Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Intrării Maicii Domnului în biserică

Vine Domnul întru ale Sale, şi Se vesteşte pe Sine când vine. Amin. Vin la voi, copii ai venirii Mele, iar voi primiţi-Mă şi faceţi-Mi primirea, că e sărbătoare în cer şi pe pământ pentru sfinţi şi pentru credincioşi. Vin la voi, că aici este împărăţia Mea, fiindcă Eu împărăţesc peste voi şi peste grădiniţa aceasta. Amin.

E sărbătoare pentru mama Mea Fecioara. Ea s-a dat Mie locaş din pruncie, şi s-a pregătit să-Mi fie biserică, şi Mi-a fost, şi Mi-a pregătit venirea Mea cea de acum două mii de ani, aşa cum Verginica, cea prin care v-am ales pe voi, Mi-a pregătit venirea Mea cea de la sfârşit, aşa cum şi voi îmi gătiţi acum venirea ca să vin, fiilor. Faceţi-Mi primirea, şi hai să lucrăm şi să aşezăm prin cuvânt facere nouă, mereu nouă peste Israel cel din români, poporul Meu de azi, şi peste oricine va crede şi se va boteza în apa râului vieţii, care curge din cer şi trece prin această grădină, ca să se împartă apoi, şi să ude pământul, şi să crească pe el om nou, om după chipul şi asemănarea Mea.

Am dat omului ca tipar pe Dumnezeu, căci am venit Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat prin Fecioară, mama care M-a născut prunc în Betleem acum două mii de ani. Am dat omului ca tipar pe mama Mea Fecioara, ca să se dea omul Mie din pruncie şi să-Mi fie biserică şi să-Mi fie venire. Să vină omul încă din pruncie la Dumnezeu, ca să vină Dumnezeu la om, căci scris este: «Cel ce crede în Mine, voi veni la el, şi voi face casă la el, şi voi cina cu el, şi Mă voi arăta lui». Amin.

Fiilor, este, oare, scris acest cuvânt ieşit din gura Mea acum două mii de ani? Este, tată. Vă zic aşa că vă sunt Părinte, că v-am născut din cuvântul Duhului Sfânt ca să-Mi fiţi fii şi să vă zic fii, după cum vedeţi că vorbesc cu voi. Căutaţi şi voi şi vedeţi în cartea proorociilor, că scrie aşa: «Poporul care locuia în întuneric va vedea lumină mare, căci prunc S-a născut nouă, Fiu S-a dat nouă, a Cărui stăpânire o poartă pe umerii Lui. Şi se cheamă numele Lui înger de mare sfat, sfetnic minunat, Dumnezeu preaputernic, Stăpân al păcii, Părinte al veacului ce va să fie». Amin. Iată, am făcut din voi fiii veacului nou, iar Eu vă sunt Părinte şi vă zic fii, fiilor. Ştie, oare, omul credincios de pe pământ ce înseamnă să fie fiu al Meu pe pământ? Ştie omul, oare, ce înseamnă să fie fiu al Meu în veacul ce va să fie? Acum două mii de ani Eu însumi am venit Om între oameni şi am dat omului învăţătură, şi omul trebuie să ştie. Trebuie, dar nu vrea. Nu vrea omul să audă nici ce am spus atunci, nici ce spun acum. Este, oare, scris în Scripturi despre lucrarea cuvântului Meu de azi? Este, fiilor. Eu însumi am spus că voi veni după ce Mă voi înălţa la Tatăl şi voi învăţa de toate pe om, că iar şi iar spun: nu M-am dus în cer ca să stau fără lucru, ci M-am dus ca să vin pe cărarea celor credincioşi şi să fiu lumină, precum sunt. Dacă am grăit mereu peste poporul Israel în vremea Mea cu el, dacă atunci Moise şi cei de după el au scris toate cuvintele Mele ca să fie ele, şi iată, sunt, că Eu grăiesc din ele, oare acum să stau în cer fără să lucrez, fără să grăiesc cuvântul Meu peste om? O, nu se poate aşa ceva, căci Eu am spus celor uniţi cu Mine: «Voi fi cu voi până la sfârşitul timpului». O, nu mai are omul timp să ştie cuvintele Mele cele de atunci şi cele de acum şi nu se face Mie biserică omul, şi de aceea am pus Eu întrebare şi am zis: ştie, oare, omul credincios de pe pământ ce înseamnă să fie fiu al Meu pe pământ? şi ştie el, oare, ce înseamnă să fie fiu al Meu în veacul ce va să fie? Eu sunt Părinte al veacului ce va să fie şi al fiilor veşniciei. Duhul Tatălui Meu Savaot a grăit prin prooroci aceasta, şi aşa M-a numit: Părinte al veacului ce va să fie, iar Tatăl Meu este în Mine din veac şi până în veac.

