Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica pomenirii izgonirii lui Adam din rai

Scrieţi, fiilor, cuvântul Meu, că el este scump, măi fiilor. El va fi căutat curând, curând de toate neamurile pământului, care vor alerga către Mine curând, curând, fiilor. De aceea Eu şi cu voi lucrăm ca să avem foişoare, ca să avem corturi pentru întâlniri. Am spus aceasta din vreme. Am profeţit prin această lucrare de cuvânt că vom avea corturi de întâlnire şi grădini pentru ele, dar n-am avut până acum cu cine şi cum să împlinesc cuvântul cărţii Mele de azi, carte nefăcută de mână, şi pe care Eu o scriu cu voi în zilele acestea. Mi-a trebuit un popor cu care să vorbesc, care să-Mi audă cuvintele cărţii şi să le pună pe hârtie, şi să se întocmească pic cu pic cartea cea scrisă înăuntru şi pe afară, şi pe care Eu o ţin în gura Mea şi în mâna Mea, şi ea e de la Tatăl. El Mi-a dat-o ca s-o pun pe pământ, ca s-o aşez pe tron, şi să judece cu ea toate neamurile pământului, precum este scris despre ea în Scripturi. Amin.

Să caute în Scripturi omul care-şi zice deştept şi teolog, să caute bine, să vină la voi să vă întrebe ca să ştie să caute în Scripturi cartea aceasta în care sunteţi voi scrişi, că Eu cu voi vorbesc prin cartea aceasta, şi aşa o dau omului de pe pământ, şi ea este drumul venirii Mele după două mii de ani. în zadar a pus omul care-şi zice teolog, în zadar a pus în calea venirii Mele timp lungit ca să aibă omul necredinţă întru venirea Mea. Eu am venit, aşa cum a fost scris în cartea lui Ioan, aşa cum a fost scris în cartea proorocilor Mei din Scripturi. Iată, lipsa înţelepciunii îl face pe om să se lase înşelat de om, îl face pe om necredincios şi păcătos până la venirea Mea, căci omul nu se lasă de păcat, iar venirea Mea este în prag. Să deschidă omul Scriptura şi să vadă bine în ea cuvântul Meu care a spus: «Privegheaţi, că nu ştiţi ziua, nici ceasul când va să vină Mirele şi nunta Lui». Amin.

Scrieţi, fiilor care-Mi auziţi cuvântul, scrieţi cartea cuvântului Meu, că el e scump şi tot mai scump, şi va fi căutat ca aurul cel mai de preţ. Moise a scris toate cuvintele Mele, iar poporul lui aşa zicea: «Toate cuvintele pe care le-a grăit Domnul le vom face şi le vom asculta». Amin, amin, amin.

Iată ce vă spun: învioraţi-vă! Mă uit la voi că aveţi durere la inimioare. Lucrul Meu cu voi e greu. Lucrul vostru cu poporul e greu. Lucrul cel cu mâna e greu şi e mult, dar îngerii Mei stau aproape de voi şi suflă de la Mine în puterile voastre ca să puteţi. Amin. Iar Eu vă spun: învioraţi-vă! Durerile voastre sunt durerile Mele. Nu e nimic să nu Mă doară pe Mine din toate câte vă dor pe voi, şi nu e nimeni să ştie să vă mângâie pe voi, să ştie cum să stea lângă voi sub sarcina Mea de peste voi.

