1.3. Căderea omului; căderea îngerilor

În zi de duminică mărturisesc lucrările lui Dumnezeu scrise în Scripturile din care Eu, Iisus Hristos, citeam acum două mii de ani ca să le dovedesc împlinirea cea pentru timpul cel de atunci, și iarăși, mărturisesc acum din Scripturi grăirea Mea cu omul în rai, căci l-am zidit și l-am așezat în rai și i-am dat sfat și lucrare de lucrat, iar Eu, Cuvântul Cel de la început, eram în cele ce nu se văd ale facerii și grăiam cu omul, și el cu Mine grăia, o, dar el n-a ascultat de cuvântul Meu și s-a făcut mai mare ca Mine între el și Mine dacă n-a ascultat, o, și s-a ascuns să facă aceasta, căci n-a înțeles că Eu din nevăzutele facerii văd în cele văzute și l-am văzut greșind asupra Mea și asupra sa și l-am întrebat de ce dă să se ascundă și i-am spus: «Unde ești, Adame?» Ca să pot grăi cu el l-am întrebat așa, iar el Mi-a spus că s-a ascuns, o, și l-am mustrat de durerea ce Mi-a făcut-o și n-a stat Adam umilit pentru greșeală și pentru ascundere ca să greșească și s-a ascuns iarăși, s-a ascuns după femeia pe care i-am dat-o, și cu care M-a mustrat și el cum că i-am dat femeie, o, și am mustrat-o și pe ea, dar și ea s-a dezvinovățit, și apoi le-am rostit pedeapsa pentru neascultare și pentru ispitirea lui Dumnezeu și i-am scos din rai și au rămas fără Dumnezeu pe pământ, au rămas de capul lor, și de atunci așa este tot omul, iar dacă el nu Mă vede nu mai ține seamă că Eu îl văd tot timpul, o, și am plâns după el cinci mii de ani și mai bine, și apoi M-a trimis Tatăl pe pământ ca să Mă dau răscumpărare pentru om și am murit în locul fiecărui om prin moarte pe cruce, dar am și înviat pentru fiecare om ca un Dumnezeu și Făcător a toate și al omului.