Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului ierarh Nicolae

Cobor la tine cuvânt pentru mângâierea sfinţilor, poporul Meu. În zilele lor de sărbătoare în mijlocul tău Eu, Domnul, îţi dau învăţătură pentru mersul tău lângă Mine, pentru mers cu păstor, tată, căci lupul cel flămând dacă nu vede păstorul lângă oi ca să le păstorească, aduce el slăbire, aduce neveghe, căci el este flămând de oi şi stă de veghe pentru hrana lui.

Cobor la tine, popor hrănit din cer, şi cu mare grijă grăiesc cuvântul Meu de peste tine, căci se uită cei de pe pământ la grăirea Mea cu tine, ca să ia din masa Mea cu tine cei fără de mângâiere, cei fără de păstor aproape pentru ei în bucuriile şi în durerile lor, în mersul lor cel greu pe pământ. Mare preţuire să aduci tu glasului Meu de peste tine, şi pentru ca să-l împlineşti tu pe el aşa cum îţi cere el, căci Eu am dat mereu să-Mi păzesc poporul de căderi şi de neveghe, de curse şi de duhul lumii, de amestecul cu lumea şi de neascultare a poruncilor vieţii, de îndoială şi de necredinţă, căci aceste două din urmă îi ajung pe cei puţin veghetori, puţin iubitori şi împlinitori, puţin răbdători pentru mersul lor cu Mine, şi care-şi are încununare apoi. Curând, curând voi sta de vorbă cu poporul Meu de peste tot şi Îmi voi arăta calea Mea cu el în tot acest timp al lucrării cuvântului Meu din vremea aceasta, când Eu Mi-am cules un popor ca să-Mi fie Mie credincios în toată vremea, credincios în ispite şi în credinţă, credincios cu iubirea şi cu împlinirea Mea în el, iar Eu, Domnul, am avut mereu de suspinat în fel şi chip de la cei păstoriţi de Mine ca să am acum un popor plin de credincioşie şi pentru ca să ies cu el apoi spre vestirea Evangheliei veşnice, cartea prin care Eu îl strig pe om de la moarte la viaţă veşnică pe pământ, cartea judecăţii făpturii, că este scris să vin şi să dau fiecăruia după cum este fapta lui, şi Eu aşa împlinesc acum.

O, poporul Meu, îţi amintesc, tată, să nu uiţi lucrarea vorbirilor sfinte în mijlocul tău, căci Eu aşa Îmi fac loc cu tine şi cu sfinţii şi cu harul Meu cel lucrător pentru tine şi prin tine în mijlocul tău, şi pe pământ apoi cu tine în lucrare pentru mulţi, căci vorbirile sfinte sunt pline de taină sfântă şi slujesc lor îngerii tainelor cereşti şi se încălzesc sfinţii lângă căldura ta cea pentru Dumnezeu între frate şi frate, căci Eu arunc mereu focul Meu în tine ca să ne încălzim la el, Eu şi cu tine, că nu e bine să fie rece pentru Dumnezeu în mijlocul tău, poporul Meu. Focul Meu cu tine ţine de cald şi de mângâiere mulţimilor de suflete, şi iau foc unii de la alţii cei ce iau acest foc de Duh Sfânt de pe masa Mea cu tine, şi îşi aprind iubirea şi veghea cei ce se hrănesc cu iubirea Mea cea din mijlocul tău pentru om. Sunt în mijlocul tău cu sfinţii, şi am în ziua aceasta în cuvântul Meu de peste tine oaspete ceresc la masa Mea cu tine pe ierarhul Nicolae, cel care a trăit pentru Mine pe pământ, aşa cum s-a şi născut. Ascultă tu lucrarea lui de peste tine în ziua aceasta, căci calea Mea de cuvânt în mijlocul tău se face cale a sfinţilor şi vin la tine sfinţii ca să stea ei cu Mine şi cu tine la masă de cuvânt, căci Eu cu sfinţii vin, poporul Meu, aşa cum este scris să vin, şi aşa vin. Amin.