O, mititeii Mei, lucrul Meu cu voi e greu de tot. Timpul omului presează peste venirea Mea ca să Mi-o înăbuşe, dar Eu vă am pe voi şi îmi croiesc cu putere drumul şi vin şi adun pe cei ce vin la izvor, şi Eu iau din izvor şi împart. Să deschidă omul Scriptura şi să vadă ce scrie în ea despre acest izvor care curge din tronul lui Dumnezeu Cuvântul ca să adape pământul. Să citească omul cuvântul Meu cel de acum două mii de ani, că în el spune aşa: «Privegheaţi, că nu ştiţi ziua, nici ceasul în care va veni Fiul Omului, Mirele nunţii». Ferice de omul căruia Eu îi sunt Mire, că acela aşa Mă aşteaptă, căci bucuria nunţii e mare bucurie, iar dragostea dintre Mire şi mireasă e cea mai mare bucurie de suflet. Dacă M-ar avea omul de Mire, M-ar şi aştepta să vin şi să aduc bucuria nunţii veşnice, şi cu ea, desfătarea bunătăţilor cele de veci. Dar nu ştie omul cine sunt Eu, căci Lumina Mea este băgată sub obroc, fiindcă este scris în cartea Mea cea de acum două mii de ani: «Soarele şi luna se vor întuneca şi nu-şi vor mai da lumina, iar stelele vor cădea din cer şi puterile cerurilor se vor zgudui». Cei ce s-au pus soare şi lună peste oameni, aceia nu luminează pe oameni, fiindcă Eu sunt lumina, nu ei. O, nu ştie omul cine este Dumnezeu, căci lumina este băgată sub obroc, este băgată sub haină, iar haina Mea s-a făcut minciună din pricina celui mincinos care îmbracă haina Mea, lumina care nu ţine lumină. Umblă omul prin acest întuneric şi nu mai vede drumul bietul om. Eu cum să nu fi venit acum când omul nu mai dă decât de lumina care nu ţine lumină? Dacă aşa a fost scris în Scripturile Mele, Eu aşa am făcut. Am venit, că am găsit scris să vin, şi aşa am găsit scris: «Vor ieşi hristoşi mincinoşi şi vor da să amăgească, de va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi, care Mă aşteaptă să vin. Şi îndată după strâmtorarea acelor zile soarele se va întuneca şi luna nu-şi va mai da lumina ei, iar stelele vor cădea din cer şi puterile cerurilor se vor zgudui, şi atunci se va arăta pe cer semnul Fiului Omului, şi vor plânge toate neamurile pământului şi vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului cu putere şi cu slavă multă, şi va trimite pe îngerii Săi cu sunet mare de trâmbiţă şi vor aduna pe cei aleşi ai Lui din cele patru vânturi, de la marginile cerului până la celelalte margini». Amin. Eu aşa am rostit prin Scripturi acum două mii de ani, şi am adăugat zicând: «Învăţaţi de la smochin. Când mlădiţa lui se face fragedă şi odrăsleşte, cunoaşteţi că vara este aproape. Aşa şi voi, când veţi vedea acestea, să ştiţi că este aproape, la uşi. Privegheaţi, fiţi gata, că în ceasul în care nu gândiţi vine Fiul Omului». Amin.

Citesc Eu Scripturile împreună cu omul, că este ceasul în care omul nu mai gândeşte, nu mai citeşte, nu mai aude venirea Mea şi Evanghelia Mea, şi când omul minciunii, îmbrăcat în haina Mea, zice: „Nu ştie nimeni când va fi venirea Domnului; nu ştiu nici îngerii, nu ştie nici Fiul, darămite omul!”, iar când omul aude aşa, nu mai gândeşte la venirea Mea. Numai că Eu am spus atunci: «în ceasul în care nu gândiţi, vine Domnul», şi am spus despre lucrarea Mea de azi, şi aşa am spus: «Când mlădiţa smochinului se face fragedă şi odrăsleşte, vara este aproape, la uşi. învăţaţi de la smochin pilda». Amin.

Cine este smochinul? Eu sunt, iar smochinul de pe pământ e fără roade. Eu sunt Smochinul Cel fraged, că a venit vremea frăgezelii Lui şi El a odrăslit, şi vara este aproape. Am aşezat preoţie nouă, am făcut totul nou. Muguri noi am făcut, căci smochinul de pe pământ este uscat şi nu găsesc în el hrană pentru Mine. Nu mai vede omul calea, că nu mai sunt preoţi de-ai Mei ca să-i arate omului venirea Mea şi veghea pentru ea. Preotul i-a luat omului gândirea la venirea Mea, că el nu caută venirea Mea; el caută bani, bietul de el, şi caută să nu aibă omul gândire la veghea cea pentru venirea Mea. Dacă omul ar avea minte, ar gândi la Mine, dar nu mai are omul minte pentru Mine.

