Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica sfinţilor părinţi de la soborul din Niceea

E cerul cu tine, popor cu nume de Ierusalim. E Domnul cu tine cuvânt pe pământ. Voiesc să fac cu tine şi peste tine toate câte vor fi să rămână veşnic. Voiesc, poporul Meu, să fii veşnic. Amin, amin, amin.

Vin la poporul Meu pe firul cărţii tale, Verginico. Grăiesc cu tine şi cu poporul Tatălui şi al Meu şi al tău şi al cerului tot. Grăiesc cu poporul şi cu tine. Grăiesc cu omul de pe pământ. Grăieşte cuvântul Meu din cer peste pământ, că e Domnul cuvânt peste pământ. Amin.

La început am făcut mai întâi lumina, şi apoi pe toate câte le-am făcut, în lumină le-am făcut, la lumină le-am făcut, căci la întuneric Eu nu puteam să fac nimic, pentru că Eu sunt Domnul zilei, şi am împărţit pe toate câte le-am făcut, le-am împărţit în şapte zile, căci în ziua a şaptea am făcut odihna Mea. Fiecare facere din cele şapte zile a fost alcătuită într-o zi. în fiecare zi din cele şapte zile zideam prin cuvânt facerea fiecărei zile, iar în ziua a şaptea M-am uitat peste toate câte le-am zidit şi le-am întocmit cu cuvântul, şi am zis: «Toate sunt bune foarte», iar în ziua a şaptea am făcut odihna Mea.

O, Verginico, grăiesc cu tine aşa cum grăiam şi când erai cu trupul pe pământ între oameni. Grăiam cu tine aşa cum grăiam cu Moise la început şi îi dictam Scripturile facerii, Verginico. Voiesc să înţeleagă omul de pe pământ cuvântul Scripturilor Mele, că Eu am dictat omului lui Dumnezeu de pe pământ, şi omul lui Dumnezeu a întocmit pe pământ cuvântul lui Dumnezeu, dar omul veacului acesta este necredincios lucrării Mele prin omul lui Dumnezeu între oameni. Omul veacului acesta crede în cele lucrate de el şi grăite de el. în cele lucrate şi grăite de Mine nu crede pentru că nu vede şi nu aude pe cele făcute şi grăite de Mine. Eu lui Moise aşa i-am spus: «Eu sunt Cel ce sunt. Eu voi deschide gura ta şi te voi învăţa ce să grăieşti». Cu tine, Verginico, tot aşa am lucrat. Cu fiii Mei cei de azi, care Mă aduc pe Mine pe pământ cuvânt din Tatăl, lucrez şi mai minunat. De ce lucrez mai minunat? Pentru că Eu M-am dus la Tatăl, pentru că tu tot aşa, te-ai dus de la ei la Mine şi la Tatăl, şi ei mai minunat lucrează. Eu lucram minunile lui Tatăl în faţa ucenicilor Mei, şi le spuneam că ei mai mari minuni vor lucra când Eu Mă voi duce la Tatăl şi voi fi cu ei din Tatăl şi cu Tatăl.

O, nu ştie omul ce este ziua Mea de odihnă. Dacă Eu nu Mă pot odihni în om, omul nu ştie să înţeleagă pe cele de la Domnul. Eu am lucrat şase zile pe cele ale facerii, şi pe toate le-am făcut bine, şi privind peste ele M-am odihnit cu mulţumire în ziua a şaptea. Zilele Mele sunt ale Mele, şi ziua Mea de odihnă este a Mea. Zilele omului sunt ale omului, şi ziua lui de odihnă este a lui. Omul lucrează şase zile pe cele ale lui, pe cele pentru el, iar în ziua a şaptea se odihneşte de cele ale lui, zicând că în ziua a şaptea Mă cinsteşte pe Mine. Eu în ziua a şaptea M-am bucurat de toate cele bune pe care le-am făcut pentru om în şase zile, dar omul, până în ziua a şaptea poate să facă ce am făcut Eu timp de şase zile? Omul lucrează pentru el şase zile, nu pentru Mine, iar a şaptea zi zice că Mi-o dă Mie şi că o sfinţeşte. Nici poporul Israel n-a înţeles zilele Mele şi cinstirea lor, şi cinstirea zilei a şaptea, că el făcea numai rău pe calea lui. Eu îi ziceam lui Moise: «Du-te şi du poporul în Canaan, dar Eu nu voi merge în mijlocul poporului, ca să nu pierd pe cale poporul, pentru că este popor îndărătnic. De voi merge în mijlocul lui, îl voi pierde într-o clipă»; şi Domnul venea la cortul întâlnirii, afară din tabăra corturilor lui Israel, şi acolo grăia lui Moise faţă către faţă aşa cum grăieşte cineva cu prietenul său, şi Moise scria toate cuvintele Domnului, pentru că Domnul aşa îi spunea: «Scrie acestea în carte spre pomenire».

