6.3. Tainica împărăţie a Domnului cu poporul ales; învăţăturile Sale, în duhul ascultării

Toată lumea se hrănește cu carne de animale și de păsări, iar pentru curățirea de păcate nu mai este grijă. Mă doare și Mă doare de șapte mii de ani nedragostea și nerecunoștința omului de la care îndur acestea atât de îndurerat cum sunt și cum aștept vremea luminării să vină peste oameni. Să mai fie vorba de vreme de curățire a sa, nu mai are vreme să gândească și să socotească omul între el și Dumnezeu.

Am venit să Mă nasc Prunc între oameni și să cresc și să primesc moarte pe cruce ca să-l spăl de păcate pe tot omul prin trupul și sângele Meu, și, o, de ai încerca și tu iubirea cea pentru Dumnezeu, omule iubitor de păcat cu viața ta! Iubirea pentru Hristos ține loc de toate dorurile inimii și ale cărnii tale, peste care Eu aș dori să-ți fiu ție Dumnezeu. Când îți mai aduci aminte de Domnul, Făcătorul omului, dai și tu să postești în numele vremilor de post așezate de Duhul Sfânt prin părinții cei sfinți, o, dar dai să te știe și să te arate toți că postești de carne și de mâncăruri, dar nu-ți dă prin minte să postești de păcat și să nu te mai trufești înaintea oamenilor, o, și-ți faci mai rău prin postul tău amestecat cu păcat.
Cel ce postește este senin, este vioi ca să nu se arate oamenilor că postește, ci numai iubirii de Dumnezeu, iar vremea postului te ajută să mănânci mâncare mai vie, să fii mai viu pentru Dumnezeu, să rodești duh de rugăciune, de vorbire cu Domnul tău, de iubire ca a Lui pentru semenii tăi, iar Eu îți spun acestea toate ție, omule.

O, ce frumos este cel mare cu iubirea, ce frumos! Trebuie să-l iubești mult de tot pe cel căruia nu-i ții în seamă greșelile lui, și pe cele asupra ta și care-ți fac rău. O, și de ce să faci acestea din toată inima și simțirea ta? Pentru ca să facă și Dumnezeu pentru tine așa, măi creștine, măi. Fă acestea cu acest gând al iubirii de Dumnezeu și de frați, și cu multă umilință de duh, și te vei mântui prin duhul iubirii din inima ta, și cu care Dumnezeu lucrează pentru tine și pentru cel iubit de tine, pentru mântuirea lui prin iubirea ta, și unul pe altul să vă mântuiți, precum este scris.

«Iertați, și vi se va ierta», iar pentru aceasta trebuie să iubești, omule creștin! În vremea postului de bucate cercetează-te dacă nu cumva ai îngâmfare de multe feluri, sau dacă nu cumva este strâmtorare pentru Mine în tine prin răceala iubirii și prin lipsa umilinței. Fiecare trebuie să aducă rod, să aducă suflete la lumină, la salvare, la credință, la sfințenie pentru mântuire, la dragoste de Dumnezeu. Tu însă dai să dărâmi pe cei ce dau să meargă cu dor spre cer și spre mărturisirea lui Hristos peste cei din întunericul duhului lumii. O, dacă vei face așa, ce vei face fără rod adus, sau ce vei face când vei vedea că ai dărâmat pe alții care ar fi dat să meargă pe cale cu viață plăcută și sfântă spre Domnul?

O, fiilor, îmbogățiți-vă inimile cu duhul blândeții de sus. Inimile blânde au cuvinte dulci de rugăciune, au râu de cuvinte prin rugile lor și cer la Domnul să vină împlinirile făgăduite, și care așteaptă să fie chemate și aduse și așezate pe pământ între oameni. Cerul cel nou și pământul cel nou și Ierusalimul cel nou sunt promise să coboare din cer și să fie între oameni, precum este scris să se împlinească așa la vremea împlinirilor care au sosit pentru ele.

O, ce mult plânset va fi când vor vedea cei mulți cât timp au irosit zadarnic pentru ale lor îndeletniciri și doruri și gânduri trecătoare, când ar fi putut să răscumpere vremea lor cu Dumnezeu, și pe care n-au priceput-o ca s-o câștige pentru veșnicia lor, și iată, și-au irosit timpul vieții dacă n-au căutat să aibă sfătuitor de care să asculte și de la care să ia pentru ei ca să nu-și cârmuiască singuri pașii și ca să greșească așa cum a greșit Adam, care n-a luat pentru el de la Făcătorul său, și și-a făcut voia sa dacă n-a ascultat.

