Eu sunt Lumina lumii, Ierusalime. Vin și Îmi deschid porțile și intru cuvânt în cartea Mea cu tine și te învăț să stai în lumina Mea, fiindcă te-am cules din lume și te-am vindecat, ca să vezi apoi, și ca să umbli în lumină, că peste tot e noapte, poporul Meu. Dar tu Mă ai pe Mine de călăuză, și așa tu vezi. Amin.
Vin din nou cu cuvânt de binecuvântare peste tine ca să te pregătești de sărbătoare cu Duh Sfânt în ea, cu mult, mult Duh Sfânt în ea, ca să ia din Duhul Sfânt duhul omului care va veni la sărbătoarea Mea cu tine, ca să dăm omului lumină, ca să-l deprindem pe om să vadă, poporul Meu. Pregătește-te, fiule, și cu multă pace și iubire și hărnicie să lucrezi pentru gătirea zilelor Mele cu tine în mijlocul oamenilor pe care Eu, Domnul, îi voi strânge de la margini la margini în grădina întâlnirii Mele cu omul, grădină în care duhul celor adormiți care așteaptă învierea lor, are acum, la sfârșit de timp, locaș de sărbătoare, iar Eu i-am pus pe cei așezați de Mine călăuză peste tine să le facă lor bucurii cu cuvântul Meu de peste tine, cuvânt pe care îl aud morții din morminte, ca să le pregătesc învierea cu cuvântul, căci cu cuvântul Eu le fac pe toate. Amin.
O, Ierusalime român, cu cuvântul Meu din zilele tale te-am făcut și pe tine, și cu acest cuvânt vreau să-i ung omului ochii și urechile și mintea și inima și dragostea, ca să vadă și să audă și să înțeleagă, și să creadă apoi, și să iubească lumina Mea cu care Eu te călăuzesc pe tine prin întunericul cel gros al vremii de azi, și în care nimeni, nimeni nu mai vede lumina. O, cum s-o mai vadă? Cum, când ei numesc întunericul lumină, ca orbii care nu au nevoie să vadă dacă așa sunt ei învățați, fiindcă nu văd și că nu știu ce e vederea? O, cum să vadă orbii, care nu văd decât întunericul în care ei trăiesc? Au văzut iudeii lumina Mea când Eu, Domnul și Dumnezeul lui Israel, l-am făcut să vadă pe cel orb din naștere? Viața cea fără de Dumnezeu, aceasta numește lumea lumină, și așa este lumea învățată, și nu are cine să-i spună că Duhul Meu Cel Sfânt a grăit prin prooroci și a spus: «Vai celor ce numesc întunericul lumină, și lumina întuneric, și care zic amarului dulce, și dulcelui amar, căci va veni Domnul și munții se vor clătina». Se vor prăbuși cu capul în țărână cei ce își zic că văd, căci cei fără Dumnezeu pe calea lor, aceia nu văd, și sunt orbi și au păcat când ei zic că văd, iar acest păcat rămâne asupra lor.
Eu, poporul Meu de azi, l-am făcut pe orbul cel născut orb să vadă, iar cei de frunte între iudei M-au judecat că le calc sâmbăta, fiindcă am făcut aceasta în zi de sâmbătă, în ziua de sărbătoare a lor, ziua de odihnă a lor. M-au judecat că lucrez, dar Eu am lucrat minune, nu lucru omenesc sau pământesc, iar pe cel care fusese orb și care le mărturisea lor minunea vindecării vederii lui îl judecau și îi spuneau: «În păcate te-ai născut, și tu ne înveți pe noi?».
O, poporul Meu, era atât de orb poporul cel de atunci, care își zicea popor al lui Dumnezeu prin harul părinților lui de la început, prin Avraam, Isaac și Iacov, și prin Moise, ai căror ucenici ziceau ei că sunt! Era orb Israel și își zicea că oricine se naște cu meteahnă, se naște din păcate și în păcate. Cine să-i fi spus lui că nu e bine să judece omul în locul lui Dumnezeu? Dacă omul nu umblă în lumina Mea, cine să-i spună omului? Ucenicii Mei când l-au văzut pe orbul cel din naștere orb M-au întrebat: «Cine, Doamne, a păcătuit? Acesta, sau părinții lui de s-a născut orb?». Iar Eu le-am răspuns și am zis: «Nici el n-a păcătuit, nici părinții lui, ci s-a născut așa ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu, că Eu trebuie să fac până este ziuă lucrările Celui Care M-a trimis pe Mine, căci vine noaptea, când nimeni nu poate să lucreze, iar Eu, atât cât sunt în lume, Lumină a lumii sunt». Amin.
