Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfinţilor apostoli Petru şi Pavel

Sunt Domnul Iisus Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu, şi îmi fac intrarea în cartea Mea de azi, iar cuvântul Meu hrăneşte un popor cules de Duhul Meu din mijlocul neamului român, căci poposesc de mai bine de cincizeci de ani pe această glie cu cea de a doua venire a Mea de la Tatăl la om, şi sunt învăluit în cuvânt, şi aşa lucrez, şi taină de nepătruns este această taină, şi fericiţi sunt cei ce aud cuvântul Meu şi îl împlinesc pe el şi îl dau mai departe ca să ia omul din el şi să-l fac pe om să Mă cunoască, şi apoi să creadă că Eu sunt Cel ce grăiesc şi proorocesc în mijlocul acestui neam. Chem neamul român la pocăinţă şi la credinţă în cuvântul Meu cel de azi, căci am fost proorocit acum două mii de ani că voi veni pe pământ cu oştiri de îngeri şi de sfinţi şi va fi numele Meu Cuvântul lui Dumnezeu şi voi călăuzi acest neam, şi prin el toate neamurile pământului. Amin.

O, cel ce se iubeşte pe sine nu poate să împlinească cuvântul Meu dacă-l ia pe el de la tine, poporul Meu de azi din români. Omul este prea legat de trup şi de rodul trupului său şi nu se poate lăsa de plăceri, şi se încântă cu ele ca să nu Mă iubească pe Mine, dar Eu caut pe cât pot şi veghez pe cât pot ca să am un popor mare, şi în el fii cu sufletul sfânt, precum Eu l-am pus în om, şi caut să fie curat cu inima, curat cu mintea şi cu dorirea, şi caut să-l fac să caute după Mine cu dor cel ce vine să fie în turma Mea de nou Ierusalim, iar dacă vine altfel, nu stă, nu-l ţine în Mine duhul său pe unul ca acela, şi apoi el se dă pe faţă că s-a iubit pe sine lângă Mine, şi se întoarce apoi întru ale sale cu lărgime, căci pildă mare am rostit Eu acum două mii de ani când am spus că împărăţia cerurilor se aseamănă cu un pescar care-şi aruncă năvodul în mare şi se prind în el peşti mari şi mici; pe cei mici îi aruncă înapoi în mare, iar pe cei mari şi-i opreşte pentru sine şi îşi face în ei împărăţie, şi Eu sunt Cel ce fac această lucrare, Eu sunt Pescarul, căci Tatăl de aceea M-a trimis acum după om pe pământ, învăluit în cuvânt, şi tot aşa au lucrat şi tot aşa lucrează şi ucenicii Mei, căci au lucrul lor din Mine. Amin.

O, ce drag îmi este să grăiesc din Tatăl peste tine, poporul Meu de azi! Te-am întocmit prin lucrarea Duhului Meu, fiule. M-am lăsat descoperit ţie ca să Mă afli şi să Mă auzi, şi apoi ţi-am dat credinţă, şi apoi ţi-am aprins sufleţelul ca să Mă urmezi, şi aşa lucram şi pe vremea când am venit pe pământ cu trupul. Mi-am ales apostoli şi Mi-am făcut în ei împărăţie şi M-am arătat cu ea pe pământ plin de putere şi plin de iubire, şi apoi M-am dus iarăşi la Tatăl, dar am rămas întreg şi în ei şi lucram din Tatăl în ei, iar ei lucrau în Mine, căci I-am spus Tatălui în ruga Mea pentru ei: «Tată, voiesc să fiu în ei, iar ei în Mine, aşa precum Tu eşti în Mine, iar Eu în Tine sunt», iar Tatăl M-a ascultat aşa, şi le-am dat lor, Eu şi cu Tatăl, pe Duhul Sfânt, Care să ştie în ei, şi au lucrat ei apoi ca şi Mine pe pământ, ba mai mult au lucrat, căci lucrau prin credinţă, nu prin vedere, şi aceasta este cea mai mare putere în om, puterea lui Dumnezeu în om. Amin.