– Naşterea cuvântului Tău pe pământ acum, o, Doamne, este taina cea dulce pentru noi, sfinţii Tăi, căci noi am lucrat mult pe pământ în nădejdea bucuriei cea din cer lângă Tine apoi, şi Ţi-am făcut turmă pe pământ şi am păzit-o de căderi şi de rătăciri atât cât a putut omul să asculte de noi, cei ce am păstorit în numele Tău peste cei fără de veghetori pentru ei pe pământ. Grăiesc poporului Tău şi îi spun lui că e mare primejdie pentru cei ce dau să Te urmeze fără de veghetori peste ei pentru cele dinăuntru şi pentru cele din afară ale lor, căci pe calea omului pe pământ sunt numai şi numai duhuri rele, duhuri demoniceşti, şi stau la pândă aceste duhuri şi nu dorm, iar păstorii cei de la Tine trebuie să fie la mare veghe aşezaţi pentru veghea celor ce dau să Te urmeze pe pământ. Cei ce păstoresc în numele Tău peste cei credincioşi sunt cei plini de veghe şi de lucrare cerească peste cei păstoriţi, şi nu este altfel lucrarea celor ce păstoresc, căci odată cu semănatul cuvântului Tău, sămânţă bună peste oameni, vine şi vrăjmaşul ca să-şi semene sămânţa sa, vine când doarme omul, vine când veghea slăbeşte, şi atunci seamănă omul vrăjmaş neghină peste viaţa omului, şi apoi odată cu rodul bun iese la iveală şi rodul neghinei. Tu însă, ca un iconom al celor spre mântuire pentru om, i-ai învăţat pe slujitorii Tăi să nu smulgă neghina, să nu smulgă sămânţa cea rea din semănătura Ta, căci grâul este scump şi nu trebuie smuls din greşeală dacă neghina ar fi să fie scoasă din grâu, şi să lase ei sămânţa cea rea până în ziua din urmă, căci tainele Tale mântuitoare sunt mari, sunt măreţe, Doamne.

Am vegheat pe pământ peste cei zdrobiţi sub ispite şi sub păcat, căci Tu mi-ai dat har mare pentru credincioşia mea înaintea Ta, dar am avut pe tot atât de mare darul umilinţei de duh, pe care mi l-am hrănit necontenit cu darul temerii de Dumnezeu, Domnul, Care plăteşte fiecăruia după faptă, şi mai ales celor care se semeţesc cu cele bune ale lor şi celor ce se trufesc împotriva celor sărmani şi smeriţi. Darul umilinţei sfinte m-a purtat pe mine în taină pe urmele celor pândiţi de omul cel vrăjmaş, care-şi are de semănat sămânţa sa cea rea peste viaţa celor ce nu veghează, pe când ei dorm. I-am scos de la pieire pe cei nedreptăţiţi şi i-am scăpat de păcat pe cei gata să păcătuiască împotriva statului Tău în ei în însuşi trupul lor, că nu este păcat mai doborâtor pentru om ca şi desfrânarea în însuşi trupul lui, păcat de la care n-are cine să-i abată pe oameni, căci oamenii sunt fără de păstor de la Tine peste ei. Eu însă Ţi-am fost slugă credincioasă şi am vegheat soarta celor zdrobiţi şi le-am dat lor din darurile credinţei mele în Tine, ca un păstor de la Tine aşezat peste turma Ta.

O, popor crescut cu laptele cel duhovnicesc al Fiului lui Dumnezeu, nu de mult ţi-a îndemnat El duhul spre a nu uita tu de vorbirile sfinte şi pline de taine cereşti între fraţi, căci îngerii tainelor cereşti slujesc vouă atunci, fiilor crescuţi cu cele din cer în vremea aceasta grea pentru Domnul pe pământ. O, hrăniţi-I voi nădejdea în voi! Voiesc să vă povăţuiesc în ziua aceasta şi să vă fac bine, iar voi să ascultaţi şi să împliniţi, fiilor. Mare milă mi-a fost şi îmi este de calea cea grea a Domnului pentru om pe pământ şi de calea celor credincioşi care veghează puţin, puţin, faţă în faţă cu ispitele vremii, căci omul vrăjmaş îşi seamănă sămânţa sa peste sămânţa cea bună a Domnului mereu, mereu, şi acesta îşi seamănă partea lui cea rea pe când omul doarme. O, de n-ar uita omul de Domnul, Care a spus tuturor: «Privegheaţi!»! Omul însă este atât de uituc, atât de neveghetor, atât de puţin ascultă omul de Domnul, Care a spus tuturor: «Privegheaţi!».

