6.1. Viaţa poporului cel nou ales: sfinţenia, temelia vieţii creştine

Iată ce lucrare au de împlinit cei din curțile Mele de azi, și iată cum îi învăț Eu, începând de la ei și până la voi, cei ce vă știți popor al cuvântului Meu: O, nu risipiți sfințenia prin care sunteți fiii lui Dumnezeu și ai venirii Lui acum cuvânt pe pământ! Nu adormiți această mare grijă și lucrare, cu care-Mi slujesc cei ce stau întru întâmpinarea Mea ziua și noaptea, căci singuri ați ales să fiți în poporul Meu și sunteți datori să ascultați pentru statul aproape de Mine, lângă izvorul Meu care curge de deasupra peste cetatea Mea de cuvânt.

Așadar, fiilor din cetatea Mea, să știe cei ce caută spre voi că nu e de stat cu voi de vorbă din partea lor, iar ei au de urmărit cuvântul Meu de peste voi și de crezut în el și de împlinit apoi de către cei ce dau să caute spre voi. Animalul sortit să stea lângă om caută stăpân ca să-l slujească, iar stăpânul să-l îngrijească pentru credincioșia lui, pentru iubirea lui cea pentru stăpân.

Cei ce vor să fie ai lui Hristos tot timpul, iar și iar îi învăț pe ei așa: Cântați, fiilor, cântați mult, adică tot timpul, cântați, ca să vă fie mintea frumoasă, curată, sfântă, lucrătoare, rugătoare spre Domnul sau slăvindu-L pe El, și veți scăpa de păcatele minții, de ispitele care lovesc prin minte în voi ca să alegeți singuri să-Mi fiți fii încercați! Faceți această ascultare ce v-o dau. Prețuiți și iubiți cântarea și multa cântare. Ea să vă însoțească mintea și lucrul minții și al mâinilor și umilința inimii, fiilor, și așa veți putea să nu risipiți sfințenia care vă ține lângă Tatăl și puterea pentru supunere cu ascultarea cea pentru sfințenie, fiilor, căci voi nu sunteți oarecare popor, și așa nu veți rătăci sau pierde pe Dumnezeu.

O, iată ce înseamnă Dumnezeu, și cei ce sunt ai lui Dumnezeu, înțelegând ei cine sunt Eu și cine sunt ei! Cu câteva zile mai înainte de moartea Mea prin cruce M-am dăruit ucenicilor Mei și le-am spus dându-le lor pâine și vin: «Acesta este trupul Meu și sângele Meu, luați pe Domnul și mâncați!» M-am dat lor cu totul ca să rămân cu ei, și ca să rămână în Mine ei, iar după învierea Mea le-am spus: «Eu Însumi sunt, pipăiți-Mă!»

O, iată ce înseamnă Dumnezeu, și cei ce sunt ai lui Dumnezeu! Din Dumnezeu ce eram din vecii, am trecut în pântecele Fecioarei Eu Însumi, și apoi am trecut în pâine și vin Eu Însumi, Eu întreg, și apoi trec în voi Eu Însumi întreg, cu toate mădularele Mele ca să fiți voi Eu Însumi, fiilor, și în toate Eu Însumi, Eu, Cel ce sunt de la început și până la sfârșit, până în veci mereu astăzi sunt. Amin.

Fiilor, fiilor, feriți-vă de aluatul fățărniciei și curățiți-vă unii pe alții de acest vrăjmaș viclean, care vă risipește sfințenia și Ființa Mea din voi. Nu vă risipiți în cele fără Dumnezeu. Adunați-vă în Tatăl, fiilor. Tatăl are iertarea cea pentru voi dacă veți urî întunericul și cele ascunse în voi, și fățărnicia, fiilor. O, aceasta este învățătura din ziua aceasta sfântă și veți putea ține departe de voi lucrarea cea fără Dumnezeu în ea, iar voi veți rămâne și veți lucra ca fii, fie că veți aduce rod, fie că veți fii voi înșivă rod, dacă nu căutați mai mult să vreți și să lucrați și să puteți, iar rodul este curat, fiilor, și de aceea vă ajută să puteți.

Acum, vă dăruiesc cuvântul care Mă ține cu voi și lângă voi și în voi: Pace vouă! Orice furtună nu strică nimic în fața acestui cuvânt de pace de la Mine peste voi.