Voi, cei care vă hrăniți din cuvântul Meu cel din vremea aceasta, luați de la Hristos îndemn pentru credință, căci Eu, Domnul, vă sfătuiesc să credeți cu tărie că vine cerul cel nou și pământul cel nou și Ierusalimul cel nou, cetate sfântă despre care scrie în Scripturi că se va coborî din cer pe pământ. Cereți aceste împliniri scrise să vină și să se ivească și să se așeze spre vedere, căci sfinții toți le așteaptă, iar Eu, Domnul, sunt cu ele în brațe și cu tot raiul lor, că M-am dus la Tatăl să le pregătesc, o, fiilor, și iată, prin credința celor credincioși lucrez ca să vină aceste împliniri.

Și acum, pace vouă și multă putere sfântă pentru cele duhovnicești dintre Mine și voi, dintre voi și Mine, fiilor! Fiți sfinți cu iubirea și cu purtarea, și toate să vă treacă prin inimă, acolo unde Eu, Iisus Hristos, vă aștept să vă povățuiesc, așa cum Adam n-a voit să lucreze loc pentru Dumnezeu înăuntrul inimii lui și a pierdut raiul, L-a pierdut pe Dumnezeu și s-a pierdut de tot. Eu însă vin la voi pe pământ, vin peste tot pe unde am de răscumpărat ceea ce s-a pierdut, iar voi, fiilor din cetatea cuvântului Meu, sunteți rodul Meu, sunteți slava Mea cea de dinaintea arătării Mele, și pace vouă cu Mine, și Mie cu voi, fiilor!

Să se deschidă și să se citească Scripturile cele de acum două mii de ani ale venirii Mele, și care mărturisesc împlinirea proorociilor celor despre Mine în vremea aceea când M-am coborât din cer ca să Mă fac om și ca să-L vadă omul pe Dumnezeu și să se întoarcă la viață fără de păcat și să caute cu împărăția lui Dumnezeu pe pământ cu pașii lui, cu viața lui, căci viața fără de iubire de Dumnezeu nu este viață, ci este depărtare de Domnul și de cer și este viață pentru păcat și pentru plata păcatului apoi, precum este scris.

Să se deschidă Scripturile proorocilor din toate timpurile de sub cer și să se citească în ele venirea Mea cea din vremea aceasta și prin care fiii lui Dumnezeu, fiii acestui cuvânt ceresc să-și înmulțească credința și statornicia și iubirea, ca nu cumva dintre ei să-și piardă partea cea de-a dreapta Mea când se vor despărți oile de capre, și iată câtă veghe se cere să aibă cei ce se aleg de-a dreapta Mea, ca nu cumva să piardă chemarea Mea care le va spune: Veniți! O, unii vor auzi: Veniți! iar alții vor auzi: Duceți-vă! dar Eu vin Păstor din cer și povățuiesc, numai să aibă cine să creadă și să asculte povața Mea.

În ziua aceasta de duminică se citește Scriptura înfricoșatei judecăți și mulți vor auzi citindu-se această filă din Evanghelia lui Hristos, numai că este scris în prooroci că toți cei înțelepți vor lumina ca strălucirea cerului și vor fi învățătorii multora și vor fi ca stelele pe vecii vecilor și vor povățui pe mulți pe calea dreptății, căci scris este că la vremea de sfârșit mulți vor fi curățiți și albiți și lămuriți, căci vor cerceta cu amănuntul și va crește știința, dar cu cei nelegiuiți va fi altfel și se vor purta aceștia ca cei nelegiuiți care nu pricep, ci numai cei înțelepți vor pricepe și se vor alege de-a dreapta Mea.

Și acum, voi, cei care luați din izvorul cuvântului Meu pentru credința și mersul vostru cu Dumnezeu, iată, fiilor, căutați știința cea de sus și învățați din Scripturi credința cea pentru cuvântul Meu, cu care vă hrăniți și pe care mintea v-ar șopti să-l puneți la îndoială, dar Scripturile vă spun ca și acum două mii de ani că Eu, Iisus Hristos, am fost și sunt spre prăbușirea sau spre ridicarea multora și un semn care va stârni împotriviri.

