Bucuria Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, întru îmbrățișare cerească cuprinde așezământul tronului Cuvântului, și pe fiii așezământului ceresc.
Pace dumnezeiască vouă, celor ce stați înaintea acestui tron! Și din această pace să aibă parte toți cei puțini care știu prin credință și prin iubire ca și a voastră să stea în fața Mea așa cum stați și voi, așa, cu același fel de cuget și de inimă întru cele noi, din veac lucrate ca să fie arătate în zilele acestea. Cei ce stau în fața Mea așa cum este astăzi de stat, aceia sunt bucuria Mea și sunt fiii biruinței Mele peste făptură, pentru ca să răscumpere făptura din moarte. Făptura are moarte peste ea prin păcatul cel din fire, tată, din firea cea trupească, măi copii, căci Adam n-a crezut dacă i-am spus să asculte ce-i spun și să nu ia din cele oprite, n-a crezut când i-am spus că dacă va lua va muri negreșit, și asta a fost, că Adam a murit și a rămas această plagă peste făptura cea de la Adam; de la Adam, tată, că Eu pe Adam l-am scos din cer apoi și l-am așezat pe pământ, și a căzut blestem peste pământ din pricina păcatului lui Adam, și a lucrat omul din greu pământul pe care creștea spini și pălămidă, și cu sudoarea feței și-a scos omul hrana, și apoi se întorcea omul în pământul din care a fost lucrat Adam, căci Eu i-am spus lui Adam: «Vei muri, și nu vei trăi dacă nu vei asculta».
Copii ai bucuriei Domnului, iată, neascultarea a lucrat lucrare de stricare peste lucrul Domnului, dar ascultarea repară pe cele stricate întru început. Omul a făcut greșeala neascultării. În rai a greșit omul, și raiul nu l-a mai ținut pe om în sânul său, și omul s-a întors în pământul din care l-a luat Dumnezeu când l-a făcut.
Am ales un popor acum, după trecerea celor șapte veacuri care au fost arătate prin profetul Ieremia, căci el a spus despre Domnul, Cel ce a întemeiat pământul cu șapte vremi și cu șapte peceți. Am ales poporul cel prin alegere cerească și am lucrat încă o dată așa cum am lucrat cu Israel cel după trup, și iată, a venit vremea să răscumpăr trupul făpturii căzute, și vreau să trimit poporul Meu spre lucru. Să fi fost pregătit bine până acum poporul Meu. Să nu mai fi trebuit să lucrez tot pentru el și pentru trupul poporului Meu. Să fi lucrat cu el pentru trupul restului făpturii care n-a fost aleasă și pregătită prin har. Să fi lucrat până acum lucrarea ascultării poporul Meu.
De șapte mii de ani lucrez să repar pe om, să iau moartea de peste el, dar omul n-a dat moartea de pe trupul lui. De două mii de ani am venit și am așezat împărăția Mea cea nouă prin jertfa Mea, căci Tatăl M-a dat ca să mor Eu în locul făpturii căzute și care moare de șapte mii de ani. Am venit acum două mii de ani și omul n-a dat moartea de la el, dar, măi copii, aceasta este lucrarea pe care o face Tatăl Meu prin Mine, și de aceea M-a trimis iar în lume, ca să grăiesc pe pământ lucrarea de nimicire a morții și a iadului și a stricăciunii, tată.
Ce ai înțeles tu, poporul Meu iubit? Ce ai înțeles, tată, prin această lucrare cu care vin Eu de atâta vreme la tine? Vorbesc cu poporul Meu creștin, măi copii ai ieslei cuvântului Meu. Slobod glasul Meu peste voi ca să-l dați poporului creștin spre știre.
Am coborât o carte frumoasă la tine în zilele acestea, tată, și tu, poporule creștin, n-ai auzit-o încă. Vreau să vin cu ea spre urechea ta ca s-o auzi și să lucrezi lecția ei peste tine (cuvântul Domnului din 9 ianuarie 1994, n.r.). Dar iată, n-am lucrători ca să-i trimit spre tine, ca să ia de la Mine și să vină la tine cu cele de la Mine, căci cele de la Mine au acum o mare ordine, și această hrană trebuie lucrată de inimi bine pregătite, ca s-o aducă în poporul Meu și să pună masă poporului Meu. Cum adică, inimi pregătite? Adică inimi curate, inimi ascultătoare, care pot intra în cele venite din cer; adică inimi fără cugete și gânduri trupești; adică inimi care stau sub ascultarea Duhului Sfânt, și în care inimi locuiesc Eu, și am templu inimile acestea, și le sunt Domn dacă ei s-au lăsat deosebiți cu Mine. Eu pe aceștia îi primesc și le sunt tată numindu-i fii și fete, copii ai Mei, tată. I-am deosebit dintre ceilalți, ca să fie pentru ceilalți care nu tot ca și ei Mă iubesc pe Mine, Domnul.
