6.1. Viaţa poporului cel nou ales: sfinţenia, temelia vieţii creştine

Așezăm acum la masă păstorească cetatea care a venit în duminica aceasta pentru cercetarea mersului lor cu Domnul ca fii ai poporului cuvântului Meu, și avem de așezat în carte felul în care trebuie să-și aibă duhul și purtarea și credința și veghea toți cei care intră în rândul celor care-Mi sunt popor nou de Nou Ierusalim, și pe masa căruia Eu, Domnul, sunt cuvânt și trup, și Eu Însumi cinez cu ei la masa Paștelui cel nou, promis de Mine că-l voi lua cu cei ce sunt ai Mei la sfârșit pe pământ, și la care cină Eu cobor cu cei din cer așa cum am făgăduit.

Voi, cei care veniți când și când la izvor ca să beți, o, aveți grijă să vă fie de folos și să împliniți ceea ce Eu dau spre lucrare celor de la masa Mea de aici. O, stați pe cale cu Mine, dar căutați să înțelegeți deslușit mersul pe cale cu Mine, că văd pe ici pe colo mers amestecat cu cele din afară, cu cei din lume, și care sunt fiii lumii, dar pasul de la întuneric la lumină trebuie făcut întreg, și apoi trebuie să rămâneți întru Mine, ca să pot și Eu să rămân întru voi, o, fiilor. De aceea Mă aplec și vă rog să aveți grijă de minte și de statul Meu în duhul vostru, că altfel mintea vă este ușernică și Mă amestecați în ea cu cele cu care voi umblați pe unde umblați, iar cei care așa lucrează pierd darul credinței și cad apoi din sfințenie și nu mai rămân întru Mine și ajung să Mă părăsească de la masă, așa cum a făcut Iuda, care după ce a luat din Paștele Meu cel nou a ieșit de la Mine și s-a dus ușernic drept la cei cu care petrecea el, când ar fi trebuit să stea întru Mine cu mintea și cu duhul lui. Spun aceasta ca să vă rog să nu părăsiți unirea voastră cu Mine laolaltă ca frații, o, fiilor, că azi un pic, mâine iar un pic, până ce se face obicei umblatul vostru și despărțirea de Hristos ca îndeletnicire a duhului minții voastre, fiilor.

E zi de învățătură întreagă această zi în cetate aici și acum, și tot poporul să ia și să învețe ca să se știe cine sunt cei care pot fi cu mersul Meu cel de azi și cu poporul cel pregătit prin cuvântul Meu de Păstor.

Iar cei ce nu au învățat și nu s-au deprins cu mersul în turmă cu Păstor, aceia să stea în lături, căci lumina Mea îi vădește pe cei ce nu sunt pregătiți după atâția ani de povață de sus, și câtă vreme au stat ușernici de colo-colo și n-au iubit ascultarea și mersul cu Păstor, o, că n-au ascultat nici cu duhul, nici cu trupul, cu harul și cu împlinirea.

Iată, și acum dau povață sfântă, că nu-i de ajunsă doar chemarea, ci trebuie apoi să fii și ales, și apoi cu credincioșie multă și cu viață cunoscută de păstorii bisericii așezați de Mine peste popor, ca să-Mi cerceteze îndeaproape mersul turmei pentru masă de Paști, ca nu cumva lupul să mănânce Mielul, așa cum am mai spus, și ca nu cumva să dea buzna careva care nu este cunoscut și cercetat îndeaproape pentru mers frumos în turmă, și ca să fie tămăduire deplină în cei ce se dau lui Dumnezeu cu viața lor, cu dragostea lor, cu dorul din ei, că Mi-e dor de dorul de Mine în voi, fiilor care M-ați bucurat atât de mult ca să mănânc cu voi Paștele, ca să împlinesc cu voi această Scriptură întru împărăția Tatălui Meu cu voi pe pământ.

Iată, de toate te mai îngrijești, măi creștine care auzi și știi din cuvântul Meu pe Dumnezeu Care-ți bate la ușă, dar ca să te gândești la ce va fi de tine și cu tine după atâta vreme de când te așteaptă Dumnezeu să te alegi la dreapta Lui pentru salvarea ta, iată, parcă dormi și tot dormi ca și cum nu auzi când Eu îți grăiesc și te îmbiu spre viață și spre adevărul ei cel de la Dumnezeu pentru om.