O, poporul Meu, eşti de mare preţ la Dumnezeu. Credinţa ta în lucrarea cuvântului Meu este putere mare în tine, putere de la Dumnezeu, fiule mic, căci Eu am spus că a acelor mici este împărăţia lui Dumnezeu. O, să te păzeşti pe tine însuţi să fii mare, să poţi tu, să faci tu, să vrei tu. O, nu aşa sunt fiii lui Dumnezeu pe pământ, tată. Ei sunt cei mici, în care poate Dumnezeu după ce ei primesc de la El putere să se facă fii ai lui Dumnezeu pe pământ prin iubirea Lui pentru ei, şi apoi prin iubirea lor pentru Dumnezeu. O, fiule născut din cuvântul Meu de azi, ai grijă, tată, să-L iubeşti pe Dumnezeu şi să nu iubeşti altfel dacă eşti în staulul Meu de nou Ierusalim. Nimic altceva, nimic altfel să nu iubeşti, căci numai Eu, numai Eu sunt netrecător, fiule, numai Eu sunt Cel ce-ţi dau viaţă ca să ai, numai Eu sunt totul în om, şi rămâne veşnic cel ce Mă are pe Mine în el întreg, şi unul ca acela nu cade din lucrul Meu şi din staulul bisericii Mele de azi, biserică prin care Eu îi învăţ pe cei născuţi prin ea, prin lucrarea ei cea întru Mine, şi îi învăţ apoi prin ei pe toţi cei ce aud glasul Meu prin biserica Mea de nou Ierusalim pe pământul român, pământ ales de la facerea lumii să fie aşternutul Meu acum, la sfârşit de timp, când Eu iarăşi vin de la Tatăl după om pe nori de cuvânt, căci slava Mea de azi este cuvântul, şi prin el Mă slăvesc. Amin.

Sunt în mijlocul tău cu ucenicii Mei cei de acum două mii de ani, poporul Meu, că e sărbătoare de apostoli, fiule, iar slava lor cea din cer este tot ca şi a Mea, este cuvântul, şi toţi suntem învăluiţi în cuvânt, precum Dumnezeu a fost şi este şi va fi cuvânt între pământ şi cer. Eu de la început am fost Cuvântul şi am lucrat cu el facerea a toate, ca şi azi, şi spun aceasta pentru cei credincioşi şi pentru cei necredincioşi, ca să-i întăresc în credinţă sau să-i trezesc întru umilinţă şi pocăinţă, căci omul care nu are în el umilinţă, nu are nici pocăinţă pentru statura lui cea goală de Dumnezeu, şi nu are nici credinţă în fiinţa Mea, în lucrările Mele, şi apoi în venirea Mea de la Tatăl după om, învăluit fiind în cuvânt. Poporul Meu cel de la început, cel de la prima Mea venire, poporul Israel, căruia îi dădusem făgăduinţele, se ducea şi întreba pe Domnul în vreme de încercare sau de neştiinţă şi ştia el drumul spre Mine, căci avea în el când şi când fii credincioşi, care mergeau şi luau de la Dumnezeu pentru el, pentru paza şi lucrarea poporului Meu Israel, căci Eu, Domnul, eram mereu în mijlocul lui Israel prin prooroci şi prin descoperiri, şi le răspundeam celor ce veneau să ia şi să lucreze de la Mine peste ei.

Am venit acum două mii de ani şi am pus credinţă în cei pe care i-am cules din Israel ca să Mi-i fac ucenici şi să merg apoi cu ei din loc în loc cu vestea împărăţiei cerurilor, cu care venisem de la Tatăl ca s-o aşez în cei credincioşi Lui. O, ce frumos Mi-am ales Eu ucenicii atunci! Nu M-am dus la cei cu vază, la cei cu haine moi, la cei cu putere peste oameni, ci M-am dus la cei săraci cu duhul, la cei plăcuţi la inimă şi la umilinţă, M-am dus la ei şi le-am atins inima, şi ei M-au urmat şi Mi-au fost martori apoi, căci s-au îmbrăcat în Duhul Meu prin credinţa şi prin ascultarea lor şi prin lucrarea lor apoi în Duhul Sfânt.

O, poporul Meu, mereu, mereu Eu vestesc în mijlocul tău Evanghelia Mea, şi altfel n-am lucrat în tine. Aşa lucrau şi apostolii Mei din loc în loc după ce Eu i-am lăsat în locul Meu pentru cei ce aveau să creadă în venirea Mea cea de atunci şi cea de apoi. Le dau acum glas în mijlocul tău, căci îmi sunt apostoli precum Mi-au fost şi pe pământ, şi au Evanghelia Mea de lucrare a lor apostolii Mei. Amin.

