mamei ei. Mama ei plânge în cer, plânge când vede întinate altarele și locurile sfințite de viața celor sfinți care au venit de pe pământ la cer. Biserica-mamă plânge în cer când se uită pe pământ și vede slujitori ai păcatului care s-au pus slujitori ai lui Dumnezeu. Biserica-mamă se rușinează cu cei ce au pus mâna pe locurile sfințite cu sânge de părinți și cu jertfă de viață sfântă.

O, Tatăl Meu, ce este pe pământ! O, ce este pe pământ și în biserica lumii, că iată, n-am mai încăput cu cei mici ai Noștri printre trupurile lumii, dar am voit să fie deosebiți, căci scris este în Scripturi: «Cu cei fără de lege nu voi sta la masă». Și Mi-am făcut masă curată pentru fiii cei mici, vie nouă și cerească, pâine și vin nou, precum a fost făgăduința rostită în Scripturi pentru vremea aceasta.

Tatăl Meu, se leapădă omul de Tine și de Mine, că Noi am venit pe pământ cu această lucrare de cuvânt, ca să chemăm omul la răscumpărare din păcat și din moartea fărădelegii. Nu mai avem nici o moștenire, nici o avere pe pământ. Atât mai avem: acest popor mic și hulit și albit prin focul Duhului Sfânt, prin cuvântul Duhului Sfânt. Păzește-i pe cei mici și oprește grindina, că Eu în numele Tău lucrez peste Israel, Tată.

– O, Fiule scump, Tu ești în foișor cu ucenicii Tăi cei mici. Sunt mici ucenicii Tăi, tată, dar sunt iubiți de Mine și de Tine, Fiule iubit și scump, că Tu M-ai ascultat când Te-am trimis pe pământ ca să Te întrupezi și să știe lumea că ești Fiul Meu întrupat. Tu M-ai ascultat și acum când Te-am trimis în lume ca să Te faci cuvânt, ca să rostești cuvânt nou de facere, ca la început, ca să se facă cer nou și pământ nou. Iată, Fiule, și Eu Te ascult, căci pe cel ce se roagă întru Duhul Sfânt al dreptății, Eu pe acela îl ascult. Tu ești ușa spre Mine a celor ce vor să vină la Mine, și Eu Te ascult, Fiule.

Binecuvântat să fie cel mic, Israel cel mic. Fiule al Meu, voi lăsa descoperit semnul Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh pe creștetul celor mici din urmă. Și cum îl voi lăsa descoperit? Iată, nimeni nu le va putea face nici un rău, căci semnul Meu de pe ei va lucra și îi va ocroti, așa cum mereu i-am ocrotit pe cei pe care Mi i-ai adus la Mine, pe cei pe care Ți i-am dat să Mi-i aduci la Mine ca să fie ai Noștri.

Sunt cu Tine prin cuvânt, Fiule scump. Să se destrame toată lucrarea mâniei care s-a pornit împotriva fiilor Cuvântului, împotriva poporului Cuvântului lui Dumnezeu! Să se risipească norii și ceața și durerea, și să nu fie necăjit poporul cel mic! Poporul cel mic are de lucru cu cerul. Poporul cel mic e mic, și e ocrotit cel mic. Ferice de cel ce este mic, că acela este ocrotit. Vai de cel ce este mare că acela nu este deprins să stea mic ca să fie ocrotit de Cel mare, de Dumnezeu, Care este singur mare. Iată, cel mare, care este arhiereu între cei mari de pe pământ, iată, caută scăpare la om, și a strigat la om să-i salveze viața și numele și tronul. O, ce durere este să fie omul mare, că așa se învață, și nu se mai poate înțelege Dumnezeu cu cel mare, cu cel ce are de pe pământ tron, căci tron din cer este numai umilința și dreptatea și sfințenia.

O, românule, românule creștin, adu-ți aminte de Mine, românule, poporul Meu ales!

Am pus peste tine regi și voievozi viteji și plini de Duhul Meu, iar când greșeai, te pedepseam prin unealta Mea. Te pedepseam după cum era statul tău cu Mine și te mângâiam după cum era credincioșia ta, ca să nu te pierd din brațe, ca să nu rămân cu brațele goale de mireasă. O, te-ai dezbrăcat de Mine, și Eu te-am părăsit. Stau ascuns de fața ta și aștept clipa răscumpărării tale. Trezește-te, te strig! Auzi tu glasul Meu? Ridică-te și du-te după cel vândut și alungat, căci ungerea ta e pe creștetul lui. Când el a fost alungat de tine, Eu am dat toată ungerea ta cu el, și a plecat cu ea pe frunte și nici un rău nu a pierdut pe cel pribeag al tău.

O, poporule român, plânge voievodul tău în mijlocul Egiptului; plânge regele tău, românule; plânge și te binecuvintează mereu plângând, ca să nu pieri; plânge și se roagă cu toată inima lui, așa cum plângea David, unsul Meu, când își scria rugăciunile pe pământ. Plânge regele tău, românule, că i s-a luat casa și țara și neamul, și nimeni nu-l dorește cu adevărat dintre cei ce se zbat pentru el, că aceia nu fac voia Mea pe pământ, și el prin voia Mea va birui împotriva omului dușman pe Dumnezeu, va birui prin poporul Meu cel sfințit, și regele tău va veni la Mine și la tine, poporul Meu român. O, el a fost aruncat de la locul lui, și de atunci ție nu ți-a mai mers bine, că pe cel mic l-ai dus departe ca să-l mănânce fiarele. Ai făcut și tu ca frații lui Iosif, care l-au alungat pe cel mic, și de atunci tu ești rob, așa cum a fost Israel rob în Babilon.

O, românule, românule, oare, tu ești un popor cu suflet rău? Nu ești cu suflet rău, dar de ce, tată, l-ai alungat pe cel născut de Mine pentru tine? Cine, tată, te-a învățat pe tine să faci așa? Eu am pedepsit și mai pedepsesc pe cei ce te-au scos pe tine de la om cu suflet bun la om cu suflet crud. O, nu e voie să se omoare frate pe frate, Israele român. Nu dă voie Dumnezeu să faci nimicire și moarte. Eu te-am iertat, și te voi împrospăta cu Duhul Sfânt, dar spală-ți, tată, acest păcat strigător la cer, că Eu am scris în poruncile Mele să nu ucizi, să nu mărturisești strâmb, să nu iei dreptul aproapelui tău. Eu nu ți-am spus să-ți tai capul, și tu de ce ți l-ai tăiat? Ți l-ai tăiat, și ți-ai pus altceva în locul lui. Eu n-am spus să-ți alungi unsul, și tu de ce l-ai alungat? Și unde este unsul acestui popor? O, Eu l-am ocrotit, că el a strigat la Mine pentru el și pentru tine. Eu n-am avut niciodată popor fără păstor și păstor fără popor.

Spală-ți păcatul, Românie, și te pocăiește, tată, că tu mărturisești prin faptele tale că ești fiu și fiică celor ce au încuviințat fapta cea rea cu care să se omoare și să se alunge unșii Mei din tine. Iată, vin și suflu peste tine cu cuvântul Meu. Ia-ți straie sfinte pe tine, românule, poporul Meu. Unde îți este, tată, portul tău de român, de creștin? O, tu ești popor păgân după port. Se uită bunicii tăi să te zărească, să te cunoască între cei de pe pământ, și nu te zăresc bunicii tăi. Tot cerul poartă numele românului pe buze și pe cânt. Tot cerul și toți îngerii cântă cântarea coroanei române. Numai românul nu se mai arată ca să fie zărit de bunicii săi. Românule, unde îți este cămașa românească? Caută bine ca să-ți găsești cămășuța, fiule român, că Eu deschid cartea, și tu vei vedea unde va merge lumea cea păgână la chip și la port. Ia, tată, chipul Meu, chipul bunicilor tăi, dar să nu te ascunzi sub chipul Meu ca să-Mi spui că ești creștin și să nu fii creștin.

Spală-ți păcatul, Românie, și te pocăiește, tată. Sunt gata să-ți iert păcatul.

Am în tine un om uns de Mine, un om din planul Meu cel de peste tine. Am făcut în tine un lucru minunat și ți-am adus o pietricică albă, și vreau să scriu pe ea numele tău, și vreau să cunoști izvorul Meu. Am în tine o pietricică albă și sfântă și cu ochi mulți, și am cele șapte duhuri dumnezeiești scrise pe ea, iar în vârful ei scrie: Cuvântul lui Dumnezeu. Și am avut în vremea aceasta un martor la piatra acestui izvor, ca să-ți dau ție piatră de izvor, poporule român. Am luat pe acest martor și i-am poruncit să dea cu toiagul în piatra aceasta ca să iasă din ea râul vieții înaintea ta, poporule, românule creștin. Am din fiii bisericii lumii un fiu uns de cuvântul Meu de acum.

O, Petrul Meu cel de azi, cel ce Mi-ai pus biserica pe piatră prin mărturisirea ta! O, Irineu, cuvânt de pace peste biserică, Petrul Meu de azi, îți mulțumesc, tată, pentru că ai venit pe apă la Mine, dar te-ai îndoit în drum spre Mine. Dar Eu îți voi întări apa de sub picioarele tale și nu te vei scufunda. Îți mulțumesc că M-ai ajutat să-Mi ridic biserica pe piatra ei cea dintâi, pe fapta ei cea dintâi. Pace ție! Numele tău înseamnă pace. Pace ție, unsul Meu cel de azi! Îți mulțumesc, tată, cu tot cerul îți mulțumesc, cu apostolii Mei cei doisprezece, care au pus piatră bisericii Mele; îți mulțumesc că ai ascultat de curajul pe care Eu ți l-am dat, de Mi-ai ridicat la loc biserica Mea ca s-o pun în sfeșnic, tată. Era ruinată biserica Mea cea de la început și nu avea cine să Mi-o mai pună înapoi pe piatră. Îți mulțumesc și te numesc fericitul Meu. Te numesc preafericit pentru a ta menire de la Mine. Iată, unii au stricat biserica, iar alții o zidesc la loc. Când am putut, am făcut mână întinsă bisericii lumii. Te-am uns și te-am așezat pe tronul bisericii și am făcut din tine mână întinsă bisericii lumii. Când am putut, Mi-am făcut loc. Acum, tată, nu mai pot întinde mâna bisericii lumii, care s-a depărtat de Mine. Mi-e rușine cu ea la Tatăl. E plină de sodomie și de malahie și de curvie și de pântece și de fărădelege. A rămas din ea numai pântece și fărădelege. Iată, Eu îi mai dau ceva, îi dau cartea cuvântului Meu de azi, scaunul Meu de judecată, și o întreb: de ce M-a părăsit? De ce s-a lăsat cumpărată de duhul cel străin de Mine?