Nu înţelegea Israel ce este odihna Domnului, că era popor îndărătnic, şi Domnul nu Se putea odihni în el. Dar cu Moise a făcut Dumnezeu odihna Sa, şi îl învăţa ce să grăiască peste Israel şi deschidea gura lui Moise. Când s-a suit Moise a doua oară pe Muntele Sinai ca să-i dea Domnul rânduieli peste Israel şi să le împlinească Israel ca să Se odihnească Domnul în Israel de lucrarea Sa peste el, când a ajuns Moise pe munte, s-a coborât norul slavei Domnului, acoperind muntele timp de şase zile, iar în ziua a şaptea a strigat Domnul pe Moise din mijlocul norului, şi a stat Moise în mijlocul norului patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, şi i-a dat Domnul rânduieli peste Israel. Ziua a şaptea s-a lungit până la patruzeci de zile, şi S-a odihnit Domnul peste Moise patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, şi omul nu ştie ce înseamnă ziua de odihnă a Domnului. Eu Mă odihneam peste Moise cu cele bune ale Mele pe care voiam să le fac şi să le pun peste Israel, şi Mă uitam peste ele şi erau toate bune foarte, dar când venea Moise cu ele la Israel ca să le pună peste el şi să Mă pot Eu odihni de cele ale Mele peste el, Israel rămânea popor îndărătnic, şi Eu nu Mă puteam odihni peste el. Nu M-a primit Israel să Mă odihnesc peste el, şi îi zicea lui Moise: «Du-te tu şi grăieşte cu Domnul, şi tu să ne spui ce grăieşte Domnul peste noi». Eu aşa am zis: «Israele, adu-ţi aminte de ziua Domnului şi o sfinţeşte pe ea», că Eu am lucrat şase zile pentru tine ca să-ţi fac fericirea, şi în ziua a şaptea M-am odihnit. Eu am lucrat cerul şi pământul şi pe toate câte le-am făcut pentru om, şi apoi M-am odihnit, şi am sfinţit ziua a şaptea şi am binecuvântat-o aşa cum binecuvintează omul o biserică şi o sfinţeşte după ce o face.

Omul ar trebui să facă din el biserică timp de şase zile, iar în a şaptea zi să o sfinţească şi să o binecuvinteze, aşa cum am lucrat Eu. Biserică înseamnă cerul şi pământul lui Dumnezeu între oameni, cuvântul şi trupul Domnului, facerea omului nou. Eu am făcut cerul şi pământul timp de şase zile, dar omul ce face timp de şase zile? Am zis între porunci: «Omule, adu-ţi aminte de ziua Domnului şi o sfinţeşte pe ea». Dar am mai zis şi aşa în porunci: «Omule, să nu ucizi, să nu fii desfrânat, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb, să nu fii lacom». O, cine le calcă pe acestea, calcă şi ziua Domnului prin acestea.

