2.5. Strămutarea sărbătorilor sfinţilor

Așez peste țara română ocrotirea Mea toată și o împrospătez mereu. Am grijă de ea, că este țara Mea cea de azi și dau mereu s-o așez în veghe, și-i spun ei în zi de Bobotează: Veghează, o, veghează, țară scumpă a Mea! Eu sunt cu împărăția Mea în mijlocul tău și-Mi cern cuvântul peste tine și te țin sub acest acoperământ. Te binecuvintez cu apă de Bobotează și-ți îndemn fiii spre duh de pocăință, că pază de primejdii este acest duh, și podoabă măreață este el peste cel ce îl cuprinde. O, pace ție, în toată vremea pace ție! Eu sunt în mijlocul tău cu cuvântul gurii Mele și-ți gătesc slava. Iată, îți împrospătez duhul veghii sfinte ca să te cureți tu de tot răul din tine și de peste tine, și ca să stea cerul de sfinți acoperământ peste tine, iar Maica Mea să te cuprindă ea sub omoforul ei. Eu, Domnul, sunt acum cu zi de Bobotează în mijlocul tău, și cât aș vrea să vină la loc vremea sărbătorilor, așa cum este timpul lor și locul lor în timp, așa cum străbunii tăi sărbătoreau sărbătorile sfinților, o, țara Mea! O, cât Mă doare că tu azi nu știi de praznic de Bobotează pe vatra ta cu toată casa ta! O, până când?

O, țara Mea cea de azi, o, neam român, nu e ziua Mea, nu e Crăciunul când ții tu Crăciunul, că nu așa l-au purtat strămoșii tăi, iar ție îți trebuia să asculți de sfinți și de părinți, și iată, Crăciunul este cum îl țineau ei, și Mă primeau ei cu această sărbătoare și cu acest nume. Eu sunt Crăciunul, Eu sunt Creatorul și-Mi ziceau Crăciunul strămoșii tăi și erau plini de daruri sfinte, și de aceea Mă iubeau strămoșii tăi, iar tu faci acum ca lumea toată, faci petrecere cu mâncăruri care nu se mănâncă în zile de post de Crăciun.

O, nu pot oamenii să se distreze, să mănânce și să bea când vine ziua cea dintre ani și căreia lumea îi zice revelion. O, a venit omul străin de sărbători sfinte și te-a păcălit și a plecat și te-a lăsat păcălită, o, țara Mea ortodoxă, iar tu ai zis ca el și ți-ai mutat sărbătorile străbune, de parcă tu erai păgână, nu creștină, și n-a avut cine să te apere, să te ocrotească de acest rău, căci capii bisericii te-au vândut neorânduielii, o, țara Mea de azi. Dar tu nu știai ce ți-au lăsat scris strămoșii tăi cei sfinți să faci și să trăiești? Eu, Domnul, te aștept să-ți revii, și de mult te aștept și te privesc, că nu e bine să rămâi după legea omului care a umblat la ceea ce nu era al lui. Să știi că Eu Mi-am așezat la loc praznicele sfinte pe vatra ta și Mi-am zidit biserică vie din fii credincioși și cu frică de Dumnezeu în ei, că nu voiesc să vin și să găsesc peste tot neorânduială în tine, căci adevărata biserică și obște creștină pe voia Mea nu este cea de pe vârf de munte și cu porfiră pentru înveșmântare, ci este cea ascultătoare de Domnul și de părinții sfinți, este cea neștiută, cea nebăgată în seamă de lume, necălcată și neurmată de oamenii lumii, este cea care are preț în ochii Mei și este cea neiubită și cea zavistuită, dar iată ce-ți spun: Vai de biserica cea fără de dușmani, căci ce mai este ea? E fără de preț biserica cea nedușmănită. Aceasta spun Eu acum spre știre peste pământ.

O, Mă uit pe pământ și văd graba oamenilor care petrec mai înainte de vreme sărbătoarea nașterii lui Iisus Hristos. O, numai sărbătoarea Mea n-ar mai petrece-o ea, căci lumea e departe de iubire și n-are cum petrece ea pentru Dumnezeu, dar cine să-i spună ei acest adevăr?

