3.2. Lucrarea poruncilor lui Dumnezeu

Nu este fericire în om decât în omul sfânt care știe ce este dragostea și dorul de Dumnezeu, și care luptă cu dor pentru Cel iubit, că fără dragoste omul este urât înaintea Mea, căci scris este: «Dumnezeu este iubire». Amin.

Plâng și suspin, că omul care nu înțelege și nu știe ce este iubirea face iubire a inimii sale din orice, și cu greu înțelege omul calea cea cu iubire pe ea, fiindcă omul se iubește pe sine, și tot așa și iubește, căci porunca Mea spune: «Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți».

O, poporul Meu, cum să nu plâng de la om cu durere când văd cât se iubește omul pe sine și pe aproapele său pentru sine? Omul nu are cum să-l iubească pentru Mine pe aproapele său, de vreme ce el se iubește pe sine. O, cât de mult dau să Mă iubească pentru ei înșiși și nu pentru Mine cei ce Mă iubesc, și iată de ce nu am Eu popor de sfinți pe pământ. Eu am spus că cine pentru numele Meu va lăsa case, sau frați, sau surori, sau tată, sau mamă, sau femeie, sau copii, sau averi, sau țarini, sau nume, va lua înapoi mai mult și va fi moștenitor de viață veșnică, de viață de sfânt pe pământ și în cer, și mulți dintâi vor fi pe urmă, și cei de pe urmă vor fi întâi, căci cel ce iubește pe tată, sau pe mamă, sau pe fiu, sau pe fiică mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine, că nu poate să-și ia acela crucea și să-Mi urmeze Mie și să mărturisească pentru Mine înaintea oamenilor, ca să mărturisesc și Eu apoi pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri.

O, fiilor călăuziți din cer, omul pe pământ se iubește pe sine și tot așa îl iubește și pe aproapele său, îl iubește pentru sine, nu pentru Mine și nu pentru aproapele său, și n-am popor de sfinți pe pământ între fiii oamenilor care nu învață din cer iubirea care se dă lui Dumnezeu din omul care o are pe ea. Nu este vrednic de Mine cel ce nu se leapădă de sine, iar omul nu știe ce înseamnă această Scriptură a Mea. Nu poate să Mă iubească pe Mine cel ce se iubește pe sine nelepădându-se de sine, și nu poate să Mă mărturisească viu unul ca acela dacă faptele lui sunt moarte, dacă nu au puterea și fața Mea în ele și viața Mea cea dătătoare de viață peste om.

O, poporul Meu, dacă cerul nu este pe pământ, aceasta este așa pentru că Eu nu mai am mărturisitori, iar Eu te-am învățat pe tine și mereu te învăț să nu stai fără cer pe pământ, căci cerul este izvor de viață vie și aduce cu el viața veacului ce va să fie pe pământ. Amin. Vreau să te învăț taina aceasta a cerului pe pământ, căci pământul fără cer pe el este uscat, este urât, este trist, căci este fără viață. Te-am învățat prin cuvântul Meu să nu stai fără cer pe pământ, că Eu am făcut cerul și pământul unul pentru altul, și pe om pentru ele. Cea mai mare poruncă pe care i-am dat-o Eu omului a fost să iubească el cerul și pământul, dar omul nu are pricepere pentru cuvântul Meu, căci el are înțelepciunea cea căzută a omului care s-a tras în sine și n-a mai rămas întru Mine.

Ca să bei din acest izvor care curge din cer peste pământ, e mare taină să știe omul să bea. Cine bea din el nu mai moare, nu se mai dă morții cel ce înviază. Cel ce bea este cel ce înviază, și așa se bea din acest izvor.

O, fiilor copii de la ieslea Mea, de ce, oare, nu-i place omului cum l-am făcut Eu pe omul cel întâi zidit? Îi văd omului chipul, și îl văd pe om nemulțumit de chipul lui. S-a așternut peste om dumnezeul întunericului acestui veac, și îl învață pe om să-și facă chip cioplit și să se închine lui însuși omul.