Poporul Meu, nu M-ai iubit, tată, că iată, azi nu mergi cu Mine și pentru Mine. Ai casă și soție și copii și grădini și ocupație, și nu M-ai iubit dacă tu ai atâtea. Dacă Mă iubeai nu aveai nimic, și pe toate le lăsai pentru ca să iei pe tine împărăția Mea, care-ți ținea de cald în vremea frigului, și răcoare în vremea căldurii, și erai bun pentru ca să te trimit acum peste poporul Meu cel mic cu inima, cel slab cu credința. Iată, Eu vin, și poporul Meu e slab cu credința, și dacă e slab cu credința nu-i mai trebuie altă neputință ca să stea slab. Iată, Eu vin, și nu este ascultare de Dumnezeu. Sutașul care a zis: «Doamne, zi numai cuvântul și mi-e de ajuns, că și eu sunt rob sub stăpânire și am sub mine slugi, și zic aceluia să se ducă și se duce, iar celuilalt „Vino!“ și vine și ascultă». Sutașul acela n-avea ce ai tu, și tot a știut să creadă și să caute după Mine, și tu, popor iubit de Dumnezeu, ai împărăția Mea dată ție, și nu pot să-ți zic ție „Du-te!“ și să te duci, sau să-ți zic „Vino!“ și să vii. De ce nu vrei și tu să fii ca acela, tată, ca să-ți spun și Eu ție cum spunea acela slugilor lui? Oare, nu ești tu poporul Meu, răscumpărat prin Sângele Meu și iertat de păcatele tale prin cuvântul Meu, tată? A mai avut cineva în veacuri cuvântul Meu așa cum îl ai tu, atât cât îl ai tu? Și iată, nu asculți de Dumnezeu. Lucrezi neascultare încă, lucrezi ca și până acum. Pe cine să trimit Eu cu cuvântul Meu la poporul Meu cel slab? Afară este frig și n-am unde să-Mi plec capul Eu și cu poporul Meu. E frig afară, tată. Pe unde mai găseam alte dăți vreun colț de adăpost, nu mai am acum, că acolo este acum naștere pentru păcatul morții, nu pentru cuvântul Meu. O, ce împotrivire, ce izgonire dureroasă! Mai rea ca aceea când am fost izgonit de urgia lui Irod, tată. Voi pedepsi această nelegiuire, căci Fiul lui Dumnezeu pribegește și plânge după poporul Său, și n-are unde să-Și plece capul și n-are unde să pună masă și să-Și înmulțească pâinea cerească pentru poporul Său.
Copiii Mei din cetatea Valea Voievozilor, cei ascultători, care au început ridicare de locaș ca să aibă Domnul unde să-Și plece capul! Domnul vă binecuvintează pe voi ca să ajungeți cu grabă la întocmirea întreagă a acestui loc duhovnicesc (Ro-Emaus, Târgoviște, n.r.).
Voi pedepsi pe toți cei care se împotrivesc planurilor Mele și trudei Mele în mijlocul poporului Meu. Trudesc din greu să pot lucra în poporul Meu, și poporul Meu are multe de făcut, n-are de Domnul vreme poporul Meu. O, măi popor iubit, are să te usture, tată, nepăsarea ta de acum. Am să-ți plătesc nepăsarea cu plata ei, creștine care judeci pe Dumnezeu și pe copiii care trag cu Dumnezeu și cu greul lui Dumnezeu. Voi da usturime în parte peste tot pe unde am copii răzvrătiți și împotrivitori și judecători și cârtitori și răutăcioși cu firea și cu purtarea. Voi scula pe mulți cu usturime, ca nu cumva să-i prindă ziua Domnului nevindecați de moarte. Mai am un pic și Mă arăt în fața poporului care nu are inima curată, care are cugete trupești și pământești.
Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu, și cuvântul acesta este al Meu, nu este al tău, creștine necredincios. Cei cerești cu inima vor vedea pe Dumnezeu, dar Eu vă spun că aceia Îl văd pe Dumnezeu. Dar mai am un pic și Mă arăt ca să Mă vadă și ceilalți, și cei care Mă împung acum.
