Cuvântul lui Dumnezeu la soborul sfinţilor arhangheli Mihail şi Gavriil

Sună din trâmbiţă Mihail arhanghelul pentru adunarea îngerilor, poporul Meu. El este îngerul Meu, îngerul Domnului, şi este îngerul poporului Meu. El sună din trâmbiţă sărbătoarea îngerească pe care Eu şi cu îngerii şi cu sfinţii şi cu poporul Meu o aşezăm pe pământ, ca să vorbească din cer Domnul şi să audă cei vii şi cei morţi, şi tot şi toate să se bucure pe pământ, cu cerul pe pământ. Amin, amin, amin.

Coboară cerul pe pământ, poporul Meu. Sunt adus lângă tine pe mare slavă de îngeri. Stăm faţă în faţă cu tine, Ierusalime, popor al Domnului. Stau îngerii şi te privesc cu nesaţ, şi tu ştii cum trebuie să fii văzut de cei din cer şi de cei de pe pământ, că tu trebuie să fii slava Mea, slava venirii Mele, slava Domnului întru a doua Sa venire. Amin.

Acum am dat mult şi ceresc ajutor ca să putem pecetlui cu pecete de sfinţenie legănuţul cel din jurul ieslei Sfintei Sfintelor în grădina întâlnirii Mele cu omul, cu cei vii şi cu cei adormiţi, căci acest loc e loc de întâlnire cerească pe pământ, Ierusalime de azi. Iată, te cuprind în desfacere de taină, că Eu pe toate le adun în jurul tău ca să le lucrez. Locuinţa celor adormiţi îşi desface capacul, şi se zoreşte cu multul şi cu fuguţa taina învierii morţilor despre care Eu, Domnul, atât de mult v-am vorbit vouă ca să vă fac pe voi să le spuneţi lor să se scoale, că de-acum e vremea. Amin.

Iată, a dat de veste arhanghelul Mihail sărbătoare pentru îngeri, şi a sunat peste voi cu sărbătoare, şi a sunat peste cei adormiţi ca să se adune, că Eu, Domnul, le-am spus lor că vor sta în preajma lucrului Meu de peste voi, vor sta de la ziua de pomenire care a fost acum câteva zile adusă de voi pentru ei şi până la ziua de serbare a mai-marilor îngerilor care vor aduna pe îngeri şi pe sfinţi la sărbătoare, la întâlnirea celor două lumi în grădina întâlnirii, cea de Mine întocmită prin voi ca să fie şi să stea înaintea Mea pe pământ. Cei adormiţi sunt acum aici, aşa cum voi i-aţi pomenit, pe fiecare la rândul cetei sale, începând de la Adam şi până în zilele acestea.

Mereu, mereu v-am povăţuit pe voi să fiţi taina împărăţiei cerurilor, taina Mea pe pământ, ca să pot să-Mi lucrez Eu planul zidirii lumii care va să fie înnoită spre arătare, aşa cum este şi aceasta care se vede cu ochiul omenesc. Mereu, mereu am căutat să vă aşez la lucrul înnoirii lumii şi la înviere, fiilor. Eu lucrez greu când Mă împiedic de om. De la început M-am împiedicat în om, că nimic şi nimeni nu M-a ascultat mai puţin decât omul. Dar pentru cele ce sunt scrise să se facă şi să fie Eu îmi pun tainica Mea putere, şi ele se fac şi sunt, şi toate sunt, şi curând, curând va cădea despărţitura între cele ce se văd şi cele ce nu se văd, şi vor fi iarăşi toate una, aşa cum a fost la începutul zidirii lui Dumnezeu. Amin.

Adunarea îngerilor îi bucură pe cei adormiţi care s-au aşezat pe scăunelele de piatră aici, în grădina întâlnirii, uitându-se la sărbătoarea de azi şi luând din ea şi din masa Mea cu voi, şi apoi Eu, Domnul, îi slobozesc, că Eu le-am lungit statul lor de la ziua de pomenire a lor. Nici o lucrare nu se face fără îngeri, iar îngerii au azi lucru mult, căci sunt multe, multe suflete la sărbătoare, fiilor, şi nu se poate spune numărul lor, iar îngerii au mare ordine peste ele şi pentru ele, ca să ia toată suflarea din masa de azi a îngerilor care sărbătoresc lucrând şi mult lucrând. Amin.