Fiule uns de Mine în vremea aceasta, uns de cuvântul lui Dumnezeu! Eu nu-ți scriu ție clătinare. În zadar se bucură de tine vrăjmașii Mei și ai tăi. Eu nu-ți scriu ție clătinare, căci omul bisericii lumii ți-a luat ție izvorul Meu și ți-a luat pașii. Dacă-Mi spui acum că nu mai crezi în lucrarea cuvântului Meu, Eu nu-ți scriu ție lepădare, și le-o scriu celor ce le place să te audă pe tine zicând că te lepezi de lucrarea cuvântului Meu. Nu are seamăn inima ta cu inima lor. Tu nu ai loc, așa cum ești tu, între oameni. Oamenii nu știu ce este Dumnezeu, dar tu știi de la Mine ce este Dumnezeu și ce este viață, viață fără de moarte. O, de ar ști omul bisericii lumii ce este viață fără de moarte! Viață fără de moarte este sfințenie în trup, în cuget și în suflet, este trăire de Eden veșnic în trup. Asta înseamnă viață fără de moarte. Omul care iubește viața, acela ascultă cuvântul lui Dumnezeu și îl crede și îl împlinește. Aș vrea, fiule, să împaci pe România cu Mine, Fiul lui Dumnezeu. Aș vrea să vină România la pocăință, și tu să faci între Mine și ea act de naștere de sus, din apă, din duh și din sânge, act de împăcare cu Dumnezeu. Aș vrea să știe și să creadă România Mea că tu ești unsul Meu, și cuvântul Meu ești peste ea. O, ce salvare minunată am voit și voiesc să fac Eu prin tine peste România Mea, poporul Meu ales! Nu-ți mai spun „Scoală-te și vino!“, că tu ești rob și nu poți, dar îți spun să stai cu Mine, cu Mine întru tine, până ce Eu îți voi da înapoi cărarea spre izvorul Meu. Îți mulțumesc pentru lucrul tău lucrat la cuvântul Meu, că am întins mâna să se ridice din cădere cel ce rătăcește fără Mine. Îți mulțumesc, tată, pentru suferința duhului tău, purtată de la cei necredincioși întru cuvântul Meu. De șaptezeci de ori câte șapte îți mulțumesc, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin. Și voi lucra cu tot cerul peste România, poporul Meu ales, și tot cel ce va fi creștin se va numi român, că am semnul Meu în poporul român, am pe poporul cuvântului Meu, munte al Sionului Meu, și toate popoarele vor lua legea Mea din muntele acesta, din Siloamul Meu de azi, și voi boteza pe cel ce va crede, în apa vindecătoare a Siloamului cel nou, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin. Îi voi boteza pe unii cu apa Duhului Sfânt, iar pe alții, cu focul Duhului Sfânt. Cu apă și foc voi lucra peste grâu și peste pleavă, și voi întări lucrarea Mea și voi desface sulul ei. Așteaptă cerul desfacerea sulului cărții.

Am fost cu mare îngăduință două mii de ani, și de atunci numai în mormânt am stat și numai din mormânt am lucrat, căci chiar dacă am avut preoți cu viață curată în trup și în duh, dar pe Mine M-au dat tot la omul care a făcut mereu păcat, și am intrat în mormânt mereu, fiule, în omul care era mormânt pentru Mine. Sau dacă omul cel ce se apropia era curat, așa cum au fost și mulți dintre fiii tăi, Israele, dar n-ai avut preot curat, tată, și ai avut preot străin de poporul tău și de viața ta, și n-ai avut ce-ți trebuie. Am luat un martor din biserică și i-am dat cuvânt să se facă arhiereu, și cuvântul Meu l-a făcut arhiereu, și l-am păstrat în lucrarea Mea și l-am purtat prin cuvânt și l-am scris în cartea aceasta ca martor de pe pământ, din biserica cea de pe pământ, ca să mărturisească această vreme și lucrul Meu cu tine, poporul Meu, lucrul cuvântului Meu peste tine. Și am pus prin cuvânt ungere peste locul grădinii Mele de azi, și am ridicat piatra legământului cel curat, și am pus la temelia ei chipul Meu și legea Mea cea sfântă, și am zidit pe această temelie fii cu ungere cerească prin cuvântul Meu cel din cer. Și la această așezare nouă am avut martor arhiereu de pe pământ, numit de Mine prin lucrarea Mea, că el a fost cu lucrarea Mea demult, demult, tată, și a fost cu trupul curat, și l-am adăugat atunci poporului Meu și l-am făcut martorul Meu, și iată, el mărturisește de la temelia Mea cea nouă. El este plăpând și cu pașii legați, căci l-au dușmănit arhiereii cei trupești și i-au oprit pasul și glasul, dar Eu am lucrat prin el și cu el ce am avut astăzi de lucrat și ce a fost de intrat în vreme, în istoria vremii, și iată, țipă duhul cel potrivnic, țipă de durere și nu știe cum să-și mai facă loc, dar în zadar își face, că Eu Mi-am lucrat lucrarea Mea, și ea mărturisește, și acest martor al Meu este mare întru Mine. Roagă-te, Israele, să se ridice în picioare cel neputincios și să-i cadă lanțurile celui închis de arhiereii de azi.

… Irineu, copilul Meu, nu te pierde, tată. Nu te pierde nici cu firea, nici cu viața, nici cu nădejdea. Tu ești al Meu, ești unsul lui Dumnezeu, și îl va scoate Dumnezeu la lumină și pe regele Mihai. Ca o flacără de foc este de înflăcărată grija lui Dumnezeu ca să-i scoată la lumină pe cei ce au pus piatra de temelie Noului Ierusalim, tezaurului lui Dumnezeu.

La început a făcut Dumnezeu cerul și pământul și pe om, iar acum iarăși se lucrează prin cuvânt și se fac cer nou și pământ nou și om nou, după chipul și după asemănarea lui Dumnezeu, precum a fost la început chipul și asemănarea lui Dumnezeu în om. Dar iată, trebuie trudă în cer și pe pământ, căci Noul Ierusalim se coboară din cer, și nimeni nu pricepe această taină întru lucrarea ei.

O, Românie aleasă de Tatăl Meu ca să te îmbrace întru rochie nouă de nuntă, ca să stai înaintea Mea întru sfințenie și întru slavă! Suflu peste tine, ca să-ți cunoști menirea ta întru neamurile pământului, și voi lucra cu toate oștirile cerești și voi birui ca să aduc pe cel pus peste tine, pe cel pus de Mine, și care așteaptă mâna Mea cea tare ca să lucreze și să-l aducă. Eu voiesc sărbătoare și nu întristare. Eu voiesc iubire ție. Eu voiesc să aduc pe cel uns de Mine pentru tine, și voi lucra ca să biruiesc împotrivirea cea omenească, voi lucra prin puterea care iese de la sfințenia celor ce umblă cu Mine.

Binecuvântată să fie cărarea unsului Meu, Mihail al României, căci iarăși înnoiesc binecuvântarea acestei cărări de întoarcere acasă a celui uns. Binecuvântată să-i fie răbdarea și așteptarea, intrările și ieșirile, duhul și iubirea și credința lui în lucrările Mele peste România și peste lucrarea mântuirii care lucrează de la Dumnezeu în România.

«Iată, noi le fac pe toate». Eu așa am făgăduit, dar e mare lucru să înțeleagă omul ce va să zică această împlinire. De două mii de ani Mă zbucium cu tot cerul sfânt ca să iau moartea și fărădelegea de pe pământ. Dar iată, am ieșit cu lucrarea cuvântului, și voi lucra prin cuvânt, și cuvântul se va întrupa și toate se vor înnoi la cuvântul lui Dumnezeu.

… Irineu, nume mare și plăcut lui Dumnezeu! Numele și viața ta sunt scrise în cartea Mea. Nu te teme de praful nelegiuirii. Nu te teme de necredincioși.

Pacea Mea și cuvântul Meu și masă cerească între Mine și tine, unsul Meu, căci tu ai ungere cerească și nu pământească. Stau din nou în sfat ceresc cu tine și lucrez prin cuvânt ca să-ți întăresc și să-ți desăvârșesc credința și statura față de lucrarea pe care o lucrez din cer peste pământ după cum este scris în vremea aceasta. Ia aminte și te așează bine. Ia arma credinței și coiful mântuirii și stai bine, iubitul Meu. Nu te teme, nu te clătina. Eu sunt; Eu și slugile Mele prin care-Mi cobor lucrul și cuvântul, căci Domnul așa a lucrat în veacurile Sale. Așa și acum este lucrul Domnului, căci România Mea și a ta are pregătită cunună de slavă și rochie de serbare în mijlocul neamurilor, după cum am vestit Eu din vreme.

Și iată, dau să lucrez văzut și să suflu peste acest neam duh de încopilărire și de înviere și de neprihănire, că vine vremea Scripturii care spune că pământul va da înapoi pe morții de sub el.