Am făcut totul nou. Muguri noi am făcut, căci smochinul de pe pământ e uscat, şi din el nu ies decât uscături. Când Petru punea mâinile peste cei botezaţi, aceia luau Duh Sfânt, iar Simon, care fusese vrăjitor, a adus bani ca să i se dea şi lui puterea punerii mâinilor. Iar Petru i-a zis aşa: «Banii tăi să fie cu tine spre pierzare, că ai socotit că darul lui Dumnezeu se agoniseşte cu bani. Tu nu ai moştenire la chemarea aceasta, că nu este dreaptă inima ta pentru Dumnezeu. Roagă-te şi te pocăieşte de răutatea ta, doară ţi se va ierta cugetul inimii tale».

Iată de ce am spus Eu că biserica omului este prăvălie pe care scrie „Dumnezeu”, de unde Se cumpără Dumnezeu şi darurile Lui aşa cum crede omul, aşa cum este învăţat omul să caute la darul lui Dumnezeu. De două mii de ani această minciună cu faţă de biserică a Mea vinde pe bani trepte şi ranguri de preoţi la cei care vor să cumpere. Aşa sunt cei ce-şi zic preoţi ai lui Hristos, aşa se fac ei preoţi, iar Eu zic pentru ei: banii lor să fie cu ei spre pierzare, că au socotit că darul lui Dumnezeu se agoniseşte cu bani. Aceştia n-au moştenire la chemarea Mea. Amin.

Cei ce s-au făcut soare şi lună peste neamurile de pe pământ, nu luminează pe oameni, fiindcă Eu sunt Lumina, nu ei, iar ei au băgat lumina sub obroc, sub haina lor care seamănă cu haina Mea, şi îşi zic că pot să vândă lumină, dar lumina lor nu ţine de lumină, căci viaţa este lumina oamenilor. Oamenii însă n-au viaţă, că nimeni nu le-o dă, nimeni nu-i învaţă ce este viaţa, viaţa fără de moarte, viaţa fără de păcat. Nu este nimeni pe pământ să-l înveţe pe om să se întoarcă în rai, să se întoarcă la viaţa cea fără de moarte. Numai Eu sunt fără de moarte şi numai Eu pot să-l învăţ pe om, căci învăţător este cel care face el mai întâi cele ce învaţă pe om să facă. De aceea am făcut totul nou, căci smochinul de pe pământ e uscat, şi soarele şi luna s-au făcut ca un sac de păr şi ca sângele, şi cad stelele de pe cer, cad creştinii din cer, cad din Dumnezeu, că n-are cine-i lumina pe ei ca să nu cadă. Ca un sac de păr s-au făcut preoţii, şi slujitorii lor s-au murdărit de sânge şi sunt plini de silnicie, şi Eu nu-i aud pe ei, după cum este scris în Scripturile proorocilor despre aceştia: «Când ridicaţi mâinile voastre spre Mine, Eu îmi întorc ochii aiurea, şi când înmulţiţi rugăciunile voastre, nu voiesc să le ascult, căci mâinile voastre sunt mânjite de sânge, iar prăznuirile voastre au ajuns pentru Mine povară».

Dar Eu ies ca un Păstor milos în calea oilor fără păstor, şi le chem la izvor şi aşa le zic lor: haideţi la înviere! Veniţi de luaţi lumină! Amin. Haideţi către cei ce i-am pus împărţitori de la Mine vouă! Le-am dat acestora lumina Mea ca să v-o dea. Ei n-au luat de la om nici darul, nici lumina. La aceştia le-am dat Eu, le-am dat ca să dea fără să ia plată pe Dumnezeu. Veniţi de luaţi lumina Mea de la ei, că am făcut totul nou, fiindcă smochinul de pe pământ este uscat şi nu poate rodi decât uscături şi zgârieturi şi răni, căci uscăturile zgârie. Cei ce s-au făcut apostoli sunt din lume, şi s-au făcut cu bani, şi pentru bani jupoaie oile cele bicisnice şi sug grăsimea şi laptele lor. Dar Eu îi voi hrăni pe aceştia cu pelin, fiindcă Eu aşa am profeţit pentru ei prin prooroci şi am zis: «Îi voi hrăni cu pelin, căci de la ei s-a întins necredinţa peste tot».