Nu risipiți sfințenia, păstrați-o întreagă și veți putea cu pacea în toate, cu pace vouă, așa veți putea, mereu, mereu așa, o, fiilor! Amin, amin, amin.

Nu sunt cei drepți cei care-și caută și-și fac dreptate singuri. O, nu aceia sunt cei drepți, ci sunt drepți cei aplecați, și care pot spune mereu înaintea unui cuvânt de mustrare: „Acestea și mai mari decât acestea am făcut”. Și iarăși spun, fiule creștin, căci sub chipul celor de lângă tine vin și-ți dau povață sau dojană sau lucrare să lucrezi, și aceasta spune mult, numai să ai minte de la Dumnezeu, nu de la tine, căci ești deprins să-ți cauți singur dreptate și Îl alungi pe Domnul de lângă tine când dă să Se apropie să lucreze la facerea ta.

E slabă de tot împlinirea cuvântului Meu cu care dau să-Mi ridic și să-Mi păstoresc un popor, pe care-l voiesc mai mare și tot mai mare, dar la Mine nu vin creștinii, o, nu vin mulți, că-și zic că e aspră viața celor ce se apropie să fie fii ai cuvântului Meu de azi. O, nu e aspră, ci e sfântă viața celor ce se dau Mie în zilele acestea, dar creștinului nu-i place sfințenia, ci voia liberă și odihna îi place, nu truda cea pentru mântuirea de după viața aceasta, nu viața cu Hristos.

O, ce frumoasă, ce frumoasă e viața cu Hristos! E frumoasă ca Hristos, e viață cerească pe pământ, e cale spre rai, dar cine se prinde să iubească așa viață? Puțini vin la Mine, puținei de tot. Ce să fac cu cei ce nu vin? Ce va fi să fac cu ei decât să le dăruiesc suferința prin care omul caută după Dumnezeu și cu Dumnezeu cu viața sa.

O, creștinilor, o, fiilor, faceți crucea dreaptă și însemnați-vă cu ea locașul sufletului vostru și faceți-o să se vadă dreaptă, căci altfel nu vă poate ea pecetlui trupul sufletului vostru și vă biruie diavolul când vă vede că nu aveți și viața dreaptă și răstignită față de lume.

Iată, fiilor ai cuvântului Meu de peste voi, iată de ce vi se cere vouă să vă purtați între oameni ca fii ai lui Dumnezeu du

O, fiilor, o, fiilor, trăiți-vă viața de pe pământ pentru Dumnezeu, nu pentru voi, căci viața omului, voia omului, nu știe altceva mai bun decât să-l tragă la păcat pe om, la tot felul de păcat, iar teama pentru plata păcatului nu mai este, și dă să stea liniștit omul, cum că pe el nu-l va ajunge suferința cea pregătită să vină pentru păcat, și care vine, vine fără greș, căci fiii lui Dumnezeu care nu se păstrează întru sfințenie au de dat un greu răspuns pentru Hristos, cu Care ei se hrănesc ca fii, dar iată, nerecunoștința e mare, e prea mare, și-și atrage răspuns greu pentru ce-și lucrează omul, ori sfințenie, ori osândă pentru nesfințenie, precum este scris, că iată, creștinul pe pământ nu mai luptă împotriva trupului, și nici măcar cei care se doresc la masa cuvântului Meu nu se aleg de partea sfințeniei întru totul pentru viața lor cu Domnul pe pământ.

Voi, cei care voiți să fiți după adevăr fii ai lui Dumnezeu, căutați înțelepciunea vieții pentru această purtare de fii ai lui Dumnezeu. Nu vă luați unul după altul pentru făptuiri rele și greșite foarte, și plângeți cu jale când vedeți semeni care-și lucrează osândă prin greșeli, că iată, s-au luat unii după alții pentru greșeală cei care n-au rămas pe stâncă și s-au clătinat, și au crezut prin aceasta că-și fac singuri dreptate, bieții de ei.

O, ce minte păcătoasă este mintea care se ia după mintea păcătoasă, și nu după Hristos, Sfântul Tatălui, Care va da fiecăruia după faptă! Dar mai întâi Domnul va cerceta fapta fiecăruia în parte și va fi sau nu va fi milostiv și iertător, căci când te iei după cel păcătos nu e vinovat păcătosul, ci tu, care te-ai îndreptățit împotriva ta însuți, o, păcătosule iubitor de păcat.