Ioan, ucenicul Meu cel iubit, dă să desluşească acum cu putere taina învierii, iar Eu, Domnul, îl aşez peste voi în cuvânt, că nimeni ca el n-a vorbit mai desluşit despre taina cuvântului fără de care nimic nu s-a făcut din câte s-au făcut. Eu cu atât drag îl aşez pe el cuvânt peste voi! Că aceeaşi iubire o avem între Mine şi el, aşa cum am avut-o şi cât am stat cu trupul pe pământ între oameni.

Hai, copile scump! Hai, fiule, ucenic desăvârşit ca şi învăţătorul tău! Hai să fii acum peste poporul Meu! Amin, amin, amin.

– Iar eu, Doamne, zic: acum şi pururea şi în veci de veci voi fi ca Tine, fiindcă Tu eşti fiinţa sfinţilor pe care i-ai zidit de la întemeierea lumii, că Tu eşti tot o taină de când lucrezi pentru om. Grăiesc cu Tine înaintea poporului Tău de azi şi înaintea îngerilor şi a sfinţilor şi, iarăşi, înaintea adunării celor adormiţi aduşi la sărbătoarea arhanghelilor în grădina întâlnirii Tale cu cerul pe pământ, Doamne.

O, dacă eu sunt taina iubirii, vreau ca poporul Tău să ştie cât este ea de multă şi de mare cu lungimea ei cea tainică. Ai venit de la Tatăl Om pe pământ, şi eu Te-am iubit cu iubirea Ta din pieptul meu, că Tu Te-ai aşezat în mine cu toată taina Ta, şi eu am dus-o de lângă Tine, şi în taină am dus-o, în taină chiar şi de ceilalţi ucenici ai Tăi de atunci. Eu de lângă Tine nu vorbeam altceva decât despre iubirea cea tainică, iubirea care s-a întrupat pe pământ în a şasea mie de ani de la zidirea lumii, Doamne. Ca şi atunci, şi azi eu sunt taina iubirii cea fără de sfârşit în om. Am arătat în mine viaţa care este lumina oamenilor, că eu am fost rodul cuvântului Tău care s-a făcut iubire înăuntrul fiinţei mele, şi ea m-a legănat ca pe un prunc în leagănul ei. Iar când a fost să arăt taina cea de la sfârşitul timpului, despre venirea Ta şi despre învierea morţilor, m-am aşezat înaintea Ta, şi Tu înaintea mea, şi apoi am scris tot ce Tu ai binevoit să se facă cunoscut prin mine. Şi apoi, taină de nepătruns cu mintea omului, că eu i-am pus pe ucenicii mei să mă aşeze în pământ, dar eu n-am stat aşa, ci am ieşit tot viu, şi aşa am rămas, şi am arătat atunci taina învierii morţilor, căci precum eu am ieşit din pământ şi am umblat şi umblu de nu m-au mai găsit ucenicii mei unde m-au pus, tot aşa va fi şi cu învierea morţilor, căci mormintele se vor deschide pentru ridicarea celor adormiţi, şi ei vor sta înaintea Ta, aşa cum este scris de mine în cartea Apocalipsei după ce Tu mi-ai desluşit pe cele ce vor fi lucrate la vremea venirii Tale a doua oară de lângă Tatăl. Toţi cei morţi vor ieşi din pământ cu trupul aşa cum eu am ieşit, aşa cum sfinţi mulţi şi neştiuţi au ieşit apoi, că eu am scris aceasta în cartea mea, şi am scris despre lucrarea cuvântului Tău de azi care este judecata făpturii, Doamne, şi este tronul Tău pe pământ, că pe toate Tu pe pământ le lucrezi. Toată lucrarea Ta şi toată lucrarea lui satana am scris-o eu în cartea mea cu Tine pentru sfârşit de timp. Se teme omul să se uite bine în ea, dar cele scrise în ea aşa s-au lucrat, precum sunt scrise, şi cele ce mai sunt din ea aşa vor fi. Amin. Şi ca să audă cei tari la cerbice că acum este venirea Ta, să se uite în cartea Apocalipsei şi să vadă în ea cum eu am scris despre cartea Ta pe care o scrii Tu azi cu poporul cel din urmă, fiindcă eu am scris despre desfacerea peceţilor cărţii cuvântului Tău peste pământ, şi în care stă judecata lumii şi învierea morţilor, carte pe care nimeni din cer sau de pe pământ nu s-a găsit să-i desfacă peceţile; nimeni decât Tu, Mieluţul Tatălui, fiindcă Tu cu sângele Tău răscumperi pe om. Aceasta de azi este cartea cea pomenită în cartea mea de atunci, şi fericit este cel ce va fi găsit viu în ea, căci vremea este aproape, şi vine, şi se face veşnicie dulce vremea Ta de azi.