O, îți mângâi duhul și trupul, țara Mea de azi, țara Mea română, căci tu ești țara Mea de azi, și te am de la Tatăl a Mea. Voiesc din tine să încep îndreptarea celor ce s-au stricat răsturnându-se de la locul lor din timp, că Mă doare să văd nedumerire în cer, ba și pe pământ. Se bucură în ziua aceasta fiii tăi de sărbătoarea nașterii Mele și se hrănesc cu bucuria aceasta, țară română, iar când sărbătoarea va veni după adevăr, nu va avea cinstitori pentru ea din mijlocul tău, decât puțini, puțini față de numărul tău cel întreg. Dar Eu voiesc în tine să întorc înapoi la locul lor sărbătorile și să nu mai stai tu în greșeala aceasta, o, țara Mea cea de azi, căci au greșit stăpânii care au stat peste tine și au strămutat de la locul lor din timp sărbătorile sfinților Mei. O, am strigat mult, mult prin acest cuvânt la cei ce pot repara pe cele răsturnate și le-am spus să repare pe cele strămutate de la locul lor, le-am spus să pună la locul lor sărbătorile sfinților, dar auzind nu M-au auzit și nu Mă aud. Eu însă am împlinit aici și am așezat aici la loc praznicele sfinților, după datina lăsată de sfinți și de părinți, și aștept aici, aștept și pe cei neascultători, îi aștept să audă și să asculte și ei, ca să se întoarcă apoi spre ei inima părinților, după ce ei se vor întoarce cu inima spre părinți, precum este scris, dacă vor vrea să asculte.

Iată, pe meleagurile Ierusalimului patimilor Mele nu s-a umblat să fie răsturnate sărbătorile și nu se serbează acum sărbătoarea nașterii Mele, dar și în multe alte locuri, tot așa, nu s-a stricat orânduiala aceasta lăsată de sfinți. O, aștept și la tine, neam român, aștept minunea întoarcerii tale spre sfinți și spre părinți, că mulți spun că nu e așa de mare greșeală această strămutare de la locul lor a zilelor de prăznuiri cerești, dar Eu, Domnul, spun că neascultarea de părinți aduce peste fii rod de neascultare. Dar să stea aplecați și să judece drept cei ce au de îndreptat vremile cerului și ale sfinților Mei, iar Eu, Domnul, voi aduce lor apoi binecuvântarea Mea și bucuria ei apoi, căci Eu sunt Cel ce ridic păcatele lor pe umerii Mei, că am putere de la Tatăl Meu să fac aceasta pentru cei ce se întorc de la neascultare la ascultare, ca să creadă ei și să sprijine apoi pe Domnul cu rodul ascultării lor. Amin, amin, amin.

Eu sunt Cel veșnic, și sunt Calea, Adevărul și Viața. Eu sunt viața omului. Mă doare că nu vrea omul să știe că Eu sunt viața lui. Îi doare pe sfinți că toți oamenii uită să-i vadă și să se uite în viața lor cea din mijlocul oamenilor. E durere mare în cer din pricina oamenilor care uită de cei din cer, de cei veniți de pe pământ la cer. E durere în cer că nu știu oamenii începutul a toate și sfârșitul oricărui început, ca apoi să înceapă iarăși și să nu stea lucrarea lui, care iarăși începe.

S-au încumetat oamenii să umble la cele scrise să fie, să le schimbe pe cele ce nu se pot schimba. Sărbătoare de început de an creștinesc se aduce Domnului la începutul acestei luni, dar a venit omul îngâmfat și a socotit el și a schimbat el, ca să nu mai știe omul sărbătoarea începutului de an, și a pus-o el în alt timp și și-a făcut omul petrecere de sfârșit și de început de an după socotința lui, și n-ar fi fost atât de stricăcios aceasta dacă n-ar fi umblat el la cele neschimbate de la locul lor în timp. Și iată ce a făcut omul! A strămutat omul îngâmfat sărbătorile sfinților, a dat de la locul lor în timp datinile și zilele și toate tainele și puterile lor și le-a luat cu totul și le-a pus în alt loc în timp pe mai departe, și n-a făcut bine omul dacă a umblat să strice.

O, a venit pe pământ Dumnezeu-Cuvântul și a reparat El cu cuvântul Său cel rostit peste lucrarea cea stricătoare a omului potrivnic lui Dumnezeu prin lucrarea lui. Te-am pregătit pe tine, poporul Meu, și te-am înștiințat că trebuie să așezăm la loc pe cele strămutate de om de la locul lor în timp. Tu M-ai primit și M-ai ascultat și am reparat Noi și cu voi și am așezat la locul lor zilele sfinților în timp, iar Eu vin acum cu sfinții și așezăm pe pământ zile de sărbători neschimbate, și iată câtă putere are cuvântul Meu, care-și face loc să grăiască peste pământ și să repare pe cele stricate de om, și de atunci tu M-ai ascultat, și Eu te-am ascultat, și unii pe alții ne primim când este ascultare de Dumnezeu.