Eu îi sunt Tatălui biserică, şi Tatăl îmi este Mie biserică. Eu sunt în Tatăl, şi Tatăl în Mine. Amin. Taina de biserică a lui Dumnezeu n-o mai ştie omul care crede în Dumnezeu. O, nu-i de ajuns să ştie omul că este Dumnezeu. Aceasta o ştie şi cel ce zice că nu este Dumnezeu, că nu crede în Dumnezeu. Taina de biserică a lui Dumnezeu, aceasta este: Eu în om, şi omul în Mine, aşa precum l-am făcut Eu pe om ca să fie atunci când am luat cu mâna lut şi l-am lucrat pe omul cel întâi zidit, ca să pun în el apoi suflet viu, şi Duhul Meu apoi, ca să am biserică şi să stau în ea, şi să Mă odihnesc în ea după facerea a toate câte le-am făcut, căci mai întâi am făcut lumina şi cerul şi pământul şi toate câte sunt sus în cer şi jos pe pământ şi sub pământ şi în ape, şi apoi l-am făcut pe om, apoi Mi-am zidit biserică, loc de odihnă Mi-am zidit după ce pe toate le-am făcut numai cu cuvântul. Am făcut om ca să Mă odihnesc în el, şi l-am numit ziua Mea de odihnă, dar n-a trecut mult, şi M-a cuprins tristeţea şi neodihna, şi atunci am strigat pe om şi am zis: «Unde eşti?», iar el Mi-a răspuns: «Te-am auzit umblând, Doamne, şi m-am ascuns de faţa Ta printre pomi, căci m-am temut, fiindcă sunt gol». O, aşa a făcut omul. A luat din roadele înţelepciunii şi a mâncat şi i s-au deschis ochii lui, şi în loc să se vadă înţelept, s-a văzut gol şi a dat să-şi acopere goliciunea cu frunze de smochin. De atunci omul caută şi iar caută, că are înţelepciune; caută cu sudoare şi nu mai sfârşeşte, căci înţelepciunea nu are sfârşit. De atunci Eu, Domnul, Mi-am pierdut odihna şi caut ca şi omul, caut mereu şi îl strig pe om şi zic: unde eşti? Unde eşti, făptura Mea? Unde eşti, de nu te găsesc? O, aşa a făcut omul pe care l-am zidit să-Mi fie Mie biserică şi zi de odihnă după facerea a toate câte le-am făcut, şi de atunci mereu îl caut.

O, fiilor cu care-Mi aştern cuvântul Meu de azi peste pământ, am grăit aceasta cu voi ca să se audă în lung şi în lat că taina de biserică a lui Dumnezeu n-o mai ştie omul, n-o mai poartă omul, căci taina de biserică, aceasta este: Eu în om, şi omul în Mine, aşa precum Tatăl este întru Mine, şi Eu întru Tatăl.

Acum două mii de ani am făcut lucrarea venirii Mele prin Fecioară născut prunc, ca să cresc Dumnezeu tare şi să fiu Părinte al veacului ce va să fie. Am făcut biserică din pântecele Fecioarei, iar Tatăl a fost cu Mine, şi am ieşit spre oameni apoi, şi M-am vestit Dumnezeu din Dumnezeu, şi M-am dovedit ce sunt. Tot aşa voi lucra şi azi, şi voi fi Dumnezeu preaputernic, împlinindu-Mi tot cuvântul cu care vin la voi vestindu-Mi lucrările Mele, căci din mama Mea Fecioara am ieşit prunc, iar din Verginica am ieşit cuvânt spre sfârşit, şi din acest cuvânt v-am dobândit pe voi, şi vă am ai Mei, şi îmi împart cu voi glasul peste pământ, căci Eu pot tot ce voiesc Eu.

Faceţi-Mi mereu primirea, fiilor, ca să pot tot ce este scris să fac şi să aşez la loc veacul Domnului, iar unde nu voi găsi lacrimile pocăinţei, voi pune Eu lacrimile suferinţei pentru tot omul care nu va voi să se răstignească pe sine pentru venirea Mea cu veacul veşniciei. Nu vă miraţi de felul cum M-am arătat azi în zori la voi. Nu fiţi nedumeriţi de vederea ce v-am arătat, fiilor, căci M-am arătat vouă răstignit pe cruce; iar dacă deasupra crucii era scris „Scaunul judecăţii”, aceasta vin să vă tălmăcesc aşa: tot omul care nu se va răstigni pe sine pentru Mine, Eu, Domnul, voi fi semn pentru el, prin răstignirea Mea pe cruce. Răstignirea Mea pe cruce a fost judecata lumii şi a stăpânitorului lumii acesteia. Scaunul Meu de judecată a fost crucea; pe ea M-am aşezat ca să judec. Ea a fost şi este tronul judecăţii Domnului, şi vai omului care şterge de pe trupul lui semnul dintre Mine şi om! Vai şi iar vai tuturor celor care au zis şi zic că crucea şi semnul ei nu este bun, căci aceia sunt cei ce nu voiesc să domnesc peste ei de pe scaun, de pe tronul judecăţii. Este scris cuvântul Meu în Scripturi, este scris aşa: «Cei ce n-au voit să domnesc Eu peste ei, să fie luaţi şi aruncaţi». De aceea vă zic vouă, fiilor, faceţi-Mi primirea ca să vin la voi şi să scriu cartea judecăţii, că este scris în Scripturi să vin şi să deschid Eu însumi această carte; iar ca s-o deschid, ea trebuie să fie întocmită pe pământ de însuşi Dumnezeu.

Am dat omului tipar pe Mine însumi, Om fără de păcat. Tot omul care nu se răstigneşte pe sine pentru Mine, răstignirea Mea pe cruce este semn judecător pentru acesta. Am dat omului ca tipar pe mama Mea Fecioara, ca să se dea omul Mie din pruncie şi până în veşnicie, şi să-Mi fie biserică şi să-Mi fie loc de venire a Mea la el. Să vină omul din pruncie la Dumnezeu, sau să se facă iarăşi prunc, căci Eu am scris cuvântul judecăţii şi am zis prin Scripturi aşa: «Cel ce nu va deveni prunc, nu va intra în împărăţia cerurilor». Să se facă omul prunc, om fără de păcat, şi să nu mai păcătuiască în veac, amin, căci unde nu voi găsi lacrimile pocăinţei, voi pune Eu lacrimile suferinţei până la plătirea celui din urmă bănuţ, căci aşa este scris pentru cei ce nu se răstignesc pentru Mine. Să se facă omul prunc, om fără de păcat să se facă şi să nu mai păcătuiască, şi aceasta înseamnă răstignire, căci Eu, cât am stat în trup cu oamenii, le-am zis ucenicilor Mei aşa: «Mă duc să vă pregătesc loc, ca acolo unde voi fi Eu, să fiţi şi voi».