Iată, trâmbița cerească sună de șaptezeci de ani în mijlocul României. Au trecut șaptezeci de ani de stăpânire străină de Dumnezeu, și fiara roșie își risipește ultimele zvârcoliri și se arată zorile împărăției cea care va lucra dreptatea Domnului și cununa dreptății și a fiilor ei. Scoală-te, tată, scoală-te bine, și să crezi tu apoi în lucrarea Mea, să crezi mai mult decât până acum. Eu sunt această lucrare de nouă și bună vestire și nu sunt străin prin cele ce lucrez, căci am vestit din vreme și apoi am lucrat. De patruzeci de ani cobor cuvânt în mijlocul României, de patruzeci de ani pietruiesc calea Mea ca să vin cu slavă văzută peste țara cea născută odată cu Mine în trup și în duh. E mare taina despre România; e cerească și e adevărată, iubitul Meu. E mare taina Mea cu tine. Nu e înțelept pe lume ca să priceapă taina Mea, dar este înțelepciune cerească pe pământ, și cu ea lucrez spre desăvârșire peste cei credincioși care nu Mă tăgăduiesc.

Iată, înțelepții României nu știu să Mă iubească după adevăr și nu știu să te iubească nici pe tine, căci taina iubirii nu se poate lucra de cei ce iubesc slava cea trecătoare. Înțelepții României nu au viața Mea întru ei și nu sunt deprinși să lucreze întru Mine prin lucrul lor peste România. Iată, iubitul Meu, Duhul Meu e îndurerat pentru necredința care lucrează împotriva acestei grădini cerești, așezată de Mine prin cuvânt în mijlocul României. Vin spre tine și îți spun să nu lucrezi după sfatul celor ce dau să lovească în această piatră, căci vei vedea în curând pe unii ca aceștia învinovățiți de cer că sunt împotriva Mea și a ta. Îi voi scoate vinovați față de Mine și față de tine pe cei ce au căutat și caută încă să se lupte în dreptul acestei lucrări. Eu am lucrat prin cei mititei, prin cei ce știu să se lepede de sine și să creadă lucrărilor Mele ca să pot da trup și ființă tainelor Mele cele vestite prin prooroci. Eu stau cu cerul mâinilor Mele peste creștetul acestui așezământ ivit din cele cerești pe pământ. Nici tu să nu stai altfel, și să-ți lași mâna pusă deasupra numelui acestei grădini, căci ești rostit de Dumnezeu, ești rostit pe nume și ești mărturisit prin piatra care stă de strajă peste grădina cuvântului Meu. Am pus înaintea ta această piatră și această lucrătură curată, și de aici lucrez putere în fiecare zi și îți gătesc calea ca să vii.

Mai-marii bisericii s-au împietrit și au lovit în cel ce este între ei și l-au amenințat și i-au oprit pașii spre izvorul Meu de aici, dar el rabdă și așteaptă în taina inimii și crede împlinirilor vestite și crede că vor veni și se vor vedea împlinindu-se. El s-a izbit de zidul necredinței lor și stă rănit, și stă; stă, că i s-a luat mersul său și stă cu pașii, dar cu duhul strigă: „Până când, Doamne, ca să-Ți arăți lucrarea Ta între ei și să-Ți urmeze?“. Dar taina acestei lucrări lucrează peste România și mulțimi multe vin să vadă ieslea cuvântului Meu prin care curg izvoarele sfințeniei și arătarea nădejdii care va slăvi pe România și făptura cea credincioasă din ea.

Iată, așa am spus atunci: «Când va veni Fiul Omului, va mai găsi, oare, credință pe pământ?». Dar am o rămășiță rămasă vie, și vom sufla Duh viu și va lucra Duhul Cel viu și va învia peste făpturi. Pleacă-ți genunchii tăi, rege al României. Ridică mâinile spre ceruri și cere, și va primi România, dar cere prin credința ta, cere biruință pentru grădina cuvântului Meu și peste credința fiilor Mei din ea, și cere izbândă cerească pentru cel din biserică, cere biruința Mea, și a ta, și a lui, căci așa va lucra lucrarea Mea cea vie și curată și dreaptă peste România. Cel ce se iubește pe sine, nu poate peste România, iar cărturarii și învățătorii și înțelepții României nu știu cum să se trezească, nu știu cum să stea pentru România, căci fără Mine nu se poate sta.

Au trecut trei ani de când cei de rang mare voiesc să te aducă la locul tău. Ei voiesc, dar nu știu cum să voiască. Ei te iubesc, dar nu știu cum să te iubească, fiindcă voința și iubirea dacă nu-și arată rodul lor, acestea sunt neputincioase prin ele, dar în Domnul nu tot așa este. Domnul este împlinire prin iubire, este împlinire prin credința cea bună. Fii credincios, că vremea e târzie și avem de pregătit cărarea slavei. Fii dârz și îndeamnă pe poporul Meu și al tău spre duh statornic și spre iubire de Dumnezeu.

Voi sufla cu Duhul Sfânt ca să întrupez cerul sfânt în cei curați ai neamului României, ca să aibă Domnul stâlpi curați și adevărați în preajma ta. Voi depărta din preajma ta pe toți cei ce se iubesc pe sine mai mult decât pe România. Voi lucra să deosebesc adevărul de neadevăr și voi întări scaunul României și îi voi da sfetnici buni și cu inima curată și cu iubire nefățarnică. Nimic nu este mai plăcut înaintea Mea ca și omul bun și curat în gândurile și în lucrările sale. Și voi lucra această lucrare în jurul tău și voi întări calea Mea printre oameni și le voi da pe Duhul Sfânt, căci duhul lumii a ajuns la sfârșit.

Ai grijă, iubitul Meu, nimic fără Mine. Când Eu lucram o lucrare în fața Tatălui Meu Mă așezam mai întâi cu mâinile ridicate și ceream la Tatăl înfăptuirea cea bună, cea din credință, și apoi Mă ridicam și lucram ceea ce ceream spre împlinire. Când l-am ridicat pe Lazăr din moarte am stat mai întâi cu mâinile spre Tatăl și I-am cerut, și apoi I-am mulțumit, și numai apoi am împlinit strigare peste Lazăr. Iar tu lucrează ca Mine, și vei primi de la Sfânta Treime. Vremea este ca numai așa să lucrăm. Dacă vei crede în oameni, să crezi prin Mine, ca să se împlinească după credința ta. Eu prin credința unșilor Mei lucrez și împlinesc, iar planurile cele rele și ascunse le zădărnicesc prin cei ce nu au mâinile curate și lucrează cu ele împotriva unșilor Mei și a copiilor Mei. Fiii împărăției Mele sunt purtați de brațele ei și nu este altă putere pe pământ și în cer.

Iată ce-ți trimit: îți trimit binecuvântare pentru întoarcerea acasă. Eu voi fi întru cei ce lucrează pentru calea ta acasă. România va învia și te va cere, și vei fi lucrător peste sufletul României. Voi lucra minuni văzute, ca să dau deoparte pe cei ce sunt acum, căci răbdarea Mea voiește întoarcerea tuturor celor ce au păcătuit împotriva Mea și a ta și a României. Dar vom avea de lucrat apoi, ca să așezăm înviere bună și tare peste sufletul României.

România Mea și a ta a uitat de Dumnezeu, nu-și mai știe Dumnezeul și datinile ei curate și sfinte și nu știe cum să se întoarcă și ca să fie plăcută Mie viața ei. Voiesc stâlp viu în biserica Mea, și care să lucreze dreptate peste turma Mea și a ta. Nu mai pot cu păstori care nu au milă de turmă, care dorm și se veselesc din sângele turmei Mele. Eu nu așa am lucrat în mijlocul turmei. Eu umblam și alinam și hrăneam și cercetam, și eram ca o slugă pentru turmă, vindecându-i ranele și înțelegându-i credința și suferința. Eu nu aveam tron și casă. Casa Mea era aceea ca să fac voia Tatălui Meu și să lucrez lucrarea pentru care am venit de la Tatăl. Iată, voiesc să stau cu împărăția Mea pe pământ și să lucrez din ea cer nou și pământ nou și viață fără de moarte să lucrăm. Stai întru Mine, dar întărește-te întru Mine și scoală toată casa ta ca să stea bine întru Mine și întru sfințenie, căci așa vom putea peste România, ca să se ridice spre Mine sufletul României. Adu-ți aminte de toate cuvintele Mele trimise ție, și hai, ca să fim gata pentru începutul cel nou, cel ceresc, cel fără de sfârșit. E vremea Scripturilor împărăției cerurilor pe pământ nou. E vremea să înceapă cerul cu România.

Fii credincios ca Avraam, căci el a dorit să vadă zilele acestea, și iată, le vede venind și se bucură toată seminția lui Avraam care a crezut de departe și a nădăjduit spre zilele acestea. Voi lucra să-l scot din durere și din așteptare pe cel ce-l am uns din biserica Mea, și voiesc să lucrați împreună ca doi unși cerești, vestiți din același izvor, vestiți de Dumnezeu și nu de oameni. Eu sunt Dumnezeul minunilor și al împlinirilor cerești, rostite prin cuvânt, prin Duhul Sfânt al Treimii Dumnezeiești.

Eu sunt cu tine, dar să fiu prin lucrarea ta. Lucrarea ta să semene cu lucrarea Mea, după chipul și asemănarea Mea. Mi-e milă de România și nu voiesc să o mai bat, nu voiesc să o mai zdruncin sau să o curățesc cu mustrare. Voiesc să vin cu liniște și cu pace și cu nădejde peste ea. Voiesc să-i pun veșmânt de mântuire și cunună de biruință. Voiesc să fie ca Mine, și să am împărăția Mea în ea, și să lucrez din ea lucrarea Duhului Sfânt, așa cum scrie în Scripturi și în prooroci.

Dumnezeul cerurilor a întocmit carte de mărturie peste unsul României. Harul Duhului Sfânt să fie cu tine, rege al celei binecuvântate; cu tine, și cu toată casa ta. Amin, amin, amin.

Pace sfântă, pace dumnezeiască, pace roditoare de înțelepciune cerească peste ființa ta, peste inimioara ta, copil slăbit, copil lovit și zdrobit, copil lovit în luptă cu necredința din vremea aceasta. Eu pe cei drepți îi încerc cu necazuri și cu neînțelegeri, îi mustru, îi bat ca să le cunosc credința, iar pe cei păcătoși îi iert, numai să vină la Mine; nu-i mai bat, numai să vină la Mine. Dar dacă nu vin, îi iau Eu dintr-ale lor, și îi voi scula odată cu venirea Mea și le voi arăta atunci ce am făcut Eu pentru salvarea lor, ce am făcut Eu prin cei care sunt puși la lucru de Mine pentru salvarea făpturii Mele.