Te-am învățat, poporul Meu, să fii cuminte și să asculți de Dumnezeu, căci cursele întinse spre tine sunt gata să te doboare de partea lui satana. Ispite de moarte îți stau în cale, Sodomă și Gomoră te caută să te cadă de pe stâncă, să-ți încerce sfințenia, pe care Eu, Domnul, o cer fiilor lui Dumnezeu, dar tu ia de la Mine sfat sfințitor peste viața ta, că una este să-ți încerce sfințenia cele ieșite în cale ca să le dai de la tine pentru viață cu Hristos, și alta este să cauți tu să-ți murdărești ochii și mintea și sufletul apoi și locașul lui Dumnezeu din tine și să-L dai pe Domnul afară pentru diavolul care te tot așteaptă să-ți murdărească pașii spre cer, spre sfinți.

O, fiilor, voi trebuie să aveți însoțitori tot timpul pe sfinți și pe îngeri, și prin ajutorul lor să aveți pe Tatăl și pe Fiul și pe Duhul Sfânt de viață și de lucrare a voastră. Dar voi, cei care dați să vă abateți de la statul sub veghe sfântă, voi fără de veghe dați apoi să vă ascundeți așa cum s-a ascuns Adam în rai de Dumnezeu și vă ascundeți apoi unii de alții cu răul din voi pentru ca să vă faceți răul care vă caută să vă tragă din lucrarea de rai, o, fiilor nevegheați și nehotărâți pentru dulceața vieții veșnice, pe care dați s-o risipiți pic cu pic dacă asta ați alege să faceți.

Și acum spun: Să ia din cuvântul Meu fiecare după cum ascultă sau după cum greșește, după cum se păstrează sau după cum își pierde teama pentru neascultare și pentru stat în lume cu inima, cu mintea și cu fapta, și nu întru Hristos cu slujirea cea sfântă a vieții în toată vremea, și iarăși zic în toată vremea, căci vin bătăile pentru disprețul adus lui Hristos, Care v-a învățat viața și pașii ei spre cer, o, fiilor care nu dați să ascultați pentru veghe peste voi, și cu Domnul mereu pe cale spre cer.

Am avut, fiilor, cu aproape o lună în urmă, am avut masă de cuvânt cu popor pregătit dar și nepregătit pentru masă cu meseni în haină de nuntă, o, și le-am împărțit cartea Mea cu Verginica și voiesc să-i trezesc pe mulți spre duhul duioșiei, duh care moaie inimi tari și întărește inimi slabe, că dor Îmi este să am masă sfântă cu cei de pe pământ, și e mare taină masa Mea cu poporul Meu mireasă, popor cu pregătire aparte, și cu care așez masă aparte, masă cu sfinții cerului la masă, căci Eu cu sfinții Mă port și vin și Mă așez cu voi la masă, o, dar ce veșmânt trebuie să ai ca să stai cu Domnul la masă?

Am pus la temelia cetății cuvântului Meu viața și pregătirea mereu a poporului care trage cu Mine și cu sfinții la masă, o, și nu este după meritul omului, ci după dragostea lui Dumnezeu trebuie înțeleasă grăirea cea dulce a Domnului cu poporul cel din urmă, că meritul Îl are Domnul să aibă un popor încăldurit la sânul iubirii Sale, așa cum le-am spus Eu ucenicilor Mei acum două mii de ani: «Iubiți-vă unul pe altul așa cum v-am iubit Eu!».

Se aud până la Noi sus nedumeriri întrebătoare: De ce așa dulce le vorbește Domnul? O, fiilor, e frumos cu Dumnezeu. Să te lași furat de o iubire nouă ca de o beție cu gust bun, așa este Hristos locuitor în om, sfințenie și iubire de sus pe pământ între om și Dumnezeu, și apoi plata, căci sufletul este veșnic ca și Dumnezeu și își ia plata pentru cele lucrate pe pământ, ori plata sfințeniei, ori plata păcatului,

Fiilor, fiilor, fiți duhovnicești în vorbire, și apoi în lucrare și în armonia dintre voi și stați cu cârmă peste voi, o, fiilor. Fiți sfioși când grăiți unii cu alții. Nu vorbiți de la voi înșivă când vorbiți frățește, că fără sfiala cea sfântă în lucrul purtării dintre frați sunteți urâți, fiilor, nu aveți măreție sfântă, iar voi trebuie să aveți măreția cea pentru poporul cuvântului lui Dumnezeu, nu uitați aceasta. O, nu uitați învățătura cuvântului. Nu fiți pământești. Nu uitați ce vă spun și cum vă cer să fiți, căci cei din cer trebuie să vadă la voi mângâiere pentru ei când vă privesc pe voi, că toată suflarea cerească este cu privirea spre voi.