Omule furat din brațul Meu, te-ai lăsat furat de dumnezeu străin de Tatăl tău Cel dintâi și Cel de pe urmă. Simțurile tale nu mai sunt din Dumnezeu, și sunt din lume, iar lumea Mi-a închis cerul ca să nu vin pe pământ și să-l înviez pe om din moarte, din somnul lui cel adâncit în moartea Mea din om. Am murit de tot în om. O, cine să sufle peste om cu Duhul Meu ca să înviez Eu în om și să-și vadă omul prin vederea Mea din el chipul lui cioplit, căruia i se închină? O, unde este chipul și asemănarea Mea pe care am așezat-o Eu pe trupul și pe chipul omului? Mă uit pe pământ și văd numai Sodomă, și văd numai Gomoră, și cerul nu mai este pe pământ. Nu pot să stau cu omul pe pământ, că el și-a făcut chip cioplit din el însuși.

Ai călcat porunca Mea, omule! Eu ți-am spus să nu-ți faci chip cioplit, și tu nu M-ai ascultat. Mă uit la tine și Mă doare chipul tău cioplit. Iată ce te-a învățat omul cel dușman pe tine și pe Mine. El stă în calea ta cu marfa lui, cu învățătura lui, și tu iei din ea, și tu mori din ea. M-am făcut negustor și vin în calea ta și Mă desfac înaintea ta cu ale Mele din Tatăl luate. Eu nu-ți sunt dușman. Eu sunt Cel ce dau viață și sunt Viața. Ia și tu din ea, că Mă desfac cu ea înaintea ta. Mă doare când Îmi spui că Mă iubești iubindu-te pe tine. Mă doare când Îmi spui că Mă ai avându-te pe tine. Chipul tău cioplit dovedește aceasta, iar Eu sunt adevărat în cuvânt. O, cum să fac cu tine? O, cum să te iau cu ușorul ca să Mă primești și să nu Mă lovești și să nu-Mi dai peste mână dacă dau să lucrez la facerea ta cea din Mine? Facerea ta de acum nu e de la Mine, și e de la tine. Cel ce Mă iubește este cel ce stă la făcut. Tu ai venit la izvor, iar izvorul acesta sunt Eu, Fiul Tatălui Dumnezeu, și îți grăiesc cu grai ceresc și dau să te învăț să bei. Cel ce bea este cel ce înviază. Tu ai chip împrumutat de la dușmanul Meu și al tău. Nu-Mi mai spune că Mă iubești dacă porți chipul celui străin. Nu pot fi Eu înăuntrul tău dacă în afara ta se arată cu tine dușmanul Meu și al tău, lumea și fața ei care s-a pus pe chipul tău și îl batjocorește cu chip străin de Dumnezeu.

O, omule pribeag, te-am chemat să-Mi vezi mireasa și să iei în tine dor de mireasă care-și așteaptă Mirele. Duhul rău e duhul lumii. El te-a acoperit de la fața Mea și te-a băgat în haina lui, și Eu nu te cunosc dintre cei morți. Te-am chemat să-Mi vezi chipul, te-am chemat să-Mi vezi pe poporul Meu mireasă prin care Eu Mă slăvesc peste pământ pentru tine, cel pribeag de Tatăl tău. Te adun din când în când lângă ieslea Mea și îți dau din ea cuvântul Meu care se naște în ea din gura Mea. O, învață-te să vorbești din cer, nu din inima ta, că nu e dreaptă cu Mine inima ta. Tu spui că Mă ai în inimă și nu e nevoie să Mă ai și în afara ta, în înfățișarea ta, iar Eu îți spun că și diavolii cred în Mine, dar nu să Mi se supună. Iată, cel ce nu Mă mărturisește, acela nu este de partea Mea. Cine Mă poate mărturisi? Cel ce seamănă cu Mine, cel ce este de la Mine. Amin.