Pace ție, fiule slăbit, copil trecut prin furtună mare, copil legat în lanțuri de împărații și puternicii veacului acesta al necredinței! Deschide-Mi, tată! Eu sunt. Plângând sunt. Eu îți zic iară: nu te teme. Ridică-te și te întărește. Tu ești un copac mare pe malul unui râu mare și ceresc, dar necredința de pe pământ a oprit ploaia lui Dumnezeu și s-au veștejit rădăcinile copăceilor de lipsa apei cerești, și Mă uit că se ofilește rădăcina ta de lipsa apei care s-a tras spre cer, și râului vieții i se zvântă albia de secetă, și tu dai să te usuci, și nu pot, nu pot, tată, să te las să te usuci, căci lucrarea Mea va izvorî de acum cu îmbelșugare. Am luat apă cu gurița și am coborât să stropesc albia râului vieții și s-o fac să-i fie sete și să vrea apă și s-o umplu apoi, și să crești tu pe colinele acestei lucrări, după cum îți este menirea de la Dumnezeu în vremea aceasta, și să vină păsările cerului să-și facă cuibușor ceresc în coroana copacului tău.

E plin pământul de păcură și nu mai am oază verde și nu mai am cu ce să-Mi hrănesc turma cea flămândă, și Mă uit la oaia care nu vrea să moară. De aceea te-am luat și te-am altoit din vreme și te-am crescut cu bucătura și te-am făcut mare și te-am vestit pe nume și te-am numit îngerul bisericii Mele din vremea aceasta, și am zis: nimeni să nu ia cununa de la tine, și să fii, de la Domnul, salvatorul oilor care vor viață adevărată. Și dacă aceasta este lucrarea Mea peste tine, iată, vin să-ți vestesc că Mă scol întru dreptate ca să împlinesc o Scriptură care este scrisă de Duhul Sfânt, de cele șapte Duhuri ale lui Dumnezeu. Mă scol, copilul Meu, ca să te scol Eu pe tine, ca să te trec de ceasul ispitei, că vine ispita peste lume, vine încercarea peste biserica Mea, dar ține ce ai de la Mine, ca să te găsesc întru cele ce ai de la Mine și să te fac stâlpul bisericii lui Dumnezeu și să nu mai ieși afară, și să vestim numele cetății lui Dumnezeu, al Noului Ierusalim, care vine cu Mine din cele cerești, căci nou este numele Meu, cel din veac nou.

Vine lepădarea de credință peste biserica Mea, căci păcatul pustiirii a cuprins locașul sfințeniei Mele. Și atunci picioarele tale se vor descălța și vor primi închinarea celor ce se zic pe sine că sunt cu Mine, dar nu sunt cu Mine, și aceia vor vedea că te-am împodobit și că te-am iubit, căci cei ce n-au nevoie de cuvântul care vine de la Mine, aceia n-au vedere și n-au veșmânt, și vor veni la fântâna acestei lucrări și vor cere pe Dumnezeu și se vor unge și vor lua vedere, și hăinuță vor lua, căci voi împărți cu tine și le vom acoperi goliciunea și le vom spăla rușinea.

Mă scol, copilul Meu, și las pe pământ glas de trâmbiță și nu te voi lăsa să te pierzi sau să spui că piere lucrarea Mea, și îți zic ție să spui despre lucrarea Mea celor ce te vor întreba de ea și să n-o ascunzi, că tu nu poți s-o ascunzi, pentru că lucrarea aceasta nu va pieri, și se va întări și se va împlini. Mă scol și voi lucra și nu voi lăsa să se ridice nimeni la luptă cu Mine și cu lucrarea Mea. Eu am ieșit biruitor în fața arhiereilor pământului și n-am îngenuncheat lucrarea Mea în fața lor, căci sunt Cel ce am înviat din moarte, din moartea cea gătită Mie de arhierei și de cărturari, și nu Mă las îngenuncheat de cei fără de lege, de cei cu viață moartă, dar Mă las biruitor în cei cu viață și cu moarte vie, că nu știu înțelepții pământului să cunoască taina aceasta, a vieții celei vii și a morții celei vii.

Mi-e dor de tine. Am venit prin cuvânt, și cu el suflu peste tine. Trezește-te! Mi-e dor de tine, și am împărțit acest dor în vasele Mele în care Eu Mă deșert și Îmi lucrez lucrarea. Mi-e dor de lucrul vaselor Mele. Mi-e dor să ud grădinița Mea în care Mi-am strâns copilașii ca să rămân cu ei și ca să ud cu ei pământul cel uscat.

Se uită cerul cum cere apă oaia cea sfâșiată de sete. Mulțimi multe de oi au luat și au cunoscut gustul fântânii Mele cerești atunci când Eu am luat și am turnat peste păstori. Mulțimi multe de oi M-au cunoscut și au luat și au băut și au prins duh de viață și au plecat la drum spre izvor, și voiesc să torn din cer și să le deschid gurița să bea și să se ridice pe picioare. De patruzeci de ani lucrez la această potecuță; de patruzeci de ani iau piatră cu piatră și pietruiesc această cărare de slavă pe care am coborât în vale la oi. Am coborât mereu și cobor mereu, căci Eu sunt Cel ce Mi-am dat viața pentru oi și dat sunt, copilul Meu, și nu voi fără oi. Eu pe toate voi să le strig și să le adun și să le adăp și să le pasc, și voi binevesti prin cei ce stau la gura izvorului Meu ca să ia și să împartă glasul Meu și cuvântul Meu la oi, că nu voiesc să găsesc numai aguridă în via cea de azi. Voiesc să ies și să încălzesc cu soare ceresc și cu ploaie binecuvântată via Mea de azi, și să se coacă strugurii cei legați și să vin să-Mi culeg via și să stau în mijlocul viei Mele. Dar via Mea din România nu știe ce este cu tine, fiule trimis de Mine. Nu știe unde ești și cum ești și ce faci. O săptămână întreagă Mi-am ținut turma trează și așteptând când tu ai stat pentru Mine în fața arhiereilor și cărturarilor.

România Mea știa și aștepta. E destulă vreme de când am profețit taina de nou Ierusalim, și știau mulțimile că se va arăta această lucrare. Mă împărțisem în mii de laturi și venisem să pun putere și credință și iubire peste tine, și eram în lucru, și era în clocot și în copt fructul adevărului de nou Ierusalim, și tu erai așezat de Mine. Și s-a arătat duhul minciunii și a urzit stricăciune și necredință și a intrat într-un om și l-a mânuit ca să semene duh de rătăcire și de pâclă peste lumina adevărului Meu care se zbate să biruiască necredința. Și ce zici că voi face cu acest lucifer? Acest om este trimisul celor pecetluiți în lucrarea duhului minciunii, că aceia au intrat în frică în fața adevărului de nou Ierusalim pe pământ.

Cei ce sunt în rândurile lucrării potrivnice, aceia sunt oamenii slavei deșarte, sunt împărații pământului, cărturarii pământului, arhiereii pământului, și au ceata lor de slavă pământească și au semnat legământ cu împărăția pământului și au ordin să lupte împotriva împărăției cea din credință răsărită pe pământ, căci mândria și trufia omului este slava deșartă, care vine de la lucrarea întunericului, precum smerenia și iubirea vin de la lucrarea luminii. Oamenii trufiei și ai mândriei pământului sunt luceferi ai pământului și nu ai cerului, dar oamenii umiliți și lucrători întru curățenie, aceia sunt ai Duhului Sfânt și sunt luceferi ai luminii veșnice.

Iată, vin în fața acestei grădini mulțime de inimi, iar din vreme în vreme dau târcoale iscoadele cele trimise de arhierei, cele îmbrăcate în haine de slujitori ai bisericii, și aceia se dovedesc fii ai necredinței din vremea aceasta. Un slujitor al bisericii dacă este curat cu inima și cu viața și cu legea lui Dumnezeu, unul ca acela nu este luat pe neștire de lucrul Domnului; unul ca acela nu lucrează împotrivire pe nici o cale și peste nimeni; unul ca acela nu se teme și nu folosește iscodire. Acela stă întru Dumnezeu și primește minunile lucrătoare din cer și primește pe Dumnezeu prin oamenii lui Dumnezeu.

Această lucrare de cuvânt coborât din cer, este o spărtură prin întuneric, este o fereastră prin care vine lumina lui Dumnezeu și Duhul lui Dumnezeu Cel curățitor, dar cei ce sunt pământ se tem de lumina aceasta.

Știi tu ce fac împărații pământului, puternicii pământului? Aceia fac ce a făcut Irod când s-a temut de pruncul cel proorocit ca să vină de la Dumnezeu. Irod n-a fost ceresc nici atunci și nici acum, dar acum Domnul este văzut tainic, și este văzut numai de cei ce-L primesc pe El. Iată, vin și intru și rostesc pace, așa cum a grăit Tatăl Meu la botezul de la Ioan. Grăiesc și spun: aceasta este lucrarea și biserica întru care binevoiesc și din care voi prăsi biserică nouă și curată pe pământ, turmă vie între neamurile pământului.