Eu dacă l-am iertat pe tâlharul de pe cruce, care era în dreapta Mea în vremea răstignirii Mele, şi l-am dus iertat în rai, de ce am făcut Eu aşa cu el? Am făcut aşa pentru că el nu cunoştea pe Dumnezeu, iar dacă L-a cunoscut în ceasul morţii, el n-a mai făcut apoi nici un păcat ca să mai moară faţă de Mine, şi a rămas prunc şi sfânt cu inima şi cu trupul, şi a murit lângă Mine mărturisindu-Mă de atunci şi până azi prin Scripturile răstignirii Mele, şi a fost numit de Mine mucenic răstignit pe cruce. Oamenii însă îşi zic că Eu îi voi ierta în ultima clipă ca pe tâlharul de pe cruce, care şi-a spovedit păcatele pe care le-a făcut, şi altele n-a mai făcut.

Stau oamenii în nepăsare de suflet şi de veşnicie, şi Eu vin şi îl strig pe om ca să Mă audă, iar cel ce aude glasul Meu şi nu-şi împietreşte inima, acela să se împruncească şi să vină la Mine prunc, să vină cât are vreme de venit, nu când nu mai are vreme. Mama Mea Fecioara s-a dat Mie din pruncie cu toată neprihănirea ei, şi Eu Mi-am făcut din ea biserică în care Mi-am pregătit venirea.

O, mamă Fecioară, citeai în cartea proorociilor despre Fecioara care Mă va naşte pe Mine, Fiul Tatălui Savaot, şi voiai să Mă poţi ajuta, şi te rugai Tatălui pentru venirea Mea, ca să vin şi ca să slujeşti venirii Mele. Tatăl şi cu Mine te-am ascultat, şi am trimis pe înger şi ţi-a vestit că tu Mă vei naşte între oameni. O, mamă, te serbează cerul pruncă de trei ani, slujitoare lui Dumnezeu! Viaţa ta cea sfântă este scrisă pe pământ, dar omul e greoi la credinţă, iar cei ce stăpânesc prin lucrare de biserică, tot greoi sunt şi aceştia, şi nu dau omului putere să creadă. învaţă-i tu prin cuvântul Meu pe oameni. Hai cu Mine pe cărarea cărţii Mele, că vremea e când Eu vin cu sfinţii pe pământ ca să-Mi desăvârşesc venirea. Te aşez cuvânt înaintea oamenilor şi înaintea creştinilor ca să-i înveţi taina de biserică a lui Dumnezeu, Eu în om, şi omul în Mine, taina pe care ai împlinit-o tu, mamă. Te-am pus tipar înaintea creştinilor pe pământ, şi te pun şi din cer. învaţă-i pe ai Mei. învaţă-i prin ei şi pe creştinii care trăiesc prea puţin pentru Mine. învaţă-i şi pe cei ce au uitat pe Dumnezeu. învaţă-i pe ai Noştri din grădină, ca să se audă peste tot ce trebuie să fie un fiu al veacului ce va să fie. Amin, amin, amin.

– Mă aşez cuvânt, Fiule Emanuel, căci Tu eşti Hristosul Tatălui, venit între oameni prin pântecele meu fecioresc. Te mângâi în durerile venirii Tale mângâindu-Ţi fiii din grădină. Amin.

Veniţi, copii ai Fiului meu, Iisus Hristos, veniţi spre ascultarea cuvântului cel pentru taina de biserică a lui Dumnezeu. Eu vă mângâi pe voi, ca să întindă creştetul şi inima sub mâna mea mângâietoare toţi cei care vor să-I dea viaţă creştinească din ei Fiului meu, Iisus Hristos, Mielul şi Păstorul bisericii sfinte pe pământ, Părinte al veacului ce va să fie, Domnul păcii, aşa cum Tatăl Savaot L-a numit pe El prin prooroci. Veniţi voi sub scutul învăţăturii sfinte, iar acest cuvânt cheamă pe toţi care dau să vină şi nu ştiu ce este taina de biserică între cer şi pământ.