Nu au Duh Sfânt cei ce lucrează peste om punerea mâinilor. Aceia au bani, nu Duh Sfânt. Aceia vor bani, iar Duhul Sfânt nu Se dă pe bani de către cei ce zic că-L au şi că-L dau. Şi dacă-L dau, de ce n-au Duh Sfânt cei cărora ei le dau? De ce nu se arată botezaţi cei botezaţi de cei ce botează plătind bani? Apostolii Mei le ziceau la cei botezaţi: «Luaţi Duh Sfânt!», şi luau cei botezaţi, şi se vedea că luau. Iar cel ce n-a luat, văzând cum iau Duh Sfânt cei botezaţi peste care apostolii îşi puneau mâinile, a venit cu bani la apostoli şi le-a zis să-i dea şi lui puterea aceasta, ca pe oricine va pune mâinile lui, să primească aceia Duh Sfânt. Dar Petru a rostit lui şi a zis: «Banii tăi, odată cu tine să fie de pierzare, că nu se cîştigă cu bani darul lui Dumnezeu, iar tu n-ai parte şi nici sorţi la chemarea aceasta, căci inima ta nu este dreaptă pentru Dumnezeu».

O, cum să nu ies în calea omului şi să-i fiu Păstor? Cum să nu-l chem la lumină pe cel din întuneric care nu ştie ce este lumina? Mi-e milă de om; de şapte mii de ani Mi-e milă. De când a murit omul Mi-e milă. Mi-e tare milă de cel ce moare. O, cine să-i dea viaţă celui ce moare? Cine de pe pământ să-i dea? Viaţa nu se câştigă cu bani. Viaţa este Duhul Sfânt. Amin, amin, amin. Duhul Sfânt este duh dătător de viaţă. Ce bine i-ar fi fost omului să asculte povaţa Mea! N-ar fi murit omul dacă ar fi rămas sub povaţa Mea care i-a dat lui viaţă. Povaţa Mea a fost Duhul Sfânt, Care i-a spus omului să nu moară. Povaţa Mea este mâncare prin care omul creşte pentru poveţele Mele cele ce dau viaţă. L-am făcut pe om, şi apoi i-am dat din viaţa Mea, i-am dat viaţă fără de moarte şi l-am pus stăpân peste toate câte Eu făcusem pentru el, ca să le cunoască şi să le numească şi să le stăpânească. Dar el nu s-a mulţumit, el nu s-a umilit, ci s-a semeţit şi a căutat asupra Mea, asupra fiinţei Mele, şi a vrut să fie el Dumnezeu, şi a vrut să ştie ca Dumnezeu, binele şi răul, care erau sub stăpânirea Mea. Eu i-am dat omului să cunoască viaţa şi atât. Nu i-am dat să cunoască binele şi răul, nu viaţa şi moartea, ci numai ascultarea pentru viaţa cea veşnică. Una este viaţa, adică binele, şi alta este viaţa cea veşnică, în care era omul până în semeţia lui, iar după ce s-a semeţit, omul a clătinat cerul şi pământul, căci s-a făcut mai greu ca ele, fiindcă s-a vrut el Dumnezeu, fiindcă a vrut să ştie ca Dumnezeu binele şi răul, care erau sub stăpânirea Mea. Eu pusesem sub cheie, pusesem sub cuvânt binele şi răul, dar iată ce repede a stricat omul cuvântul Meu, cheia care-l ţine pe om în rai, în locaşurile raiului!

O, ce bine i-ar fi fost omului să asculte de povaţa Mea! O, ce bine i-ar fi omului să asculte de povaţa Mea! Ea este Duhul Sfânt dătător de viaţă. Cum să fac să-l împiedic pe om de la calea cea cu întuneric, de la ziua întunericului lui? Omul în vremea întunericului lui vede răul bine şi îl face fără frică, fiindcă frica de rău este numai în vremea luminii omului, nu în vremea întunericului lui. Omul care nu ascultă de povaţa Mea se face lui întuneric, se face lui însuşi zi de întuneric şi de beznă, vreme în care vede răul bine ca să-l facă pe el. Cum să fac să-l împiedic pe om de la pierzare, de la calea cea cu întuneric pe ea?