Te iau cu ușorul, omule venit la izvor, că vreau să te învăț să bei, și cu folos să bei. Eu de aceea te chem. Te chem ca să bei, și să cresc Eu în tine și să înveți iubirea cea pentru Dumnezeu. Lacrima Mea cea pentru tine se face cuvânt de dor, care te cheamă sub cortul Meu ca să stai cu Mine la masă de cină, la masă de nuntă, fiule român. Te cheamă dorul Meu de tine, dor lung de șapte mii de ani. Te chem cu mângâiere, că Eu nu vreau durerea ta, și vreau învierea ta. Cere-Mă. Sau nu Mă mai cere, și ia-Mă, că iată-Mă în calea ta ca să Mă iei. Amin.

Eu am zis: «Să iubească omul pe Dumnezeu, din toată ființa lui și din tot cugetul și virtutea lui», și după aceea am spus: «și pe aproapele lui». Această poruncă nu este împlinită în nici un fel pentru Dumnezeu, căci omul își iubește pe cei asemenea lui, și nici pe aceia nu-i iubește, căci ca să iubești trebuie să-i dai omului viața cea veșnică dacă tu o ai mai întâi prin dăruirea ta lui Dumnezeu, și numai așa se poate spune că știe omul să iubească pe aproapele său. Amin.

Vă aduce mama Mea mângâierea ei, îndemnul ei pentru lucrul venirii Mele, și povață de mamă, că ea este mama Mea și a celor ce Mă poartă pe Mine. Amin.

– Te bucur și eu, Fiule Doamne, mângâindu-i pe cei ce Te poartă azi întru venirea Ta. Te mângâi și eu, căci Tu ești purtat de ei, o, Fiule Care vii la fii. Scurtează-Ți zăbava și Te arată venind, că e grea de tot vremea pentru ai Tăi; e grea, și tot mai grea, dar scurteaz-o, pentru ei, și pune capăt voii omului. Tu i-ai spus omului ales de Tine, i-ai spus să Te iubească cu toată ființa lui, și apoi i-ai spus să nu fure, să nu mintă, să nu ucidă, să nu se lăcomească și să nu se desfrâneze i-ai spus celui ce Te iubește. O, cum să-i fi spus Tu aceste porunci ale celor ce Te iubesc pe Tine, cum să le fi spus celor ce nu Te iubesc? O, nu la aceia le-ai spus Tu acestea toate, ci le-ai spus pentru cei ce Te iubesc, și cărora le-ai spus: «Să iubiți pe Dumnezeu din toată ființa». Cei ce nu împlinesc porunca iubirii de Dumnezeu, aceia nu le împlinesc pe celelalte porunci, iar cei ce Te iubesc nu calcă poruncile Tale, Doamne, Fiule al meu. Nu Tu ești judecătorul, ci poruncile Tale îi judecă pe cei ce nu le împlinesc, iar lumea este judecată în ziua când aceste porunci au fost scrise de mâna Ta pe pământ, Cuvântule Doamne. O, cine este cel ce Te mai iubește? Cine nu fură? Cine nu minte? Cine nu ucide? Cine nu e lacom? Cine mai este curat? Cine, Doamne, Te mai cinstește pe Tine nefăcându-le pe acestea pe care Tu le-ai oprit și pe care omul le-a dezlegat peste el? O, cine se mai bagă la greu pentru Tine? Cine este cel ce nu se cruță pe sine ca să fii Tu adevărat în cuvânt peste om?

e vremea Scripturii înnoirii lumii și a omului cel nou, cu duh dătător de viață, după chipul și asemănarea Mea, și e vremea pământului curat pentru cei curați de pe el, că scrie în Scripturi de cer nou și de pământ nou, și de cei drepți, care vor fi cu vecia pe pământ și cu slava Mea cea fără de sfârșit cu omul, căci cu mare iubire l-am făcut pe om și cu mare fericire M-am odihnit în el după ce l-am făcut, și apoi, după ce omul s-a smuls din Mine, Eu l-am strigat de pe munte și i-am zis: «Adu-ți aminte, omule, de odihna Mea și o cinstește pe ea și odihnește-Mă în ea și te odihnește în ea, că e ziua Domnului tău întru tine».