Pace vouă în mijlocul poporului cuvântului Meu de azi, o, ucenici iubiţi ai Mei! E ziua voastră de serbare între sfinţi, şi sunt cu voi la masă de cuvânt cu cei din vremea de azi a venirii Mele cuvânt şi Evanghelie pe pământ. Şi acum daţi Duh Sfânt, şi să ia din el poporul Meu, să ia şi să dea, căci Duhul nu Se dă cu măsură, ci Se împarte ca să fie şi să umple lumea. Pace vouă în mijlocul ucenicilor Mei cei de azi! Amin.

– O, ce lucrare frumoasă, ce dulce între noi şi Tine în ziua noastră de serbare în mijlocul poporului Tău de azi, Mieluţule al Tatălui! Când erai Tu cu noi pe pământ lucrai Tu peste cei aleşi de Tine din Israel şi dintre neamuri, iar noi priveam la minunea lucrărilor Tale cu omul, dar după ce Te-ai aşezat iarăşi desăvârşit în Tatăl, unde-Ţi este locul şi statul, am lucrat noi apoi, şi Duhul Tău ne învăţa şi lucra, căci ni-L dăduseşi să ne fie Dumnezeu pe pământ, şi El împărăţea în noi cu împărăţia Ta şi învăţam biserica prin El şi cârmuiam turma Ta, care creştea prin Duhul Sfânt, Doamne, şi prin cuvântul adevărului. Venim acum şi îi învăţăm din Tine şi pe cei de azi ai Tăi, care Ţi-au dat putere să le fii Dumnezeu, iar ei Ţie fii şi să-i ţii de mânuţă prin vremea rea de pe pământ, căci vai celor fără de cârmă peste ei! O, ne e tare milă de oameni, căci n-au cârmuitori, Doamne, iar viaţa fără de cârmuire peste ea este bătută de vânturi rătăcitoare de viaţă. O, ce altceva să lucrăm peste biserica Ta decât învăţătură pentru ea, aşa cum şi Tu lucrezi? Ce altă lucrare are un apostol? El învaţă pe cei ce mereu, mereu trebuie să aibă peste ei învăţătură, căci cel fără de învăţătură nu mai este apoi. Şi acum ne aşezăm şi învăţăm biserica Ta, noi, apostolii Tăi.

Amin, amin zicem vouă, fii ai bisericii Domnului, născută prin cuvânt şi având nume mare: Noul Ierusalim! Amin, amin zicem vouă: iubiţi pe Domnul din toată inima şi cugetul şi sufletul, şi din această iubire să aveţi lucrarea cea unii peste alţii, ca nu cumva să cădeţi din Dumnezeu şi să pierdeţi apoi taina iubirii şi lucrarea ei, căci iubirea este cea care nu cere răsplată, şi nu altfel este ea, iar dacă este altfel, nu este ea, ci este vrăjmaşul ei. Voi însă feriţi-vă de orice fel de desfrânare, de orice plăcere a inimii, care nu duce spre slava Domnului şi spre unirea cu El. Temeţi-vă de iubirea de sine, care nu-l lasă pe om să vină la Domnul şi care nu-l lasă să stea cu El şi după El şi pentru El! Temeţi-vă de neveghe peste voi! Staţi sub veghe, fiilor, căci pe cei fără de veghe peste ei îi ia iarăşi diavolul cu cârligul şi îi trage afară şi iarăşi îi aşează pe ei să facă pe cele ale firii lor cea de dinainte. Temeţi-vă de vorbiri nevegheate şi neîmpărtăşite apoi, prin care aţi văzut cum au căzut din Domnul cei ce au lucrat aşa, îngreuindu-li-se apoi conştiinţa. O, temeţi-vă de simţăminte străine de Duhul Sfânt, căci păcatul începe cu mititelul lui, şi îl duce pic cu pic la lâncezeală de suflet pe om, şi la deznădejde îl duce apoi, şi la nepăsare îl duce pe cel ce găzduieşte în el altceva decât pe Duhul Sfânt de împlinire şi de lucrare a sa! O, temeţi-vă şi feriţi-vă de gânduri păcătoase, de priviri nesfioase şi care nu poartă în ele sfinţenia, de mişcări necuvioase, de simţiri trupeşti, de nedragoste de Dumnezeu, fiilor! Pe cât vă stă în putinţă căutaţi să fiţi aşa cum am fost noi, plini de Evanghelia Duhului Sfânt între noi şi peste oameni, căci lucrarea cea lucrătoare a Evangheliei vă ţine în sfinţenie şi în Duhul Sfânt, aşa cum pe noi ne-a ţinut cât am lucrat pe pământ. Noi suntem cei ce am lăsat pentru Dumnezeu mamă şi tată, fraţi şi surori, soţii şi copii, rude şi prieteni, averi şi ranguri, şi pe noi înşine cu totul şi L-am urmat pe El. Unii din noi am lăsat sărăcia, în care trăiam din greu şi L-am urmat pe El ca să ne îmbogăţească El din Duhul Lui Cel Sfânt, iar alţii din noi am lăsat ranguri şi bogăţia minţii ca să rămânem săraci cu duhul şi să ne înavuţească Dumnezeu cu cele din El şi cu pacea Lui. O, feriţi-vă de gâlcevi între voi, căci pricini sunt în toată vremea lucrului sau a statului, dar să rămână mici ele, iar voi să fiţi mari şi să le supuneţi. Şi iarăşi, feriţi-vă de vorbiri doi câte doi, de simţiri doi câte doi, căci voi sunteţi biserică, fiilor, nu sunteţi de sine, iar biserica are multe mădulare. Feriţi-vă de statul în sine, de părerea de sine, de simţirea de sine, de lucrarea de sine, căci voi sunteţi trupul cel întreg al Domnului şi Domnul trebuie să fie, nu voi, şi aşa să fiţi voi. Amin.