O, dar tu te-ai lăsat biruit, măi tată. M-ai lăsat pe Mine mic, și pe cei ce te-au încercat i-ai lăsat mari peste tine, și Eu am fost doborât întru tine. Îți trimisesem carte cerească și eram cu tine, dar M-a doborât îndoiala ta, de la locul Meu de lângă tine și și-a făcut loc urzirea vicleșugului celor de pe pământ, și Duhul Sfânt a fost bătut în cuie și n-au lucrat mulți la această răstignire. Puțini au lucrat, crezi? Dar dacă te-ai lăsat în jos, s-au luat după această lucrătură și nu s-a mai văzut credința și lucrarea ta, și mulți dintre ei s-au supărat că te-ai lăsat în jos și nu M-ai ținut bine pe Mine, și M-ai scăpat jos și M-ai fărâmat. Dar nu te teme. Eu de prea mult timp vorbesc din cer cu tine, și de aceea îți zic: nu te teme. Eu Mă ridic și Mă adun și lucrez cu putere, căci e vremea zilelor Domnului, despre care scrie în Scripturi. Crede tu ce-ți spun, că și cel ce este acum alături de tine (arhiereul Bartolomeu Anania, n.r.), și acela a spus: „De ce a făcut aceasta, de ce s-a lăsat?“. Inimi multe și mari au spus la fel în noaptea aceea. România Mea, cea care Mă așteaptă cu Noul Ierusalim, era rănită, era ca o răstignită în noaptea aceea, și voiesc să o scot din deznădejde, că nimeni, tată, nici o oaie grasă și sănătoasă și vie nu mai are curaj să meargă după păstorii de acum. Tu erai o nădejde pentru oile Mele din România, și acum numai cei orbi se fac că merg în turmă cu păstor, dar n-au păstori, căci toți sunt furi și omorâtori de Dumnezeu și de oi și de viață sfântă, și oile se ascund și mai mult.

Mă uit mereu la cei din cetatea în care stai, Mă uit în urma celor ce plângeau la glasul tău de păstor, Mă uit la cei ce și-au dat girul pentru tine, că aceia erau oameni curați față de tine și față de cauza ta cea întru Mine, oameni mari, cu ranguri și cu speranță, și Mă uit și îi văd că nu mai știu aceia cine ești, și zic că te-ai dat de partea celor îmbrăcați în piei de oi și încărcați de nedreptate și de vicleșug, și zic că te-ai făcut și tu asemenea acelora, și se întreabă toți: „De ce n-a rămas acesta pentru cei curați?“. Iată, îți zic ție: nimeni din ei nu se aștepta să te lași biruit, și a fost cutremur mare în clipa aceea de clătinare a ta, dar lucrarea Mea a biruit, și a fost glorie de partea lucrării Mele.

O, dacă nu aveai îndoială și dacă M-ai fi ascultat ca să nu te temi, era mare biruința, și ar fi cântat cete multe cântarea biruinței României și vremea Noului Ierusalim, că iată, îți spun: plânge duhul regelui României și nimeni nu e curat pentru el, și voiesc să biruiesc mai din vreme pentru el și pentru România, așa cum am cuvântat. El a crezut în Mine și în tine și a așteptat de atunci mereu, și a venit și la el furtuna, dar el n-a cunoscut-o, și a depărtat-o. O, mare este stricăciunea care vine de la îndoială, căci iată, îndoiala aduce suferință peste cei ce așteaptă pe Dumnezeu.

Eu voi lovi pe România pentru cei necredincioși din ea. Eu voi merge înainte cu cele cuvântate spre împlinire, dar greu e lucrul peste necredință, și am să cobor o lege sfântă din care va ieși ea însăși, și voi slobozi plăgi și suferință și sete și foame împrejurul celor ce se luptă cu lucrul Meu. Voi lua rodul de pe pământ, și am spus din vreme că-l voi lua, și voi rosti apoi o zi de pocăință. Și în ziua aceea voi face cu tine ce am făcut cu Ilie în vremea jertfei sale, iar pe cei ce slujesc lui Baal îi voi lua de pe pământ.

Spune-i celui ce este acum alături de tine, spune-i despre lucrarea Mea, spune-i că Eu sunt și că am de lucrat biruință pentru România, și spune-i că tu n-ai împăcare fără de lucrarea Mea, căci vreau să te scoli bine și să vadă România Mea că te scoli cu Mine, și să aducem pe unsul României, ca să-Mi retrag mânia și certarea și să dau binecuvântare peste țara iubirii Mele, peste grădina Măicuței Mele.

Eu nu pot să rămân fără de tine. Este mare și adevărat acest cuvânt: Eu nu pot să te las fără această lucrare. Eu nu voiesc să te trezesc cu spaimă. Eu nu voiesc să-i pedepsesc pe cei ce te-au smuls de lângă lucrarea Mea. Voiesc să fii stâlpul cel tare al bisericii Mele din România și să fie biserica Mea așa cum a fost întâi, curată și sfântă și tare ca aceea, vie și adevărată ca aceea, căci vin, iubitul Meu, vin cu slavă văzută peste România Mea, și de ani de zile am grăit peste tine, și am împlinit ce am grăit.

Am venit spre tine iar. Scoală-te, tată, scoală-te iar! E vremea României Mele și voiesc să aduc pe unsul României. Nu fi plăpând. Fii tare și scoală-te! Uită-te peste fața pământului și vezi că nu mai este cale sfântă ca să se vadă bine. Așa îți zic: scoală-te! Și dacă nu poți, scoală-te pic cu pic, dar scoală-te, și iarăși zic, scoală-te! Sprijinește-te cu cel ce este cu tine și spune-i despre lucrul Meu și te ridică sprijinit de el, că sufletul lui te iubește, dar spune-i tu despre Mine, și el va lupta pentru Mine și pentru tine. Eu și cu lucrarea Mea sunt cu tine, și vei vedea că sunt să-Mi împlinesc lucrarea, dar păzește-ți viața întru sfințenie, căci viața monahului trebuie să fie cerul Meu și puterea Mea și biserica Mea cea cerească. Să nu te atingi de moarte. Să fii curat, așa cum știi că este învățătura Mea din locul ieslei Mele. Să fie pace între Mine și tine, să fie dragostea dintâi între tine și lucrarea Mea, căci cel ce este scris în sulul acestei lucrări, pe acela îl voi striga pe nume și voi sta cu el la masa Mea. Amin.

Copilul Meu, să nu te lovești, să nu te murdărești, să nu pierzi lucrarea Mea și lucrul ei, căci ea te va vesti mare, și vei lucra din loc în loc Ierusalim nou peste biserica Mea, peste făptura Mea.

Pace ție! Cu dor dumnezeiesc, pace ție, unsul Meu după rânduială cerească! Să nu părăsești pe copiii Mei. Ei sunt mici și n-au frică. Tu ești mai mare, și nici atât să n-ai frică. Ei sunt fără de apărare pe lume, dar Eu sunt apărarea lor cerească.

Pace ție, și stai pe cărare! Eu sunt cărarea și viața ta. Eu sunt și adevărul tău. Eu sunt, și sunt cu cei credincioși făgăduințelor Mele.

Am luat masă cerească cu tine. Să fie hrana Mea întru tine! Să fie pace și iubire între tine și lucrarea Mea! Mângâierea Mea o las peste tine. Mângâierea Măicuței Mele o las peste tine. Amin, Amin, Amin.

Am venit și am răspuns la glasul inimii tale, copile care stai cu gurița deschisă ca să primești din cer. Iată-Mă, și nu voi pleca de lângă tine, dar nu te teme cu Mine. De vei trece prin întuneric, Eu sunt cu tine. De vei trece prin foc și apă, tot cu tine sunt. Și vom face altar din credința ta, și vom face ce a făcut Ilie în vremea jertfei sale către Dumnezeu, dar tu să strigi ca el, și Eu voi coborî pe Duhul Sfânt și va mistui necredința de pe pământul României Domnului. Amin.

Sunt acoperământul tău, sunt veșmântul tău cel dinăuntru și cel dinafară, sunt puterea ta cea bună, sunt cuvântul tău cel de foc lucrător și ziditor, și sunt cu tine, dar nu te teme cu Mine, dar nu te rușina cu Mine, dar nu te opri din lucrul cel ce aduce viață peste cei ce nu mai știu ce este viața Mea. Frica nu este pentru tine. Frica este pentru cei ce nu mai au frică de Dumnezeu, iar cine n-are frică de Dumnezeu, acela nu are început de înțelepciune. Dacă cineva ar da cu piatra în tine, tu atunci ar fi să le spui că cine dă cu piatra, acela va fi ucis de ea. Așa trebuie să știi să lucrezi, că nu este armă rea care să-și aibă ținta în față, și aceea își are ținta înapoia sa. Dar arma ta sunt Eu, Cel ce iert pe cel ce te-ar lovi, pentru că tu îl ierți pe acela, și el se face miel și nu mai știe să tragă cu arma rea, cu arma străină de legea iubirii.

Să nu te pleci de frica ispititorilor, să nu te ofilești înaintea lor, căci curajul cel ceresc culcă la pământ și risipește toată iscusința cea care iese de la oamenii necredinței. Să crezi în tine, dar să crezi în Dumnezeu, căci Domnul este în tine, și nu mai este vremea să Se lase biruit. Îndrăznește, Eu am biruit lumea, și tot așa este și lucrarea ta. Ce-ți poate face ție omul? Eu sunt cu tine. Ce-ți poate face omul când ai pe Domnul în fața ta? Îndrăznește, vremea e târzie. Îndrăznește, că vremea este să lucrezi îndrăznind pentru viața oilor Mele, căci pe toate voi să le adun în staul nou și curat, de nou Ierusalim, întru duhul făpturii Mele.

Pace ție! Pace inimii tale și glasului Meu înlăuntrul inimii tale! Amin, amin, amin.

Serbează cerul, serbează sfinții arhangheli pe unsul României și cântă Măicuța Domnului, cântă cântarea coroanei României. Domnul pregătește calea cea înaintemergătoare a unsului României, căci toate cele profețite prin această lucrare se vor vedea împlinindu-se.

Să se destrame tot ceea ce este fără Dumnezeu și să se ridice cei ce poartă semnele Domnului și lucrările Domnului! Să cadă stăpânirile necredincioase și să se risipească planurile împotrivitorilor și să se arate calea cerească între oameni și să tremure făptura sub slava Ziditorului ei, că vine Domnul cu zecile de mii de sfinți ai Săi, vine Domnul să-Și arate împărăția Sa.

Să se întărească cel ce este ales din biserică și să mărturisească adevărul, căci adevărul îl va face mare și liber și va lucra înviere nouă și se va bucura făptura lui Dumnezeu care-L va primi pe Dumnezeu. Să fie bucurie peste cei ce așteaptă pe Domnul, iar cei ce nu știu cum să-L aștepte pe Domnul, aceia să învețe și să împlinească pregătindu-se, căci cei ce cunosc pe Dumnezeu, aceia vor asculta de cuvintele lui Dumnezeu.

