Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Naşterii Domnului

Mă nasc cuvânt la ieslea cuvântului Meu din România, ţara venirii Mele cu sfinţii, ţara întoarcerii Mele după două mii de ani. Numele ei este „ţara strălucirii”, nume rostit prin prooroci, şi adevărată este proorocia aceasta, căci Eu strălucesc de pe cerul ei peste pământ de la margini la margini. Ea este dimineaţa Mea. Dis-de-dimineaţă aleargă cuvântul Meu spre ea, căci scris este în Scripturi: «Eu sunt steaua strălucitoare cea de dimineaţă», şi vin la ea să Mă fac binevestire în ea, şi duhul ei şi mireasa din ea zic: „Vino!”. Amin, amin, amin.

Iată, vin, şi sunt întru venirea Mea peste ea, şi Mi-am aşezat în ea scaunul de judecată, cuvântul Meu care Mă vesteşte venind pentru vii şi pentru morţi, căci împărăţia Mea va fi fără de sfârşit, şi vin să Mi-o pregătesc. Vin cu cei din cer, căci cei de pe pământ îşi pregătesc venirea lor, nu pe a Mea. Este scrisă în Scripturi venirea Mea, şi se tem oamenii de ea şi nu Mi-o pregătesc, şi nu vor să se pregătească pentru ea. Dar Eu sunt întru venirea Mea şi vin venind, căci cine poate opri fulgerul ca să nu se vadă când el taie cerul şi vine şi se vede tăind întunericul cu strălucirea lui cea de foc, de şapte ori mai strălucitor decât lumina zilei, precum scrie în Scripturi? Iată ţara venirii Mele! Ea străluceşte pe pământ de şapte ori mai mult decât ziua, căci lumina ei sunt Eu, Domnul; Eu şi cuvântul Meu. Ea este pântecele în care Eu îmi însămânţez cuvântul Meu, ca să răsar din ea cu venirea Mea. Ea este naşterea din nou a lumii, şi zic din ea popoarelor: veniţi la ieslea cuvântului Meu din România şi luaţi din ea naşterea din nou, naşterea cea de sus, căci cuvântul Meu aceasta zice: «Cine nu se va naşte din cer, de sus, acela nu va fi cu împărăţia Mea». Iată legea cea nouă. Ea este venirea Mea cu sfinţii şi pentru sfinţi. Sfinţenia din om va ieşi întru întâmpinarea Mea şi îmi va deschide, şi omul Mă va vedea, căci scris este în Scripturi: «Fără sfinţenie nimeni nu va vedea pe Domnul». Amin.

Mă vestesc venind, copilaşi de la iesle. O, fiilor, de ce vin Eu la voi? De ce nu vin la cei mari, la cei vestiţi de pe pământ? O, aceştia n-au ochi şi urechi pentru venirea Mea. Când am venit acum două mii de ani prin Fecioară prunc în Betleem, n-a fost nimeni să-Mi aştepte venirea, dar Eu am venit şi M-am aciuat în loc smerit, şi îngerul Meu le-a vestit săracilor că am venit, căci cei mari de pe pământ nu aveau ochi şi urechi pentru Mine. Eu cu cei umiliţi Mi-am găsit mereu plăcerea, şi i-am numit mari înaintea Mea şi M-am slăvit prin ei şi Mi-am înfiinţat la ei împărăţia Mea şi am cinat cu ei masă cerească.

Iată glasul cuvântului Meu care binevesteşte venirea Mea şi împărăţia Mea şi naşterea din nou a lumii. Vai celor ce nu aud vestea venirii Mele cu sfinţii, ca să-şi lase păcatele şi să se sfinţească pentru împărăţia Mea, pentru venirea Mea cea adevărată! Iată ce fac oamenii cei mari ai pământului. Ei vor să facă ei venirea Mea, nu Eu. Ei au uitat că Eu sunt cu cei umiliţi şi cu ei îmi lucrez lucrarea şi îi ajut cu puterea Mea să fie sfinţi, sfinţii venirii Mele, căci «fără sfinţenie nimeni nu va vedea pe Domnul». Amin.