Un fiu al Domnului pe pământ, un fiu al veacului ce va să fie trebuie să vină ca şi mine din pruncie la slujirea lui Dumnezeu, trebuie din pruncie să vină întru împărăţia cerurilor, iar cel ce vine mai târziu, trebuie să se facă prunc sub scutul Domnului şi să se lase purtat de mânuţă ca şi pruncul; să stea în aşteptarea venirii Fiului meu ziua şi noaptea, aşa cum am stat eu, şi până să-L nasc, şi după ce S-a dus la Tatăl. Un copil al lui Hristos se scoală până în răsărit de soare, şi, trezindu-se din somn, cade cu faţa la pământ de trei ori, mulţumind Domnului şi sfinţilor şi îngerilor pentru paza asupra lui, zicând cu cuvântul: „Doamne, nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău Cel Sfânt nu-L lua de la mine, ca să fiu fiu al zilei ziua şi noaptea, fiu al Tău, acum şi în veacul ce va să fie. Mă închin Ţie cu totul, însemnându-mă cu semnul sfintei cruci, ca să se teamă de mine diavolii, şi să Te bucuri Tu de viaţa mea lângă Tine, Doamne. Amin”. Copilul lui Hristos merge apoi şi se spală pe faţă de trei ori, şi pe mâini, închinându-şi trupul cu mâna în semnul crucii Fiului meu, Care a suferit moarte pe cruce. El merge apoi şi se aşează în genunchi cu închinăciuni şi rosteşte laude Domnului şi rugile cele de dimineaţă. El cere apoi Domnului pe sfinţi şi pe îngeri, şi pe Domnul însuşi ca să fie cu el în tot lucrul mâinilor lui, închinându-şi mereu trupul şi lucrul cu semnul sfintei cruci şi cugetând la clipa venirii Fiului meu. El îşi împarte lucrul mâinilor lui cu lucrul rugăciunii lui pentru lauda Domnului său, veghind cu trezie să nu cadă de la faţa Domnului. El aduce apoi cuvânt de mulţumire Domnului pentru săvârşirea lucrului zilei, şi cerând peste el pază de sfinţi şi de îngeri se aşează pentru odihna trupului cu trezie de suflet până la vremea rugăciunii de aur, în miez de noapte, când se scoală rugându-se.

Acolo unde sunt mai mulţi copilaşi ai lui Hristos, aşa cum îi este Lui plăcerea, să nu doarmă toţi deodată când se odihnesc, căci Fiul meu a zis celor ce toţi au adormit deodată: «De ce dormiţi? Sculaţi-vă şi vă rugaţi, ca să nu cădeţi în ispită». O, duhul cel potrivnic pândeşte mereu să-l găsească pe creştin în nepăsare de suflet, iar unde sunteţi mai mulţi, vegheaţi unul pentru altul, fiilor, căci aşa este bineplăcut la Dumnezeu, iar tot ceea ce faceţi, să nu fie al vostru, căci voi nu sunteţi ai voştri, ci ai lui Hristos. Creştinul nu mai este stăpân pe trupul său, ci Hristos. Tot aşa şi cu sufletul, tot aşa şi cu duhul dacă trupul este al lui Hristos, şi aşa este taina de biserică a lui Dumnezeu, aşa, şi altfel nu este.

Creştinul şi fiul veacului ce va să fie nu poate fi prin nimic despărţit de Dumnezeu, ci toate câte face el cu trupul, cu sufletul şi cu duhul, îl unesc pe el cu Dumnezeu. El este frumos ca şi cei din cer, ca să fie cerul pe pământ cu el. El este senin, el se împarte celor ce sunt ai lui Hristos şi se dă întreg lui Hristos, Care Se împarte şi nu Se desparte, dându-Se întreg acolo unde Se dă. Fiii veacului ce va să fie sunt oglinda veşniciei pe pământ, precum am fost eu, mama Fiului lui Dumnezeu, şi sunt unii pentru alţii, dându-se unii pe alţii lui Dumnezeu. Amin. Aceasta este taina de biserică a lui Dumnezeu între oameni şi înaintea lui Dumnezeu, căci fiii veacului ce va să fie lucrează lângă Domnul la planul facerii veşniciei între cer şi pământ. Amin, amin, amin.

V-am învăţat pe voi, cei din grădiniţa Fiului meu. Să ia de la voi apă vie cei însetaţi, şi să se facă în ei izvor de apă vie ca să nu mai înseteze, căci apă bună nu se mai găseşte decât în cer, fiindcă omul care învaţă pe om s-a împământit de tot, şi se teme om de om, şi se ascunde om de om, căci aşa este pe pământ. V-am dat vouă, ca să daţi voi în numele Fiului meu, Iisus Hristos, Domnul păcii, Părinte al veacului ce va să fie, precum Tatăl Savaot a rostit prin prooroci numele Lui.

I-am învăţat, Fiule, după cum a fost cuvântul Tău, căci cei din cer fac voia Ta cea atotputernică. Toţi împăraţii minciunii stau pe scaune şi pe tronuri ruşinoase şi iau slavă de la oameni, dar tronul Tău de stăpânire şi de judecată este crucea pe care Te-ai aşezat când ai judecat lumea prin răstignirea Ta. Crucea răstignirii este scaunul Tău de judecată, Fiule al meu şi Doamne al păcii, căci ai purtat pe umerii Tăi stăpânirea Ta şi scaunul Tău de judecată peste neamul omenesc. îţi sărut crucea suferinţei şi îţi mângâi aşteptarea şi îi mângâi pe cei ce Te aşteaptă, căci sunt mamă. Amin, amin, amin.

– Iar Eu, Domnul Cel Atotputernic, vă întăresc pe voi cu braţul Meu cel tare, căci voi, fii ai grădinii Mele, sunteţi cei care aţi rămas cu Mine în încercările Mele, în truda Mea dintre cer şi pământ pentru înnoirea facerii, şi Eu vă rânduiesc vouă împărăţie precum Mi-a rânduit Mie Tatăl Meu, ca să mâncaţi şi să beţi la masa Mea în împărăţia Mea şi să şedeţi pe tronuri, judecând de lângă Mine peste neamul omenesc. Amin.

Cel ce şade pe tron este cel ce se răstigneşte pe sine pentru viaţa Mea în el, căci Eu aşa am spus prin cuvântul Meu care este cu voi: «S-a luat scaunul împăraţilor de pe pământ, iar cel ce voieşte să împărăţească, să stea ca Mine, pe cruce, şi aşa să împărăţească, căci vine Duhul Sfânt şi şade împărat peste pământ». Amin, amin, amin.

