2.5. Strămutarea sărbătorilor sfinţilor

Oamenii folosesc zilele de serbare ale sfinților ca să-și petreacă praznicele lor, nu pe cele ale sfinților, căci sfinții nu mai sunt la locul lor serbați, și nu mai au sfinții zilele lor de serbare pe pământ cu oamenii. Oamenii au clătinat de la locul lor vremile sfinților, și nu vor să se întoarcă cu pocăință ca să-și recunoască păcatele și rătăcirea lor de la adevăr.

Biserica lui Hristos are trăire creștinească și sărbătoare creștinească, dar iată, biserica românilor a voit să fie lăsată de capul ei și și-a stricat serbările, iar vremile cele sfinte le-a strămutat de la locul lor și numai biserică nu este ea, că este biserică fără sfinți, de vreme ce și-a sucit zilele sfinte și nu mai sunt la locul lor și în dreptul sfinților lor, căci fiecare clipă își are binecuvântarea ei și fiecare zi își mărturisește pe sfinții ei.

Să se așeze la locul lor sărbătorile Mele și ale sfinților Mei, că iarăși strig cu acest strigăt peste neamul român pe care-l vreau creștin pe pământul dreptății Mele. Eu am făcut din pământul român pământul cuvântului Meu, pământ al dreptății, căci cuvântul Meu este dreptate pe pământ, și voi face din pământul român pământ al creștinilor, iar creștini sunt cei ce au trăire ca a Mea și nume ca al Meu.

O, poporul Meu, am venit la tine ca să-ți măsor făptura. Lumea se bucură cu mâncăruri alese, cu carne de porc și cu băuturi tari, și zice că sărbătorește nașterea Mea. Dar lumea taie porci și vaci și oi și păsări ca să mănânce și să petreacă serbarea ei, și nu așa sunt serbările Domnului cu omul. Acum trebuie să fie vreme de post până la ziua de serbare a nașterii Mele, iar tu, Românie, tai porci și faci sânge în vreme de post. O, nu se face vărsare de sânge în vreme de post, că e vreme de post și de cumințenie și de sfințenie pentru pregătirea ta în întâmpinarea serbării nașterii Mele. Ai scos două duminici de la locul lor, căci te-ai crezut că poți să întorci vremurile, și le-ai întors, după cum este scris în Scripturi: «Se vor încumeta să schimbe vremurile».

Să știi, Românie, să știi că nu s-a terminat postul pentru întâmpinarea serbării nașterii Mele, și tu calci orânduielile sfinților, și sunt supărați pe tine sfinții și părinții tăi și îi aud mereu zicându-Mi:

– Doamne, până când ca să așezi puterea noastră la locul ei? Doamne, voim să facem bine oamenilor, și oamenii ne-au făcut rău. Doamne, răscumpără locurile noastre, căci antichrist ne-a dat afară din biserică și ne-a luat locul și haina și casa, iar biserica e fără sfinți, și ea nu știe boala ei, nu știe de unde vine suferința ei. Doamne, dă duhul treziei peste cei ce cârmuiesc peste neamul Tău român, ca să așeze împărăția cuvântului Tău la locul ei și să-i spună lui antichrist pe nume și să răscumpere locașurile Tale cele cu sfinți în ele, căci antichrist ne-a scris pe noi pe ziduri, iar pe el, pe scaunul Tău și al nostru, Doamne!

Am întărit prin strămoșii cei sfinți patru vremi de post, ca să fie biserica o casă tare cu patru stâlpi tari și întăriți prin post și prin veghe de suflet, iar oamenii cei care s-au așezat slujitori ai Mei pe pământ, au scos din rădăcina lui pe unul din cei patru stâlpi, și au făcut stricăciune peste orânduiala cea tare. Dar pe tine, poporul Meu, te-am întors cu fața spre părinți, ca să fii ocrotit în ziua cercetării, că oamenii s-au încumetat să schimbe până și vremile, iar glasul sfinților din cer Mă întreabă mereu: «Doamne, până când?», dar Eu le-am spus mereu să aibă răbdare până la plinirea vremilor, până la plinirea numărului sfinților Mei, până la cei mai mici ai Mei. Amin.