O, Mă uit peste pământ şi suspin cu jale. Mă uit peste locurile în care Eu am venit acum două mii de ani prunc prin Fecioară, după cum era scris în prooroci să vin. Când am venit atunci, toţi mai-marii pământului M-au prigonit, toţi M-au pândit ca să nu-şi piardă slava lor din pricina slavei Mele. Aşa este şi astăzi, şi iată, Mă uit peste locul în care M-am născut acum două mii de ani. S-au strâns oameni cu vază şi îşi măresc slava lor şi îşi dau daruri şi nume unii altora zicându-şi între ei că s-au adunat la aniversarea naşterii Mele în Betleem. Ei se bucură, şi Eu suspin în cer cu Tatăl şi cu sfinţii, căci acolo nu este vorba de slavă pentru Mine, şi oamenii Mă folosesc pentru slava numelui lor şi nu fac altceva decât să netezească întronarea antichristului peste tot pe unde Eu am lucrat şi Mi-am lăsat urmele spre mărturie împotriva celor ce se folosesc de numele lui Dumnezeu pentru slava lor cea omenească. Iată, Eu după două mii de ani sunt bun pentru omul vremii de azi numai pentru slava lui, dar nu şi pentru a Mea. Eu nu Mă bucur de aşa sărbători, şi Mă bucur de sărbătoarea venirii Mele la cei ce Mă iubesc cu viaţa lor cea sfântă, şi petrec cu ei şi Mă bucur. Acum îngerul Meu stă gata să sufle în lumina bucuriilor oamenilor mari de pe pământ, care-şi fac nume între oameni mărindu-se cu slavă omenească, cu slavă care trece ca iarba.

Iată minciuna. Ea se întinde de la margini la margini. Iat-o: «Femeie care şade pe fiară roşie, plină cu nume de hulă, având şapte capete şi zece coarne, cu cupa plină de urâciunile şi de pângărelile desfrânării ei, iar pe frunte are scris nume tainic: Babilonul cel mare, mama desfrânatelor şi a urâciunilor pământului, beată de sângele sfinţilor şi al martorilor Mei. Şi se va sui din adânc şi va merge spre pieire, căci toate sfârşitu-s-au», şi aşa este scris. Glasul îngerului Meu a strigat mereu şi a zis: «Ieşiţi din ea, poporul Meu, ca să nu vă împărtăşiţi din păcatele ei şi să nu luaţi din bătăile ei». Păcatele ei au ajuns până la cer, şi îi vom da înapoi precum ne-a dat ea, îi vom măsura îndoit. în cupa în care ne-a turnat ea îi vom turna de două ori. Ea este împărăteasă, iar Eu sunt Judecătorul ei. împăraţii pământului care au făcut voia ei se vor bate în piept şi vor zice: „Vai!”, iar cerul se va veseli, şi sfinţii şi apostolii şi proorocii vor vedea dreptatea Mea de partea lor, precum este scris în Scripturi. Amin.

S-au strâns oamenii mari ai pământului ca să facă sărbătoare pentru naşterea Mea în Betleem, dar după două mii de ani de la naşterea Mea între oameni, iată, Eu vin iar, şi nu găsesc om sfânt pe pământ, om care să Mă sărbătorească pe Mine, Cel Sfânt. De aceea M-am ascuns şi lucrez tainic şi îmi pregătesc venirea Mea cea cu slavă pe pământ împotriva minciunii care vrea să se facă hristos pentru om, hristos mincinos, care înşeală cu venirea lui pe toţi, mari şi mici, bogaţi şi săraci, robi şi slobozi, împăraţi şi ostaşi, botezaţi şi nebotezaţi, căci minciuna e minciună, ca şi omul. Eu însă sun din cuvânt, ca să se audă venirea Mea, şi iată-i pe toţi, că se ascund în peşteri şi în stânci de teama venirii Mele, precum este scris în Scripturi despre venirea Mea.

Mă nasc cuvânt în ieslea Mea din mijlocul României, ţara strălucirii, locul întoarcerii Mele după două mii de ani, locul naşterii din nou a lumii. îmi voi înnoi toată facerea, şi pe om, căci am zis: «Noi le fac pe toate». Amin. Toţi cei mari sunt prinşi în cursa măririi lor, şi nimeni nu este cu mărirea Mea, cu mărirea sfinţilor Mei, dar cel ce nu este sfânt nu va mai fi. Amin. Fac totul nou, ca la începutul facerii. Suflarea gurii Mele naşte ca la început, căci scris este despre Mine: «El a zis, şi s-a făcut». Amin. Lucrez tainic, ca şi acum două mii de ani. Am dat pe Fecioară spre logodire ca să fie ocrotită de moarte, căci în Israel, cel desfrânat trebuia omorât cu pietre. Cine ar fi fost să înţeleagă taina naşterii Mele din Fecioară? Nici azi nu înţelege nimeni, căci dacă ar înţelege s-ar înfricoşa pentru naşterea Mea din Fecioara căreia nu i s-a stricat fecioria prin naştere. Merge omul la biserică şi cântă zicând: „Bucură-te, Maică, pururea Fecioară!”, dar nu se înfioară omul de această taină, şi stă liniştit în păcatele lui, dar el este judecat de naşterea Mea din Fecioară şi din Maică pururea Fecioară. Eu am venit din cer pe pământ ca să-l iert pe om şi să-l înviez pentru cer, dar omul nu se pocăieşte. O, cel ce nu mai face nici un păcat, acela este cel ce s-a pocăit de păcate înviind prin unirea lui cu Mine, făcându-se un trup cu Mine. Altfel nu se pocăieşte omul.

