Cuvântul lui Dumnezeu către regele Mihai

Cuvântul Meu lucrează iar, şi întocmeşte carte pentru unsul cel de la Mine, şi va mărturisi şi această carte.

îmi întind Duhul Meu peste tine, şi iată, iar stau în sfat cu tine prin acest râu de cuvânt ceresc. Pace ţie, unsul Meu Mihail! Pace ţie, Mihail al României Mele, căci România va fi înaintea Mea grădină de Eden curat şi pământ al binecuvântării. Pace ţie, şi bucură-te, de acum, că se apropie şi vremea ta, căci eşti pecetluit cu ungere cerească şi eşti vestit dintru început ca să fii în această vreme.

Când a venit vremea încercării peste România Mea, când şi-a înfipt fiara cea roşie ţăruşul şi în România, era atunci anul naşterii tale. A venit vremea ispitei, şi odată cu ea am făcut şi Eu un mijloc de izbăvire, o mlădiţă binecuvântată, după cum este scris mai dinainte în Scripturi, şi te-am purtat prin toată vremea cea rea şi am fost cu tine în toată clipa ca să te izbăvesc de toate şi să te am acum, şi să te aduc să-Mi izbăveşti pe cei ce au mai scăpat, şi să ierţi pe cei ce te-au dus în Egipt, aşa cum Iosif cel bun a iertat pe fraţii lui, care-l vânduseră egiptenilor.

Te voi ridica să-Mi cârmuieşti poporul Meu cel binecuvântat şi pe tot sufletul care va voi să vină sub umbra acestei viţe şi sub lucrarea Mea, care va lua acum început nou, început de izbăvire a făpturii Mele. Sunt în România, şi sunt cu cuvântul, şi voiesc să fac izbăvire neclintită, căci în mijlocul acestui neam se lucrează o lucrare cu mult mai mare ca aceea care a fost pe vremea lui Moise, care a fost şi a izbăvit pe Israel de robia Egiptului. Şi vei veni şi îmi vei găti cărări drepte şi vom face lumină pe pământ, şi te voi aduce prin biserica Mea cea vie, cea neadormită, cea neprihănită, care, iat-o, răsare, şi va fi cu putere de înviere peste făptura Mea.

O, iubitul Meu, crezi tu că biserica Mea n-a avut loc niciodată pe pământ? N-a avut, iubitul Meu, şi a fost vie, în ascuns, şi a fost sub pământ. Când am cules pe cei doisprezece iubiţi ai Mei, erau aceia cu suflet mare, dar nu înţelegeau cu duhul lor că Acela Care-i chema să plece cu El, era Fiul Cel din Treimea Dumnezeiască. Cunoşteam duhul lor şi aluatul lor şi puterea iubirii lor, şi am lucrat pentru fiecare câte o minune văzută şi nemaiauzită până atunci, şi au plecat ei cu Mine apoi, şi au fost ei prima biserică a lui Iisus Hristos, căci cei ce slujeau în temple şi în sinagogi, ziceau că slujeau lui Dumnezeu, dar când a venit Domnul întru ale Sale, ai Săi nu L-au primit, şi L-au tăgăduit şi L-au dat la moarte, căci aceia erau în duhul lor şi n-au putut cunoaşte pe cele cereşti. Dar biserica lui Iisus Hristos n-a avut loc pe pământ, căci a fost biserica aceea pe care a lăsat-o Domnul, prin cuvântul care spune: «Vine vremea când adevăraţii închinători nu se vor mai închina nici în muntele cel sfânt, nici în Ierusalim, ci se vor închina în Duhul Adevărului». A spus „vine vremea” către cei pentru care nu este această vreme, dar pentru biserica lui Iisus Hristos a fost mereu vremea aceea, dar n-a avut loc pe pământ, ci numai în ascuns, numai rătăcind din loc în loc, precum Domnul ei umbla, departe de stăpânii lumii şi de învăţătorii legii, care domneau prin lege şi pentru care Domnul a pronunţat cuvântul de judecată: «Vai vouă, cei care strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămila, că din pricina voastră vine pieire peste fiii neascultării». închinătorii cei adevăraţi au fost mereu prigoniţi, şi locuiau pe sub pământ şi aduceau lui Dumnezeu jertfă curată şi smerită. Biserica lui Iisus Hristos a fost în toate vremurile martiră şi a fost urmărită de stăpânii lumii, de stăpânii legii, care au luat cheia împărăţiei şi au ascuns-o de la faţa celor umiliţi, care semănau cu Domnul lor. Şi iată, calea Domnului a fost mereu cu spini, cu suspin şi cu aşteptare, dar credincioşii cei adevăraţi n-au stat în nepăsare şi n-au fost mulţumiţi sub umbra celor ce stau tolăniţi pe scaunul legii şi sug sângele celor necăjiţi cu duhul. Dar iată, sângele acestui neam care are în pământul lui trupuri sfinte şi jertfe vii, sângele acesta a strigat la Domnul, şi Domnul S-a ridicat să răscumpere sângele celor tăiaţi pentru mărturia lui Iisus Hristos. Iată, mâna Sfintei Treimi răsare din mijlocul acestui neam şi lucrează izbăvire pentru toată făptura, şi este în lucru această lucrătură.