În toată vremea celor șaptezeci de ani de păstorire a poporului care a luat cuvântul Meu, acești creștini n-au avut grijă să nu-L dea pe Dumnezeu de peste ei cu toate povețele Lui pentru ei. O, cel ce se vrea atât de liber pentru voile lui, nu poate fi împlinitor al cuvântului Meu de peste el, și ce vei face tu, creștine păstorit de Iisus Hristos venit din cer la tine prin cuvânt, ce vei face dacă numai pentru tine ai trăit și trăiești și lucrezi, și nu cauți să împlinești chemarea Lui?

Am lăsat peste voi duhul iubirii sfinte, iar el v-a cuprins și v-a spălat pe di­năuntru, o, fiilor. Ca mama care-și îmbăiază copi­lul și îl primenește cu hăinuțe curate, așa a lucrat peste voi iubirea cea sfântă a Mea în ziua aceasta ca să-i simțiți din plin gustul ei cel fără de seamăn cu alte feluri de iubiri, și vă aduc acum aminte de cuvântul Meu spus vouă cu mulți ani în urmă, o dată și de două ori, și v-am spus că iubirea vindecă omul de păcat, și aceasta este iubirea cea sfântă, care nu se poate așeza cu numele ei cel sfânt pe alt fel de iubiri, o, și numai omul cel păcătos ia acest nume sfânt ca să-l pună peste iubirile cu care este el învățat, de vreme ce el nu iubește adevărul a toa­te și peste toate pentru el.

Când voi faceți rugăciuni spre Dumnezeu și începeți cu semnul sfintei cruci și cu rugăciunile începătoare, iată, fiilor, așa ziceți: „Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, Care pretutindenea ești și împlinești și împarți bunătăți și viață peste noi, vino și fă-Ți în noi sălaș și fă curat în noi și ne mântuiește, Bunule!”

O, fiilor, oamenii nu iubesc adevărul a toate și de aceea nu sunt ei adevărați. Duhul adevărului este cu cei ce se sfințesc și se curățesc și se primenesc mereu pentru Domnul, căci este scris în Scripturi că Domnul nu Se lasă găsit de cei care Îl ispitesc, ci doar celor ce au credință li se descoperă, dar nu oricum credință, căci înțelepciunea cea din Dumnezeu nu poate în sufletul viclean și nu odihnește cu bogăția ei în omul care-și robește trupul spre păcat. Iată ce gol este omul, ce descoperit, bietul de el, ce sărac, din pricina păcatului din el!

O, citiți Scriptura și învățați din ea, fiilor. N-au cum să fie înțelepți fiii lumii dacă nu iau ei din Scripturi pricepere și facere a lor. De aceea cereți Duhul adevărului peste voi, că de la El se deprinde cel credincios cu iubirea cea pentru Dum­- nezeu, de la El ia mereu viață și pricepere din cer, și toate de la El vin și sunt.

Și acum, fiilor care v-ați adunat la chemarea Mea, iată, așa cum ați spus astăzi cu glasul gurii voastre la auzul păcatelor care au arătat câte poate face un om în viața sa și ați spus pentru voi și pentru cei de până la voi „așa am făcut”, Eu, Domnul și Păstorul vostru vă învăț acum să spuneți la învățăturile pe care vi le dau după întâlnirea dintre Mine și voi, să spuneți acum „așa voi face”, căci așez între Mine și voi carte pentru ceea ce trebuie să știe și să împlinească cel ce voiește să fie numărat și pecetluit între fiii poporului cuvântului Meu din vremea aceasta, și cu care Îmi zidesc creștini adevărați pentru acest timp de dinaintea venirii Mele văzute, după cum am făgăduit că iarăși voi veni, și iată, vă cresc întru acest dor după Mine ca să vin cât mai curând, fiilor, o, că Mie Mi-e dor, Mi-e tare dor să vin curând, curând, numai să vă am ga­ta întru toate ca să Mă pot arăta cu voi și în voi cu strălucirea Mea și să-L va­dă lumea pe Dumnezeu cu voi pe pământ, fiilor.