Iată ce vă învăț: Dacă veniți spre Mine ca să fiți ai Mei, și dacă nu știți cum se vine și cum se stă și cum să fie cel ce se dă Mie, o, dacă nu puteți să-Mi dați inima ca să stau Eu în ea tot timpul și s-o umplu de iubire pentru Mine, măcar dați-Mi mintea ca să vă pun Eu în ea gândirea cea de la Mine ca să vă gândiți la Mine și să vă fie ea mângâiere, fiilor, căci Eu pentru mângâierea omului am venit și vin cuvânt pe pământ.

O, fiilor, nu ieșiți pentru cele ce le aveți de lucrat pentru voi și pentru Mine, nu ieșiți fără rugăciune, fără să Mă luați și pe Mine și să Mă aveți cu voi pe cale și la lucru, căci lupul e peste tot la pândă ca să vă întindă curse, fiilor. Nu călcați niciun pas fără ungerea cu mir din candelă, începând de la frunte și până sub tălpile picioarelor, iar în trăistuță să purtați apă de agheasmă cu care să vă faceți pârtie tot timpul prin spinii și prin ciulinii care cresc de la păcatele lumii, și vai celor ce nu cred când Eu fac anunț spre popor ca să ia seama bine fiecare creștin!

O, fiilor, e mult mai bine să greșiți la lumină, să greșiți văzut, să vorbiți văzut și auzit ori ce vă vine să spuneți cu cuvântul, și ca să se poată cumva lucra îndreptarea și să nu vă ia lupul urma, și ca să se mai poată lucra cumva iertare și iubire apoi din nou pentru cele neplăcute și pitite la întuneric.

O, nu umblați în noapte, fiilor! Cum adică aceasta? O, măi fiilor, nu vă luați după capul vostru. Nu așa vă puteți da lui Dumnezeu ca să fiți ai Lui, ca să fie El capul, iar voi trupul bisericii Lui. Cei ce au duhul ascultării caută să ia din față lucrarea lor, nu din capul lor, ca nu cumva satana să-i scrie cu cei neascultători și pitiți la întuneric, căci Eu lucrez pentru fiecare din voi prin cei de lângă voi, dar această lucrare o fac numai peste cei care iubesc să umble în lumină, și îi supun pe cei care se supun, iar altfel nu lucrez peste om, căci întuneric este lucrarea lui satana cel nevăzut, și care se sperie de lumină și are lucrare de cârtiță și sapă pe ascuns și se cheamă întuneric lucrarea cea ascunsă, și îl pedepsește apoi pe om această lucrare, smulgându-l de sub ocrotirea Mea, căci Eu nu Mă bag peste satana ca să-l biruiesc când omul face de bună voie pe placul duhului potrivnic Mie și lui, duhul lui satana, duhul întunericului.

Citiți Scriptura, citiți-o mereu ca să crească înțelepciunea ei în voi, și citiți cuvântul care vine la voi din cer în vremea aceasta și vă dă sfat și lucru de lucrat pentru sfințenie și veghe sfântă. Mai mult decât lucrul cu mâna alegeți partea care rămâne și nu uitați că Dumnezeu este dragostea care vine pe pământ și Se face cuvânt și ocrotire pentru fiii cerului, și care știu ai cui sunt.

E zi de duminică și-Mi scutur cuvântul peste cetatea Mea și peste țară și pun sfat ceresc pe masă și spun: Rămâi întru iubirea Mea, Ierusalime nou, poporul Meu cel din români! Rămâi întru iubirea Mea, țara Mea română, cea care rămâne a Mea, cea de la început și până azi, și mereu a Mea! Sunt Dumnezeul dragostei și sunt cu mângâierea și rămâne ea deasupra ta și-ți este ocrotire și te pregătește de slavă mare și de înnoire a ta, iar și iar înnoirea ta, o, țara Mea cea de la Tatăl a Mea. Amin, amin, amin.