Pe vremea trupului Meu, Eu am iubit postul și rugăciunea către Tatăl. La fel și Maica Mea, la fel și sfinții Mei. Postul trebuie să fie însoțit de rugăciune, și rugăciunea trebuie să fie însoțită de post. Dar scris este în Scripturi și în prooroci că în zilele cele de pe urmă puterea bisericii, puterea poporului sfânt va fi ruinată de la locul ei. Scris este în prooroci că în zilele din urmă când se va isprăvi de strivit puterea poporului sfânt, atunci va lua sfârșit împlinirea Scripturilor cele pentru venirea Mea.

Postesc oamenii postul nașterii Domnului, și sunt patru vremi de post pentru sărbătorile cerului pe pământ. Este apoi postul în care oamenii se pregătesc pentru serbarea învierii Mele. Este postul cel pus înaintea serbării sfinților apostoli, și este apoi postul cel pus înaintea Măicuței Mele, și sunt patru vremi de post, așezate de părinții și de sfinții care au întărit biserica Mea pe patru stâlpi tari, dar unul din acești stâlpi nu mai este. Era scris de proorocul Daniel că puterea poporului sfânt va fi sfărâmată, iar oamenii bisericii de azi nici gând nu au să se întoarcă cu fața spre părinți și să-i întoarcă pe părinți cu fața spre ei ca să nu vin să lovesc cu blestem fărădelegea și pe fiii ei. Postul cel de dinaintea sărbătorii sfinților apostoli nu mai este, că oamenii s-au încumetat să schimbe vremurile, după cum era proorocit că va fi să fie. O, nu se poate această fărădelege peste biserică. Până când? O, până când, oare? Strig cu glasul sfinților, și sfinții strigă peste pământ prin cuvântul Meu: «Până când? Până când? O, până când, oare?». Eu am măsurat altfel vremea pentru om. Eu am zis o seară și o dimineață măsura zilei, iar oamenii au dărâmat măsura Mea. O, unde sunt serbările sfinților? Până când această fărădelege?

O, popor român, n-ai mai vrut să fii român adevărat, n-ai mai vrut. Unde sunt zilele tale de serbări cerești pe pământul tău? De ce, tată, te-ai încântat? De ce, tată, ai fost nepăsător? De ce, tată, nu mai ești creștin, creștin adevărat? Au trecut șaptezeci de ani peste tine de când ți-ai stricat credința ta cea din strămoși, și după șaptezeci de ani Eu am așezat la loc serbările cerești pe pământul tău, și te-am vestit, tată, să te întorci cu fața spre strămoșii cei sfinți, care strigă la Mine: «Doamne, până când?». Vreau să te iert, poporul Meu român, că tu ești poporul Meu la care vin la a doua Mea venire. Vreau să fac act de împăcare cu tine pentru acest păcat săvârșit împotriva sfinților Mei și ai tăi, împotriva strămoșilor, tată. Vreau să te iert. Amin. Ia aminte ce-ți spun, că la sărbătorile tale mari, cei mari de peste tine întocmesc când și când act de iertare pentru mulți vinovați care au greșit împotriva legii. Așa și Eu voiesc să fac la sărbătorile Mele. Vreau să te iert, poporul Meu român. Ție îți poruncesc cu poruncă cerească: întoarce-te cu fața spre părinți și așează la locul lor praznicele sfinților Mei, că am așezat în mijlocul tău început nou și piatră de aducere-aminte și de împăcare cu cerul, și tu n-ai înțelepciune ca să pricepi vremile Mele și împlinirea lor.

Să fie patru vremi de post, căci așa este din părinți. Amin. Să fii român, poporule român. Să fii român, tată, și să fii creștin, fiule român. Amin. Sulul zilelor căzute din numărătoarea ta, stau sul înaintea Mea spre mărturie împotriva ta, că tu ai fost înșelat de neam străin și n-ai fost cu veghe înaintea Mea. Dar vin cuvânt spre tine și zic: întoarce-te și fii popor adevărat înaintea Mea! Nici un popor n-a fost atât de lovit în credința lui, în legea lui cea sfântă, nici unul mai lovit ca tine. O, nu e bine să dormi. Veghează, tată, veghează de acum, ca să nu mai vină tâlharii de suflet și să-ți vândă sufletul tău în vremea nevegherii tale.