Iată ce trebuie să ști­e de la Mine și să împlinească înaintea Mea zi și noapte fiii acestui cuvânt din cer venit pe pământ ca să-Mi păstoresc cu el un popor și să-l am de partea Mea, de-a dreapta Mea:

O, fiule, cele dinăuntru ale împlinirii tale trebuie să fie credința și fața ei și lucrarea ei, ferite de dorul și de gustul păcatului, de cursa cea învelită în miere ca să n-o cunoască omul, și apoi trebuie duhul adevărului, duhul iubirii sfinte, duhul celor ce se sfințesc și se curățesc prin iubire, căci această iubire este locașul Meu în voi, fiilor.

Oriunde ești și oriunde mergi, să aibă omul din lume cum să-L vadă pe Dumnezeu în viața ta și să Mă dorească și el apoi prin purtarea ta cea văzută, cea care farmecă și atrage spre Domnul, o, că e păcat să nu-L arăți pe Domnul în viața ta de zi cu zi, în purtarea și în vorbirea ta frumoasă, și care cheamă și îndeamnă omul spre frumusețea ta cu Dumnezeu.

Păstrează-ți sănătatea trupului și a sufletului prin împlinirea poruncilor vieții și apleacă-te sub probele care-ți vin pentru încercarea credinței și a iubirii tale pentru Dumnezeu, ferindu-te de valul și de duhul lumii, care ispitește prin sine calea crucii și pe cei de pe această cale sfântă.

O, nu căuta să vezi păcatul lumii, ca nu cumva să râvnești cu trupul, copilul Meu. Nu cum­va să lași armele jos, nu cumva să nu-ți faci rugăciunile în ordinea lor creștinească, și mai ales pe cea de la miezul nopții, aurul tău cel mai de preț pentru Dumnezeu.

Dar și cele din afară ale împlinirii voastre de fii ai acestui popor cu un nume așa de măreț pe pământ, popor de Nou Ierusalim, o, și acestea sunt roadele celor dinăuntru ale vieții cu Hristos, așa încât voi să nu vă asemănați la veșminte cu cei din lume, și mai degrabă întoarceți-vă fața spre portul cel măreț lucrat din pânză curată de in și de bumbac al străbunilor neamului român și aduceți-l la lumină și împodobiți-vă cu această măreție românească, și care să atragă privirile spre învățătura bună dinspre voi spre ei, și vă vor mulțumi vouă străbunii și voievozii acestui neam, sfânt odinioară după vorbă, după port cum spune poetul, și, fie iarnă fie vară, fie frig sau cald afară voi să fiți frumoși pentru îngeri, fie că sunteți copii sau tineri sau mai în vârstă, căci trebuie să țineți aproape cu voi îngerii, o, fiilor, și să vă purtați după plăcerea lor ca nu cumva să-i alungați de lângă voi purtându-vă cu capul descoperit sau cu trupul neacoperit în chip cuviincios, și nu după moda lumii străine de Dumnezeu între pământ și cer.

O, dar nici în căsuța ta nu căuta să ai lux care nu-ți este de folos și nu se potrivește ție și lui Dumnezeu, și caută numai cele de folos pentru viața ta de creștin, ca nu cumva să te asemeni cu fiii lumii și să nu te deosebească Domnul dintre ei, căci ei nu sunt frumoși, o, nu sunt, din pricina îndeletnicirilor lor cele fără Dumnezeu, după cum le este și viața lor.

Și acum iată povață sfântă pentru sfințenia ta din toată vremea, copilule creștin al cuvântului Meu din vremea ta cu Mine: O, nu cumpăra pentru tine mâncare făcută de fiii lumii, de mâini nespălate și pline de păcatul de care te atingi și mănânci dacă iei din mâinile lor. Tot ceea ce folosești pentru hrană trebuie mai întâi trecut prin apă, trebuie să speli mai întâi, și numai apoi să-ți faci hrană din ele. Spală tot și mereu, spală și dă cu apă sfințită tot ce folosești, o, și să nu-ți fie greu să asculți așa, căci apa curăță și sfințește și are taina ei sfântă, are lucrarea ei pe dinăuntrul și pe dinafara omului care caută să fie curat pentru Dumnezeu, o, că multe taine sunt pe pământ, și toate au rânduiala lor cea de la Dumnezeu pentru slujirea omului plăcut lui Dumnezeu, dar fiii oamenilor sunt străini de Dumnezeu și de toate tainele de sus care slujesc pe pământ pentru om.