Aud cuvintele celor ce se bat cu pumnul în piept că cinstesc ziua a şaptea, îi aud când spun că dacă o poruncă este călcată te faci vinovat de toate poruncile şi pe toate le calci printr-una călcată. O, dacă tu care zici aşa cum că te temi să nu calci porunca aceasta a zilei Domnului ca să nu te faci vinovat faţă de toate celelalte porunci, oare, de ce nu te temi şi de călcarea celorlalte porunci care spun: «Să nu ucizi, să nu fii desfrânat, să nu furi, să nu minţi, să nu fii lacom, şi să-L iubeşti pe Dumnezeu nefăcând acestea şi neluând în deşert cuvântul Lui şi numele Lui, şi cinstindu-L ca Tată al tău şi ca mamă a ta.»? Nici un om nu se poate lăuda că împlineşte poruncile Mele, iar tu cum de te poţi lăuda că le împlineşti? Tu, care te făleşti cu poruncile Mele, de ce le calci necinstindu-le pe ele? Dar nu ţi-a spus Duhul Meu Cel Sfânt prin Scripturile lui Pavel, nu ţi-a spus că tu, care te făleşti cu legea şi cu poruncile, le calci şi le necinsteşti şi tu? Poruncile Mele se ţin una de alta ca un lanţ, şi fiecare din ele vine din cea de dinaintea ei, şi toate ţin de cea dintâi, nu de cea de a patra, iar cea de a patra, pe care tu o ţii ca temelie a ta, este ruptă din cea dintâi, şi nu cea dintâi este ruptă din cea de a patra.

Grăiesc cu tine, Verginico, şi grăiesc cu tine, poporul Meu, ca să audă cel ce trebuie să audă. Dar nu aude, precum nici Israel nu auzea rânduielile Mele peste el; nu auzea, şi călca poruncile Mele una după alta şi îşi zicea „poporul Domnului”, aşa cum şi cei de azi care se ţin de ziua a şaptea îşi zic „poporul Domnului” şi îşi zic „adventişti”. Acest nume înseamnă „a doua oară venit”, şi la aceştia înseamnă Hristos venit a doua oară, a doua Lui venire înseamnă. Dar Cel ce n-a venit întâi cum poate veni a doua oară?

O, voi, cei ce auziţi neauzind! Să ştiţi că mai fericit va fi poporul Israel care nu L-a recunoscut pe Hristos venit atunci din Fecioară şi Care va veni, zic ei, mai fericiţi sunt ei decât voi care ziceţi că Hristos a venit atunci, şi încă a doua oară că a venit sau că vine. Eu am venit şi atunci şi acum, şi am fost de atunci şi până acum, şi sunt, dar pentru voi nu sunt. Nu sunt pentru voi, nu voiesc să fiu pentru voi, cei care nu ştiţi să-L înţelegeţi pe Dumnezeu aşa cum spune El să înţelegeţi. Zadarnic îl înţelegeţi pe Domnul cum vreţi voi. Domnul trebuie înţeles cum voieşte El, nu cum îi vine omului bine să-L înţeleagă. Iată, Eu deschid gura Mea împotriva voastră, şi spun: când Israel păcătuia şi veneau împotriva lui şerpi veninoşi şi omorau pe fiii lui cu muşcături de moarte, am spus lui Moise să facă un şarpe de aramă. Am voit să opresc osânda lui Israel şi să nu mai moară Israel şi să-l înţelepţesc pe Israel, şi odată cu încercarea cea peste puterea lui pentru păcatele lui, pregăteam şi scăparea din moarte, şi în milostivirea Mea i-am spus lui Moise: «Am văzut căinţa lui Israel, şi cine va fi muşcat de şarpe şi va privi la şarpele cel de aramă nu va mai muri, şi va trăi». Eu am fost Cel ce am cuvântat să se facă şarpe de aramă, şarpe care nu muşcă, şi cuvântul Meu s-a făcut semn, s-a făcut şarpe care nu muşcă împotriva şarpelui care muşcă, iar mânia Mea cea prin şerpi muşcători cu venin de moarte s-a oprit în Israel, şi a trăit Israel înaintea Mea. Eu am fost Cel Care am văzut cum mureau osândiţii cei păcătoşi pe cruce, şi de mila lui Israel M-am aşezat pe cruce ca să fac din ea neosândire şi să fac scăpare prin ea, şi cale de viaţă veşnică prin acest semn prin care mureau cei mulţi. Voi nu înţelegeţi Scripturile şi pildele ei cele dinainte rostite şi făptuite, căci cuvântul Meu, care se face faptă pentru ca să ajut pe om spre Mine şi spre pocăinţă prin certare şi prin iertare, cuvântul Meu nu este idol aşa cum ziceţi voi. Crucea nu este îmbrăţişată de Mine pentru ca s-o batjocoriţi voi aşa cum o batjocorea Israel făcând din ea mijloc de osândă şi de batjocură şi de înjosire. Eu am făcut din ea semn de mântuire, aşa încât cine se va uita la ea şi o va îmbrăţişa aşa cum am îmbrăţişat-o Eu, să nu mai moară, să nu mai păcătuiască, aşa cum nici tâlharul n-a mai păcătuit după ce a fost aşezat pe ea, şi s-a dus el în rai prin cruce. Eu i-am zis tâlharului: «Astăzi vei fi cu Mine în rai», iar voi ziceţi că nu mai este nimic de omul care moare până ce nu voi veni Eu a doua oară. Dar cine v-a spus vouă să răstălmăciţi Scripturile care spun: «Cel ce va muri, viu va fi dacă va fi cu Mine.»?