O, feriţi-vă de trecut, fiilor, căci voi sunteţi omul cel nou. Chip şi asemănare lui Hristos să fiţi voi! Amin. Iar când auziţi aceasta de la noi, feriţi-vă de nepăsare pentru cele ce auziţi de la noi. Să vă pese de tot ce vine din cer peste voi şi pentru voi ca să le împliniţi şi ca să le trăiţi şi ca să le luaţi în fire, fiilor. O, iubiţi cu iubire mare slujirile care vin din cer peste voi ca să le aduceţi Domnului, şi nu uitaţi, o, nu uitaţi că iubirea este cea care nu cere răsplată. Ei nu-i trebuie răsplată, şi dacă-i trebuie, nu este ea, ci este duşmanul ei, ascuns sub faţa străină de faţa iubirii. O, feriţi-vă de duh îndărătnic, fiilor, şi veţi fi cei blânzi, cei răbdători, făcându-vă bine duhului unul altuia, şi iubirii făcându-i bine, căci ea este locaşul Domnului în voi şi între voi. Fiţi sfinţi prin toate câte noi v-am învăţat în ziua noastră cu voi. Noi am fost Domnului ucenici pentru că am lăsat pentru El tot ce am avut pe pământ, şi nu sunt ucenicii Lui cei ce nu au ce lăsa ca să se dea Lui casă şi lucru şi vestire. Noi am lăsat totul şi am urmat apoi Mielului lui Dumnezeu oriunde El umbla, căci am iubit mult şi ni s-a iertat mult, şi ne-am lăsat pe noi şi L-am ales pe Domnul. Amin.

O, Doamne Mieluţ şi învăţător scump, Tu ai cuvintele vieţii! Cum poate pleca de lângă Tine cel pe care l-ai iertat şi l-ai primit apoi şi l-ai miluit? O, unde se duce cel ce pleacă din staulul Tău? Unde, Doamne, unde? O, ajută-l pe poporul Tău să Te iubească fără să dorească răsplată, căci nu e curată iubirea în cei ce Te iubesc pentru răsplată, Doamne. O, pace Ţie în mijlocul celor ce Te iubesc astăzi! Răsplata lor să fii Tu purtat de ei. Rămâi în ei răsplată a lor şi fă-i pe ei purtători de Dumnezeu, Mieluţule jertfit pentru iubirea Ta cea pentru om! Să fie ca Tine cei ce Te iubesc! Pentru Tine şi nu pentru ei să-Ţi aducă iubire, şi iarăşi îi vom învăţa pe ei după ce vom sta cu ei şi vom lucra în mijlocul lor lucrarea cea de lucrat în ziua aceasta. Amin.