Voi, fii și fiice care voiți cu dinadinsul să fiți ai poporului cel de la sfârșit de timp, iată ce vă îndemn: Citiți cuvântul cu care vine Domnul la voi, citiți-l mai mult, mai mereu, mai mult decât orice altă citire despre Dumnezeu, că stă Dumnezeu în cuvânt de vorbă cu voi, iar dacă nu-l citiți cu dor și drag, îl uitați și greșiți apoi față de cuvântul lui Dumnezeu așa cum a greșit Adam și a pierdut raiul, căci el a uitat ce l-a învățat Dumnezeu să păzească în rai. Citiți de la Domnul ce vă aduce El, citiți mereu, și veți vedea cât ați greșit și veți vedea când greșiți ceea ce v-a spus mai dinainte să împliniți, iar voi necitind cuvântul, îl călcați, fiilor, nu-l primiți și nu-l împliniți când vine. O, dacă omul a uitat ce i-a spus Dumnezeu la început să mănânce, iată, a mâncat carne apoi, a mâncat șapte veacuri carne, o, și nu trebuia să mănânce decât ceea ce i-a spus Domnul să aibă de hrană.

O, fiilor, vom ridica spre Tatăl rugăciune de înviere și de dezlegare de păcate pentru cei adormiți, căci vin la voi peste o săptămână și vor rămâne ei cu Noi până la serbare, o, și multă mângâiere vor lua și multă știre a tainelor lui Dumnezeu pentru cei mântuiți, o, și vom lucra bucurii pentru cei fără bucurii, pentru ei, fiilor, și numai bucurii voiesc să lucrez prin voi între pământ și cer, și de aceea voi să lucrați cu credință și cu iubire, fiilor, și fiecare să simtă lucrul celuilalt, căci voi stați întru ale Domnului pe pământ, și trebuie să fiți ca și cei din cer, ascultători și supuși, frângându-vă voia pentru voia Mea în voi și cu voi, și toate prin credință și purtare aleasă în toată vremea, și lucrul cu dragoste lucrat, ca să vă fie ușoară truda din pricina dragostei cu care lucrați, căci dragostea poate, o, fiilor, nu voi puteți, iar voi știți aceasta, numai că Eu vă amintesc mereu ca un Păstor Care vă ajută să puteți voi.

Vom lucra în ziua strângerii la serbare rugăciuni de dezlegare de sarcini pentru cei plecați de pe pământ după ce au făcut rău și mult rău mersului Meu cu trâmbița Mea și cu voi, și îi vom împăca cu Tatăl, o, fiilor, că dacă nu lucrăm așa, ei rămân sub pedeapsă, o, și e grea această pedeapsă a celor ce au lovit în mersul lui Dumnezeu prin acest cuvânt.

Iată, fiilor, ce înseamnă înălțarea! Ea înseamnă rod rămas și împărăția sa apoi întru el, dar lucrarea Mea de pe pământ și până în cer lucrată, n-o înțelege omul, și nici măcar omul creștin. Omul păcătuiește mereu. S-a învățat să păcătuiască omul. El știe despre taina cea din cer pentru om, dar prea puțin dă el să știe, căci omul iubește păcatul și gustul păcatului și se desparte de Dumnezeu pentru păcat. O, ce să-i fac? El zice că nu poate altfel, și are dreptate dacă el este om și atât, dacă el nu este fiul lui Dumnezeu prin iubire.

Nu poți fi fiu al lui Dumnezeu decât prin iubire, omule, căci iubirea îl vindecă de păcat pe om. Nu este cine să-ți spună ție aceasta, dar îți spun Eu, Domnul. Iubirea nu-ți mai lasă vreme să păcătuiești, nu te lasă să mori, decât dacă te desparți de ea pentru ca să faci păcat, pentru ca să-ți faci gustul. Eu însă Îmi așez înaintea Mea un popor și îl învăț să facă voia Mea ca și cei din cer, căci altfel intră omul iar și iar sub păcat, după ce știe că păcatul este moartea lui ori de câte ori se dă de partea păcatului și moare prin păcat.