Mă vestesc de la o margine la alta a pământului ca să mă audă popoarele şi neamurile şi limbile şi toţi împăraţii lor, că eu din nou proorocesc pe cele scrise atunci în cartea mea cu Tine, Mielule al Tatălui Savaot. Şi le vestesc celor din morminte taina învierii lor, căci ei, curând, curând se vor ridica aşa cum eu m-am ridicat din pământ, şi vor vesti ei lucrarea aceasta, şi cu zecile de mii o vor vesti pe ea. Şi atunci antichrist se va arăta cu totul biruit de strălucirea venirii Tale cu ziua cea de veci a omului, Doamne, fiindcă cele şapte veacuri s-au scurs, şi a venit nunta Mirelui, şi El îşi împodobeşte mireasa, căci scris este: «Numai cei înţelepţi vor pricepe taina Ta, cartea Ta şi venirea Ta cea de la sfârşit de timp». Amin, amin, amin.

– Iată, poporul Meu, ucenicul Meu a grăit peste voi. Amin.

Sună Mihail arhanghelul lucrul zilei de azi şi îl scrie ca să fie, iar voi îl scrieţi pe hârtie, fiilor care-Mi primiţi cuvântul în cartea venirii Mele, cartea care judecă făptura şi o pregăteşte pentru înnoire, căci Eu, Domnul, înnoiesc lumea, şi aceasta fac cu cuvântul Meu cel de azi peste pământ. Sună de sărbătoare trâmbiţele îngerilor, sună de înviere Mihail arhanghelul, şi mare bucurie se aşează pe duhul celor adormiţi care aşteaptă pe Domnul cu ziua venirii Sale.

O, poporul Meu, voiesc ca tu să nu mai uiţi de-acum ce taină eşti tu, că dacă uiţi, e greu de Mine şi de tine, şi dacă uiţi, îi este greu făpturii care aşteaptă de şapte timpuri naşterea ei din nou pentru viaţa spre care a fost făcută. Dacă omul a stricat tot ce am zidit Eu cu cuvântul şi cu mâna, tu să fii omul care înnoieşte, care zice cu cuvântul Meu învierea a toate şi viaţa şi veacul ce va să fie. Amin.

O, poporul Meu, să preţuieşti darul Meu din mijlocul tău şi pe cei ce-l poartă spre tine, şi pe tine spre Mine. Să fii credincios darurilor Mele din mijlocul tău şi să le laşi peste tine ca să te facă şi ca să fii. învaţă bine, bine, şi din zi în zi mai mult, taina cuvântului Meu de peste tine şi aşează-te în faţa Mea aşa cum îmi este Mie dor să stai. învaţă, ca să ştii să stai, învaţă taina creştinătăţii cea de fiecare clipă, şi să se aşeze ea apoi peste toată făptura, că ea este cea care te fereşte pe tine de tot răul de pe pământ şi din văzduh şi din adânc, iar tu s-o preţuieşti şi să trăieşti din ea, căci viaţa trebuie să fie hrana ta şi milostenia ta înaintea omului şi înaintea Mea. Amin.

Acum, fiilor binecuvântaţi, rostiţi pecete de sfinţenie peste legănuţul în care Eu vă legăn azi în grădina întâlnirii. Să vă fie loc de mângâiere între pământ şi cer pentru voi, cei trudiţi sub slava venirii Mele de acum. Să vă fie leagăn ca la copii, dar învăţaţi mereu, mereu pe poporul Meu taina de copil. Iar la învăţătura pe care o veţi da voi poporului Meu vor sta cei adormiţi să asculte şi să se mângâie, şi să vă mărturisească ei apoi, că Eu le dau lor acum grădina întâlnirii Mele cu omul, şi le dau scăunelele de piatră, şi le dau duh de fii ai lui Dumnezeu, şi le dau să stea şi să audă de la voi lucrul vostru cu Mine şi să se bucure întru venirea Mea şi să fie ei gata pentru când arhanghelul Mihail va suna ultima lor zi de aşteptare, ziua venirii Mele în slavă văzută, ziua învierii lor, că mai mult ca ei nimic şi nimeni nu aşteaptă ziua Mea, fiilor. Amin.