Iar acum, la sfârșit, îl strig cu foc pe om și îi zic: omule, o, omule, scoală-te din odihna ta și așează-te în odihna Mea, că M-ai obosit amar, și Mă scutur de oboseală și Mă scol și te întreb de odihna Mea. O, ce ai făcut, omule? O, până când, omule? Răspunde-Mi! Până când? A venit vremea să-Mi dai acest răspuns, căci îngerii plâng amar pentru depărtarea ta de Dumnezeu, iar pământul geme sub greutatea ta, și tu ești mai greu decât pământul, și geme pământul și Mă roagă să-l scutur și să-l mătur și să-l spăl și să-l netezesc pentru vremea cea mare, pentru ziua cea mare a izbăvirii lui și a fiilor lui Dumnezeu, căci pământul a așteptat pe fiii lui Dumnezeu, după cum era scris în Scripturi să fie, și iată, este și s-a adeverit Scriptura fiilor lui Dumnezeu pe pământ între oameni. Iar Eu cu glas de tunet Mă port de la margini la margini și strig în lung și în lat pe omul de pe pământ și îi aduc vestea împărăției cerurilor, care vine din cer pe pământ pentru împlinirea Scripturii de cer nou și de pământ nou pe pământ, și îi aduc omului de veste împlinirea Scripturii descoperirii fiilor lui Dumnezeu. Amin.

O, fii ai oamenilor, auzit-ați voi de Scriptura descoperirii fiilor lui Dumnezeu? Dar voi, cei care v-ați așezat peste oameni în numele Meu, mai știți voi că ați citit în Scripturi despre taina fiilor lui Dumnezeu, care sunt așteptați de toată făptura cea dintre început și sfârșit? O, în zadar fugiți voi de venirea Mea, că iată împlinirea Scripturii descoperirii fiilor lui Dumnezeu. Amin.

Eu sunt Cel ce am luat dintre oameni și Mi-am făcut fii și i-am pregătit cu cuvântul și i-am făcut sfinți cu viața și cu credința și cu fapta și cu iubirea și i-am numit fiii lui Dumnezeu în mijlocul fiilor oamenilor și le-am dat pe brațe cartea judecății făpturii, căci cu ei o scriu pe pământ, și o așez înaintea oamenilor spre judecată, căci Eu acum două mii de ani spre judecată am venit în lumea aceasta, ca să-i fac să vadă pe cei ce nu văd, și să le arăt întunericul lor la cei care zic că văd. Și tot așa lucrez și azi, și tot așa vin și azi la cei ce văd, ca să-i fac de rușine pe cei ce nu văd, dar se fălesc că văd. Dar cel ce vede, Mă vede și pe Mine, și vede și venirea Mea, căci la acela Eu vin și îmi fac casă la el și cinez cu el și Mă arăt lui, după cum Eu am făgăduit prin Scripturile Mele cele de acum două mii de ani. Și iată, vin cu cuvântul și cu focul, ca să curățesc cu ele, iar tu, omule, vei alege. Eu voiesc să-ți fac bine cu cuvântul prin credința ta în venirea Mea cuvânt pe pământ, pentru pregătirea ta cea pentru venirea Mea, pentru hăinuța ta cea de la Mine, omule, iar dacă tu voiești să nu-ți fac Eu bine cu cuvântul Meu care vine spre tine din Mine, atunci tu vei iubi focul în care stai, și el se va aprinde peste tine și te va zdrobi, că e vremea judecății făpturii. Amin.