Eu am venit întâi când am venit, şi prin Fecioară am venit, şi voi numiţi cu nume rău pe mama Mea Fecioara. O, dacă n-aţi zice aşa n-aţi avea cum să vă faceţi loc lângă Mine cu desfrânarea cea pe care o aveţi şi voi din firea cea omenească a omului căzut. Dacă mama Mea Fecioara n-a fost uşa prin care numai Eu am intrat şi am ieşit, precum scrie Scriptura, atunci de ce mai ziceţi voi că Eu sunt Hristosul vostru venit atunci pentru voi? Cum pot Eu să vă mai ridic păcatele voastre ca să nu le mai faceţi dacă Eu ca Fiu al lui Dumnezeu Tatăl n-am putut atunci să fac pe Fecioara mama Mea să nu păcătuiască cu trupul, dacă voi ziceţi că ea a păcătuit după ce M-am născut Eu din ea? Oare, Eu, Dumnezeu, venit din Tatăl prin Fecioară, nu puteam să am o mamă care să fie numai mama Mea? Dacă voi ziceţi lui Dumnezeu „Atotputernic”, oare, nu poate totul Dumnezeu? Oare, tu, care-ţi faci chipul pe hârtie sau pe pânză sau pe lemn ca să fie pentru urmaşii tăi şi să-şi ştie ei obârşia, dacă tu ai voie să ţi-l faci ca să vorbească despre tine, Eu nu pot să am grai pe pământ prin cele ce se fac pentru numele Meu şi se văd? Oare, şarpele de aramă la care se uita omul ca să nu mai moară a fost chip cioplit? A fost idol? O, şarpele de aramă a fost cuvântul Meu împlinit de Moise şi pus în faţa lui Israel ca semn, ca să asculte de semnul Meu şarpele veninos şi să se tragă în culcuşurile lui. Oare, pentru voi am venit într-un fel şi pentru alţii într-alt fel? Eu am venit prin Fecioară şi prin cruce, prin Fecioară veşnic fecioară, şi prin cruce veşnic semn al mântuirii omului. Eu pentru cei ce cred aşa, pentru aceia am venit atunci, şi cu aceia sunt, iar pentru voi Eu n-am venit atunci. Şi cel ce n-a venit întâi cum poate să vină a doua oară?