Voi, cei ce Mă aflați în acest cuvânt de dor ceresc după voi, luați aminte dacă voiți de partea Mea, în timp ce aveți de toate care vă țin departe de dragostea Mea! Împletiți traiul cu trăirea, ca să nu-L pierdeți pe Domnul Care vă iese în cale ca să vă ocrotească apoi pe cale cu El, căci lupul e flămând și vine și caută loc lângă voi cu năravul lui de lup, lacom după putere, și vă cunoaște după miros. Fugiți de cei cărora le place banul sau puterea, căci banul cade peste om ca pedeapsă și se schimbă în necazuri și durere și strâmtorare, fiilor care căutați cu Domnul pe cale. O, căutați să vrea și Dumnezeu cu voi, căci Eu la aceștia caut și vin, dar cei care-și strâng pe pământ, cu aceia nu stau, o, nu stau cu cei ce nu Mă iubesc așa cum sunt Eu, sărac și umil.

Începuseră să Mă părăsească ucenicii rând pe rând, după ce M-au urmat o vreme și nu au putut înțelege cauza măreață pe care aveau s-o aleagă, lucrarea Tatălui prin Mine pe pământ, o, și plecau apoi pentru alte alegeri și doruri ale lor, iar pe cei rămași, puțini fiind, i-am întrebat: «Nu vă duceți și voi?» O, nu s-au dus, și au rămas cu Mine pentru cuvintele vieții pe care Eu le așezam peste ei pe pământ și Mi-au rămas prieteni.

Duhul statorniciei până la sfârșit, cu el trebuie să înceapă cel ce află cauza măreață, venirea Mea pe pământ cuvânt între oameni, și acela rămâne prieten credincios, așa cum câinele stă plin de supunere și de iubire și cu credincioșie pentru stăpânul său, și este el prieten, și nu lup dușman.

omul este îngâmfat pe pământ în fel și chip, o, și nu stă la format nici sub slava cuvântului Meu, care aduce nașterea din nou a omului, și iată, numai cei ce s-au născut de sus prin cuvântul Meu, numai de aceia am Eu parte pentru lucrările Mele pe pământ, iar ceilalți, care nu primesc și nu stau sub această schimbare și naștere de sus, aceia nu pot pentru Mine, aceia nu rămân, aceia nu se pot lepăda de sine, nu pot să se facă mici ca să pot Eu și pentru ei, ca să le dau și lor naștere de sus, iar cei ce rămân ai Mei și cu Mine sunt numai cei care Mă cunosc în acest cuvânt și cred și merg după Mine și nu stau răzleți, căci își cunosc Păstorul și umblă cu El și după El, iar El îi paște, îi ridică din neputințe, le dă din cer și îi poartă spre izvor și le este Păstor.

E cerul cu ocrotirea lui pe pământ, o, și nu știu oamenii aceasta, iar peste tine, țara Mea de azi, vine Domnul cu cei din cer la tine și-ți lucrează ocrotire și Se vestește cu tine în lucrare ca să audă popoarele și limbile că ai peste tine glasul Meu, Cuvântul lui Dumnezeu, Care te păstorește și te ocrotește cu sfinții în zeci de mii, precum este scris, și iată, se așează praznic de Bobotează pe meleagul tău și voi fi la masă de cuvânt în cetate cu Ioan Botezătorul, căruia atâta M-am tăinuit pe Mine Însumi înaintea lui, vestindu-l despre împărăția cerurilor și despre Cel ce vine cu ea pregătindu-Și calea să Se arate, iar el lua de la Mine și împărțea vestea despre Mine fără să știe că Eu eram, Eu, Cel ce îl învăța pe el despre Împăratul împărăției cerurilor, o, și iată cum se crede când credința vine de la Dumnezeu la om, nu când vrea omul să creadă, și așa Mi-am împlinit, prin credința cea în dar dată atâtea taine, atâtea împliniri, necunoscute ele de cei necredincioși, și care își văd de ale lor chiar și când cred, dar nu se fac ei lucrători cu Mine pentru slava Mea din zilele acestea.