Plâng îngerașii la Mine de mila omului, că a venit vremea judecății și plâng îngerașii de vremea aceasta, și omul nu plânge. O, cum să-l fac Eu pe om să plângă mai înainte de ziua Mea cea mare? Iată, omul nu mai știe de îngerașul Meu, iar îngerii cei răi, care au căzut din cer, se luptă de atunci, de la căderea lor, și până azi, ca să-l împiedice pe om să se întoarcă în rai și în viața lui cea veșnică, acolo unde nu este durere, ci este mângâiere fără de sfârșit pentru om și pentru Mine cu omul, căci Eu fără om sunt numai în suspin și n-am casă fără om, căci casa Mea este omul, iar casa omului este raiul Meu pe care l-am făcut pentru om și pentru Mine cu omul în care Eu Mă odihnesc cu odihna Mea.

O, omule, ia-ți solzii de pe ochi și vezi venirea Mea, și ia-ți solzii de pe urechi și auzi strigarea Mea cu care ies înaintea ta cu fiii Tatălui Meu, cu fiii cuvântului Meu, cu fiii lui Dumnezeu, omule pribeag. Mă port după tine cu ei, ca să Mă iei de la ei, că Eu Mă dau lor pentru tine, iar tu să Mă iei de la ei, că Eu vin cu cuvântul și cu focul, și tu vei alege ce vei lua. Ia cuvântul, și te gătește prin învățătura cuvântului Meu. Nu lua focul, căci focul va fi pentru toți cei păcătoși care nu vor lăsa păcatul cel sortit pentru foc.

Cercetați poruncile Mele. Dar cum se face această lucrare de cercetare a poruncilor? Iată cum: orice clipă și orice faptă a ei vă învață ea însăși ce aveți de făcut cu ea, după poruncile Mele. Dacă omului îi vine în față faptă de neiubire de Dumnezeu și de semenii lui Dumnezeu, faptă de furt, faptă de desfrânare, faptă de minciună, faptă de ucidere, faptă de lăcomie, faptă fără porunca Mea cea din lege, atunci omul este învățat de însăși clipa faptei ce are de făcut, după porunca Mea și nu după fapta care-i vine în față, și fericit va fi acela în faptele sale și se va păzi fără pată din partea lumii.

Omule, adu-ți aminte de porunca Mea, că așa ți-am spus: «Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți». Eu sunt aproapele tău. Amin, amin, amin. Cine altul poate fi aproapele tău, omule? Vin spre tine să-ți desfac înțelepciunea și să-ți destup mintea ca să înțelegi. Omul s-a făcut păcat pentru om încă de la începutul omului. Cine poate fi aproapele omului? Eu sunt aproapele tău, omule. Adu-ți aminte de porunca Mea spusă peste tine: «Iubește pe aproapele tău ca pe tine însuți», iubește-L și pe El, nu numai pe tine, că așa ți-am poruncit: iubește-L și pe El. Amin. întoarce-te cu fața la El, căci te așteaptă să-I fii aproape și să-I legi ranele și să-L iei în casa ta, că El este Omul raiului, aproapele tău, omule care ai pierdut raiul. Omule, te-ai iubit pe tine însuți, dar ascultă porunca: iubește-L și pe aproapele tău. El stă căzut sub povara păcatelor tale, care au ieșit de la iubirea de tine, dar oprește-te și ridică-L, că este aproapele tău și e căzut între tâlharii vieții tale, omule căzut din rai. Tatăl Meu M-a luat de lângă Sine și M-a trimis spre tine pe pământ, că rătăcești fără țară și nu mai știi calea. Fiul rătăcit s-a întors la tatăl său. Așa am spus Eu să facă omul, și i-am hărăzit întoarcere când am spus așa. Eu sunt Omul raiului, Omul Cel din cer, întrupat pe pământ între oameni ca să fiu aproapele omului cel rătăcit de Tatăl său, Dumnezeu. M-am coborât din cer ca să-l hrănesc pe om cu fructul iubirii cerești, ca să afle omul gustul cel de la început, gustul raiului, gustul pe care l-a avut omul până să rătăcească de Tatăl său, de Făcătorul său.