O, voi cei ce auziţi neauzind, Eu pentru voi n-am venit nici atunci, nici acum. Iar dacă Eu nu M-am născut prin mamă veşnic fecioară, dacă Eu n-am înviat prin cruce, prin semnul crucii, prin lemnul cel ce s-a făcut scăpare şi binecuvântare peste cei credincioşi, dacă Eu n-am venit aşa, din mamă veşnic fecioară, dacă crucea Mea nu e iubită de voi ca semn al mântuirii, dacă chipul Meu nu vreţi să-l vedeţi în icoană şi ziceţi că e chip cioplit, dacă voi ziceţi aşa, voi veţi muri în păcatele voastre, şi de sângele vostru Mă spăl, că iată, Eu deschid gura Mea către voi cei ce vă numiţi poporul adventist. Eu pentru voi a doua oară nu vin dacă n-am venit la întâia venire aşa cum am venit. Oare, ziceţi voi că toţi cei care pier în păcatele lor sunt mai păcătoşi decât toţi oamenii? Da, zic vouă, dar dacă nu vă veţi pocăi de păcatele voastre pe care le faceţi împotriva poruncilor Mele, toţi veţi pieri la fel. Cel ce se pocăieşte se opreşte de la păcate, iar cel ce nu se opreşte nu se pocăieşte, şi iată, Eu pentru voi n-am venit atunci.

Eu M-am născut în ziua întâi a săptămânii. Eu am înviat în ziua întâi a săptămânii. Eu am coborât pe Duhul Sfânt Mângâietorul în ziua întâi a săptămânii, căci ziua a şaptea Mi-a fost strivită de om încă de când era omul în rai, şi Mi-a fost strivită de Israel, şi de şapte mii de ani nu mai am Eu odihnă. Tatăl Meu lucrează şi Eu lucrez şi nu mai avem odihnă şi lucrăm ca să-l facem iar pe om. Voiesc să încep cu lumina. Voiesc să încep cu fiecare om cu ziua întâi. Voiesc lumină în om. Voiesc acum lumină şi odihnă, căci Eu sunt mereu astăzi. Amin.

E Domnul cuvânt peste pământ. Să fie lumină pe pământ! Amin, amin, amin. Să fie lumină! Să fie lumină! şi toate să fie în lumină şi toate să se facă din lumină şi la lumină! Amin.

Am grăit cu tine, Verginico; cu tine, şi cu poporul cel ce stă sub lumina cuvântului Meu. Să ia omul de pe pământ lumină din Lumină. Să fie lumină pe pământ poporul cuvântului Meu.

Lumină din Lumină să fii, poporul Meu, că pe toate le fac iar, ca şi la început, şi toate se vor lăsa văzute curând, curând.

Cuvântul Meu s-a făcut cuvânt în cartea ta, Verginico, aşa cum în cartea lui Moise Mă scriam. Amin.

– O, Tu eşti râu de cuvânt, Doamne, şi nu încap cărţile cuvântului Tău pe pământul acesta, că mari sunt cuvintele Tale, Doamne. Cuvântul Tău este mângâiere pentru fii, şi este mânie pentru cei ce îl aud neauzindu-l, Doamne al mângâierii şi al dreptăţii cuvintelor Tale.

O, Ierusalime, o, fiilor, fiilor, scris este în Scripturi: «Mâniaţi-vă, şi nu păcătuiţi». Căutaţi să înţelegeţi duhovniceşte peste voi şi între voi Scripturile Domnului. Mâniaţi-vă, şi nu urâţi. Mâniaţi-vă, şi nu nedreptăţiţi prin mânie. Mâniaţi-vă, şi îndreptaţi căile Domnului peste oameni şi spre oameni. Lucraţi ca Domnul. Arătaţi paşii cei răi ai oamenilor; poate se vor vindeca de rău paşii lor.

O, fiilor unşi, Domnul va deschide gura voastră şi vă va învăţa ce să grăiţi. Mergeţi la Israel şi lucraţi cu Israel, şi voi lucra şi Eu cu voi, şi apoi voi lucra cuvânt în cartea Mea pentru Israel. Amin, amin, amin.

Şi voi mai lucra un cuvânt, ba chiar două voi lucra, şi vă voi trimite cu el acolo unde merge el. Amin.

08-06-1997