Cum să fac, omule, cu tine? Cum, oare, să fac cu tine ca să te aduc la zi cu lumină? Ce să-ţi fac, oare, ca să auzi chemarea Mea, chemarea ta la Mine? Eu sunt Omul cu duh dătător de viaţă. După ce tu ai dat cu piciorul la viaţa cea veşnică şi după ce ţi-ai înmulţit acest păcat în fii, Eu am făcut din nou omul, Omul Cel cu viaţă veşnică; L-am făcut din Mine, nu L-am mai făcut din pământ. Eu însumi M-am făcut Om, Om din Dumnezeu făcut; din Dumnezeu şi din om, ca să pot veni după om, ca să pot veni la tine, omule, şi M-am făcut lumină peste întuneric ca să vezi tu calea spre Făcătorul tău, de la Care aveai viaţa sufletului tău şi a trupului tău. Dar n-am putut pătrunde la inima ta cu taina vieţii veşnice, că din tine, omule, s-a născut potrivnicul Meu, antichrist, cel care a lucrat taina fărădelegii şi a pus-o între Mine şi om, între Mine şi tine, omule zidit de mâna Mea din pământ.

Acum întind din nou mâna după tine şi după fiii tăi, dar iată, din tine s-a născut omul fărădelegii şi fiii lui şi supuşii lui, omul care s-a băgat sub haina Mea ca s-o facă de minciună. Dar Eu îl vădesc, îl scot de sub haina aceasta şi îmi răscumpăr pe cele sfinte ale Mele, şi voiesc să te învăţ drumul spre Sfânta Sfintelor, omule pribeag, şi vin din cer la tine ca să te fac Sfânta Sfintelor Mele, şi Eu să intru în ea pe uşă. Amin.

Voiesc să ştii, omule necăjit, că Eu sunt Stăpânul şi Păstorul tău şi viaţa ta cea veşnică. Tu şi fiii tăi v-aţi smuls din viaţa cea veşnică încă de la începutul tău. Dar Eu sunt Cel fără de început, şi am venit după tine să-ţi dau început, şi tu să rămâi în el şi să fiu Eu începutul tău, început fără de sfârşit, că Mi-a fost milă de tine când ai alunecat din viaţă căzând din grădina raiului, şi Mi-a fost milă de Mine când am rămas fără tine. M-am bucurat o clipă după ce te-am făcut. M-am bucurat de când ţi-am dat duh de viaţă şi până ce ai murit prin semeţie, până în clipa semeţiei tale. Te-am luat atunci cu uşorul, fiindcă intrase în tine frica. Dar tu te-ai ascuns, că-ţi era frică. Eu însă eram de faţă şi te-am strigat să stai înaintea Mea, iar tu te furişai. De ce, oare, te-ai furişat? De ce, oare? O, de ce nu te-ai umilit? De ce, oare, nu te-ai umilit, omule? Nimic nu-ţi trebuia să te umileşti, nimic decât pocăinţă înaintea Mea, că tu ştiai că Eu sunt Făcătorul tău. Dar tu nu te-ai umilit, ci M-ai judecat. M-ai judecat pentru femeia pe care ţi-am dat-o ca să te ajute să lucrezi şi să păzeşti raiul. Eu te-am făcut bărbat şi femeie când te-am făcut, şi apoi ţi-am zis „om”, iar tu apoi te-ai desfăcut în două şi n-ai mai fost un singur trup, şi ai păcătuit dacă ai făcut aşa. Ai făcut din unul doi după ce te-ai semeţit asupra Mea, iar unde sunt doi, nu mai este unul, nu mai este un singur trup, ci sunt două, şi apoi Eu te-am pierdut, căci ai murit. M-am bucurat o clipă după ce te-am făcut, şi apoi ai murit. Eu ţi-am spus să nu mori, şi tu nu M-ai ascultat, şi ai murit. De şapte mii de ani plâng de moartea ta, plâng la moartea ta, căci fiii tăi mor ca şi tine. Te plâng de şapte mii de ani, omule. Tu plângi după mortul tău o zi sau o lună sau un an, dar Eu plâng după mortul Meu de şapte mii de ani.