Pace peste cetatea cuvântului Meu și peste voi, care-Mi străjuiți alături cu îngerii cetatea Mea cu voi și împliniți cele pentru îngrijirea ei și pentru calea Mea spre voi cu cuvântul, fiilor. Lumea cântă imnul țării și tot felul de imnuri, dar fiii lui Dumnezeu au imnul credinței, au testamentul fiilor lui Dumnezeu, numai că pentru credință acest imn trebuie învățat bine, ca apoi să înțeleagă creștinul să nu facă păcate care să lovească în crezul lui, ci să rămână un fiu învățat cu Dumnezeu și Căruia să-I urmeze cu adevărat, și iată, povățuiesc pentru credință pe tot creștinul, pe toți cei care poartă numele de creștini și le dau îndemn să învețe cu toată ființa credința și credincioșia pentru Dumnezeu și să spună după adevăr: „Cred întru Unul Dumnezeu, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, cred întru întreita lucrare a lui Dumnezeu prin biserica lăsată de El pe pământ, și mărturisesc și aștept învierea morților și viața veacului ce va să fie”.

O, nu se poate să mai facă păcate împotriva credinței cel care crede în Dumnezeu și în dragostea cu care a venit El pe pământ la oameni, ci, din contra, unul ca acela veghează pentru crezul lui, pentru Dumnezeul lui, pentru Cel ce S-a coborât din cer și S-a făcut Om ca să-l facă ucenic al Său pe om și ca să lucreze el apoi ca și Dumnezeu cu pașii vieții lui.

Fiilor, fiilor, trebuie bine urmat testamentul cel pentru cei păstoriți din cer, pentru cei ce cred în Dumnezeu, în Cel ce S-a arătat cu toate lucrările Sale cele pentru credința care îl va călăuzi apoi pe creștin spre dragostea de Dumnezeu, cu neabatere de pe calea dragostei.

Fiilor, fiilor, las povață nouă și aduc aminte celor ce cred și doresc să-și păstreze înfierea și le spun să învețe deslușit testamentul cel despre Dumnezeu, despre Tatăl, despre Mine, Fiul lui Dumnezeu, despre Duhul Sfânt, despre cele ce va fi să vină prin credința celor credincioși, iar când ei spun: „Cred întru Unul Dumnezeu…”, să-și deschidă bine mintea și inima ca fii ai lui Dumnezeu, nu doar ca să învețe imnul pe dinafară ca pe o poezie, căci în acest testament este mărturisit Dumnezeu și lucrările Sale și puterea credinței, o, fiilor.

Așadar, lucrarea și puterea credinței sunt temelia dragostei de Dumnezeu apoi, căci Eu am venit din cer la oameni și M-am supus ca un om și nu M-am arătat în tot acest timp mai mult ca omul, ba chiar mult mai mic ca orice om, și am fost tăiat împrejur ca un om și am trecut prin toate ale legii, și prin supunere eram Cel biruitor peste timp, o, că numai Dumnezeu știe să Se aplece și să arate aplecare, iar omul trebuie să învețe de la Dumnezeu ceea ce a făcut Dumnezeu.

Dragostea de Dumnezeu, numai ea poate să-l ridice din cădere pe om, numai ea. Cu ea vin s-o împart și s-o vestesc și să-Mi înmulțesc cuvântul și numărul celor smulși de sub înșelarea lui satana și a duhului lumii, căci sunt numai lupi flămânzi peste tot, și mirosul lupului are multe fațete cu care mângâie până doboară prada, iar Eu, Domnul, Îmi scriu cuvântul chemării și lucrez cu cei credincioși mersului Meu cu ei printre oameni și întăresc tot timpul credința lor, și vremea este grea de tot împotriva dragostei de Dumnezeu, căci toți trag cu satana, cu stăpânitorul acestui veac vopsit în multe culori care încântă, și dacă-i spun unui om: „Dă-Mi Mie pe fiul tău, pe fiica ta ca să nu piară ca și lumea”, o, nu s-ar învoi, dar când îi smulge lumea copilul de lângă el spre pierzare și spre păcat, nu se mai poate împotrivi, căci duhul lumii nu cere, ci doar înghite prada cu lăcomie, spre biruință de partea lui satana, și iată, omul nu mai are în mintea lui locaș pentru Dumnezeu ca să-și aleagă viața.