Mă voi aşeza cu Domnul la masă de cuvânt şi vom aşeza învăţătură pentru veghe pe masa de azi cu voi, căci trebuie veghe mare pentru cuvântul Domnului, cel împlinit peste voi, iar Domnul trebuie urmat, fiilor. Cereţi Lui putere în voi pentru întregul Lui stat în voi, dar nu uitaţi sfatul Lui cel pentru voi ca să lucraţi lucrare de biserică cu sobor, şi nu altfel, şi nu uitaţi să scoateţi mereu din biserică duhul cel rău al tăcerii, al nelucrării dintre Dumnezeu şi voi prin cuvântul vostru cu El, căci El lucrează prin cuvântul Lui între voi, şi este Cel ce este, fiindcă lucrează cuvântând. O, fiţi treji pentru învăţătură şi pentru înfiinţarea faptei ei peste voi apoi! Eu sunt cu Domnul la masă de cuvânt cu voi, şi cu El voi lucra pentru voi, căci Domnul m-a făcut păstor, şi ca El trebuie să lucrez eu. Amin.

– O, arhiereule al harurilor Mele pe pământ, umilinţa de duh în care ai stat tu înaintea Mea ţi-a dat putere mare pentru oile cele fără de păstor în vremea ta, şi ai lucrat cu duhul şi cu trupul pentru sămânţa Mea cea bună, semănată peste cei neroditori. Vom sta cu poporul Meu la masă de cuvânt şi îl vom învăţa pe el deosebit şi desluşit prin sămânţa Mea cea bună peste el, căci Eu trebuie să pot prin el în vremea aceasta vestirea Evangheliei Mele de azi peste pământ, cuvânt pe care îl aud cei din morminte, precum este scris, iar Eu trebuie să grăiesc în vremea aceasta, şi duhul învierii este Duhul Meu. Amin.

O, poporul Meu, trebuie să stau aparte cu tine în sfat, căci Îmi eşti popor aparte, tată. Vreau să-ţi mărturisesc ţie durerea Mea, căci Eu sunt Cel ce grăiesc ţie pe cele dinăuntru ale Mele, fiindcă Eu sunt Cel ce sunt, şi Mă dovedesc aşa pentru că, iată, grăiesc. Grăieşte ţie Cel ce este, şi te învaţă pe tine să fii asemenea Lui între pământ şi cer şi să grăieşti în toată vremea, fiule. O, nu uitaţi, nu uitaţi vorbirile sfinte şi pline de taină între voi, căci Eu toate tainele Mele le-am pecetluit între Mine şi voi, între Mine şi ucenici, fiilor. Îngerii tainelor cereşti slujesc vouă cu multul, dar întăriţi cu multul între voi lucrarea bisericii cea cu sobor, măi fiilor, şi altfel nu, tată, iar biserica trebuie să-şi aibă graiul ei, aşa cum Eu am grăire a Mea peste ea. Eu sunt Păstorul Care vă învaţă, iar voi aşa să ascultaţi, şi toţi, toţi să lucraţi la masa Mea dintre voi, ca să vadă cei din cer că sunteţi, fiilor, şi să lucraţi ca să-Mi placă Mie, nu vouă, tată, şi nu uitaţi să fiţi asemenea Mie, iar Eu sunt blând şi smerit cu inima, şi tot aşa şi lucrez, numai să nu Mă îngenuncheze omul pentru bunătatea Mea spre el. Amin. Aşa să fiţi şi voi, blânzi şi smeriţi cu inima să fiţi înaintea Mea şi unii înaintea altora în lucrare, şi vom lucra şi vom învăţa în ziua aceasta, căci sunt multe de lucrat ca să fie ele apoi între Mine şi voi înaintea Mea, şi mereu să fie, fiilor. Amin. O, aşezaţi-vă cu mare veghe pentru învăţătura Mea de azi peste voi şi rămâneţi plini de trezie apoi pentru facerea ei peste voi, căci Eu vă sunt Păstor.