O, iubitul Meu, vine vremea să dăm deoparte cele şubrede şi să răsară în locul lor cele neclintite care au fost sub ascuns ţinute, căci a fost vremea strâmtorării de sub fiara roşie, care şi-a sfârşit stăpânirea ei şi numărul celor şaptezeci de ani despre care scrie în Scripturi. România Mea este ţara strălucirilor, care se va vedea răsărind de la Dumnezeu, căci ea a fost robită sub vremea lui Edom, dar vine vremea aşezării la loc a împărăţiei lui Israel, vine vremea să zidim înapoi cele dărâmate, căci fiara roşie şi-a întins cortul ei peste biserica Mea şi a strămutat de la locul lor vremile şi sărbătorile Domnului şi serbările sfinţilor care stau la temelia bisericii Domnului. Iată, urâciunea pustiirii care a intrat în biserica Mea, se scrie şi pentru ea sfârşit, şi toate vor veni la matca lor. Plâng sfinţii din cer şi aşteaptă să se serbeze iarăşi sărbătorile lor, căci acelea sunt zilele cerului şi sunt zilele Domnului, care au fost strămutate de la locul lor, şi România Mea a călcat peste ele. Dar Mă voi ridica în vremea aceasta şi voi spăla pământul României Mele şi voi întoarce inima fiilor către părinţi, şi a părinţilor către fii, ca să nu vin şi să lovesc cu blestem pe cel ce a mai scăpat cu viaţă.

Eu sunt Domnul puterilor, şi de aici încolo Eu sunt, şi iată, Eu fac un lucru nou, o înviere vie peste România Mea, şi apoi voi fi împlinitor din România, şi va învia făptura Mea şi vom lucra lucruri despre care nu s-a mai auzit vreodată, şi va fi regină peste popoare România, căci tu eşti mijlocitor de la Mine şi te-am născut odată cu vremea încercării, ca să fii şi să te ridici spre sfârşitul vremii cea roşie şi să fii drept întru Mine, aşa cum este scris în prooroci, căci eşti vestit prin prooroci ca să fii unsul României Mele, căci România este iubita Mea pentru vremea gloriei Mele, pentru vremea arătării Mele cea de a doua, precum este scris despre Mine.

Fii credincios! Eu sunt, şi te voi aduce la locul tău. Prin biserica Mea cea vie te voi aduce, căci ea este cu putere de la Mine. Nimeni nu poate să facă aceasta în afară de Mine, şi «Iată Eu şi pruncii Mei pe care Mi i-a dat Tatăl din lume, spre semne şi minuni în Israel!», precum este scris.

Fii credincios, fii dârz, fii viteaz întru cele de la Mine, căci tu prin Mine vei fi, şi vei fi peste norodul Meu cel binecredincios, iar martorul bisericii Mele va fi de-a dreapta ta, şi pacea Mea va fi desăvârşirea Mea peste voi. Acesta este lucrul ce-l am de împlinit, şi voi fi împlinitor prin biserica Mea cea binecuvântată între toate puterile, căci numai ea este puterea cea întru Mine.

Au fost prigoniţi servii Mei care stau la gura acestui izvor; au fost, şi sunt şi acum prigoniţi, căci aşa este biserica lui Iisus Hristos, dar nu este putere să calce peste această putere care este şi biruieşte pentru cei ce stau la gura izvorului Meu, şi va fi să se împlinească Scriptura aceea care spune: «Unde este înţeleptul şi cărturarul acestui veac?», căci voi ieşi deasupra cu cele lucrate în ascuns şi voi ruşina tăria celor tari, că Eu Mă odihnesc întru cele smerite şi sunt prin prooroci, precum este orânduiala dumnezeiască. Fii credincios, că spre această lucrare lucrată atâta vreme în taină, se vor pleca înălţimile lumii, şi prin această corabie vom ieşi la ţărmul cel aşteptat, iubitul Meu. Vom termina această corabie şi voi veni înaintea ta şi vom aşeza în ziua aceea zi de sărbătoare şi de mântuire, căci vin cu plata răbdării, iubitul Meu, unsul Meu cel binecuvântat. Şi voi rosti numele tău de pe această înălţime cerească, lucrată în vreme de durere şi de strâmtorare pentru Dumnezeu.

Eu sunt, şi cu tine sunt, ca să te izbăvesc de înstrăinare şi să te aşez izbăvitor de la Mine peste norodul Meu cel binecuvântat, precum este scris în Cartea Adevărului.

Pace ţie, Mihail al României Mele! Pace şi unire cu Mine, precum în cer aşa şi pe pământ, căci în cer se cântă cântarea cea pentru tine, şi cântă Măicuţa Mea lângă puterile cereşti, cântă cântarea cântărilor, cântă României, cântă cerul cântare pentru tine:

„O, Doamne sfinte, ceresc Părinte,

Susţine cu a Ta mână coroana română!”.

Binecuvântată să fie calea martorului Meu cel credincios, care, iată, iubitul Meu, vine spre tine, vine de la Mine, şi Eu voi fi şi voi pecetlui această unire şi voi binecuvânta clipa aceasta. Binecuvântată să fie intrarea şi ieşirea îngerului bisericii Mele, căci este martorul Meu, şi va mărturisi lucrul Meu până la toate marginile, şi va crede lumea că este trimisul Meu, vor crede noroade multe şi se vor boteza şi vor veni spre muntele Sionului, căci Sion ceresc este această lucrătură care iese acum de la Dumnezeu.

Binecuvântată să fie casa unsului Meu Mihail. Pace şi trăire sfântă peste cel uns, căci va fi un rege sfânt.

Pace vouă, celor din casa unsului Meu! Pace de la Dumnezeul Sfintei Treimi şi de la cei din cer! Pace şi Ierusalim nou! Amin, amin, amin.

18-08-1991