Dar cum să se adune omul în veșnicie cu viața lui lucrătoare spre acest veșnic tărâm? O, iată cum! Amintesc povața Mea dată celor de acum două mii de ani, care căutau sub păstorirea Mea și le spuneam: «De Mă iubiți, păziți poruncile Mele. De vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine pentru purtarea crucii. Cel ce nu lasă pentru numele Meu și pentru mersul cu Mine mamă și tată, frați și surori, soți și copii, averi și ranguri, să nu vină după Mine», o, că nu poate cu acestea să fie cu Mine și al Meu câtă vreme el are atâtea de purtat pe pământ, căci calea spre Mine este dragostea de Dumnezeu cu lepădare de sine, și așa se câștigă țara veșniciei, unde se intră prin lepădare de sine pentru dragoste de Dumnezeu.

O, dar cuvintele Mele de atunci n-au pătruns în mintea și în înțelesul și în inima celor de atunci, care aveau atâtea de-ale lor și nu le mai rămânea pentru Dumnezeu iubirea, iar Eu am spus cum Mă poate avea omul și i-am spus: «Să-L iubești pe Dumnezeu din toată inima, din tot sufletul, din tot cugetul și din toată virtutea ta, și să-ți iubești aproapele ca pe tine însuți, și nu mai puțin», iar desăvârșirea și-o poate omul proba și arăta când în locul lui îl alege pe aproapele său, dovedind că a înțeles cum să-și arate spre Dumnezeu iubirea sa lucrând.

Amintesc încă din povețele Mele de acum două mii de ani pentru păstrarea și păzirea credinței și le spuneam la ucenici: «Rugați-vă să nu cădeți în ispită, rugați-vă să nu vă pierdeți credința!», iar unii au pierdut-o la cea mai mică adiere a încercărilor pentru probarea credinței.

Se apropia vremea crucii Mele și căderea din credință, căci toți așteptau împliniri și se visau biruitori prin Mine, iar Eu îi îndemnam să se roage să le dea Tatăl credință și lucrare de credință, căci cu credința nu numai se crede, ci se și lucrează, o, că nimic nu vine de-a gata, mai ales când omul nu are merite prin viața lui fără de lucru sfânt lângă Dumnezeu.

Am venit să fiu Păstor și să-Mi aleg ucenici pentru credință ca să-Mi fac cu ei împlinirea Scripturilor care așteaptă să se arate așa cum a fost făgăduința că va veni împlinirea lor, și iată, trebuie credință însoțită de lepădarea de sine, căci altfel omul caută ale sale prin credință, o, dar nu așa, căci trebuie desăvârșire în iubire, iar iubirea nu caută ale sale, nu caută nimic pentru sine cel care iubește pe Dumnezeu fără de camătă, și toate aceste taine trebuie bine înțelese ca să poată omul să-L aleagă pe Dumnezeu de cale a sa, și ca nu cumva ispita când vine să-l prindă fără de lepădare de sine și să cadă spre deșertăciuni iar și iar cu viața sa.

De aceea, Eu, Domnul, păstoresc și spun că în credință trebuie multă, multă dragoste apoi pentru ascultare, pentru jertfire, pentru sfat, pentru dor de Dumnezeu și de fiii lui Dumnezeu, pentru rugăciune tot timpul, căci am spus: «Rugați-vă neîncetat!», că rugăciunea Îl ține pe Dumnezeu lângă cel statornic în dragoste, și e ca și mersul după hartă, după carte, și te ghidează în tot pasul prin duhul ceresc, care stă aproape prin rugăciunea ta.

Cei ce merg cu mașina au legea pe cale și o îndeplinesc ca să nu cadă în ispită, în necazuri, în pierderi, iar dacă nu merg după carte se pot vătăma, pot suferi și pot aduce suferință, dar statul cu Dumnezeu aproape cu rugăciunea prin care vorbești cu Domnul, aceasta ține departe ispita și are Domnul grijă de tine și de credința ta, pe care o poți pierde dacă nu stai cu Dumnezeu de vorbă ca tovarăș de drum și ca Păstor al tău, pe care îl poți avea de Dumnezeu al tău numai dacă vorbești cu El, numai dacă te arăți Lui cu toate ale tale ca să le știe El de la tine și să te aibă cu inima curată lângă El.

Iată, lucrarea Mea de Păstor e dulce. Vorbirea Mea cu omul e multă. Trebuie să învețe și omul să stea de vorbă cu Mine, să aibă mereu această vreme la îndemână ca să Mă aibă de Dumnezeu al său, și să-l am al Meu și Eu pe el.