E bucurie că pot să vin pe pământ cuvânt cu sărbătorile cerului, dar e și durere, căci pe pământ nu e precum în cer, nu e voia Mea pe pământ. Sunt clătinate de la locul lor praznicele celor din cer. În țara Mea română n-au mai rămas la locul lor zilele de praznic ale celor din cer. În neamul român nu mai e de mult ca în cer, și e de două ori sărbătoarea nașterii Domnului, de două ori Botezul Domnului, de două ori toate, nu ca în cer o dată pe an fiecare sărbătoare, dar Eu, Domnul, sărbătoresc cu străbunii acestui neam, o dată cu cei din cer așez sărbătorile pe pământ dacă am putut să-Mi fac stăuraș și să-Mi așez în el ca și în cer orânduiala a toate, că a venit vremea să îndrept pe cele clătinate și am putut aceasta cu cei credincioși, care M-au primit să le fiu Dumnezeu, precum în cer le sunt sfinților Mei.

Cuvânt cu durere spun acum, Mieluțule al Tatălui și Domnul meu cel blând, că praznicul Bobotezei este acum, iar neamul român l-a luat și l-a mutat mai devreme, că a ascultat de sfatul proorocului mincinos și a făcut neamul român acest păcat, păcat înfierat de strămoșii cei sfinți să nu se facă în neamul creștinesc. O, până când vor sta tot răvășiți și tot despărțiți de părinți fiii acestui neam? Iată, nu și-a păzit credința cea străbună acest neam născut creștin și nu făcut creștin. A venit proorocul mincinos și și-a pus peste el pecetea și n-au mai păstrat calea cea bună fiii acestui neam, căci s-au abătut și au primit minciuna. O, mai e mult, Doamne? Mai e mult așa? O, strigă la ei, strigă Tu, așa cum strigam eu la Iordan și fă-i să-Ți audă buciumul Tău jalnic și strigarea cu jale după ei ca să se întoarcă spre ascultare și să întoarcă la loc sărbătorile sfinților așa cum le-au lăsat lor străbunii lor, căci cei ce vin după Tine ca să strice sunt furi și tâlhari, așa este scris.

O, e zi de praznic de Bobotează. Treziți-vă, creștini români! În cer între sfinți e astăzi Boboteaza Domnului. Precum în cer, așa și pe pământ să fie, că așa este scris. Amin. O, sunteți dezbinați. Nu așa a lăsat Domnul să fiți. Întoarceți-vă și împăcați-vă cu străbunii care plâng la Domnul și cer pentru voi învierea în credință, că Unul este Domnul, și tot una să fiți și voi în numele Lui. Amin.

O, Doamne, facă-se voia Ta precum în cer așa și pe pământ peste neamul român. Eu Te mărturisesc în ziua aceasta cu praznicul Tău de Bobotează și dau de știre că în cer se prăznuiește acum acest praznic, nu cum face neamul român acum pe pământ. O, cum să mai ai tu puteri asupra lui satana, neam român, dacă tu nu asculți pe părinți și pe Domnul?

O, Doamne, facă-se voia Ta peste neamul român. Tu ești Cel ce poți să voiești și să împlinești și să biruiești, Mieluțule blând, Domnul meu Cel așa de blând, așa de blând. Amin.

— Eu sunt Cel ce sunt, Botezătorule al Meu la Iordan acum două mii de ani. Eu sunt Cel ce le grăiesc lor ca nici unui neam de sub cer, dar ce să fac la cei neascultători? Îi strig ca să Mă audă. Ei însă au petrecerile lor idolești, căci slujesc plăcerilor lor. E zi de Bobotează și le deschid auzul ca să Mă ia în ei și să soarbă cuvântul vieții și să fie vii, și îi aștept la izvor și îi aștept, și îi aștept. Amin.

Dau de veste prin glasul Meu bisericii neamului român că acum douăzeci și doi de ani a făcut cerul sărbătoare de biruință pe pământ pe vatra acestui neam. Eu, Domnul Iisus Hristos, cu mare sobor de sfinți și de îngeri și de arhierei din cer și de pe pământ, am așezat cu putere de sus piatră de temelie, și pe ea scaunul de judecată, și pe scaun cuvântul Meu peste pământ, care se face carte scrisă pe dinăuntru și pe dinafară, căci ea se împarte în părți și nu se desparte, căci Eu sunt cartea, cuvântul Meu este ea, și sunt împlinitor prin cuvânt. Amin.