Păstor cu veghe stau Eu peste tine în toată vremea Mea cu tine, o, poporul Meu. Amin, amin, amin.

Să ne aşezăm la masă de cuvânt cu poporul Meu de azi, o, ierarhule al Meu, şi iată, se apropie zorii zilei de sărbătoare pentru muceniţa cea mică, Filofteea, şi lucrăm creştere mare peste poporul Meu, creştere aparte, căci Îmi este el popor aparte. Te-am aşezat prin minune şi prin rânduiala Mea arhiereu peste turma bisericii în vremea ta pe pământ şi ţi-am dat putere pentru adevăr şi ţi-am dat iubire pentru cei oropsiţi de vreme şi de păcat, şi Mi-ai lucrat cu suflet mare în via Mea, iar Eu te-am slăvit înaintea oamenilor, de atunci şi până azi. Să dăm slavă Tatălui Savaot în lucrul nostru de azi cu poporul nostru de azi şi să lucrăm peste el arhiereşte şi să înveţe el prin aceasta ce spun Eu că lucrarea lui înaintea Mea trebuie să fie lucrare de biserică cu sobor, aşa cum Eu lucrez în sobor cu sfinţii peste el, căci altfel nu este biserica lui Hristos lucrarea lui înaintea Mea.

O, să nu treacă vremea fără de folos, ci să fie ea folosită, poporul Meu! Ai grijă de acest cuvânt spus acum ţie de Dumnezeu. Stau, tată, cu tine în sfat faţă în faţă cu sfinţii. Dau să Mă ajut cu ei înaintea ta ca să te învăţ Eu pe tine din cer lucrarea de biserică cu sobor. Nu trebuie să dai tu la spate cuvântul Meu de peste tine, ci trebuie să Mă uit la tine şi să văd că-l împlineşti, tată. O, nu trebuie să nu-Mi daţi ascultare, ci să-Mi daţi trebuie. Altfel cum v-aş da Eu vouă ascultare dacă voi nu Mi-aţi da? Ar fi între Mine şi voi dreptate dacă nu Mi-aţi da şi voi Mie ascultare, tată?

O, trebuie ascultare de Dumnezeu, poporul Meu! Rău e să se poarte om cu om cu neascultare între unul şi altul, căci aceasta se răsfrânge apoi şi între om şi Dumnezeu, căci se suie la cer toate, toate ale omului, fiindcă sunt îngeri buni şi răi, şi aceştia lucrează deplin lucrarea lor, ascultând fiecare de stăpânul lor. Lucrez cu cerul lucrare cu sobor ceresc în mijlocul tău şi te îndemn să te îndeletniceşti să lucrezi şi tu pentru orice lucrare sau pricină tot aşa cum lucrez Eu, căci Eu vin cu aşezare cerească de sobor lucrător ca să îţi dau pildă de lucru, poporul Meu. O, vino, tată, în dragostea Mea, căci ea poate totul, după cum este scris despre dragostea Mea în Scripturile ucenicilor Mei cei umbriţi de Duhul Meu pentru cuvântul lor peste biserici. Iată, dreptatea ta te îndeamnă să lucrezi altfel, iar dacă altfel lucrezi, nedreptăţeşti dragostea, tată. Te povăţuiesc să-ţi deschizi guriţa şi să faci cu ea lucrarea vieţii tale, căci Eu am zidit mădularele omului şi le-am dat la fiecare lucrare, iar gurii i-am dat lucrarea cuvântului şi i-am dat să grăiască. O, nu e să nu grăiască gura, ci e să grăiască ea, după lucrarea de facere pe care i-am dat-o. Nu uita că tu ai venit la Mine să-Mi fii fiu, nu să-Mi fii argat, căci Eu am argaţi îngerii slavei Mele, şi ai şi tu tot aşa din partea Mea, numai să vrei să-Mi fii fiu, tată, dacă ai venit să fii al Meu. Fiul stă la masă cu Tatăl, dar argaţii nu, iar tu trebuie să stai cu Mine la masă de cuvânt şi să ne iubim la masă, nu să ne răcim unii de alţii, fiule tăcut la masa nunţii Mele cu tine. O, nu tăcea, tată, la masa cea frăţească a nunţii Fiului de Împărat, căci Eu am scris pe pământ lucrarea cea de la masa Mea de nuntă, iar cel care tăcea la masă a pierdut, a pierdut locul de la masă, ba a fost şi grabnic pedepsit.