Îmi pregătesc mereu hrană de cuvânt ca să împart, ca să păstoresc, ca să-i învăț credincioșia pe cei ce Mă aleg de viață a lor. Lumea își caută mereu bucurii și distracții lumești și râsete și glume și șiretlicuri care stârnesc veselie, o, și așa li se pare lor că trăiesc, că se simt bine, dar nu e totuna traiul cu trăirea, și doar își pierd vremea vieții toți, dar de câștigat nici vorbă.

O, cât aș vrea de mult să păstoresc, să povățuiesc, să deslușesc și să ia mulți din aluatul învățăturii Mele, măcar cei care au parte să creadă, și apoi să caute ei cu lucrările credinței, cu multele ei lucrări pentru zidirea omului cel nou, după chipul și asemănarea Mea!

Dau să-Mi lărgesc pic cu pic tărâmul veșniciei pe pământ între oameni. Sunt atât de lipsit de oamenii de pe pământ pentru acest mers spre tărâmul Meu de păstorire și spre masa Mea cu sfinții cu care vin să-Mi lărgesc tărâmul și mersul și strigarea peste pământ, o, și sunt lipsit de lucrători, de cei ce iubesc pe Dumnezeu și mersul lor cu El și cu împlinirea poruncilor Lui pentru fiii lui Dumnezeu între fiii oamenilor, care nu tresar în față cu prăpăstiile în care dau să cadă.

O, trebuie învățătură multă și deslușitoare pentru credință, și de aceea, fiilor, o, de aceea cel mai mare, cel mai arzător și mai neliniștit dor al Meu după voi și pentru voi este strângerea voastră laolaltă în duminici și sărbători pentru Mine cu voi, și pentru voi cu Mine, pentru glasul Meu de Păstor peste voi ca peste oile care Îmi aud glasul, iar Eu le mân, și ele merg după Mine căci Îmi cunosc glasul, o, că sunt multe de învățat mereu, și trebuie lucrat la vreme ca să nu se strice ceva prea rău când vin încercări, când dau să se ivească nepăsări și nelucrare, și aceasta am tot spus mereu poporului cuvântului Meu și l-am povățuit să stea sub veghe, căci vremea este rea pentru oile Mele, iar lucrarea statorniciei și a bucuriilor sfinte între frați și a odihnei Mele în mijlocul lor, această lucrare de păstorire nu trebuie să stea din lucrul ei, căci este ca hrană, fiilor.

Fiilor, fiilor, multă dulceață să fie între voi, și de aceea trebuie să mâncați mult dulce din cer, căci la dulce trag mulți, ca oile la păstorul lor. Căutați cu mult dulce din cer între voi, că aveți mierea pe masă, o, fiilor. Fără dulceață, fără iubire nu este viața viață, nu este Dumnezeu cu omul. La început omul a fost nestricăcios, era după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, și apoi s-a înălțat cu mintea, iar înălțarea minții l-a despărțit de iubire și l-a despărțit de Dumnezeu, și aceasta l-a izgonit din rai căci a pierdut iubirea, a pierdut pe Dumnezeu din el. L-a izgonit omul pe Domnul din el și a spus apoi Domnul: «Nu va rămâne Duhul Meu în om».

O, iată de ce am venit Eu pe pământ cuvânt, fiilor! Așadar, trebuie reparat ceea ce omul a stricat alungând din el iubirea, și trebuie această zidire pusă la locul ei cel dintru început, și de aceea trebuie veghe împotriva vrăjmașului de satana, care l-a despărțit pe om de Dumnezeu, mințindu-l și biruind împotriva iubirii de Dumnezeu din el.

O, fiilor, feriți-vă de duhul minciunii, de vorba dusă de colo-colo fără căpătâi. Faceți ca împăratul David, care a avut înțelepciunea să nu se ia după vorbe și a spus: «Pe cel ce clevetea în ascuns pe vecinul său, pe acela l-am izgonit și mi-am îndreptat ochii spre cei credincioși ca să stau cu ei și lângă ei pe cale fără de prihană», și iată ce frumos vă păstoresc, ce dulce vă port de mânuță împărțindu-Mă vouă, și ca să dați voi poporului cuvântului Meu povețele Mele, fiilor!