Sunt cu plânsul pe obraz și Mă fac cuvânt de aducere aminte a acestei zile, când după șaptezeci de ani de furt de cele sfinte, Eu, Domnul, am biruit acum douăzeci și doi de ani și am așezat pe vatra neamului român începutul reparării celor stricate de duhul lui satana, care s-a băgat în loc numit sfânt și a dereticat el după planul lui întunecat mersul datinilor sfinte. Furt de cele sfinte s-a numit, și uriciunea pustiirii s-a numit lucrarea lui satana acum nouăzeci de ani peste biserica neamului român, lovită din plin, și cel mai greu între biserici lovită atunci de duhul lui satana. A venit ceata lui satana și s-a înțeles cu mai-marii bisericii acestui neam și s-au strămutat atunci de la locul lor datinile sfinte și au plâns înțelepții și creștinii neamului român și s-au îndurerat adânc de rătăcirea mai-marilor bisericii de atunci, care au încălcat poruncile sfinților, așa cum și azi le încalcă, și rătăcirea este mare, cu fiecare zi mai mare și mai mare, căci este scris să se umple cupa fărădelegii până se va vărsa ea peste cei ce o tot umplu pe ea.

Ca și atunci, Mi-am făcut ucenici și acum și călătoresc cu ei în amintirile Mele cele de atunci și le aduc pe ele aici, la izvorul Meu de cuvânt cu tot cu martorii Mei cei de atunci, căci Dumnezeu este mereu astăzi și unește începutul și sfârșitul, întâlnindu-le în duh de sărbătoare, cele din cer cu cele de pe pământ, căci altfel de sărbători nu sunt cu Dumnezeu, ci sunt fără Dumnezeu și sunt fără sfinți și nu se scrie sus la Dumnezeu și nu coboară pe pământ pe Domnul și pe sfinții Săi în sărbătoare pe pământ cu oamenii, cerul și pământul sărbătorind laolaltă acolo unde Domnul vine și Se slăvește cu slava Sa cea de sus.

Slujitorii de biserici, în loc să îndemne oamenii la post și la veghe cu post și cu rugăciune, ei dezleagă și tot dezleagă peste păcătoși mâncare de mâncat și coboară jos din calendar zilele de post și vremile postului, căci odată cu strămutarea de la locul lor a sărbătorilor sfinților, a căzut unul din cei patru stâlpi ai postului, post care în câte un an abia că mai rămâne din el trei, patru zile, și iată câtă stricăciune a adus peste biserică și peste oameni umblarea la cele ce nu trebuia să se clatine de la locul lor, și nu știu cum s-o dau să deschid inima și mintea celor ce stau mari peste oameni, să facă ei bine lui Dumnezeu și loruși apoi și să așeze la locul lor sărbătorile și datinile sfinte, ca să le plătesc Eu lor cu mântuire pentru ascultare și pentru credință și pentru primire când Eu bat ca să intru la ei și să le cer să asculte de la Dumnezeu.

Dacă neamul român, care a rămas în urmă cu îndreptarea celor clătinate de la locul lor de dușmanii credinței străbunilor și ai sfinților, Eu, Domnul, îl aștept pe el să se ridice tare și să pună la locul lor sărbătorile sfinților Mei și să nu-și spună că nu e păcat să lase așa cum au făcut dușmanii lui Dumnezeu peste el, o, să nu spună așa, ci să îndrepte la loc pe cele clătinate, că nu e bine să stricăm pe cele lăsate de sfinți și de părinți, iar casele neîntărite de părinți nu ajută pe fii pentru binecuvântare ca să le fie lor bine pe pământ, și iată, când lumea petrece în numele nașterii Mele din mamă Fecioară zi de praznic sfânt, Eu și cu sfinții Mei și cu cei ascultători și credincioși pe pământ așezăm sărbătoare de sfinți, și avem la masă serbat pe arhiereul Spiridon, cel plin de duhul umilinței și al iubirii și al iertării și al facerii de minuni, iar când vine ziua de praznic pentru serbarea nașterii Mele, atunci Ne scriem cu amintirea ei în cer și pe pământ, în carte. Amin.