Te-am învăţat mereu, mereu, poporul Meu, să nu stai sec de cuvânt în familia Mea, căci gura are lucrare mai mare ca mâna, tată. Deschide tu cartea Mea cu poporul cel de cincizeci de ani şi vezi că Eu am lăsat în ea cuvânt scris cum că Eu nu te-am primit lângă Mine să-Mi lucrezi cu lopata, ci de altceva te-am luat Eu cu lucrarea Mea de cuvânt, şi nici pe celelalte să nu le lăsăm, ci pe toate să le împletim te-am învăţat, ca nu cumva să rămân Eu văduvit de tine şi de lucrarea Mea cu tine, lucrare cerească, tată.

Te învăţ aparte în ziua aceasta. Între Mine şi tine trebuie să fie ascultare, poporul Meu. Ea nu poate să se aşeze frumos decât prin lucrarea supunerii, tată. Când cineva îi spune altcuiva o cerere a sa, celălalt se supune, căci altfel nu se înfăptuieşte cererea celui care cere. Îţi cer, e adevărat că-ţi cer, dar pentru tine îţi cer, nu pentru Mine, tată, căci Eu sunt Stăpânul vistieriilor toate şi nu-Mi lipsesc Mie cele ce-ţi cer Eu ţie, ci ţie îţi lipsesc. Vreau să-ţi adun în cer bogăţie veşnică prin cele ce Eu îţi cer să lucrezi şi cum să le lucrezi, şi nu de altceva te învăţ Eu pe tine să asculţi cuvântul gurii Mele spre tine şi să-l împlineşti întocmai, o, nu de altceva, fiule. Te învăţ acum, o, iarăşi te învăţ lucrarea iubirii, lucrarea dintre tine şi Dumnezeu, căci dacă tu nu Mă asculţi, n-ai lucrarea iubirii între Mine şi tine. O, Eu ţi-am dat păstori cu suflet bun şi mare pentru lucrarea sufletului tău şi a duhului tău înaintea Mea, orânduiala Mea cea pentru tine pusă de Mine în slujba vieţii sufletului tău. Nu-ţi trebuie pricepere aparte, căci asta ţine numai de ascultare, căci cel ce nu ascultă de cele de la Mine pentru binele lui, acela face necredinţă, fiindcă mintea lui stă împotriva celor ce se pot face prin duhul ascultării şi prin lucrarea ei. O, dacă nu pot să-Mi dea răspuns pentru tine cei puşi de Mine să te păstorească, tu eşti afară, tată.

Fiilor, fiilor, judecata Mea nu este nedreaptă. Eu judec fapta omului între Mine şi el, nu între el şi fratele lui. Ţineţi minte această lucrare, căci cerul altfel nu lucrează între Dumnezeu şi om. Pentru cele dintre om şi om are datoria fiecare din cei doi să lucreze dreptatea sau pocăinţa pentru faptă, iar dacă nu le lucrează cei doi pe acestea, mai apoi vin peste ei cele bune sau cele rele lucrate de ei, şi aceasta este dreptatea care se aşează la locul ei chiar prin înseşi faptele dintre oameni, prin însuşi cântarul cel drept, care lucrează în taină dreptatea a toate.