Așadar, voi, cei care doriți să fiți fiii acestui cuvânt și popor cu masă cerească aparte, voi, fiilor, hrăniți-vă cu legume și cu fructe, cu rădăcini pentru mâncare și cu semințe fel de fel, cu boabe de tot felul pentru hrana omului, cu verdețuri și nuci fel de fel, cu toate câte le puteți mai întâi trece prin apă. Tot ce cumpărați pentru hrană, totul să fie spălat mai întâi, spălat și închinat și stropit cu apă sfințită și binecuvântat prin rugăciune cu semnul sfintei cruci, și numai apoi faceți-vă din ele hrana cea pentru voi. O, nimic preparat să nu mâncați, să nu folosiți, căci lumea nu lucrează curat, ba mai și dăruiește diavolului, dar și fumează, dar și înjură și se spurcă și spurcă tot, și de aceea totul trebuie curățat și spălat și pregătit apoi de voi, și mai cu seamă, pâinea, o, fiilor, căci cei din lume au mâini nespălate de trupul lor păcătos și pun în pâine lucruri necurate de-ale lor și fac aceasta dinadins ca să spurce totul și pe toți, și iată, aceasta cer Eu, Domnul, celor ce vor să stea alături cu poporul cuvântului Meu, popor pregătit de Mine cum să stea lângă Mine și la masa Mea cea de azi, căci vin la masa Mea cu el cu cerul Meu de sfinți și de îngeri, fiilor.

O, încă de la începutul cuvântului Meu din anul 1955 am tot căutat să-l îndemn și să-l deprind pe cel ce se apropia de izvorul Meu de cuvânt și îl sfătuiam frumos și duios să se spele și să stea curat lângă Mine și să se hrănească apoi curat, și să iubească curat, să iubească rugăciunea și să nu trăiască fără ea între el și Dumnezeu. Să postească după rânduială l-am învățat și l-am deprins, și de aceea tot fiul care se voiește al acestui cuvânt și popor are de împlinit tot timpul postul cel de trei zile din săptămână, luni, miercuri și vineri, fără untdelemn și vin, în afară de zilele însemnate pentru dezlegare între sărbătorile bisericești ca și în celelalte zile, marți, joi, sâmbătă și duminică, adău­gând untdelemn și vin și hrană călugărească, legume și fructe, boabe și semințe, rădăcinoase și nuci fel de fel, hrană cu verdeață așa cum i-am spus Eu omului cel de la început să asculte și să trăiască hrănindu-se așa, însă el nu a ascultat nici el nici urmașii lui, dar acum, la sfârșit de timp, Eu trebuie să-Mi zidesc un popor care să se hrănească după rânduiala dată de Mine acum pentru cel ce stă aproape cu mersul lui după voia Mea, iar dacă nu poate, el alege să stea deoparte dacă așa alege să facă, dar dacă nu-i place deoparte trebuie să asculte întocmai, ca nu cumva neascultând, să-și atragă cele ale neascultării, care-și spun cuvântul apoi trăgându-l deoparte, așa cum s-a întâmplat cu cei care n-au ascultat și au pierdut mersul cu Mine și au voit căsătorie, au iubit să păcătuiască și au dat deoparte rânduiala cea curată dacă s-au dus spre căsătorie, iar tot ceea ce este în afară de naștere de fii le-a fost păcat și li s-a scris desfrânare, plăcere și gust trupesc, căci n-au voit să iubească cerul și pe Domnul, Care a plătit pe cruce păcatul omului.