– Lucrarea cea de azi a Noastră, o, ucenici iubiţi, o aşezăm acum în mijlocul lor şi întărim lucrarea bisericii cea cu nume mare, nume de Noul Ierusalim. Amin. Vom sta cu ei în slujire şi vom aşeza încă lucrători prin biserică şi pentru biserică, şi apoi vom sta la masă cu ei, şi apoi vom grăi cu ei şi vom sfârşi lucrul zilei. Pace vouă cu Mine şi cu ei în sărbătoarea cea pentru voi! Amin.

Pace ţie, pacea Mea în mijlocul tău, poporul Meu, biserica Mea! întăreşte-te în Duhul Sfânt, o, biserică a Mea! Lucrarea Mea cu tine este Duhul Sfânt, tată. Aşa să fie şi lucrarea ta. Amin.

Toate în Duhul Sfânt să se facă. Amin. Fiţi fii ai lucrării Duhului Sfânt şi fiţi ca El, fiţi mângâietorii Mei, fiilor! Fiţi fără de răsplată purtători de Dumnezeu, căci iubirea este cea care nu caută ale sale, iar răsplata ei este ea şi bogăţia ei cea plină de har.

Har, har peste ea, peste biserica Mea. Noul Ierusalim este numele ei cel de azi, numele ei cel nou. Amin, amin, amin.

Am lucrat în mijlocul vostru lucrare cu Duh Sfânt peste ea, fiilor. Apostolii Mei au stat de-a dreapta Mea martori din cer în ziua aceasta de slujire a voastră cu Mine pentru ungere nouă de apostoli ai bisericii Mele de nou Ierusalim, iar cei trei ierarhi, Vasile, Grigorie şi Ioan, care au lucrare mare de ungere din cer peste biserica Mea de azi, şi care aşează din partea Mea har ceresc peste ea şi peste fiii lucrători ai celor sfinte, au stat minunat şi au aşezat la lucru mlădiţe noi, căci aceasta este lucrarea lor cea dată de Mine ca s-o facă ei din cer peste poporul Meu în zilele acestea. Mâinile lor au fost aşezate peste cei numiţi la lucrare sfântă dimpreună cu mâinile voastre, fiilor unşi, şi tainic au stat ei în slujire din partea Mea lângă voi pentru ca să aşeze ei şi cu voi în treapta apostoliei pe cei astăzi aşezaţi. Amin.