O, fiilor, Eu v-am povăţuit multe, multe de tot, tată. Cartea Mea cu voi ne poartă, pe Mine şi pe voi, în ea cu toate câte Eu v-am dat povaţă ca să lucraţi după poveţele Mele şi să vă intre în fire facerea lor în voi, facerea Mea de peste voi din cele ce Eu v-am adus să lucraţi şi să fiţi. O, nu uitaţi, nu uitaţi că nu mai sunteţi în lume ca să vă purtaţi ca lumea, liberi faţă de Dumnezeu. Voi aţi ieşit din lume când aţi venit la Mine, aţi ieşit din veacul acesta şi v-aţi dat ca fii ai vieţii veşnice.

O, deschide guriţa şi grăieşte, fiule! Faţă de cele ce Eu îţi grăiesc, grăieşte, tată. Deschide guriţa, deschide uşa aceasta şi nu te piti după trupul tău, nu te piti în spatele tău, căci carnea şi sângele nu-ţi pot fi acoperământ ca să nu te ştie, ca să nu te vadă Dumnezeu cum eşti şi cine eşti şi ce lucrare ai în împărăţia aceasta a ta: carnea şi sângele tău. Vino, tată, afară! Trupurile celor înviaţi sunt străvezii şi scapă de sub învelişul de carne şi se văd lucrându-şi lucrarea. Omul are două trupuri: unul înăuntru şi unul în afara lui. Iată, aşa este omul cel ascuns în însuşi trupul lui, în cele dinăuntru ale trupului lui, în carnea lui, aşezată pe oasele lui. Când se umblă la un trup pus în pământ după ani de zile, acesta nu mai este carne şi sânge, ci numai oasele lui, numai cele dinăuntru, iar carnea şi sângele se fac pământ, şi numai oasele îl mai mărturisesc, numai cele rămase din om, iar celelalte au mers la judecată.

O, poporul Meu, am martori din cer, lucrez cu sobor de sfinţi peste tine şi te îndemn la sfinţenie. Ea este ceea ce poate sta în lumină, căci este din cer în om, şi poate ţine trupul în întregimea lui când ea are viaţă în trupul omului, iar viaţa mărturiseşte lucrarea ei. O, fiilor, schimbaţi-vă viaţa după viaţa Mea, după lumină, tată, şi schimbaţi-vă cuvântul şi fapta! Iubiţi bucuriile sfinte, şi nu numiţi altceva bucurii pentru voi. O, nu vă înşelaţi pentru clipe goale! Căutaţi îngeri în toate clipele voastre, îngeri de-ai Mei, tată, nu de-ai lui satana! Şi în vorbiri şi în tăceri şi în multe câte folosiţi între voi şi voi fără de dragostea Mea în ele, pe toate le lăsaţi în judecata lui satana. Fiţi unii altora îngeri păzitori pentru cele din cer în voi şi între voi, şi nu fiţi îngeri de-ai lui satana, căci dacă nu sunteţi cereşti unii pentru alţii, pentru care stăpân mărturisiţi voi pe cele trăite între voi şi voi? Luaţi-le pe ale Mele în voi, şi între voi şi voi, că iată, ale voastre vă sfâşie veşmântul pe care trebuie să-l aveţi la masa Mea de nuntă cu voi. O, învinuiţi-vă pentru duhul cel rău al tăcerii dintre voi pentru cele aşezate din cer să fie cu voi, şi între voi spre mângâierea sfinţilor, căci sfinţii vin cu Mine la voi după mângâiere, tată, după tainele Mele cele păstrate în Mine pentru sfârşit de timp şi deşertate de Mine peste voi ca să se împlinească ele pe pământ acum, precum este scris pentru acest timp ceresc pe pământ. O, nu împiedicaţi cu răceala din voi între Mine şi voi aşezarea cerului pe pământ cu toată slava sa cea de la sfârşit de timp! Căutaţi cu duhul ascultării, tată. Nu ieşiţi şi nu intraţi în curţile Mele cu voi fără să vă stropiţi cu apă sfinţită prin cuvânt, căci duhul rău stă la pândă la toate răspântiile, pe toate căile şi cărăruţele să vă păteze cu turnările lui şi să vă dezbrace de veşmântul ascultării cea pentru paza voastră, venită de la rostirea cuvântului Meu de peste voi. Am pus în poarta care străjuieşte grădiniţa cuvântului Meu, am pus în ea putere de destrămare a toată lucrarea diavolului, pusă de omul vrăjmaş şi pizmaş în calea voastră, asupra voastră ca să vă murdărească cu cele ale lui apoi şi să vă cadă din braţul Meu. Mergeţi pe calea cea arătată de Mine vouă, fiilor, şi pe care Eu am aşezat cuvânt de ocrotire a voastră. Am pus duh în poarta care străjuieşte grădiniţa Mea de cuvânt şi v-am orânduit drum vegheat. Vedeţi din Scripturi pilda celui ce n-a ţinut calea pe care Eu i-am spus să meargă neabătându-se de pe ea, şi a fost mâncat de fiare cel ce n-a ascultat, cel ce a călcat peste cuvântul ascultării.