Cu pacea Mea cerească vin cuvânt și îmbrățișare prin cuvânt, căci Domnul trimite carte cerească regelui României, unsul cel care este de la Dumnezeu peste România.

Un pas, iubitul Meu, dar să ai sare în tine, tată. Și uită-te tu bine, uită-te cu ochii tăi cei curați, uită-te și vezi că sarea și-a pierdut puterea și nu mai are Domnul sare pe pământ, dar voiesc să fii cu înțelegere cerească și să înțelegi grăirea și taina dumnezeiască, fiindcă nu mai este înțelepciune pe pământ, nu mai este sare bună pe pământ, căci sarea cea din moși strămoși și-a pierdut puterea și nu mai este sare pe pământ.

Iată cuvântul Meu cel cu sare! Curge cuvântul Meu în mijlocul României ca să fie sare și să împart din ea și s-o sărez pe România, ca nu cumva să vin pe neștire și să lucrez peste înțelepciunea cea fără de sare; să nu lucrez și peste ea Scriptura aceea care va lucra prin cuvintele ei și va spune: «Unde este înțeleptul și cărturarul acestui veac?». Toată făptura a uitat să-L știe pe Dumnezeu. Cere foc din cer făptura toată și își face idoli și își uită menirea și îndeletnicirea cea plăcută de cer.

Iată, Mă plâng, Îmi plâng durerea Mea. Vorbește Dumnezeu din cele cerești cu tine, preaiubitul Meu, căci este scris că vremea e să te ridici și să presari sare cerească peste cea binecuvântată și aleasă între noroadele lumii. Am grăit și apoi am trimis spre tine grăirea Mea și apoi am lucrat după cum am grăit. Am rostit cuvânt aici, la ieslea cuvântului ceresc, și am spus din vreme că va fi să calci pe pământul țării tale după ce se va sfârși un an de la doborârea capului fiarei roșii; și dacă am grăit, am fost apoi împlinitor. Am venit apoi prin cuvânt și am spus că-ți voi ieși înainte prin biserica Mea; și dacă am grăit, am împlinit făgăduința Mea, dar am ieșit înaintea ta prin cei care au sare în ei, căci Eu așa am spus ucenicilor Mei: «Voi sunteți sarea pământului». Așa am spus și atunci celor ce umblau cu Mine și ca Mine, așa este și acum cu cei ce și-au păstrat sărătura cea de atunci, dar puțini, puțini de tot mai au sare în ei, și biserica Mea calcă în picioare pe proorocii și pe trimișii Mei și calcă peste sfințenie și se sfărâmă în ea, căci biserica Mea a uitat cum este Dumnezeu, a uitat dreptatea și a dat-o deoparte și slujește fără de credință și fără de frică peste cele ce sunt sfinte și înfricoșătoare din veac și până în veac, și iată, sarea și-a pierdut puterea, iubitul Meu. Făptura Mea cere moarte, cere foc și nu știe ce face, căci nu mai are cârmuitor drept și nu mai este cel care arată calea și să zică: „Iată calea!“ și să meargă făptura Mea după cel ce merge pe cale.

Am venit iarăși spre tine și te-am vestit că voi ieși înaintea ta și vei veni la locul tău. Ți-am vestit despre piatra începutului cel nou, despre lucrătura cea nouă, despre aluatul cel nou și despre biserica Mea cea vie, care geme sub piatra acestei vremi. Am grăit și ți-am spus că prin biserica Mea cea vie voi ieși înaintea ta și vei veni la locul tău apoi, și iată, sunt aproape de săvârșirea deplină a acestei minuni cerești, rostită prin cuvânt, căci cuvântul s-a făcut faptă, fiindcă așa este Dumnezeu, este prin cuvânt și este adevărat prin cuvânt.

Bucură-te, Mihail al României Mele! Bucură-te și te gătește frumos, tu și toată casa ta! Dar vreau să înțelegi ce grăiește Domnul cu tine, rege al României. Scoală-te bine cu Mine cu întreg trupul tău! Ridică-te spre Mine și împlinește viața Mea întru tine, căci numai așa vom ieși cu România. Aceasta este puterea cea din cer care va lucra peste România, peste cei ce vor fi de la Domnul peste cea aleasă. Ia aminte din nou la cele ce vor străjui la intrarea acestui așezământ nou și ceresc, căci împlinirile care sunt cerute aici și care trăiesc aici, acelea sunt puterea cea care va așeza veșmântul cel alb peste România, țara Noului Ierusalim.

Această lucrare de cuvânt ceresc care s-a născut în România, este lucrarea cea proorocită de prooroci pentru vremile plinirii Domnului, și iată, România intră la pătimire, după cum a fost cuvântul Meu către tine; intră, căci va fi să rămână albă și nouă și cerească, și va rămâne lumină în ea și se va vedea lumină cerească din ea.

Am dat de veste această minune care va fi să se arate. Am strigat peste pământ cu cuvântul care vine de la Mine la acești micuți ai Mei și am spus lucrarea României și am trâmbițat-o peste toată fața pământului. Am spus, și acum Mă așez să lucrez și să arăt împlinirea celor vestite de Mine, dar am nevoie de tine întru totul curat, întru totul sărat, întru totul ceresc, și vei veni apoi și ne vom sfătui cu sfat ceresc și vom lucra învierea neamurilor lui Dumnezeu, că aceasta și nu alta a fost să fie menirea ta și viața ta și misiunea ta înaintea Mea. Iată, ne vom anunța cu taina Mea pe care am avut-o ascunsă, dar vine, tată, vremea ta, și dacă vine, ea vine odată cu ieșirea acestei taine cerești, care a lucrat și a rodit și a pregătit aluatul cel nou și lumina cea nouă și adevărată, care vine de la Dumnezeu, precum scrie în Scripturi.

Nu te lipsi de sfințenie, nu sta fără ea nici o clipă; nu sta, iubitul Meu, căci prin ea vom împlini Scripturile cele pentru vremea aceasta. Mare este necredința acestei vremi și nu este sare care să săreze bine înțelesul făpturii Mele, dar iată, Domnul răsare cu cele tăinuite și va acoperi cu lumină cele pregătite pentru slava popoarelor.

Iubitul Meu, pace ție! Pace casei tale! Pace și sfințenie fără de sfârșit peste tine și peste cei din casa ta, Mihail al României, rege al celei alese dintre popoare! Binecuvântată să-ți fie sfințenia ta, căci vei fi sfânt peste România și va fi sfântă România, iubitul Meu, și va fi Sfânta Sfintelor, căci așa am binevoit. Bucură-te și te hrănește cu cele de la Mine! Bucură-te și prăznuiește zi cerească de aducere-aminte cu cei trimiși spre tine de la Mine, rege al României! Amin, amin, amin.

Se bucură cerul de bucuria celui uns peste România. A venit întru ale sale ca să le vadă și să plângă și să se bucure. A venit cel uns de Dumnezeu peste România și e serbare mare în cer și pe pământ, și se va face cale dreaptă, dar să se cânte acum pentru cel uns, să se cânte cântarea cea pentru el, că și în cer se cântă:

„O, Doamne Sfinte, ceresc Părinte,

Susține cu a Ta mână coroana română!”.

Rugați-vă și binecuvântați întru numele Domnului intrarea celui uns pe pământul cel sfânt al Domnului. Inima lui și ochii lui, cei păziți încă de ochii celor răi, se vor uita acum să-i vadă pe ai mei. Sunt ochi răi pe lângă el și sunt inimi viclene încă. Mergeți și căutați și voi spre el, că și el caută cu ochii lui să vă vadă. Mergeți și duceți de la Domnul urarea zilei de astăzi. Va fi să-i ieșim înainte prin această lucrătură lucrată de Dumnezeu aici.

Iubiții mei, va veni bucuria cea adevărată și nu vor mai fi ochi care încătușează lucrul Domnului și bucuriile Domnului. Mama Gigi vă cuprinde. Și, iarăși, pentru toți cei buni ai ei, ea rostește iar: Hristos a înviat! Pace vouă!

Pace unsului României! Pace inimii lui îndurerate, căci este plină de durere inima lui!

Se coboară cuvânt din cer și se scrie pe pământ cuvântul ceresc. Iată zilele cerului, și cântă cerul în ziua aceasta, cântă peste România, cântă și se preamărește cerul pe pământul României. Stau proorocii și sfinții și îngerii și cântă suita cerească:

„Mântuiește, Doamne, pe român, poporul Tău,

Și binecuvintează moștenirea cea nouă a Ta.

Biruință binecredinciosului, al poporului Tău rege, asupra celui potrivnic dăruiește

Și cu crucea Ta păzește poporul și pe unsul poporului Tău!”.

„O, Doamne Sfinte, ceresc Părinte,

Susține cu a Ta mână coroana română,

Susține cu a Ta mână țara regină română!”.

Hristos a înviat, rege al României! Bun venit, iubitul Meu! Hristos a înviat, Mihail al României Mele! Așa este numele tău: Mihail al României, iar România este a lui Dumnezeu, dimpreună cu poporul ei cel binecredincios și cu regele ei cel uns de Dumnezeu.

Eu sunt; Eu, Cel ce am înviat din moarte în vremea trupului Meu după ce trupul Meu a căzut pe cruce. Eu sunt, iubitul Meu. O, ești plin de bucurie îndurerată, ești plin de durere, preaiubitul Meu, dar vine, tată, vremea ta, vine, dar Eu îți spun că a și venit. Vin zorile Ierusalimului cel nou peste România, dar Eu îți spun că au și venit. Vor veni prooroci și magi de la mari depărtări ca să vadă lucrul Duhului Sfânt, Care lucrează și Se vede lucrând peste România. Dar Eu îți spun că au și venit ca să întrebe și să se bucure de împlinirile cele noi.