A venit vremea să te iert, țară cu Mire și mireasă. Eu sunt Mirele, și am în tine popor mireasă și cuvintez peste el pentru tine, țara Mea de nuntă. Trezește-te și fă voia Mea și fii nuntașa Mea, că am în tine taina Mea, venirea Mea în cuvânt peste tine. Și iarăși îți zic: scoală-te și umblă și stai cu veghe înaintea Mea, că sunt în tine cu venirea Mea, și din tine Mă vestesc peste tot pământul și neamul de pe el, Mă vestesc din tine întru venirea Mea. Amin.

Se roagă strămoșii pentru tine ca să nu uiți serbările strămoșești, și să te așezi în ele, și să le așezi la locul lor, țara Mea creștină, căci măsura facerii așa a lucrat când am așezat semnele vremii. Am lucrat cu măsură când le-am făcut pe toate, și rosteam când lucram facerea la început, lucram și ziceam: «Am făcut», și a fost o seară și o dimineață pentru fiecare facere din cele ale facerii. Asta e măsura: o seară și o dimineață, și nu cum măsoară omul timpul ca să schimbe vremurile de la locul facerii lor.

Omul a schimbat hotarul facerii și praznicele care vin din strămoși. Eu sunt Cel ce am făcut vremile și semnele vremii, și omul a schimbat semnele vremii de la locul lor, și când le-a schimbat, a uitat că măsura este ziua, o seară și o dimineață, și se numește ziuă măsura. Eu sunt Cel ce am făcut luna spre vremi și soarele care-și cunoaște apusul său. Eu sunt Cel ce am pus întunericul și s-a făcut noapte ca să iasă fiarele și să mugească și să ceară de la Mine hrană. Eu sunt Cel ce răsar soarele și adun fiarele în culcușurile lor, iar omul iese la lucrul său și la lucrarea sa până seara. O, cât M-am mărit Eu în lucrările Mele, și omul a uitat, și s-a sculat și a schimbat vremile și a zis că este el. Omul s-a făcut Dumnezeu și a zis că este el, dar măsura Mea este ziua, o seară și o dimineață, și acestea nu s-au mutat de la locul lor și își cunosc hotarul. Numai omul nu mai iubește facerea Mea și semnele vremii, că făcut-am luna și soarele spre vremi ca să știe omul măsura și să n-o mute de la locul ei și să prăznuiască serbările Mele la locul lor. Și am făcut încă un semn al vremii, căci am înviat în ziua întâi a săptămânii, și această zi a rămas la locul ei, și o vestesc pe ea semnele lunii, căci am pus luna spre vremi, și soarele care-și cunoaște apusul său.

că biserica de pe pământ care poartă numele Meu și haina Mea, ortodoxia căreia i-am zis Eu două mii de ani mireasa Mea, s-a lepădat de Dumnezeu. Voiește să se lepede de Mine, dar Eu spun că s-a și lepădat, că n-a fost de două mii de ani o mai mare schismă peste biserica Mea ca aceea care a fost acum șaptezeci de ani când s-a împlinit Scriptura aceea care spune: «Se vor încumeta să schimbe și vremurile». Iată, schisma aceea de atunci, a fost lepădarea de credință și de sfinții cei în sobor ceresc serbați, lepădarea de ortodoxia cea din părinți.

O, lumea a călcat în picioare prăznuirile cerești, căci Antichrist a făcut stricăciune peste biserică, și Dumnezeu a răbdat mult de tot și a ascultat plânsul strămoșilor și al sfinților care strigă mereu: „Până când, Doamne?“.