Așadar, trebuie deslușit pentru toți cei care nu știu ce este păcatul care-l desparte pe om de sfințenie și de partea lui cu Hristos între cer și pământ, iar în duminica aceasta Îmi păstoresc turma cu învățătura cea despre păcat, căci dacă îi vorbești celui străin de viață cu Hristos despre sfințenie, o, nu-i place, nu te înțelege și nu te ascultă dacă el este iubitor de păcat, și de aceea trebuie să-i vorbim despre păcat celui obișnuit cu păcatul, ca să știe el apoi care sunt roadele păcatului și locul lor apoi, și locul celui ce săvârșește păcatul peste viața lui, și iată, roadele vieții cu Hristos sunt în veșnicie și de aceea trebuie sfințenie să aibă omul ca să poată intra acolo unde se strâng roadele neprihănirii. Păcatele însă îi fac omului loc în iad, și de aceea trebuie să nu facă omul păcat care să se strângă cu roadele lui acolo unde merg cei iubitori de păcat pe pământ.

O, trebuie vorbit despre păcat, nu despre sfințenie mai întâi, căci roadele păcatelor aduc peste iubitorii de păcat pedepse și pe pământ, și apoi merge iubitorul de păcat acolo unde merg păcătoșii, adică în iad. Păcatul este poamă amară, rod care se aruncă în foc, unde-și are loc apoi și omul care trăiește în păcat. De aceea cei care se alătură vieții de creștin trebuie să învețe ce înseamnă păcatul și ce este el și roadele lui, și numai apoi să învețe cum să-și aleagă și să-și păstreze sfințenia, căci sfințenia nu se lucrează, ea se alege și atât, și este ea potrivnică păcatului, și așa se alege omul să fie creștin apoi.

O, nu trebuie lucrat la purtare, ci la gândire, la minte trebuie lucrat. Purtarea și apucăturile ei sunt cele care arată boala omului, și toate acestea sunt din pricina că omul nu are povățuitor care să-i spună despre păcatul trufiei lui de toate felurile și despre rodul ei cel amar și pedepsitor apoi peste omul care lucrează cu acest păcat, și aceasta se întâmplă pentru că omul se crede că știe, că este, că poate, că se dorește cu poziție și cu loc meritos, că e în stare, că e mai mult decât ceilalți, numai că la cea mai mică probă el își dovedește nesănătatea și că lipsește Dumnezeu din el, și aceasta pentru că nu încape în el Domnul, și iată păcatul lui Cain în care nu a încăput învățătura și sfatul cel de la Dumnezeu și s-a răzvrătit el pe nevăzute împotriva fratelui său și l-a dușmănit și a dat spre moarte pe cel blând și smerit cu inima așa cum Îmi place Mie să fie cel ce alege viața de creștin, iar dacă el nu dovedește o așa purtare, în zadar se crede el creștin, ci este vrăjmaș semenilor lui, dar vrednici ei iubirii de Dumnezeu.

O, nu știu, fiilor, nu știu creștinii cum este lucrarea Mea, că dacă ar ști ar putea să nu greșească față de Duhul Sfânt, cu Care Eu lucrez în mijlocul acestui popor, și iată, îndoiala duce la pierderea credinței pic cu pic peste cei cârtitori, ca și peste cei fățarnici și lingușitori, cărora nu le ajunge cât sunt, și care se vor mai mult decât sunt, săracii de ei, o, și de aceea trebuie învățătură de sus, ca să știe omul ce este și cât este, și ce face păcatul pe care îl știe după roadele lui amare, o, și iată ce puțină grijă și prea puțină la creștini pentru educarea purtării creștinești, și suntem la mijlocul postului pentru Sfintele Paști, și nu vrea creștinul să se curețe de sine și de roadele cele împotriva lui însuși, și de aceea dau de veste că veți lua iar și iar cartea și veți aminti din ea păcatele pe care le poate un om săvârși, și pe care neamul care a trecut al fiecărui creștin le-a tot săvârșit, și hai să lucrăm curățirea și să se umilească fiecare creștin pentru el însuși și pentru strămoșii lui până la al miilea neam, și pentru cei adormiți de la Adam și până azi și să le facem spălarea, fiilor, că dacă ar vedea creștinii cu ochii lor câți din cei plecați de pe pământ se strâng și cum se adună la pomenirile pentru cei adormiți din veacuri și cum se bucură și se răcoresc și se ridică treaptă cu treaptă pentru învierea care vine, o, ar prețui cu multul lucrarea cuvântului Meu și așezarea prin care se face legătura cerului cu pământul pentru învierea morților și a viilor și pentru împlinirea Scripturilor care mai sunt să vină și să se vadă, și iată, trebuie să se facă știre pentru păcatele care-l despart pe om de Dumnezeu și de veșnicia lui cu Dumnezeu, iar sfințenia vine singură apoi peste creștin, o, că are Domnul nevoie de un popor curat de păcat și plin de iubirea care vindecă pe toți păcătoșii și îi face sfinți pentru cer, căci acum două mii de ani am stat pe cruce, iar crucea aceea M-a unit cu omenirea, fiilor, o, și nu știu cei de pe pământ să iubească jertfa Mea pentru ei și crucea și mersul cu ea cum am mers Eu, Domnul, pentru fiecare om din toate vremile de sub cer, o, fiilor.