Iată, iubitul Meu, rostesc cuvânt la ieslea cuvântului Meu și ai fost purtat spre Mine prin rugăciunile cele de aici. Am aici pe micuții Mei, și fericit cel ce primește pe acești micuți ai Mei, căci pe Mine Mă primește acela.

Este cerul în mare slavă atunci când tu vii și îți pleci fruntea în această iesle a Duhului Sfânt. Cântă corul îngerașilor, de bucurie cântă, pentru acești copii și pentru tine cântă, căci aici tu nu ești cântat de cei de pe pământ. Slava aceea care este pentru tine de la cei ce nu calcă după cum este întru Mine slava, aceea este puterea lor de la tine izvorâtă, căci ești împărțitor de putere, de înțelepciune, și setea duhului lor te sleiește pe tine atunci când din gura ta curge râu de ape vii, din care se adapă atâtea mii de suflete, așa ca pe vremea Mea, iubitul Meu.

Pe vremea trupului Meu, cuvântul cel ce era din Tatăl răcorea setea multor suflete, căci cu miile se îmbulzeau mulțimile să-Mi asculte înțelepciunea cea de la Tatăl luată și mulți se întrebau: «Cine este Acesta, de Care ascultă furtuna și munții? Cine este Acesta, Care are putere să ridice pe oameni din neputință?». Așa se întreabă și mulțimile care umblă după cuvântul înțelepciunii tale, care curge din tronul Meu peste tine, căci așa este Scriptura aceea care spune: «Cel ce crede în Mine, râuri de apă vie vor curge de pe limba aceluia». Se întreabă mulțimile: „De unde aceste cuvinte pe care le auzim?“. Se întreabă, și această lumină va fi să lucreze, iubitul Meu, va fi să învieze pic cu pic acest neam ales. Iată de ce am făcut Eu în tine orânduială vie. Iată de ce am spus să fii cu Mine de aici, de unde lucrez Eu, să mănânci cu Mine de aici, de unde mănânc Eu. Și iarăși îți spun că tu ești între ei, dar nu ești dintre ei, dintre cei în care ești în biserica lumii.

Am dat de știre, am grăit prin gura acestui izvor că voi descoperi această fântână, și am împlinit dacă am grăit, și lângă această fântână ești și tu, copilul Meu; tu, dintre cei ce se zic pe sine că sunt iudei, dar nu sunt, ci mint că sunt cu Mine. Dar tu ține ce ai și bea din acest izvor, căci de ar fi să dobândești lumea aceasta, nimic n-ar fi aceasta față de slava pe care Eu ți-am dat-o. Ți-am dat-o, dar vreau să înțelegi că ți-am dat-o. Este scris în Scripturi despre tine și despre acest popor care va crește și se va înmulți și va umple pământul cel nou și cerul cel nou. Voiesc, și iată, trag din greu să desțelenesc pământul cel pietros, căci stăpânii cei puternici prin puterea lor, se luptă cu puterea Domnului ca s-o supună după voile lor. O, nu este îngăduit la Dumnezeu, și va ieși Domnul și cu ai Săi, măi copilul Meu.

Am rostit grăire nouă și poruncă nouă și am zis să se ridice poporul Meu și să mărturisească despre Mine și despre această fântână. A venit vremea mărturisirii, și fericit ești tu dintre cei din Iuda, căci tu vei fi lăudat și mărit de poporul care va răsări în zilele ce vin, și vom pregăti calea cea nouă a poporului cel nou, care va lua pe el veșmântul cel cu care va sta în fața acestui tron, căci această lucrare va fi tronul Domnului, din care curg legile Domnului, și mulțimi multe se vor îndrepta spre acest munte ca să audă și să știe calea și să meargă pe ea.

Nu te teme, tată. Eu ți-am dat ție iubirea Mea mai mult decât am dat-o celor care au lăsat lumina de la Mine peste pământ. Ți-am dat mai mult, căci acum drumul la care suntem ajunși este capătul cel ce arată desăvârșirea fiilor împărăției cerești, este împărăția cerurilor cea dinlăuntrul fiilor ei, este plinirea răbdării sfinților, este plinirea cea așteptată de proorocii și de drepții care au văzut de departe această slavă.

Iată, Duhul Sfânt și puterea Celui Preaînalt te va umbri pe tine și vei ieși în fruntea acestui popor ales și apoi veți prăsi și vă veți înmulți și veți acoperi acest pământ ales dintre toate câte sunt pe lume, căci România va fi Edenul cel nou. Știu greutatea ta, și dacă Eu n-aș fi cu tine și în tine, tu n-ai putea. Știu, dar în curând o vei lăsa de pe tine, căci copiii acestei lucrări vor fi pământul cel nou care va fi vestit cu putere lucrătoare de minuni și nu se poate să nu simți greutate acum. Acum încă pământul este greu, iubitul Meu, și el strigă la Mine sub greutatea lui, strigă să-l fac nou, după cum îi este menirea sa. Pământul acestui popor, dacă el ar fi dat voie lui Dumnezeu să-l lucreze după cum este de lucrat un pământ al vremii în care suntem ajunși, ar fi dat acest pământ rod de minuni despre care nu s-a mai auzit până acum. O, creștinii acestui popor, aceasta era menirea lor: să scoată din morți până la al miilea neam din neamul fiecărui petec de pământ, al fiecărui creștin care s-ar fi lăsat lucrat și înviat; și iată, aceasta este menirea și tâlcul Scripturii care spune: «În zilele acelea, pământul va da înapoi pe morții de sub el, și marea va da înapoi pe cei morți ai ei», fiindcă iată încă o taină, căci fiecare suflet de creștin are o seminție și în trup, și aceasta este Scriptura care spune despre marea care va da înapoi pe cei morți din ea, și se va împlini cuvântul: «Unde îți este, iadule, biruința ta și boldul tău?». Iată, aceasta a fost misiunea acestei coborâri de cuvânt ceresc, și scris este în prooroci despre această vreme și despre lucrarea Duhului Sfânt prin care s-a născut acest popor. Iată, va veni vremea luptei celor două cete de îngeri și se vor împlini cele scrise, căci îngerii Duhului Sfânt vor birui pe cei potrivnici lor, fiindcă nu se poate să treacă vreo cirtă ca să nu fie adeverită mai înainte de a trece cele ce trebuie să treacă.

Iarăși îți zic ție: nu te teme cu Mine, căci vine o vreme să vezi toate cuvintele tale împlinindu-se, și atunci nimeni nu va mai fi să spună cele ce a văzut, mai mult decât vei spune tu. Tu ești setos, văd inima ta, dar Eu voiesc să-ți las cununa întreagă, că nu este alta mai mare decât cea care vine de la credința cea nădăjduită. Fii cu mâinile curate și nu te rușina să fii așa, căci o astfel de cetate dăinuiește pe veci.

Nu te teme de cărturarii bisericii, să nu faci aceasta, că tu ai văzut mereu puterea Mea lângă tine. Nu te frământa, nu te îngriji mai din vreme. Eu voi fi numaidecât și voi birui prin cuvântul care curge de la tine. Vei vedea pe fața lor rușine și goliciune chiar de-și vor acoperi cu vălul fățărniciei goliciunea lor. Eu Mă voi sfinți întru tine înaintea lor și voi lucra ca și în fața lor să Mă măresc întru ei, pentru că Eu lucrez prin credința ta, și prin ea biruiesc întunericul lor. Ceea ce ai făcut tu, ei nu puteau să facă, și se vor rușina din pricina neputinței lor de a lucra tainele acestei vremi.

Dacă voiești să Mă asculți, ridică-te și mărturisește-le lor că a venit vremea să fie purtată haina Mea, cămașa Mea, care este har și lucrare de Duh Sfânt peste România. Ridică-te pentru numele cel nou al României și pentru viața cea adevărată a trăirii cu Hristos, iar ei te vor numi întâiul ortodox al noii Românii. Uită-te la acești copii. Iată ce mici sunt și ce putere de cuvânt pun ei pentru fața cea nouă care răsare de la această piatră. Cei mici nu știu a se teme. Ei n-au mărire și n-au ce pierde, și de aceea Mă măresc pe Mine înaintea celor ce se clatină căutându-Mă. Iată, cei ce au măriri pământești se tem de cei mici, de cei fără mărire, și caută să-i răstoarne de la fața Mea, așa cum Irod, așa cum mai-marii bisericii de atunci, căutau să răstoarne pe Cel ce venise să culce la pământ tronuri și măriri și slava cea deșartă. Cei ce au mărire pământească se tem să nu piardă această mărire, dar cei mici nu dau din mână mărirea Mea, și de aceea cei mici au pe Cel Mare, de a Cărui putere se clatină munții și înălțimile de pe pământ, dar când acestea se clatină de măreția slavei Domnului, atunci cei mici saltă și se bucură și nu se clatină, căci stânca lor este Dumnezeu.

De cine să te temi? Nu, iubitul Meu, fii cu mare bucurie, căci cei ce mărturisesc pe Hristos prin această piatră așezată în zilele acestea, aceia se vor vedea biruitori și munții se vor pleca înaintea acelora. Lasă-Mă pe Mine, și voi sta prin cuvintele tale în sfat cu cei ce se cred mari prin puterea lor, prin mărirea lor. Lasă-Mă pe Mine, căci Duhul Sfânt este Dumnezeul minunilor prin cei ce au ungere de la Duhul Sfânt. Amin, amin, amin.

Iată taină îți spun ție, căci tu nu ești dintre ei. Ești între ei, dar nu ești dintre ei, pentru că Eu te-am ales din lume fiindcă Tatăl Meu te-a dat Mie din lume. Să nu te temi de ei. Ei sunt mici, ei sunt fără putere, căci nu aceasta este puterea, nu aceea de care tu te îngrijorezi. Lasă povara ta. Dă-Mi Mie povara ta și să nu mai ai povară. Eu sunt cu tine; de cine să te temi? Iată acești copii ai Mei. Ei sunt fără putere, fără cuvânt, fără apărare în fața furtunii care bate spre ei, dar ajutorul lor este la Domnul, Cel ce a făcut cerul și pământul și marea și lumea cea văzută și cea nevăzută. Ei sunt mici, iar cel mic nu știe de teamă, că are apărarea lângă el, așa cum este copilul mic lângă mama sa.