Grăiesc ție în zi de sărbătoare a botezătorului Meu Ioan, dar tu nu mai știi la locul lor serbările sfinților, că a venit omul păgân, și tu l-ai ascultat și ai strămutat de la locul lor din calendar serbările sfinților Mei, și sunt supărați sfinții, tată, căci tu te duci la lucrul tău în sărbătorile sfinților Mei. O, nici o țară, nici un neam ortodox n-a fost atât de lovit cât tine de vrăjmașul sărbătorilor sfinților Mei. Tu ai fost rănită de tot, și nu mai ai slujitori adevărați ai bisericii peste tine, căci sunt toți vopsiți cu roșu și-Mi sunt vrăjmași și nu-ți pot fi ție binefăcători vrăjmașii Mei și ai sfinților Mei. Am lăsat din bătrâni, din vremi străvechi zile pioase de rugăciune și de închinare Domnului, și tu nu vrei să calci pe urmele străbunilor tăi cei sfinți și plini de frică de Dumnezeu pe pământ. O, ei nu lucrau timp de nouă săptămâni după învierea Mea zilele de marți și de joi în grădini și nu-și spălau hăinuțele și așternuturile și nu și le coseau și nu băteau cuie și nu loveau cu mâna sau cu unealta în zilele acestea, și era binecuvântare pe pământ dragostea lor de Dumnezeu și erau ocrotiți de trăsnete și de fulgere și de vărsarea apelor și de grindină, ei și semănăturile lor și toată munca lor. Iată, nu crede omul pe cele ținute de sfinți și de părinți zile de mijlocire la Domnul pentru ajutor și ocrotire din cer peste cele ale lui, și dacă nu crede, ajunge să vadă că nu câștigă nimic dacă nu crede, ci, din contra, pierde tot ce agonisește, și se pierde și pe sine cel ce nu ascultă, și iată, grăiesc cu tine, neam român, în zi de sărbătoare de sfinți, când tu, tată, lucrezi lucrul tău, după predania omului păgân, în loc să ții sărbătoarea sfântului Meu. Ți-am dat ajutor și ți-am trimis veste să primești sfatul Meu și să așezi la loc înapoi sărbătorile sfinților Mei și să nu tălmăcești tu omenește cum socotește omul timpul și zilele, și să te uiți cât de mult aduci tu bătaie peste pământ cu îngâmfarea ta, cu rătăcirea ta de la datinile sfinte, pe care dai să le lepezi rând pe rând, dar aceasta îți atrage suferință, tată. O, rău îți este ție să nu crezi de la Dumnezeu și să te iei după omul păgân, care-ți schimbă pașii și credința și datinile sfinte! Iată suferi, și Mi-e milă de tine și Mă doare că nu Mă asculți, și te doare și pe tine neascultarea ta, și-ți grăiesc ca un tată și te îmbiu să crezi și să Mă primești, că nu voiesc să piară moștenirea ta.

Pe vremea trupului meu ai cuvântat către poporul Tău și ai spus că omul a scos de la locul lor două duminici din calendar, iar serbările sfinților s-au clătinat de la locul lor, și iată, acum s-a împlinit punerea la loc a serbărilor, căci poporul de azi Te-a ascultat. Când Tu ai spus aceasta la poporul Tău cel de demult, n-ai putut mai mult să-i spui pentru această împlinire, căci poporul nu avea credincioșie, nu avea darul umilinței sfinte, care să-l fi așezat pe el să împlinească așezarea la loc ale celor clătinate de la locul lor, sărbătorile cele strămoșești pentru sfinții Tăi. O, ce minunat lucrezi Tu prin popor ascultător, Cuvinte Doamne! Ce minunat lucrezi Tu când nu Te împiedici în om, în necredința omului, Doamne, și ce greu lucrezi când omul îți este hotar ca să nu poți Tu împlini după voia Ta tainele Tale pe pământ!

O, poporul Meu, când lumea cea rătăcită de la adevărul Meu își petrece sărbătorile ei, așa cum zice ea că sărbătorește azi praznicul nașterii Mele, Eu petrec în tine sărbătoarea cea de azi, nemișcată de la locul ei, sărbătoarea arhiereului Meu Spiridon, cel blând și smerit cu inima, cel supus lucrărilor Mele prin el înaintea oamenilor. Acest arhiereu M-a împlinit pe Mine în el, iar Eu am lucrat minunat din cortul lui și Mi-am sprijinit pe el lucrarea Mea între oameni, biruindu-i pe cei necredincioși cărora el le-a arătat faptele Mele prin el, puterea Mea de biruință prin cei credincioși și sfinți ai Mei.