În această zi de mare sărbătoare luaţi crucea şi busuiocul şi rostiţi pecetluirea cu sfinţenie peste corăbiuţa pe care Eu din mila Mea v-am dăruit-o acum ca să vă ajutaţi cu ea în lucrul vostru cu Mine, iar ea să vă ajute. Amin. Aşa să Mă ajutaţi şi voi, aşa să Mă purtaţi şi voi, şi să mergeţi şi să Mă purtaţi. Amin.

Mergeţi, fiilor, şi arătaţi-vă fiilor oamenilor, că Mă cobor cu voi în mijlocul lor ca să fiu văzut, Eu şi poporul Meu în mulţimi. Amin. Eu pentru voi înlesnesc prilejuri de a Mă arăta cu voi, ca să fiu Eu văzut în voi, şi voi în Mine. Pentru Mine fac această lucrare, şi vă trimit cu mare binecuvântare să vă arătaţi fiilor oamenilor cu ţara venirii Mele pe care prin voi o ţin pe braţe ca s-o măresc pe ea înaintea Mea. Amin. Fiţi frumoşi şi mergeţi în numele Meu, şi să fiu văzut în voi, şi să fiţi voi strălucirea slavei Domnului în faţa munţilor înalţi şi semeţi, care nu ştiu să se mai aplece şi să se mai închine lui Dumnezeu, Cel Care a făcut cerul şi pământul şi pe om.

Mergi, Ierusalime, mergi, poporul Meu! Găteşte-te în straie de nuntă şi mergi ca să schimbi omul la faţă, căci când omul vede slava Mea cu tine, i se schimbă faţa, şi Eu pot să-i grăiesc lui. Mergi, Ierusalime, că-ţi dau cu tine toată oastea cerească, şi tu să fii trupul îngerilor, sus, pe înălţimile oamenilor, şi oamenii se vor apleca slavei Mele cu tine şi se vor întreba cine eşti tu, cel atât de frumos. Amin, amin, amin.

Acum, poporul Meu, să stăm la masa pomenirii îngerilor, că sunt cu zecile de mii şi nu se pot număra. Să stăm şi să împărţim din hrană celor adormiţi, şi apoi să-i slobozim. Să stăm şi să-i hrănim pe ei de la masa Mea cu voi. Daţi înţelepciunea Mea din voi, daţi celor din cer şi celor din locuinţa morţilor şi celor din adânc, fiilor, şi toate, toate se vor învedera în lumină. Şi apoi iarăşi vom binecuvânta şi vom sfârşi cuvântul cel de azi al sărbătorii îngerilor.

Iar acum, binecuvântată să fie masa cea pentru trup şi masa cea pentru duh, că Eu, Domnul, sunt aici cu voi, şi cu trupul sunt, şi doresc, poporul Meu, să merg pe pământ cu voi văzut, şi voiesc, fiilor, să fiţi voi gata pentru această slavă pe care atât de mult şi de cu dor Eu, Domnul, o aştept de lângă voi. Amin, amin, amin.



***

Am stat, poporul Meu, cu mulţime mare din cer. În cete-cete îngerii au stat deasupra voastră şi lângă voi. V-am arătat cum scăunelele de piatră sunt pline cu cei ce aşteaptă învierea, pline în ordine şi fără ordine, căci trupurile când vor învia le va ajunge cum să stea, fiindcă vor fi ca trupul Meu care nu este ţinut de nimic şi care este peste tot întru pace ca în cer, nu ca pe pământ.

S-au odihnit mult cei adormiţi cu trupul, că li s-a părut o veşnicie această zi de dor şi de înviere. Toate treptele de piatră ale grădinii întâlnirii au fost pline de îngeri în trepte, că mult lucru au avut ei azi din pricina sărbătorii lor şi din pricina celor adormiţi care au stat cu voi ca să asculte de la Mine şi de la voi, fiindcă Eu am proorocit prin această lucrare de cuvânt că ea va ajunge cu lucrul ei cel ceresc să-i ridice pe cei adormiţi până la al miilea neam, iar poporul Meu să stea la această datorie şi să lucreze învierea morţilor.