Iată, vine vremea ta, și fericită să-ți fie ție vremea aceasta, căci vei avea Duh Sfânt și putere de Duh Sfânt ca să arăți calea Mea cum este, ca să înveți învățații despre calea Mea din zilele gloriei plinirii Domnului. Tu ești martorul Meu, pentru că așa a fost taina Mea, așa a fost planul Meu, ca să Mă ai în taină prin acest izvor care curge din cer pe pământ. Știu că ești plăpând, dar Eu sunt Dumnezeu, și te ating pe creștet și te ușurez, căci Eu sunt prin acest așezământ, și cine te poate ușura mai mult decât Mine? Dar îți amintesc de Scriptura Mea care spune așa: «Ieșiți din mijlocul lor și deosebiți-vă de ei, și de ce este necurat nu vă atingeți, și Eu voi fi Dumnezeul vostru și voi fi primit prin voi».

Iată, Mă ating de creștetul tău ca să te întăresc, ca să te ușurez, ca să te fac și mai viu, și mai frumos, și așa să te vadă cei printre care ești, căci ei se vor uita la tine și Mă vor crede pe Mine, și vor crede lucrul Domnului din zilele acestea. Deosebește-te, și fii deosebit între ei, ca să vadă ei împlinirea sfințeniei întru tine și să se plece rușinați sub această tărie atunci când Eu voi pune mâna pe creștetul tău și voi spune: „Iată-l pe cel ce M-a purtat pe Mine întru adevăr“.

Iată, Eu voi fi cu putere prin acest așezământ ceresc și voi birui împotriva celor fără de lege, căci Eu n-am venit să stric sau să dezbin, ci am venit să Mă arăt adevărat și sfânt prin acest așezământ pus peste România. Stai în sfat cu cel stătător peste biserică în această cetate. Stai în sfat cu el și spune-i despre Mine, și spune-i că Eu voiesc așa, și nu altul, și spune-i că tu ai făcut după cuvântul Meu, că ai crezut în cuvântul Meu, că ai crezut că Eu sunt Cuvântul. Spune-i să fie cu Mine, să Mă acopere pe Mine, să-Mi tăinuiască această iesle, căci am aflat loc primitor, care Mă primește așa cum voiesc Eu să stau. Spune-i că sunt de ajuns temple și locașuri peste care se calcă fără sfințenie. Spune-i să-Mi vegheze bine și să stea bine de veghe în jurul acestui așezământ coborât prin cuvânt ceresc.

Nu te teme. El este bun cu inima și va ști să fie de partea Mea dacă voiește, și Eu voi scrie dreptate în dreptul său atunci când Mă voi ridica să scot fărădelegea din biserica Mea și să fie curat așternutul sub care Eu Mă plec spre învierea și ridicarea lumii care va să fie, căci vin cu cele noi și voi face un lucru nou, un Ierusalim nou, de la acest început nou. Spune-i să pună pe înălțime această făclie, căci iată, duhul rău s-a pornit să arunce cu pietre, și vai celui ce se va lovi de această piatră! Iată, am început să însemnez cu semne acest așezământ deosebit între celelalte, și voi lucra din acest așternut și voi porunci îngerilor Mei să lucreze la porunca Mea. Nu te îndoi. Voi lucra și ne vom desăvârși întru semne cerești și vom birui cu cerul, iubitul Meu. Fii întru pacea Mea și stai întru ea mereu, căci Eu voi merge cu tine în tot locul și voi lucra cu tine peste tot și nu vei fi fără Mine.

Pace ție! Și iarăși vom sta în sfat, căci Eu sunt, și stau în mijlocul vostru și fac sfat, așa cum este scris în Scripturi. Acesta este așezământul întru care binevoiesc și prin care Mă voi arăta întru sfințenia Mea, căci această piatră Eu sunt. Am așezat acest semn pe pământ, și voi așeza această piatră înaintea Mea, căci iată ziua.

Săltați de bucurie și vă veseliți, voi, cei ce iubiți Ierusalimul, căci Domnul a cercetat poporul Său cel credincios, și tot ochiul va vedea mântuirea care vine de la Dumnezeu în zilele ce vin. Amin, amin, amin.

Pace ție, Mihail al României Mele, căci așa ești scris pe masa Sfintei Treimi, și iată, Sfânta și de înviere făcătoare Treime, Treimea Cea Dumnezeiască Își desăvârșește întreita Sa lucrare, și Se așează Dumnezeul Duhului Sfânt la lucru văzut peste România și va lucra minunea cea mare în România, minune scrisă în cartea cea de la capătul cărții lui Dumnezeu, căci semn ceresc va fi în România între toate noroadele de pe pământ.

O, mare este taina ieslei cuvântului Meu care este în România, și vei vedea ce mare taină a fost viața ta, iubitul Meu, căci viața ta a fost sub cortul Meu, sub umbra Mea, căci de la naștere porți ungerea cea de la Mine pe creștetul tău. Nimeni nu are putere peste tine, și numai planul Meu are putere asupra ta, și se vor rușina cei ce au voit să te ridice pe tine, pentru că tu de la Mine ești, și întru Mine te vei ridica.

Am venit spre tine prin cei purtători de Dumnezeu, căci Domnul este din neam în neam prin cei ce-L poartă pe El. Am venit și ți-am adus veste din cer și am spus că M-am ridicat să pregătesc calea unsului Meu Mihail, ca să vină la locul lui și să fie întru Dumnezeu. Și M-am așezat la lucru și lucrez această cărare, lucrez cu greu, căci în vremea aceasta Domnul este un Dumnezeu necăjit și nu este primit de nimeni și nu este cunoscut de nimeni întru adevăr, și nimeni nu știe cum este cheia care duce pe om spre Dumnezeu, și pe Dumnezeu spre om, căci făptura Mea nu știe să deosebească dreapta de stânga sa, nu știe cum este lumina față de întuneric și întunericul față de lumină, și nimeni nu are pe Domnul după adevăr, iar Domnul este adevăr, iubitul Meu. Nimeni din cei ce se zbat pentru tine nu vor putea pentru tine, pentru că tu ești de la Mine, și Eu întru ai Mei lucrez și nu prin cei străini de taina Mea din zilele tale. Sunt în lucru ca să-ți gătesc venirea, căci prin puterea Mea va fi să vii la locul tău, și vor ști atunci toate noroadele despre Dumnezeul României, Care a trudit din greu să urnească muntele întunericului care a umbrit pe cea binecuvântată a vremii Domnului, căci România este binecuvântata Mea, și vor ști toate mulțimile cele îndepărtate, vor ști ce greu a trudit Domnul pentru ca să se vadă și să se arate lumina peste România și să se arate strălucirea din România. Am făcut începutul cel nou, și Mă lupt din greu să-l aduc în starea cea săvârșită și să rostesc apoi taina planului Meu și să vorbesc prin minuni și să plec cu capul în țărână pe cei tari la cerbice, care au stat în duhul lor și n-au avut pe Duhul Sfânt, Care a fost și a lucrat în mijlocul lor, din locul acestui început de la Mine așezat.

Dar iată, trebuie să facem înscriere, ca să fie cunoscută pe pământ și să rămână de mărturie această înscriere, căci mărturia ei va lucra, ca să putem apoi să ridicăm această piatră și să înfigem în vârful ei semnul Fiului Omului, și să se audă cântare îngerească pe pământ, și să cântăm ca îngerii: «Binecuvântat este Cel ce iarăși vine întru numele Domnului!», căci Eu sunt Alfa și Eu sunt Omega. Amin.

Deschide-Mi ca să intru cu duhul înțelepciunii Mele întru duhul tău și să fim una întru Duhul Sfânt al Sfintei Treimi, Cea întreit lucrătoare. Deschide-Mi ca să pot lucra prin tine această taină de mărturie, și totul îți va fi ție cu putință, precum la Mine totul este cu putință. Hai să facem cu putință această lucrătură, hai, copilul Meu! Un pic mai e până la seceriș. Hai să trezim lucrători, și vor avea plată ca și voi, căci voi strânge apoi plata cea de la Mine și o voi împărți la fel peste toți aleșii Mei cu care voi lucra această piatră.

Voiesc să fac unire cu casa unsului cel de la Mine și voiesc să lucrăm cu chibzuință, ca să scriu numele unsului Meu Mihail la temelia acestei pietre, și apoi să rostesc numele lui, și să audă mulțimile numele unsului Meu întru care binevoiește inima Mea, căci el este cel proorocit pentru vremea care se va așeza prin această piatră.

Am în România izvorul cuvintelor Mele, care vin de la Mine. Iată cum vin! M-am ridicat să croiesc cursuri vii de la acest izvor, și să bea de la Mine acest neam ales, ca să știe că este ales.

Scoală-te, iubita Mea, și ascultă-Mi glasul! Deschide-Mi ca să intru și să cinez cu tine! Eu sunt Cel ce a făcut cerul și pământul. Eu sunt Stăpânul lumii, dar nu Mă voi lăsa tăgăduit de făptura Mea. Vin să-Mi fac arătarea, dar vin să dezrobesc acest neam care este rob și vin să fac cale unsului cel de la Mine, căci al lui este acest popor. Vin să-i fac dreptate și să cert cu asprime pe cei ce au călcat peste acest neam ca să-l robească. Cei ce l-au robit, nu sunt de la Mine aceia, nu sunt din spița cea binecuvântată a acestui neam. Acest neam este al Meu, și prinț peste el este cel de la Mine. Trag din greu ca să-i gătesc venirea, ca să-l aduc din Egipt. Trag din greu, căci este necredință în Dumnezeu. Eu sunt Dumnezeu, și nu este Dumnezeu afară de Mine, dar toți s-au abătut de la Mine. Vreau să pun coiful biruinței pe creștetul unsului Meu, că vreau să-l ridic, să scape acest neam de sub robie, dar nu se suie credință în Mine de la cei care lucrează fără Mine peste acest neam ca să-l ajute.