Popor iubit, sunt cu serbarea sfinților trei ierarhi în grădina ieslei cuvântului Meu. Aceștia au fost trimiși de Mine la Verginica după ce ea a împlinit porunca Mea pentru postul de patruzeci de zile în anul 1955. Au coborât din cer acești sfinți și au adus lui Verginica Sfintele Sfintelor, măi copii, și după aceea Eu am coborât cu cuvântul Meu în ea și am grăit poporului cel care avea să se nască din cer prin cuvântul Meu, și l-am strigat pe nume pe acest popor și i-am pus nume nou, nume din cer, nume sfânt și binecuvântat, și l-am binecuvântat, tată, și l-am însemnat cu ungere cerească, și nimeni pe pământ nu are acum dar și har asemenea cu darul și harul acestui popor. Dar cine să priceapă aceasta? Cine, tată, cine? că iată, n-are cine. Nu pricepe acest popor. Nici cel înzestrat cu un pic de înțelepciune, nu mai pricepe nici acela, și s-a întors unul ca acela, s-a întors spre cei din lume dacă Verginica este acum lângă Mine.
O, popor care ți-ai cheltuit puțina credință prin care ai stat cum-necum cu Mine prin această lucrare! O, ce am să te mustru, tată! Am să te mustru cu usturime și am să-ți cer ce ți-am dat. Să știi că nu va fi altfel, și nu vei mai vorbi tot ca acum. Nu știu dacă vei mai putea vorbi ceva atunci. Dar iată ce-ți spun, că n-ai să pieri, tată, și te voi cere din marea necredinței, căci marea va da înapoi pe morții ei, și moartea și iadul vor da înapoi pe morții lor, și voi deschide toate cărțile și vor citi îngerii Mei din cărți, și va începe bucuria și întristarea. Dar cei ce nu vor fi găsiți atunci pentru bucurie, aceia vor îmbrățișa întristarea și vor suferi până ce vor plăti cea din urmă datorie, măi poporul Meu iubit și așteptat la masa credinței, la masa bucuriei, tată. Nu căuta să fii pentru întristare, și intră cu Duhul Sfânt, cu darul și cu harul ce ți-au fost dăruite la nașterea ta prin cuvântul acestei lucrări, căci această lucrare te-a născut pe tine pentru ca să fii fiul cel lucrător al acestui timp ceresc care vine cu Mine. Să nu stai necredincios. Să te apropii bine cu Mine și cu tainele Mele care sunt în mijlocul tău prin cuvânt, și să nu faci lucrarea lui Iuda, tată, că nu mai poți acum să faci nimic rău, fiindcă Eu am ieșit, creștine, am ieșit cu tine, și tu unde ești? Scoală-te, tată, și vino lângă Mine, tu și toată casa ta, și împarte împărăția Mea la cei ce o dobândesc prin credința ta. O, lasă-te tocmit. Ascultarea te va izbăvi de toate păcatele tale, popor mititel, că ești slab și mititel, tată, mititel cu inima și cu dragostea și cu credința. Eu îți dau statură întreagă într-o clipă, dar intră și ia ogor de la Cel ce împarte, și nu mai fă altceva de-acum. Am să vin cum voi putea ca să-ți dau cuvântul cel coborât la ieslea cuvântului Meu. Mă voi sprijini cu cei ce au rămas la lucrul viei Mele și te voi îngriji din nou, copil al viței cea nouă care este pe masă. Și tu unde ești? Vino, să te apropii, să se ocupe mesele, că Eu Mă încing și te servesc pe tine, popor al lui Israel.
Binecuvântată să fie bucuria ta cu Mine, copil credincios al poporului Meu.
Binecuvântată să fie ridicarea ta spre Mine, copil slab și îndoielnic al acestui popor.
Binecuvântată să fie întoarcerea ta la Mine, copil răzvrătit și împrăștiat prin străini și plecat din poporul Meu, că tu ai pecetea acestei alegeri, tată.
Binecuvântare pentru cei credincioși, și iertare pentru cei șovăielnici care se pocăiesc de păcatele lor, tată.
Încă o clipă de har, și voi rămâne descoperit apoi, și voi sta cu voi și vom lucra minuni mai mari decât atunci, așa precum v-am promis atunci.
Pace peste ieslea cuvântului Meu și peste fiii Mei de la gura ieslei Mele! Voi cuvânta pentru împărțirea cuvântului venit pentru poporul Meu. Voi răzbate prin cei ce lucrează lucru spre împărțire, hrană spre împărțire.
Pace vouă de la Domnul și de la sfinții zilei de azi, căci mult se bucură întru această sărbătoare acești sfinți azi serbați, și toate se vor lăsa descoperite spre vedere, și vor fi minuni mai mari ca oricând. Amin, amin, amin.