Slava îngerilor a umplut grădina întâlnirii. Bucuria celor adormiţi a umplut grădina de duh de înviere, de duh de bucurie. Eu mereu, mereu vă pun pe voi la lucrul învierii, şi de aceea atât de mult dau să vă fac frumoşi cum nu mai e nimeni, nimeni pe pământ, şi să vă iubească făptura toată şi să vă iubească fiii oamenilor uitându-se la voi, cei frumoşi ai Mei. Frumosul este tot ce este ceresc în om şi din om, iar voi sunteţi pilda răsplăţii sfinţilor care au suferit nevoindu-se, şi apoi murind în numele Meu, ca să crească pe urma credinţei lor şi a dorului lor de Mine, să crească neamul creştinesc pe pământ şi să rămână Domnul lucrător peste om, că Eu, poporul Meu, vreau să aduc omului fericirea cea din rai pe pământ. Amin.

O, cum să facem după ce omul s-a învăţat aşa de mult cu cele pe care le face el şi nu Eu? Cum să fim de frumoşi pe pământ ca să vadă omul această fericire a Mea în om şi să râvnească apoi la ea? Cum să facem, fiilor, să ştie omul dorul Meu după el şi ziua Mea care se apropie de om ca să-i dea din ea, şi el să ia? Eu ţi-am spus, poporul Meu, că te voi numi mai presus de ziua naşterii, mai presus de ziua învierii te voi numi. Ţi-am spus prin fiii prin care te păstoresc că tu trebuie să fii poporul cel nou care Mă are altfel decât a avut omul pe Domnul până acum. Omului creştin sau păgân îi place să Mă aibă şi să Mă vadă pe cruce şi să se închine Mie aşa cum Mă aşează el înaintea lui ca să Mă vadă, răstignit. O, dacă aşa vrea să Mă vadă şi dacă aşa Mă pune spre vedere pe la toate răspântiile, de ce, oare, nu-Mi urmează omul pilda vieţii Mele? De ce nu plânge omul că Mă vede pe cruce? De ce nu se opreşte, şi trece făcându-şi semnul crucii şi zicându-Mi: „Doamne, ajută-mă!” sau „iartă-mă!”? Eu sunt pe cruce văzut de ochii lui, şi el vrea de pe cruce să-l ajut, dar Eu sunt Cel viu, şi nu ştiu cum să-i spun omului cât sunt Eu de viu, înainte de învierea Mea dintre morţi, şi după înviere apoi. Nu ştiu cum să-l fac pe om să vadă sau să creadă că Eu sunt cu trupul viu, şi abia mai pot să stau nevăzut după ce atât de mult s-a apropiat vremea ca să Mă vadă tot trupul, căci scris este: «Tot ochiul îl va vedea pe El, chiar şi cei care L-au împuns». Amin.

O, poporul Meu, cu mare sărbătoare te-au înconjurat îngerii, fiule. Cu mare dor te-au privit cei adormiţi la masă cu tine în grădina întâlnirii Mele cu omul. Tu să nu uiţi că de acum înainte te va însoţi cu multul lumea cea nevăzută care ştie acum din gura Mea taina acestei grădini şi lucrul Meu din ea cu cele ce nu se văd. Dar Eu le scot la vedere ca să le vedeţi şi să le mărturisiţi, căci «Ochii celor care văd nu vor mai fi închişi», fiindcă aşa este scris. Amin.

Îngerii stau în preajma ta cu zecile de zeci de mii ca să te însoţească şi ca să-i însoţeşti tu pe ei, căci ieşim, poporul Meu, spre neamuri, ca să te vadă şi ca să-i schimb omului inima şi faţa la vederea ta în mijlocul oamenilor. Tu eşti minunea cea lucrată de Mine la sfârşit de timp, acum când omul nu mai poate crede în Mine că sunt viu şi că-Mi lucrez venirea despre care scrie în Scripturi ca s-o împlinesc pe ea.

Mergem să rostim slavă cerească peste România. Merg cu tine în vârful ei ca să-i rostesc prin tine naşterea ei din nou, ca s-o schimb la faţă şi aşa s-o arăt lumii pe ea. Toată strălucirea Mea o voi aşeza peste tine, poporul Meu, şi Mă voi arăta cu tine peste pământ, că Eu aşa ţi-am proorocit aceasta prin cuvântul acestei lucrări încă de pe când aveam în trup pe pământ pe trâmbiţa Mea Verginica. Mă voi slăvi în tine şi îl voi îmbăta pe om la vederea aceasta. Voi vărsa din Duhul Meu peste om, iar tu vei fi vasul Meu cu untdelemn, şi din tine Mă voi revărsa cu slava Mea cea dulce şi voi rosti peste ţara Mea de nuntă dragostea Mea cea de la sfârşit de timp, şi voi spune aşa:

Eu nu te-am uitat, o, ţară a strălucirii, ţara Mea de la sfârşit de timp! M-am născut pe pământ între oameni odată cu naşterea ta, şi tu ai numele Meu pe creştetul tău, şi tu vei rămâne, că aşa te-am numit la sfârşit de timp, şi am zis că tot cel ce se va îmbrăca în cămaşa de creştin se va numi român.