Voi, fii ai cuvântului Meu cel pentru voi, țineți sfinții aproape de voi și dați-le de lucru peste pământ prin rugăciunile voastre spre ei și trimiteți-i spre Mine cu cererile voastre, fiilor, căci Eu lucrez prin ei pentru voi și pentru cei de azi loviți de palma lui antichrist cel stăpânitor acum peste biserica Mea, peste casa Mea știută de mulți casa lui Dumnezeu. Faceți rugi multe și mereu și puneți-le pe masă ca să fie auzite de Mine și de sfinți, și fiți tari pentru credința cea dintâi, cea a sfinților Mei, cea dreaptă, fiilor.

Sunt cu sfinții cei mari ai turmei Mele de la început și sunt la masă cu ei și cu voi aici în ziua aceasta, iar duhul lor este în mare fericire pentru cuvântul Meu de peste voi, fiilor. O, cât au fost de disprețuiți de slujitorii lui antichrist în vremea lor! O, cât au rămas de drepți în credință în mijlocul atâtor eresuri care împânzeau turma și puterea credinței creștinilor încercați atât de greu prin vreme, și cărora le erau luați păstorii și mângâierea împărțită lor prin semnele și minunile pe care Eu, Domnul, le lucram prin cei plăcuți Mie peste cei necăjiți și neputincioși și amenințați de vântul necredinței, o, fiilor!

Iată, în zi de duminică sunt Păstor și-Mi păstoresc iar și iar turma și lucrez ca orice păstor care are datoria în duminici și sărbători sfinte să vorbească de Domnul celor care se strâng pe lângă el în numele Meu. Așa și Eu lucrez peste pământ din partea Tatălui Savaot, Care Mă trimite și-Mi cere lucru lucrat, căci sunt preot în veac după rânduiala lui Melchisedec, așa cum am lucrat și ungerea cea de peste slujitorii Mei din cetatea cuvântului Meu și care liturghisesc înaintea Mea, purtând ei spre cer rugi de facere din nou a lumii și avându-Mă în mijlocul lor Păstor cu toiag de fier păstorind peste pământ și căutându-Mi oile pribege ca să le adun în staul și să le dau viață din viața Mea și să pot cere socoteală păstorilor care le-au lăsat din mână și nu le-au îngrijit ca să-și facă datoria de păstori, ci, din contra, le-au supt de tot și le-au lăsat apoi, iar Eu vin din cer și le strig cu fluierașul ca să-Mi audă glasul și să vină la Mine și să Mă urmeze apoi, căci sunt Păstorul Cel bun, Care-Mi pun viața pentru viața lor, iar acum le strig iar și iar cu dulce glas pentru cei ce aud și vin ca să le dau viață din viața Mea, o, și n-aș mai sfârși nici zi nici noapte să sun din fluieraș și să împart hrană de cuvânt din cer, căci vai de cei care se hrănesc numai cu pâinea de pe pământ! O, Eu am spus acum două mii de ani că omul nu se hrănește numai cu pâinea de pe pământ, ci și cu orice cuvânt care iese de la Dumnezeu, cu orice șoaptă care iese din gura Mea spre hrană omului.