O, Ierusalime român, am venit acum, la sfârșit de timp, în mijlocul poporului român și te-am luat lângă izvorul Meu și ți-am spus să te speli în el, și ca să vezi apoi. Așa te-am învățat Eu pe tine să vezi întunericul lumii, pe care nu-l știu decât cei ce văd. Cum să se poată lăsa omul de păcat când el nu vede din Dumnezeu? Nimic nu înseamnă lumină decât Eu, Fiul lui Dumnezeu, trimisul Tatălui Savaot. Amin. Am venit în lume și am spus: «Atât cât sunt în lume, Lumină a lumii sunt». Dar lumea nu Mă vrea. Nu M-au vrut nici cei de atunci, care au văzut minunea cea cu care Eu am făcut tina în care am scuipat ca să se moaie ca s-o pun pe orbitele celui fără de ochi, și din care Eu am făcut ochi celui ce nu avea ochi. Nu Mă vrea lumea să-i fiu lumină, iar Eu, atât cât sunt în lume, atâta sunt lumina ei. Dar dacă lumea nu Mă vrea, ea este judecată, fiindcă Eu am zis când am făcut ochi celui ce nu avea: «Spre judecată am venit în lumea aceasta, ca cei care nu văd, să vadă, iar cei care văd, să fie orbi».
Tot omul care nu iubește învățătura Mea, este orb. Mai mare păcat între păcate nu are omul, ca păcatul că nu iubește învățătura Mea, ca să vadă apoi și să umble în lumină, fiindcă Eu sunt Lumina lumii, la început și la sfârșit, iar lumina este cuvântul, minunea Mea cu care Eu înviez pe cei morți. Amin.
Ioan, ucenicul Meu cel iubit, a spus mărturisindu-Mă: «La început a fost Cuvântul, și Cuvântul era la Dumnezeu, și Dumnezeu era Cuvântul, și Acesta era întru început la Dumnezeu și toate prin El s-au făcut». Și a mai spus apoi: «Întru El era viața, și viața era lumina oamenilor, și lumina luminează în întuneric, și întunericul nu a cuprins-o». Amin. Și iată ce-ți spun Eu ție, poporul Meu de la sfârșit de timp: la sfârșit, ca și la început, este Cuvântul, și Acesta este întru început și întru sfârșit la Dumnezeu, și toate prin El iarăși se fac. Amin. Și îți mai spun: întru Mine este viața, și viața este lumina oamenilor, și aceasta trebuie să fii tu în mijlocul oamenilor, căci lumina luminează în întuneric, și întunericul nu o cuprinde pe ea. Tu însă poartă în tine viață, căci viața este lumina oamenilor, și aceasta este ceea ce luminează în întuneric, și pe care întunericul n-o cuprinde. Fii atent bine la învățătura Mea de peste tine, căci cuvântul Meu poartă în el viață, poporul Meu. Amin. Eu am luminat în lume cu viața Mea trăită și dovedită în mijlocul oamenilor, iar viața Mea avea în ea putere care depășește vederea și înțelegerea omului cel fără de viață și fără de lumină în el. Viața Mea, plină de Tatăl și de învățătura Lui și ascultarea de El, aceea era puterea și lumina oamenilor, că viața este lumina cea din întuneric, și așa a putut Moise să se facă far și călăuză și om mai presus de omul fără de Dumnezeu în el în mijlocul lui Israel. Ce făcea Israel dacă Eu nu l-aș fi avut în mijlocul lui pe Moise cel credincios, și prin care am călăuzit poporul cu minuni lucrate prin Moise? Căci Eu îi spuneam lui, iar el ridica mâna și se împlinea așa cum Eu îi spuneam să lucreze și așa cum Eu primeam lucru spre lucrare de la Tatăl Meu. Pe Moise l-am păzit mai înainte de a fi și l-am adus în fața lui Israel și l-am făcut vas al Meu și am stat în el cu Duhul Meu și a fost Moise Duhul Meu, iar unde este Duhul Meu, acolo este viața. Aceasta înseamnă viața: Duhul Meu în om, poporul Meu, și aceasta voiesc Eu să am în tine, în trupul tău, care este casa Mea și viața Mea, fiindcă Eu de aceea te-am luat din lume și ți-am dat de lucru și te-am învățat să lucrezi lucrările Mele în mijlocul oamenilor și să fii lumii lumină, poporul Meu, și să vadă lumea viață la tine, iar viața este Duhul Meu în om. Amin.