Eu nu te-am uitat, iubito, şi M-am întors în pământul tău pe care i l-am dat la început de moştenire omului cel zidit de mâna Mea, că din tine am luat cu mâna pământ, şi din el l-am plămădit pe om. Tu ai fost primul petecuţ de uscat care a ieşit din ape la facerea lumii, şi l-am numit pământ după ce am făcut cerul despărţind apele de sus şi de jos. Iar din apele de jos te-am scos pe tine întâi ca pe o pruncă nou-născută ridicându-te de creştet în sus şi ţi-am dat pânză albă de botez, pe care am scris cu mare taină numele tău cel de la sfârşit de timp: Ierusalimul venirii Mele a doua oară de lângă Tatăl.

Tu eşti vârful pământului, creştetul pământului, întâia născută din ape la facerea lumii. Tu eşti ţara Mea de nuntă, căci Tatăl în tine Mi-a aşezat masa nunţii, şi Mi-a gătit mireasă dulce, mireasă din români, ţara Mea.

O, iubito, tu eşti pământul cel de moştenire al omului cel întâi zidit, căci el îşi cunoaşte trupul şi vine să şi-l ia înapoi, ca la început, căci Eu aduc cu Mine ziua învierii morţilor, şi fiecare îşi va lua trupul şi va sta înaintea Mea. Şi tu vei sta, iubito, în faţa Mea, şi îmi vei da slava ta cea de la început şi Mă vei primi aşa cum M-ai primit de Făcător al tău la naşterea ta odată cu naşterea Mea din Fecioară pe pământ.

Pace ţie! Eu nu te-am uitat, iubita Mea. Iată-ţi cămăşuţa de botez. Ţi-am păstrat-o în Tatăl, şi acum iarăşi ţi-o dau, şi te voi numi cea aleasă, cea dulce, că mult te iubesc, fiindcă tu n-ai avut alt dumnezeu în afară de Mine şi n-ai robit pe străin, şi Eu îţi dau plata pentru răbdarea ta şi îţi dau frumuseţea cea dintâi şi te fac raiul venirii Mele, iubito. Şi cine te va iubi, după dreptate te va iubi, iubita Mea, că nici un neam sub soare nu va avea strălucirea ta.

Eu sunt. Nu te teme. Şoapta Mea curge peste tine şi se face râu al vieţii peste pământ din mijlocul tău, că a venit vremea iubirii, iubirea dintre Mire şi mireasă, ţara Mea, iubita Mea. Eu sunt. Soarta ta este în mâna Mea, nu în mâna ta. Eu sunt Stăpânul tău, Mirele tău, şi te vor iubi popoarele şi neamurile şi limbile şi împăraţii pământului pentru slava Mea care străluceşte din mijlocul tău luminându-te şi slăvindu-te, căci tu eşti cea dintâi, iubita Mea cea de la sfârşit de timp şi de la început de timp, că Eu vin, şi tu vei fi a Mea şi vei fi slava Mea şi vei fi lumina lumii, precum Eu sunt, iubito. Amin, amin, amin.

O, Eu aşa voi vorbi cu ţara Mea cea de la sfârşit de timp, poporul Meu. Slava Mea cea din ea o va cuprinde pe ea, şi vreau ca tu să nu mai fii decât slava Mea pe pământ. Te-am învăţat mereu să fii frumos, frumos şi ţi-am spus mereu, mereu că vin zilele gloriei Mele cu tine ca să fac lumină mare peste întunericul de pe pământ, şi apoi să vin, că nu voiesc să vin pe neştire, poporul Meu. Voiesc să vin ca Mire, nu ca Judecător. Voiesc să vin cu venire dulce şi vreau să-l deprind pe om cu venirea Mea şi vreau să-l învăţ să Mă aştepte şi vreau să-i dau darul credinţei cea pentru venirea Mea, precum ţie ţi-am dat.

O, poporul Meu, caută cu dor fapta credinţei tale în venirea Mea şi dă-Mi să văd că tu eşti minunea Mea pe care văzând-o fiii oamenilor, să creadă că Eu vin şi să Mă aştepte cu dor, poporul Meu. Amin, amin, amin.

21-11-2002