a fost pustiire peste biserică și a fost lungă vremea aceasta de pustiire după ce preoții și arhiereii au făcut zapis cu antichrist și s-au lăsat ca să fie dezbrăcați de Duhul Sfânt, iar cei de după aceea, care au lucrat zapisul, n-au mai văzut lucrarea cea goală și trupul cel gol al bisericii. Și dacă s-a rupt legătura cu Dumnezeu și cu legea cea din strămoși, această legătură ruptă căreia nu i s-a văzut ruptura și întreruperea ei, această legătură ruptă n-a mai avut lucrare de înaintare ca să aibă Domnul biserică cu preoți îmbrăcați cu Duhul Sfânt, care să lase urmași îmbrăcați cu Duhul Sfânt. Dacă preoția lui Hristos a fost din una în alta, adică din uns în uns, și dacă unsul unei vremi a vândut lui antichrist această haină, și dacă antichrist prin vicleșug i-a șters ungerea, n-a mai fost apoi lucrarea aceea care să țină legătura lanțului cea din uns în uns, și așa a rămas ungerea pentru preoție numai ca o orânduială făcută de oameni, orânduială goală de darul ungerii în preoție. Dar nu numai atâta a fost stricăciunea aceasta și pustiirea aceasta, căci după aceea s-a ridicat lucrarea de stârpire a celor ce n-au ascultat să lepede legile strămoșești, adică să asculte de lepădarea de credință, adică să-și vândă botezul prin zapisul făcut cu antichrist, care a reușit să strămute legea lui Dumnezeu de la locul ei. Și s-a făcut prigoană peste cei ce n-au lepădat ungerea Duhului Sfânt, și au fost închiși și omorâți de puterea întunericului, și puțini a avut Domnul, în ascunzișul inimii lor, care au slujit și au putut lăsa slujirea cea din uns în uns.

a fost vremea strâmtorării de sub fiara roșie, care și-a sfârșit stăpânirea ei și numărul celor șaptezeci de ani despre care scrie în Scripturi. România Mea este țara strălucirilor, care se va vedea răsărind de la Dumnezeu, căci ea a fost robită sub vremea lui Edom, dar vine vremea așezării la loc a împărăției lui Israel, vine vremea să zidim înapoi cele dărâmate, căci fiara roșie și-a întins cortul ei peste biserica Mea și a strămutat de la locul lor vremile și sărbătorile Domnului și serbările sfinților care stau la temelia bisericii Domnului. Iată, urâciunea pustiirii care a intrat în biserica Mea, se scrie și pentru ea sfârșit, și toate vor veni la matca lor. Plâng sfinții din cer și așteaptă să se serbeze iarăși sărbătorile lor, căci acelea sunt zilele cerului și sunt zilele Domnului, care au fost strămutate de la locul lor, și România Mea a călcat peste ele. Dar Mă voi ridica în vremea aceasta și voi spăla pământul României Mele și voi întoarce inima fiilor către părinți, și a părinților către fii, ca să nu vin și să lovesc cu blestem pe cel ce a mai scăpat cu viață.

Eu sunt Domnul puterilor, și de aici încolo Eu sunt,

Vine vremea să așez vremurile la loc, că vremea fiarei roșii Mi-a strămutat de la locul lor vremile Mele și serbările Mele cele cerești. Iată, vin și cu această așezare, ca s-o așez la loc și să mustru cu certare și cu asprime pe cei ce au călcat peste cele părintești care au fost așezate prin sânge de creștin și prin jertfă de temelie pentru credința cea curată, lăsată prin sfinții cei care sunt acum cu Mine, cei care lucrează din cer cu Mine.

… Hai, de acum încolo, înainte cu împlinirea! Dar, ca să nu vă descoperiți, țineți și una și alta în ochii lumii: și stilul cel nou, dar, cu inima fierbinte, pe cel vechi, românesc, iar pentru ceea ce s-a călcat câtă vreme s-a călcat, răspunde acela care a stricat așezările. Răspunde el, pentru că voi n-ați știut până acum.

Că iată, postul sfinților apostoli pe stilul cel nou e de trei, patru zile, dar pe stilul românesc e de două, trei săptămâni. Mult va răspunde cel ce a schimbat, că iată, înainte de judecată a ajuns la rău, iar la judecată va fi să răspundă pentru atâta omenire pe care a dus-o la întuneric. Dacă vreți să țineți și stilul cel nou, Eu vi-l trec și pe acesta, pentru ce n-ați ținut până acum. Dați cezarului ce-i al cezarului, ca să nu te descoperi și să vină împotriva ta, că dacă-i dai și lui ce ai să-i dai, acoperi ce vrei să-I dai lui Dumnezeu.

… Să se caute calendarele vechi, ca să se vadă cum se țin cu adevărat sărbătorile. Să vă luați după Ceasloave, că acelea au mai rămas după voia Domnului. În calendar scriu comuniștii ce vor ei.