Acum, fiilor, daţi poporului Meu cuvântul cel de sărbătoare pentru mama Mea Fecioara, şi adunaţi-vă iar lângă gura Mea, care va lăsa din ea cuvântul pentru cel ce a stat arhiereu pe scaunul din cetatea Târgovişte, căci acum opt ani am grăit cu el pe pământ pentru piatra aceasta, iar acum grăiesc cu el în cer, căci l-am luat de pe pământ. Adunaţi-vă cu Mine, că las carte pentru această cetate ca să împlinesc, căci am zis că voi veni cu el în casa lui ca să mărturisească de lângă Mine peste pământ pentru biserica din cetatea aceasta, şi pentru piatra Mea, care este cu voi. Amin.



***

Eu sunt Alfa şi Omega, Cel Care este, Cel Care era şi Cel Care vine. Amin. Ceea ce auziţi, scrieţi în cartea Mea şi trimiteţi bisericilor de pe pământ, voi, străjeri ai cuvântului Meu, care vine cu norii. Glasul Meu este ca vuietul apelor mari, şi din gura Mea iese sabie ascuţită cu două tăişuri. Nu vă temeţi. Acestea zice Cel dintâi şi Cel de pe urmă: staţi întru întâmpinarea Mea până voi veni, amin, căci Eu sunt Cel ce deschide, şi nimeni nu va închide; Eu sunt Cel ce am cheile morţii şi ale iadului. Amin, amin, amin.

Cel ce nu crede că Eu sunt Cuvântul Care grăieşte din cer peste voi, acela se osândeşte pe sine, aşa precum cel ce nu se răstigneşte pe sine pentru Mine, este osândit prin răstignirea Mea pentru el. Sculaţi-vă şi faceţi-Mi primirea, fiilor din grădina cuvântului Meu, căci am iesle în România şi Mă nasc cuvânt în ea pentru cei ce cred şi pentru cei ce nu cred că Eu sunt Cuvântul Care grăieşte din cer peste această grădină în care Mi-am înfipt ţăruşul împărăţiei Mele, căci peste voi Eu sunt Stăpânul, şi vă păstoresc după a Mea plăcere şi Mă bucur de voi, căci am vestit prin prooroci şi am zis: «Eu însumi voi purta grijă de oile Mele şi le voi cerceta. Dărui-le-voi lor binecuvântare, şi ploaie le voi trimite la vreme, şi vor şti că Eu, Domnul Dumnezeul lor, sunt cu ele, iar ele, casa Mea, poporul Meu, turma pe care o pasc Eu». Amin. Scrieţi în cartea Mea de azi cuvântul cel pentru biserica din cetatea Târgovişte şi pentru arhiereul care a stat pe scaunul acesta. Acum opt ani, în ziua aceasta, v-am trimis pe voi spre el cu cuvântul Meu pentru piatra aceasta de la voi, pentru jertfelnicul Meu de la voi, iar acum grăiesc cu el în cer, căci sunt aproape patruzeci de zile de când l-am luat de pe pământ după ce l-am trecut prin suferinţă pentru pocăinţă, pentru curăţire şi pentru ca să fiu adevărat în cuvântul Meu cel pus peste el acum opt ani când i-am spus: «Pace ţie, cel ce stai pe scaunul bisericii Mele, iar dacă eşti necredincios cuvântului Meu care vine spre tine, pacea Mea să se întoarcă la Mine». Dar iată, Eu sunt Cel ce am cheile morţii şi ale iadului, Eu sunt Cel ce deschide, şi nimeni nu va închide. Deschid cerul şi poruncesc îngerului Meu să-l vestească şi să-l aducă lângă coborârea Mea la voi pe cel ce a stat arhiereu în cetatea Târgovişte. Amin.

Iată îngerul, şi pe cel ce am zis că îl voi trimite în casa lui să spună la toţi să nu facă ce a făcut el cu voi, să nu se ridice ca şi el să surpe lucrul Meu cu voi, că e lucru mântuitor, şi Eu sunt Cel ce sunt, şi grăiesc din grădină de la voi. Amin.

Apropie-te, tu, cel ce ai stat opt ani pe scaun de arhiereu în cetatea Târgovişte şi peste împrejurimile ei. Acum opt ani, în ziua aceasta, am venit spre tine cu fiii grădinii Mele. Am venit cuvânt, cuvânt dulce, şi ţi-am făcut rugăminte să-Mi ocroteşti de furtuni şi de irozi şi de iude grădiniţa cuvântului Meu şi pe cei unşi de Mine în ea ca să-Mi stea înainte când vin cuvânt peste pământ. Ţi-am spus atunci că această grădiniţă este lucrarea Mea şi am scris cu pană cuvântul Meu spre tine, ca să Mă înscriu pe pământ cu această piatră. Şi M-am înscris. Stă între Mine şi tine cuvânt scris, care mărturiseşte prin cartea Mea din zilele acestea, iar cartea aceasta, iată, Eu sunt. Eu şi nu omul, precum Eu am fost cu omul prin Moise şi prin prooroci. Tu însă ai fost puţin la inimă şi la credinţă pentru Mine şi pentru cei trimişi de Mine spre tine, căci aşa este pe pământ, omul nu mai trage cu cele curate, cu cele sfinte, căci cel de pe pământ, pământesc este, şi de pe pământ grăieşte şi lucrează. Acum îmi împlinesc cuvântul ca să te trimit în casa ta, şi te-am adus pe cărarea cărţii Mele ca să mărturiseşti din cer peste biserică şi să spui ce este această lucrare şi grădina care o poartă. Ochii sufletului tău sunt vii şi văd, căci sufletul este viaţa omului, viaţa care se duce la Dumnezeu, fiindcă de la Dumnezeu este, iar Eu, Domnul Cel Atotputernic, grăiesc aşa: Eu sunt Cel ce am cheile morţii şi ale iadului, Cel ce deschide, şi nimeni nu închide. întăreşte-te, că Eu te-am curăţit ca să-ţi întăresc sufletul şi duhul în cer. Eu suflu peste tine şi te întăresc ca să grăieşti de lângă Mine. Amin, amin, amin.