Omule, păcatul îți spune ție „tată” și Eu văd și aud din cer și de pe pământ cum păcatul te numește tată al lui. Omule, spune-I tu „Tată” lui Dumnezeu, ca să audă păcatul tău și să nu-ți mai zică „tată”. Numește-L Tată al tău pe Dumnezeu și mărește în tine numele Lui, ca să scapi de minciună și de rodul ei și de plata ei, căci păcatul te ține rob și te hrănește cu iubirea lui ca să nu mai afli ce este iubirea, dar tu scutură-te și adu-ți aminte de porunca Mea, că așa ți-am spus: «Iubește pe aproapele tău ca pe tine însuți». Eu sunt aproapele tău. Vin să-ți fiu aproape și să te hrănesc, și te învăț să mănânci și să fii din cer, precum ai fost la început. E minciună iubirea ta, omule. Iubirea de tine te-a făcut fiu rătăcit de Tatăl tău. Iubirea ta trebuie să fie iubire de Dumnezeu, că așa ai fost creat la început, dar Eu te strig: vino spre început! Amin.

O, greu îmi deschide omul! Omul nu Mă mai cunoaște, că mulți dumnezei au ieșit din om și s-au așezat peste el, dar Eu, ca un Creator și ca un învățător ce sunt, umblu cuvânt, umblu strigând de la o margine la alta, că vreau să-l fac pe om să se uite la Mine, și apoi să întindă mâinile spre Mine și să Mă știe de Dumnezeu.

M-am făcut Om din cer între oameni ca să-i fiu omului aproape și să-i amintesc să-L iubească pe Dumnezeu din toată ființa, și pe aproapele său ca pe el însuși, căci am venit să-i fiu omului aproape și să-l scol spre iubire și să-l întorc în țara iubirii și să-l nasc pentru ea, pentru țara lui cea din început. Amin, amin, amin.

Eu îi spuneam mereu lui Israel să împlinească poruncile Mele ca să fie viu. Cine nu împlinește poruncile Mele, acela este un om îngâmfat, neaplecat, neatent, iubitor de dreptate pentru sine, om alunecos prin îngâmfare, dar poruncile Mele sunt dulci și sfinte pentru sufletul omului cel curat cu inima și cu mintea, că nu poate un așa om să le dea de la el, că ele sunt miere cerească și sănătate de suflet și de minte și mângâiere pentru omul cel curat prin ele. Cel ce nu împlinește poruncile Mele, acela se face om ascuns în sine, căci neîmplinirea lor se face rușine peste om. Iar cel neascuns în sine, este omul care iubește pe Domnul și legile Sale. Amin.

Cel ce nu împlinește poruncile Mele aduse pe pământ prin slujirea îngerilor, acela se face om ascuns în sine, iar neîmplinirea Mea în om, se face rușine peste om, și omul se ascunde ca să nu-i fie rușine de ceilalți oameni, și aceasta este lucrarea îngerilor răi, care au căzut din cer. Vă spun vouă acestea, copii și copilași ai poporului sfânt, ca să vă deprind cu neascunderea, tată. Cel neascuns este cel ce iubește legile Mele împlinindu-le cu atenție și cu iubire și cu patimă, fiilor. Să fi fost patimă în om dorul de poruncile Mele, și atunci omul căuta cu ele, căuta cu căutarea sa pe Domnul și vorbea mereu cu Domnul și se ruga Domnului pentru legea cea sfântă peste el. Cel ce iubește legile Domnului, acela strigă cu dor: „Vino, Doamne iubite, căci cuvintele Tale sunt miere dulce!“. Amin.