Am venit cu povaţa Mea ca s-o audă omul şi să facă din ea Duh Sfânt peste el.

Cum să fac, omule, cu tine? Ce să-ţi fac, oare, ca să auzi povaţa Mea, chemarea Mea, chemarea ta la Mine? O, până când te ascunzi de glasul Meu care te cheamă? Vreau să fac din tine Sfânta Sfintelor Mele. Auzi tu ce vreau? Au trecut cele şapte vremi despre care scrie în Scripturi. Auzi tu ce vreau? Eu, Domnul, te voi face să auzi. Te voi hrăni cu pelin şi îţi voi da pâinea îngrijorării, ca să Mă cauţi şi să Mă strigi să-ţi dau viaţă, omule. Voi lua moartea de pe pământ, şi tu Mă vei căuta să-ţi dau viaţă. Voi lua toată moartea ta de pe pământ şi o voi coborî în pământ arzând-o cu foc. Voi lua de pe pământ tot ce a omorât sufletul tău, tot ce ai făcut tu cu mintea şi cu mâna spre moartea sufletului tău, spre moartea Mea în tine. Tu te-ai semeţit şi nu poţi să te umileşti, dar scris este: «Ceea ce este cu neputinţă ţie, pot Eu». Eu te voi umili, omule, şi tu vei vedea că nu eşti Dumnezeu, că nu poţi fi Dumnezeu. Tu te-ai semeţit şi nu poţi să te umileşti, dar pot Eu să te umilesc. Cum adică te-ai semeţit? Adică n-ai făcut cum am zis Eu. Asta înseamnă că te-ai semeţit şi că te-ai ridicat să fii Dumnezeu. De şapte mii de ani te ridici să fii Dumnezeu, dar nu eşti, că tu mori. Dacă ai fi Dumnezeu, n-ai mai muri. De şapte mii de ani te semeţeşti şi nu te mai umileşti, şi treci din neam în neam aşa cum eşti. Dar acum, lasă-te bătut. Acum umileşte-te, omule, mai înainte să Mă vezi. Vreau să fac din tine Sfânta Sfintelor Mele. Auzi tu ce vreau? Eu, Domnul, te voi face să Mă auzi. Amin. Ce este la om cu neputinţă, este cu putinţă la Dumnezeu, şi Eu, Domnul, te voi face să Mă auzi. Amin, amin, amin.

Cuvântul Meu este scump, fiilor care auziţi cuvântul Meu. El va fi căutat ca aurul cel mai de preţ curând, curând de toate neamurile pământului. Pământul pe care staţi voi, pământul pe care vi-l dau să-l stăpâniţi va rămâne ca o corabie, şi Eu Mă voi preaslăvi pe el în faţa a tot pământul. Amin. Cartea Mea cu voi Eu sunt, iar locul pe care staţi voi este tronul cărţii Mele. Mi-a fost tare dor s-o iau din mâna Tatălui şi s-o pun pe pământ, pe tronul ei, şi să judec cu ea toate neamurile pământului. Să caute în Scripturi omul care-şi zice deştept şi învăţător şi teolog; să caute bine în ele cartea aceasta în care Eu Mă scriu cu voi peste pământ, că Eu cu voi vorbesc prin cartea aceasta aşa cum grăiam şi cu proorocii prin cartea proorociei din vremea lor. Cu voi grăiesc în ea, şi o dau omului de pe pământ ca să ia din ea Duh Sfânt, şi să vadă omul venirea Mea cea de după două mii de ani, căci omul nu se lasă de păcat că nu ştie unde sunt Eu cu venirea Mea, iar păstorii de peste ei îmi lungesc timpul venirii. Eu însă vin, şi am venit, şi zic tuturor: privegheaţi, că iată ziua venirii Mele şi cartea ei care judecă făptura! învăţaţi de la smochin pilda. Mlădiţa lui a odrăslit, şi vara este aproape. Privegheaţi, fiţi gata, că în ceasul în care nu gândiţi Eu vin.

Şi am venit. Şi vin ca un Mire sau ca un Judecător, după cum îl voi afla pe fiecare om în ceasul acela. Amin, amin, amin.

25-02-2001