Lucraţi după cuvântul Meu, fiilor! Lucraţi lucrare de fiu, tată! Iubiţi curăţenia în toată vremea şi peste tot, iar în această taină intră lucrarea ascultării, căci oaspeţi cereşti dau să se odihnească pe lângă voi. O, nu este lege împotriva curăţeniei. Fiţi curaţi, şi în curăţenie să vă trăiţi viaţa! Nu staţi fără cei din cer mereu cu voi. Cei din cer sunt curaţi şi stau în curăţenie şi în duhul ei! Daţi voie Duhului Meu să Se sălăşluiască între voi cu înţelepciunea Sa, care vine dacă vreţi s-o aveţi între voi, şi după ea să lucraţi! Ea când vede duh de om nu se mai apropie, nu are cale să vină. Când omul dă să orânduiască el peste ale Mele Mă dă deoparte pe Mine atunci. Voiesc totul să fie al Meu cu tot cu voi, şi nu al vostru, fiilor, căci diavolul se teme de Dumnezeu, iar la om îndrăzneşte, tată. Am rostit demult un cuvânt prin care am spus aşa în cartea Mea cu poporul Meu: «Fiule, dacă vei spune în lucrarea Mea cu tine că „asta e camera mea sau lucrul meu“, vei greşi, şi unde-ţi va sta capul îţi vor sta picioarele». O, aşa, aşa Mă dă omul pe Mine de peste el şi Mă pune la picioarele lui pentru cele ale lui numite de el, şi judecă omul după mersul lui pentru cele ale lui. Nu aşa trebuie să facă omul cu Mine, tată, căci el Îmi este dator cu multul pentru viaţa lui: pentru soare, pentru lumină, pentru căldură, pentru iubire, pentru facerea Mea cea pentru el, şi pe toate acestea i le dau în dar, cerându-i doar duh umilit înaintea Mea, între Mine şi el. El însă se simte bine stăpân, dar omul nu poate să fie stăpân, căci Stăpân este numai Cel ce veşnic este. Amin.

Te rog, poporul Meu, ai milă de Mine, tată! Dă-Mi cinstea cea de Dumnezeu al tău, tată! Ţi-am dat împărăţie curată, pe care mereu o curăţ Eu de duh de om, umplându-o pe ea de Duhul lui Dumnezeu, de cuvântul Meu de peste tine în curţile Mele cu tine, în împărăţia Mea. O, te-am pus lucrător în ea pentru numele Meu şi în numele Meu, nu în numele tău, căci de numele tău nu se teme diavolul, tată. Eu ţi-am dat numele Meu să-l porţi, iar tu să fii fără de nume, şi aceasta pentru slava numelui Meu de peste tine, căci ţi-am dat să-l porţi, tată. Ai grijă, că numele Meu e mare şi sfânt, şi tot aşa e şi veşmântul Meu, în care Eu te învălui şi te ţin ca fiu al Meu. Ai grijă de tine ca şi de Mine, şi aceasta este o vorbă mare, tată, e prea mare pentru cel neascultător, dar pentru cel ascultător e lucrătoare, fiule. O, ai grijă de Mine şi numai aşa te vei îngriji de tine, fiindcă atunci am Eu de tine grijă, tată. Cel ce are grijă de Mine face aceasta ca să semene cu Mine, şi aşa se îngrijeşte el de sine, semănând cu Mine aşa, şi nu altfel. O, ai grijă să nu-Mi scoţi ochii că-Mi lucrezi sau că lucrezi fratelui tău. Nu ai dreptate, tată. O, şi Eu lucrez ţie mai mult ca tu Mie. La fel şi fratele tău lucrează pentru tine, şi unii pentru alţii lucrăm, şi aşa este la Mine măsura, şi nu este cum dai tu să măsori. Măsurătoarea ta e părtinitoare de partea ta, iar Eu nu tot aşa Mă dăruiesc. Nu cer plată pentru ce dau, pentru ce fac, ci numai loc de odihnă cer de la om.