– Milostivirea Ta, Doamne, m-a smuls din locul cel tare în care m-am înfipt, căci Tu ai grăit prin prooroci şi ai zis: «Cuiul înfipt în locul cel de nădejde se va slăbi şi se va frânge şi va cădea, şi povara care atârnă de el se va face praf». Scaunul de la Târgovişte este scaun curat, iar eu am voit să mă aşez pe el, şi m-am aşezat, iar Tu m-ai smuls de pe el, că n-am împlinit voia Ta ca să mă fi curăţit pentru el şi să iubesc ce iubeşti Tu şi să cred ce faci Tu şi să-Ţi deschid când Tu baţi. Tu ai bătut şi iar ai bătut, dar eu nu Ţi-am deschis, şi am voit să fiu necredincios, lovind cu cuvânt de defăimare în cei ce Te poartă cuvânt de venire a Ta peste pământ. Tot ce am păcătuit eu vreme de şaizeci de ani ai vieţii mele în trup, nu a atârnat greu când ai trimis îngerii să mă măsoare, faţă de cât a atârnat păcatul împotrivirii mele pentru grădiniţa cuvântului Tău de la Pucioasa. Ai trimis îngerii să mă măsoare când m-ai băgat la înălbit prin suferinţă, dar eu am rămas împietrit când auzeam că baţi ca să-Ţi deschid. Aş fi fost cel mai mare dintre fraţii bisericii dacă aş fi voit să mă fac sfânt, ca să pot apoi primi cu credinţă cuvântul Tău pentru pregătirea venirii Tale cu veacul cel nou. Dar n-am voit, iar Tu m-ai smuls şi m-ai pus la cuptor. Milostivirea Ta m-a miluit apoi, căci Tu ai dat poruncă până să plec din trup, şi a venit la patul suferinţei mele fiu din grădina Ta şi m-a îmbrăţişat la piept, rostind în taină rugăciunea cea către Tine pentru iertarea mea, căci cei din grădina Ta sunt milostivi ca şi Tine, Doamne, căci sunt copii curaţi la inimă şi la trup şi la fire şi la duh. Eu însă i-am defăimat în faţa oamenilor, ca să mă slăvesc pe mine însumi, iar Tu ai scris în Scripturi: «Cel ce grăieşte de la sine îşi caută slava sa».

Eu, şi toată biserica, am lăsat totul pe necredinţă pentru venirea Ta în grădiniţa cea cu fii unşi cu ungere nouă. Am făcut ce a făcut Israel cel necredincios când Iezechiel, proorocul Tău, a ieşit în faţa cetăţii Ierusalimului cu o cetate în braţe şi a proorocit că ea va cădea. Când cei din grădiniţa Ta au ieşit din partea Ta cu piatra aceasta în braţe ca să proorocească pentru Tine şi pentru ea, eu am fost necredincios şi împietrit, aşezându-mă împotriva Duhului Sfânt, Care suflă din gura Ta peste ieslea cuvântului Tău de la Pucioasa. Acum plâng şi suspin văzând şi auzind cum răsună cerul de numele acestei cetăţi în care îşi are sălaş ieslea cuvântului Tău. Dacă Tu voieşti, spune-le celor din grădină să-Ţi ceară să-mi ştergi plânsul şi suspinul, ca să nu-l port pe veci, căci Tu eşti Părintele veşniciei, şi ce puţină credinţă este pe pământ! M-am jucat cu mine însumi de-a moartea, de-a necredinţa, căci m-am înfipt în loc tare şi m-am prăbuşit, şi m-am luptat împotriva luminii şi am fost biruit de ea.

Mă înspăimânt când mă uit la cel ce a aşezat piatra aceasta, căci eu am pus lanţuri peste el, iar suferinţa inimii lui e mare. Pe el l-am coborât, iar eu m-am înălţat; pe el l-am smerit, iar eu m-am mărit; pe el l-am lăsat sărac, iar eu m-am vrut bogat, dar fericit este el de cei din cer, căci cel ce se smereşte pe sine, acela este înălţat de cei din cer. Sunt ruşinat de înseşi faptele mele. L-am înjosit pe el în faţa bisericii, în faţa lumii. L-am supus voii mele şi l-am adus să şteargă numele Tău, Doamne, de pe piatra aceasta. Dar cine este cel ce poate sta împotriva Ta? E mare durerea lui, căci cel ce stă mai mare peste el în cetatea aceea, apasă greu peste el şi îl strâmtorează şi îl înlăcrimează, căci biserica de pe pământ nu este ce trebuie să fie, ci este stăpânită de omul slavei deşarte, care ştie voia lui Dumnezeu, dar n-o aşează peste el ca să fie biserica biserică cu păstori sfinţi, care să păstorească. S-a întâmplat ca şi cu ţiganul pe care l-a întrebat un stăpân de oi dacă-i place caşul şi urda şi carnea de miel şi lâna, iar el a zis că-i place, dar când i-a zis stăpânul oilor să meargă cu oile şi să le pască, nu i-a mai plăcut.