O, copii care vă place să stați copii sub mâna Mea, sub glasul Meu de Păstor, v-am învățat pe voi cum să Mă împliniți cu tot ce Eu cuvintez ca să împlinesc apoi. V-am învățat și pe voi să lucrați ca Mine, fiilor, căci Eu spun și scriu cuvântul și îl împlinesc apoi, și Mă uit în cetate la voi cum povața Mea este urmată de voi, căci v-am învățat să scrieți și voi ceea ce veți lucra și veți împlini, că așa se împlinesc cele ce se împlinesc mai întâi în scris, așa cum în toată vremea Eu, Domnul, am lucrat lucrul Meu prin profeții Mei, și apoi vine împlinirea.

O, scrieți, fiilor, scrieți și voi tot lucrul pe care îl aveți de lucrat, și urmăriți ceea ce scrieți ca să se poată împlini cele scrise, cele ce Eu vă dau să scrieți și să împliniți, căci Eu sunt cuvânt scris între voi și așa lucrez ca să împlinesc. Așa și voi, tot lucrul pe care vi-l dau să-l împliniți, voi mai întâi să-l scrieți și să credeți, și apoi el se împlinește, iar voi vedeți puterea cuvântului scris, căruia îi urmează împlinirea.

O, fiilor, așa am lucrat Eu între voi. Am rostit cuvântul Meu, și voi l-ați scris luându-l din gura Mea, iar Eu l-am împlinit apoi prin voi.

Șaptezeci de ani am cuvântat peste un popor rece cu împlinirea și am rămas cu voi, fiilor, cu voi și cu lacrima Mea de la cei ce n-au stat până la capăt pentru împlinirea Mea peste pământ ca să vin și ca să pot, căci toți așteptau împliniri, iar Eu așteptam de la ei împlinirea lor întru Mine, și pe care și ei trebuia s-o aștepte, și nu altfel să fi stat ei cu lucrul cuvântului Meu venit pe pământ.

O, am rămas numai cu voi, cu cei ce au răbdat, iar Eu iar și iar vă povățuiesc pe voi, cei care ați rămas, și iarăși vă spun: Feriți-vă, fiilor, feriți-vă de diavol și de îndemnurile lui ascunse, căci precum Duhul Meu vă veghează din cer și prin cei din cer și vă îndeamnă să vegheați și voi și să luați numai din cer, la fel și duhul diavolului veghează zi și noapte să vă cadă în ascunderi și să le faceți să nu se audă, să nu le dați pe față, ci, din contra, să le tot lucrați și să cădeți apoi prin descurajare cum că nu sunteți vrednici să stați de partea lui Dumnezeu în lumină. Spun aceasta că așa au pățit cei care au lucrat după dorirea inimii lor și s-au ascuns în ei și unii după alții apoi și au izbutit fără să se aștepte să se dea pe ei înșiși și unii pe alții îndemnului vrăjmaș pentru fiii lui Dumnezeu care dădeau să meargă după Mine.

O, nu așa să lucreze cei care au rămas cu Mine, și de aceea voi să stați mereu numai în lumină, fiilor, mereu în lumină, căci Eu, Domnul, locuiesc în nor între voi ca să pot fi cu voi mereu, și mare Mi-a fost așteptarea Mea cea de două mii de ani, și tot cu dor am dorit și atunci să Mă dau la cină ucenicilor Mei și să rămân cu ei până la sfârșit și din neam în neam prin ei, o, și cu mai mare dor am dorit să ajung la vremea Mea cu voi, și pe care am făgăduit-o atunci când am spus că voi lua iarăși Paștele cu ai Mei de atunci lângă cei de acum, Paște înnoit prin cuvânt și prin cină nouă întru împărăția Mea și venirea Mea cu ea și cu Paștele cel înnoit prin cuvânt, Eu Însumi la masă cu voi ca și acum două mii de ani cu ucenicii Mei cei puțini, ca și voi puțini, puținii Mei cei de azi, cei de la venirea Mea, căci sunteți ai Mei după credință și după viață plăcută Mie în voi și cu voi, și de la voi spre cer cu inima din voi, cu lepădarea de sine ca să-Mi urmați, fiilor, căci cine nu este sărac de toate cele de pe pământ nu poate fi numai al Meu, nu poate dacă are și ale lui și nu numai ale Mele de lucrat și de purtat cu Mine pe calea lui spre Dumnezeu.