Unde, oare? Unde, fiilor din grădină, unde să mai aflu Eu pe pământ om care să petreacă în duhul pocăinţei, în duhul umilinţei, în smerenia minţii vieţuind înaintea Mea? O, unde să Mă mai uit să aflu, să găsesc un om pe potriva Mea? Pocăinţa este naşterea din nou a omului, ca să fie omul apoi, şi să am Eu casă în el. Omul însă Mă alungă mereu din preajma lui, şi omul este judecat prin naşterea Mea din mamă pururea Fecioară. Eu pentru aceasta am venit acum două mii de ani, căci omul se naşte din om şi prin om, şi nu este ca Mine. Dar am venit să-i arăt calea de la pământ la cer şi să Mă întâlnesc cu el pe calea Mea de la cer la pământ şi să-l aduc cu Mine din cer pe pământ şi să fie omul din cer, căci scris este: «Cine nu se va naşte de sus, acela nu va mai fi». O, unde să Mă mai uit pe pământ ca să văd om după chipul şi asemănarea Mea, să văd om aşa cum l-am făcut Eu pe omul cel zidit de mâna Mea? Mă tângui şi zic: unde? Unde, oare? Acum, după două mii de ani, iată, vin iar, şi iarăşi sunt pribeag de om. Omul Mă cântă, Mă strigă, se strânge în numele Meu, dar e departe omul de chipul şi asemănarea Mea; de făptura lui cea dintâi e prea departe omul.

Eram fericit când l-am făcut pe omul cel întâi zidit, şi îmi aşteptam în el odihna şi pacea după ce pe toate le-am făcut pentru el numai cu cuvântul. Apoi el s-a ridicat deasupra Mea şi căderea lui a fost mare şi lungă. Şi M-am gătit să pornesc după el şi să-l aşez cu Mine în însăşi casa lui, după cum a fost taina răscumpărării omului, pe care Eu am lucrat-o acum două mii de ani, la naşterea Mea din Maică pururea Fecioară.

Voiesc să mişc inima omului destăinuindu-Mi Duhul înaintea lui. Eu sunt taină nepricepută de îngeri, iar când îngerii aud cuvântul Meu, stau cete-cete şi se hrănesc cu tainele Mele aşteptându-le împlinirea cea desăvârşită prin venirea Mea cu cer nou şi cu pământ nou peste pământ. Amin.

Voi, fiilor de la iesle, nu vă temeţi nici voi, nici cei ce trăiesc ca şi voi pe pământ, hrănindu-se cu mana Mea care trece prin grădina ce vă poartă pe voi. Nu vă temeţi de ceea ce se tem oamenii. Eu sunt Sfântul Domnului în mijlocul vostru şi plămădesc cu voi veac nou şi viaţa veacului ce va să fie. Amin. întăriţi naşterea Mea în voi şi ţineţi-Mi caldă ieslea, fiilor. Cuibul din care vor ieşi fiinţe noi, trebuie mereu cald, ca să nu răcească sămânţa, fiilor, şi viaţa seminţei. încălziţi-Mi cuibarul, că Eu suflu peste el cu suflarea gurii Mele, cu care stau mereu peste voi.

Faceţi pâine, fiilor. Eu sunt pâinea care se coboară din cer spre viaţa omului. Daţi săracilor pâinea aceasta, căci cei bogaţi gustă şi o scuipă jos, şi nu dau pâinea lor pe pâinea aceasta. Voi însă hrăniţi-vă cu ea până la ceasul zilei venirii Mele cu sfinţii pe pământ şi staţi întru întâmpinarea Mea cu ieslea Mea de la voi. Amin.

Mama Mea Fecioara vă îndulceşte duhul cu duhul ei cel plin de dor pentru venirea Mea la voi, şi fi-va curând, curând să petrecem sărbătoare nesfârşită, de veac nou, în taina cerului cel nou şi a pământului cel nou în care vom fi de-a pururi Eu şi cei daţi Mie de Tatăl. Amin, amin, amin.

07-01-2000