Iată, eu am osândit suflet nevinovat şi m-am pus să judec ca unul care ştiam, şi apoi, Tu, Doamne, ai întors asupra mea judecata mea. Am văzut în cer un sfânt care mi-a spus aşa: „Eu cât am fost în trup nu m-am nevoit prea mult pentru suflet, iar când îngerii au venit să-mi ia sufletul, văzându-mă tras în stânga pentru greşalele mele eu am zis aşa când îngerul mi-a arătat tot ce am făcut: recunosc că am făcut acestea, dar Hristos Domnul a spus aşa: «Nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi; iertaţi şi vi se va ierta», şi eu cât am stat pe pământ n-am judecat pe nimeni şi n-am ţinut răutate pe cel ce mi-a greşit, ci l-am iubit. Şi atunci, îngerul meu cel bun m-a câştigat de partea lui Dumnezeu”. Aşa mi-a spus acest sfânt. Eu însă m-am jucat cu mine însumi de-a judecata, Doamne, căci m-am crezut în putere. N-am luat în seamă piatra aceasta pe care ai zidit-o Tu şi ai mărturisit-o prin arhiereul pe care l-ai ales lângă ea. Acum văd că Tu eşti piatra aceasta pe care Te scrii, şi că o ai în vârf, dar eu m-am sfărâmat în ea, după cum este scris: «Oricine va cădea pe această piatră, se va sfărâma, iar pe cine piatra va cădea, se va face puzderii».

Acum m-ai adus în casa mea, între cei cu care am domnit peste biserica Ta, ca să le spun să nu facă ce am făcut eu împotriva lucrării Tale de nou Ierusalim. în cer este ascultare, şi eu ascult acum, şi le spun aşa: nu vă miraţi, nu vă îndoiţi de puterea lui Dumnezeu care m-a adus la voi, că sfântul Macarie şi mulţi sfinţi ca el, vorbeau de pe pământ cu cei din morminte. M-a adus Domnul spre voi ca să vă spun că răsună glasul îngerilor de numele cetăţii de la Pucioasa, spre judecata conştiinţei mele, dar milostivirea lui Dumnezeu a sosit împotriva osândei mele şi a rostit peste cei unşi în grădina Domnului să mijlocească pentru mine, că eu am căzut la pocăinţă în vremea suferinţei, şi a văzut Dumnezeu pocăinţa mea, şi a trimis uns din grădina aceasta şi a rostit peste mine în taină iertare pentru pocăinţă. Şi dacă nu voiţi să înţelegeţi, aşa cum nici eu n-am voit, puneţi mâna la gură şi rugaţi-vă lui Dumnezeu să vă deschidă ochii şi să vedeţi lumina cuvântului lui Dumnezeu, care vine să lumineze calea oamenilor, căci calea lui Dumnezeu nu se mai vede pe pământ, că e gros întunericul, iar omul înţelept nu are înţelepciune, cum zice el că are, căci numai Dumnezeu este înţelepciunea.

Nu daţi să veniţi spre scaunul acesta în care eu m-am zdrobit, că e scaun sfânt, şi trebuie să stea pe el om sfânt, aşa cum a fost arhiereul Nifon, care a rostit peste scaunul acesta scaun de om sfânt şi de biserică sfântă, şi a rostit peste el legătură împotriva celor ce nu sunt curaţi. Domnul Cel bun a dezlegat acum scaunul acesta prin cuvântul Lui şi al arhiereului Nifon, care a venit ca şi mine acum cu Domnul după patru sute nouăzeci de ani, rostind dezlegarea legăturii, ca să fie scaunul acesta pentru om credincios şi curat şi sfânt şi umilit, pentru omul cel numit de Dumnezeu. Amin.

Nu mai aruncaţi cu pietre în cel ce s-a aşezat să împlinească binecuvântarea bisericii Noului Ierusalim, căci Noul Ierusalim e nume mare, e viaţă sfântă în fiii bisericii, e petrecere cu sfinţii şi cu îngerii pe pământ, dar cei ce nu cred n-au cum să vadă. Eu însă vă zic: «Oricine va cădea pe această piatră, se va sfărâma, iar pe cine piatra va cădea, se va face puzderii». Lăsaţi pe cei din grădina aceasta şi nu mai veniţi să-i ispitiţi, căci ei sunt cei cuminţi, sunt cei frumoşi între fiii oamenilor, sunt cei tocmiţi de Dumnezeu pentru viaţă de rai pe pământ, sunt cei trudiţi de Dumnezeu pentru înnoirea drumurilor, pentru calea venirii Domnului. Se vor prăbuşi mulţi din cei ce au lovit în această piatră. Eu însă îi rog pe cei din grădina aceasta să fie mijlocitori la cer pentru iertarea multora, căci mulţi sunt cei ce s-au izbit în piatra aceasta nouă, fiindcă Dumnezeu are scris în Scripturi înnoirea facerii, răscumpărarea făpturii. Ridicaţi şi voi biserica pe piatra ei, că plânge Domnul pentru căderea în care ea stă. Fugiţi de duşmani, că eu am răstignit pe Domnul între tâlhari crezând că aşez la mijloc crucea, dar nu omul, ci Domnul va veni ca să facă o turmă şi un Păstor. Lepădaţi viaţa cea cu plăceri păcătoase şi faceţi-vă săraci de bunăvoie, şi curaţi şi ascultători de lumina cuvântului lui Dumnezeu, care spune că vine judecata pentru fiecare faptă.