Eu cu toată iubirea aduc spre voi pe cele trebuincioase, şi lucrez prin taina Evangheliei Mele de peste voi. Voi însă ar fi să aveţi ca şi cum n-aţi avea, ca să puteţi fi dornici de mila Mea, de căldura Mea, spre mângâierea voastră. Taina mângâierii este a celor ce iubesc. Numai a acelora este ea, şi Duhul Sfânt este aluatul ei. El este Mângâietorul, iar cine nu doreşte de El, acela este stârpitură între pământ şi cer.

O, daţi-vă locaş puterilor cereşti lucrătoare în voi! Iubiţi duhul de fiu! O, fiilor, aştept, aştept să vi se deschidă guriţele şi să lucraţi cu ele loc pentru Mine între voi, petrecerea Mea cu voi, tată. V-am dăruit toate darurile şi n-a rămas nimic în cer să nu aduc peste voi ca să le purtaţi, ca să lucraţi prin ele pe pământ. Arătaţi-le fiind şi lucrând, tată, căci vi le-am adus vouă şi mereu le-am rostit peste voi să fie. Apostolii Mei spun în Scripturi că trebuie să fiţi găsiţi îmbrăcaţi şi nu goi, fiilor. Cel îmbrăcat este plin de cuvânt, plin de duhul mărturisirii a toate cele din cer pe pământ, căci taina de fiu al cerului pe pământ este lucrată numai din taine, numai din daruri cereşti, iar darurile cereşti se văd lucrând şi se mărturisesc pe ele însele prin lucrarea lor auzită şi văzută, fiilor, şi aceştia sunt fiii slavei tainelor cereşti pe pământ. Amin.

Voi sta şi voi privi la voi, tată, după acest cuvânt al Meu de peste voi. Am stat cu sobor de arhierei şi de mucenici la masa durerii Mele în mijlocul vostru, că Mi-am spus durerea Mea vouă. Vă îndemn să-Mi daţi vindecare, tată, căci Eu sunt Dumnezeu. Vă îndemn cu sfinţii, o, fiilor. Amin.

– Suntem soborul Tău în ziua aceasta de două sărbători de sfinţi între două zile, o, Doamne. Ne aplecăm şi noi înaintea poporului Tău. Prin grăirea noastră cu Tine înaintea lui trecem spre el cu cuvântul şi îl îndemnăm pe el să asculte de Dumnezeu, căci cel ce nu ascultă de Tine stă mai mare ca Tine şi îşi îngăduie să nu asculte.

Să se scoale spre lucrare de Duh Sfânt poporul Tău! Să se scoale! Amin. Aşa rostim noi de lângă Tine peste el în ziua aceasta de sobor de sfinţi cu Tine la masă în mijlocul lui, iar Ţie Îţi dorim mângâiere în durerea Ta, o, Doamne, şi nădejdea că vei găsi alinare, de acolo de unde Tu o aştepţi pe ea. Amin.

– Luaţi cartea Mea cu voi şi lucraţi după ea, fiilor.

Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, a stat în ziua aceasta de învăţătură în cuvânt cu voi. Amin, amin, amin.