Cel ce vine după Mine este cel ce nu se mai întoarce spre păcat apoi, iar Eu am suferință grea pentru omul care nu știe să se păstreze în Dumnezeu după ce el se împreunează cu Domnul prin trupul și sângele Domnului, și prin el să aibă omul viață, și pe veci s-o aibă apoi.

Și dacă am grăit despre taina înălțării Mele la sfârșitul lucrului Meu pe pământ acum două mii de ani, iată, fiilor, Ne așezăm cu voi în sfat pentru lucrul întâmpinării marii sărbători de Rusalii și a trâmbiței Mele Verginica, sărbătorită acum aparte în cer și pe pământ în mijlocul poporului cu care să zic că am mai rămas, căci și din ei sunt opriți pe cale la câte o vamă, pe care nu dau s-o treacă, așa cum sufletele nu pot trece de vămi când nu au cu ce despăgubi păcatele făcute pe pământ. Eu însă merg mai departe cu pregătirea poporului rămas și îl îmbărbătez pe calea pe care l-am așezat să împlinească voia Mea toată, cuvântul Meu de peste el, și iată, facem sfat și lucrăm după el, Noi din cer, și voi de pe pământ, și așezăm înaintea Tatălui rodul lucrat prin sfat, fiilor.

iată, trebuie răstignire după asemănarea cu Păstorul Care Și-a pus trupul țintuit pe cruce ca semn al sfințeniei duhului și trupului, o, și așa au de lucrat fiii lui Dumnezeu pentru ca să fie ei sfinți ca Păstorul lor, și trebuie să-și țină mâinile și picioarele în cuie ca să nu mai săvârșească păcat, căci cei fără crucea purtată fac mereu păcat.

Iată, trebuie răstignire, căci Eu am spus: «Cel ce voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze», iar purtarea crucii înseamnă răstignire, ca să nu mai facă omul păcat cu trupul său. Un răstignit are țintuite pe cruce mâinile și picioarele și este după chipul și asemănarea Domnului său, a Păstorului său, și aceasta înseamnă om care nu se mai lasă spre păcat, și este pe veci cu Domnul un așa om.

O, ce frumoși sunt cei ce Mă aleg ca pildă peste viața lor, ce frumoși! Aceștia au priceput îndeajuns cuvântul spus de Mine pentru cei ce voiesc să Mă urmeze cu cruce, și nu fără cruce. O, ce puțini sunt cei ce își aleg să fie frumoși ca Dumnezeu, frumoși prin cruce, și ce mare ar fi să fie această turmă a lui Hristos, acești frumoși ai cerului pe pământ! De aproape șaptezeci de ani stau cuvânt peste pământ ca să-Mi zidesc o mânuță de popor frumos ca Dumnezeu, o, și greu Mi-a fost mersul cu acest cuvânt, și mult de tot M-am umilit ca să ridic Tatălui un rod frumos. Omul însă e învățat ca pe pământ și de aceea îi este greu să priceapă ce înseamnă Dumnezeu și ce să facă omul apoi înaintea lui Dumnezeu.

Iată, omul face mereu păcat, și face aceasta pentru că nu știe ce înseamnă Dumnezeu și ce înseamnă omul. A înțeles aceasta mama Mea Fecioara și a stat cu viața ei numai în Dumnezeu, numai cu Domnul în inimioara ei curată, și apoi ea Mi-a fost Mie mamă și a mers la templu la patruzeci de zile de la nașterea Mea ca să aducă jertfă de curățire după datină, dar ea era curată ca cerul, și tot așa a și rămas, numai că Domnul Se apleacă rânduielilor așezate pe pământ ca să se înțeleagă desăvârșit că Fiul lui Dumnezeu S-a făcut Om și a crescut, și apoi S-a răstignit pentru om ca să-l aducă pe om la pocăință și la iertarea păcatelor, căci Eu am înviat după răstignire ca să desăvârșesc toată calea spre Dumnezeu a omului și să fie omul liber prin Mine, prin tot ce am făcut Eu pentru viața lui, și de aceea Eu sunt Păstor, și are omul ce să învețe, pentru că i-am arătat Eu prin însăși viața și calea Mea pe pământ.