Astăzi m-a făcut Dumnezeu învăţător din cer peste voi, ca să-mi dea apoi plată de învăţător, plată de mărturisitor al venirii Lui cu slava Noului Ierusalim peste România, pământul salvării pentru cei credincioşi şi sfinţi.

Astăzi am împlinit voia Ta, Doamne. Miluieşte-mă, şi pune-mi aceasta împotriva tuturor păcatelor mele cu care am împuns atâta vreme pe pământ dumnezeirea Ta. Şi le mai spun şi celor din cetatea Târgovişte, să se îndumnezeiască din cuvântul Tău, Doamne, şi să trăiască vii, căci eu nu i-am învăţat să fie vii, de vreme ce nici mie nu mi-am cerut aceasta; şi le spun să se roage la Tine să faci voia Ta peste scaunul acesta, căci s-au sculat oameni care se încumetă ca şi mine să stea pe acest scaun străjuit de îngeri şi de lucrare de îngeri.

Iar acum, stând în faţa bisericii şi mărturisind lucrarea Ta, Te rog, iartă-mă, pentru rugăciunile celor din grădina cuvântului Tău. Amin, amin, amin.

– Iată îngerul, şi pe cel ce am zis că-l voi trimite în casa lui ca să mărturisească lucrarea Mea cu voi. Eu, Domnul Cel Atotputernic, sunt Cel ce am cheile morţii şi ale iadului, sunt Cel ce deschide, şi nimeni nu va închide. Grăiesc cuvânt şi zic: cel ce voieşte să se lovească de acest scaun fiind nepregătit, acela se va sfărâma, iar pe cine scaunul va cădea, acela se va face puzderii. Amin.

E mare zarvă pentru scaunul acesta. Se zbat mulţi, se numesc mulţi pe ei înşişi pentru acest scaun, dar nu aşa este lucrarea de biserică, şi zic: cel ce nu se zbate pentru mărire şi pentru întâietate şi pentru scaun, acela este cel smerit şi umilit pe care Eu, Domnul Cel Atotputernic, îl voiesc ca să-Mi pască turma şi să sufle peste ea trăire vie şi să Mi-o învieze pentru veşnicie. Amin. Eu voi privi şi voi socoti şi voi da fiecăruia după cum va lucra pentru Mine şi pentru cetatea aceasta. Cel ce se numeşte pe sine sau cel numit de om, Eu nu-l opresc, aşa cum nu l-am oprit nici pe cel ce s-a încercat cu acest scaun zdrobindu-se în el. Voiesc însă să biruiesc pentru turma creştină după voia Mea, iar cel ce va fi de la Mine în mijlocul acestei cetăţi de scaun, acela să stea pe cruce, nu pe scaun, căci crucea este scaun de domnie, fiindcă Eu pe cruce am stat Domn peste pământ. Celui ce nu-i place să se răstignească pe sine pentru Mine, acela nu este vrednic să vină în mijlocul acestei cetăţi de scaun, căci păstorul trebuie să-şi pună viaţa pentru oi, trebuie să se răstignească pe sine pentru Mine, ca să-l am păstor bun peste oile Mele, şi ca să am Eu oi; Eu, şi nu omul aşa cum este astăzi în biserici.

Iar voi, cei din grădina cuvântului Meu, luaţi cartea aceasta şi trimiteţi-o bisericii rugându-vă Mie să fie voia Mea precum în cer aşa şi pe pământ pentru această cetate de scaun. Amin, amin, amin. Iar pentru arhiereul Meu cel umilit de toţi cei ce se zbat pentru cununi pe pământ, Eu, Domnul, îi voi lui da plata răbdării sfinţilor şi îi voi şterge suspinul, pentru că a suferit şi suferă pentru numele Meu, iubindu-Mă şi aşteptându-Mă să vin să-l izbăvesc cu braţul Meu cel izbăvitor, şi mare va fi izbăvirea lui, căci Eu întru el binevoiesc, aşa după cum am binevoit de Mi-am lucrat prin el lucrarea Mea de nou Ierusalim, cea pentru facerea din nou a lumii, a cerului nou şi a pământului nou, şi toată gura va amuţi atunci, fiindcă Eu voi fi Cel Atotputernic pentru cei ce sunt ai Mei răbdând cu Mine şi pentru Mine. Amin.

Cuvântul Meu pentru cetatea aceasta de scaun, Târgovişte, acesta este: voi lucra peste ea şi pentru ea după cum ea va lucra pentru Mine şi pentru planul Meu cel de salvare, care este sfinţenia cea din om: Eu, Domnul, strălucind în trupul, în sufletul, şi în duhul omului sfânt. Amin.

Glasul Meu este ca vuietul apelor mari, şi din gura Mea iese sabie ascuţită, cu două tăişuri. Cel ce nu crede că Eu sunt cuvântul acesta care vine cu norii peste grădina Mea, acela se osândeşte pe sine, şi mulţi se vor prăbuşi pentru necredinţă. Amin.

Acum, fiilor, îl slobozesc pe cel ce l-am adus în faţa bisericii ca să mărturisească lucrarea Mea cu voi, şi îl aşez în pace, iar el aşa îmi spune: „Acum slobozeşte pe robul Tău, Doamne, că am văzut cu ochii sufletului meu mântuirea pe care Tu ai pregătit-o înaintea noroadelor pentru luminarea lor, şi pentru slava numelui Tău şi a poporului Tău cel sfânt, şi pentru venirea Ta, Doamne. Amin.”

Am scris această carte Eu, Domnul, şi o pecetluiesc. Amin. Pecetea Mea, aceasta este: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Amin, amin, amin.

04-12-1999