Tu, poporul Meu, să nu iubești slava pe care ți-o dau ție oamenii, ci să iubești viața, iar viața este Duhul Meu în om. Și dacă pe Acesta nu L-ai avea, n-ai avea viață. Dar tu trebuie să fii lumina oamenilor cu viața ta, și să vorbești cu omul despre viață, nu despre cele de pe pământ, și să rămână omul cu viață în el, nu cu tine în el, căci tu trebuie să fii ucenicul Meu în toate câte tu vestești omului spre lumina lui. Viața Mea în viața ta, Duhul Meu în duhul tău, aceasta îți cer să ai și să fii în zilele de serbare care vin acum din nou, și când Eu iar Mă slăvesc în mijlocul oamenilor cu slava cuvântului Meu și cu tine, că tu ești poporul prin care Eu, Domnul, Mă slăvesc pe pământ așa cum M-am slăvit odinioară cu poporul lui Moise, Israele de azi.
Împrospătez peste tine binecuvântare mare și îți spun că voi aduce în grădina întâlnirii Mele cu omul pe mulți care doresc viața, și care trebuie s-o învețe de la voi, copii ai slavei Mele de la sfârșit de timp. Fiți harnici, fiilor, și nu vă lăsați cu pregătirea sărbătorii mai aproape de ea, ci fiți gata cu ea mai din vreme, ca să fiți cu pace și nu cu oboseală și nu cu zdruncin, fiilor. O, ascultați de călăuza Mea din mijlocul vostru, că e mare și multă lucrarea pe care o aveți de pregătit și de lucrat, iar duhul călăuzei este Duhul Meu. Amin.
Hai, fiilor! Vreau să vă arăt lumii prinți și prințese, fii cerești pe pământ, că nu cei prinți pe pământ sunt prinți, ci acei născuți din cer sunt așa. V-am spus cândva că voiesc să fac din voi feți-frumoși și zâne și să Mă legăn din leagăn în leagăn cu voi. O, numai în legănuț v-aș purta, ca pe cei mici. Numai în cuvânt aș sta peste voi, dar să iubiți cu multul cuvântul, fiilor mici, și să creșteți mici și să vă uitați la creșterea celor pe care îi am Eu așezați de Mine călăuză peste voi, că ei au crescut mici, și mici stau chiar și în fața voastră, numai să învățați și voi să creșteți mici și să stați prunci sub povața cea din cer și de pe pământ, căci Duhul Meu este viață în om, fiilor mici. Amin.
Vă trimit tot ajutorul pentru ca să aveți de sărbătoarea Mea cu voi și cu cei ce vin aduși de cuvântul Meu care cheamă pe om la izvor. Vestiți sărbătoarea. Vestiți-o bine și în sătuțul Meu cu voi. Vestiți, fiilor, și lucrați ca Mine, că aveți între voi Duhul Meu. Amin. Nu uitați să cereți la Mine vreme dulce, vreme caldă, vreme cu soare și cu adiere de vânt și cu cuvânt de Duh Sfânt, și Eu așa voi împlini. Amin. Cereți să fie căldură și răcoare spre mângâierea sărbătorii. Cereți vreme dulce, fiilor, căci îngerii așteaptă fiecare în dreptul stihiilor ca să lucreze pentru Mine și pentru voi la cuvânt. Amin.
Și iarăși voi veni, și iarăși vă voi grăi și voi întări binecuvântarea și pacea și ajutorul și lucrul Duhului Sfânt din voi peste mulțimi. Lucrați cu călăuză și veți vedea ce dulce curg toate câte sunt și vor fi pentru zilele Mele cu voi în popas cu cei ce vor veni la izvor.
Pace vouă, fiilor mici! Eu, Domnul, vă îmbrac în duhul păcii cerești, iar timpul va asculta de voi, și voi, de Mine, fiilor, că și Eu ascult de Tatăl Meu și al vostru, fiindcă v-am dat putere să vă faceți fii ai Lui. Amin. Viață din viața Mea vă dau. Așa să vă arătați voi că sunteți și că aveți, și va vedea omul calea, adevărul și viața, fiilor. Amin, amin, amin.