Eu, Domnul, lucrez ca în cer, nu ca pe pământ, căci pe pământ lucrează omul. Eu însă iau cerul cu Mine, iau sfinţii cu Mine când vin la voi, fii ai poporului Meu. Ei au lucrare mare între voi ca nişte părinţi ai voştri din cer, şi tot aşa vă şi veghează, şi nu sunt ei fără de lucru între voi. Pe cei trei ierarhi i-am aşezat încă de la începutul lucrării Mele prin trâmbiţa Mea Verginica şi Mi-au binecuvântat-o pe ea din cer din partea Mea şi i-au dat ei trupul şi sângele Meu şi i-am păstrat pe ei pentru lucrarea Mea de azi, de atunci şi până azi, iar acum Mi-am aşezat prin ei biserică sfântă şi slujire la lucru sfânt, şi în toată vremea voi lucra prin ei pentru aşezările Mele de nou Ierusalim pe pământ, iar voi, cei unşi ai Mei, veţi fi martori din mijlocul poporului Meu şi veţi rosti peste cei numiţi de Mine cuvântul sfinţirii peste ei, peste cei care vor fi aşezaţi la lucrare de apostolie pentru biserica Mea cea de la sfârşit de timp. Voi, cei ce aţi rămas cu Mine în toate încercările de când Eu v-am aşezat pe voi slujitorii Mei, unşii Mei peste biserică nouă, fiţi martorii Mei, alături de arhiereii Mei cei din cer, pentru aşezarea de apostoli lucrători ai celor sfinte ale Mele peste biserica Mea de nou Ierusalim. Păstraţi cu tărie sfântă harul cel de la Mine pus peste voi şi bizuiţi-vă pe cei din cer, care au lucrare mare peste voi, şi din voi peste biserica Mea cea de azi, pusă deoparte de Mine pentru Mine şi pentru cei din cer, şi pentru cei din iad ca să-i scoatem la lumină şi la izbăvire, căci pentru învierea morţilor am venit Eu pe pământ acum cu lucrarea Mea de cuvânt ca să rostesc prin ea înnoirea lumii şi învierea morţii, măi fiilor unşi. Mâinile voastre stau mână în mână cu arhiereii Mei cei din cer, şi aşa lucrăm acum pentru întregirea mădularelor toate ale bisericii şi pentru lucrarea ei cea de sus. Nu pot să Mă descopăr în cuvânt pentru durerea sau pentru bucuria Mea, cu care lucrez peste voi şi prin voi pe mai departe aşezarea cea nouă a bisericii Mele cu fii lucrători peste ea, dar vă întăresc, tată, martori împuterniciţi de Mine lângă cei din cer, căci voi aveţi ungere mare, fiilor, ca şi apostolii Mei cei de la început, iar voi aveţi la sfârşit. Ea vă ţine în Mine, şi pe Mine în voi, şi aveţi pe arhiereii cei din cer lângă voi lucrând peste biserica Mea cea de azi, peste poporul cuvântului Meu care l-a născut pe el în zilele acestea ca să fie al Meu dintre oameni şi să poarte peste el lucrarea venirii Mele cea de-a doua de la Tatăl la om. Staţi întăriţi de Mine peste viaţa bisericii Mele şi daţi-i de la Mine lucrare, tată, căci nu de la voi daţi, iar voi luaţi şi daţi şi aşezaţi biserica Mea. Să ştie cei de pe pământ că în mijlocul vostru sunt Eu, Domnul, şi sfinţi lucrători din cer pentru harul bisericii Mele de nou Ierusalim pe pământ, iar cei ce nu voiesc să ştie, să nu ştie. Eu nu Mă împiedic în necredinţa celor îngâmfaţi, ci merg şi lucrez cu cei credincioşi, iar mersul Meu lucrează înviere şi biserică sfântă şi viaţă din viaţa Mea peste ea, şi slujesc cei din cer peste ea şi cu ea, iar cel ce nu crede aceasta, să nu creadă, şi, iarăşi, cei ce cred, să fie binecuvântaţi de Mine pentru credinţa lor, căci ea va rodi rod din cer peste ei. Amin.

Am aşezat acum încă un fiu la treapta diaconiei, prima treaptă în ierarhia preoţească. Cel de-al treilea fiu aşezat acum poartă numele Marian, şi încă va purta numele apostolului Meu Matei, şi să iubească el vestirea Evangheliei Mele şi s-o facă înţeleasă tot mai mult peste cei ce vin să ia de la Mine, şi toţi fiii cei aşezaţi acum să se îndeletnicească cu lucrul Evangheliei peste biserica Mea, peste fiii poporului Meu de azi şi de mâine. Şi iată, pe unul din cei trei fii numiţi acum la treapta diaconiei, pe cel mai mititel de ani, l-am aşezat în ziua aceasta prin arhierei din cer şi prin voi, unşii Mei de pe pământ, la treapta preoţiei, ca să am să-Mi hrănesc poporul pe unde îl am, tată. îi dau ajutor în dreapta şi în stânga lui străjeri şi lucrători prin care Eu îmi îngrijesc poporul pentru cele duhovniceşti ale Mele, şi el va sluji pentru biserica Mea, iar Mihail arhanghelul îl va însoţi în tot lucrul său cel sfânt, căci el este un fiu mic, dar este blând şi smerit cu inima şi M-a ascultat când l-am chemat, aşa cum M-au ascultat ucenicii Mei cei de acum două mii de ani când le-am făcut chemarea să vină după Mine şi să-i fac pescari de oameni, iar ei şi-au lăsat mrejele şi M-au urmat, căci erau pescari. Eu, Domnul, voi sta în sfat cu ei şi-i voi ajuta mereu pe cei aşezaţi acum, iar ei Mă vor ajuta pe Mine, şi unii pentru alţii vom lucra şi vom întări lucrarea bisericii şi vom merge pe cale spre Tatăl, iar Tatăl spre noi, şi unii în alţii vom sta, precum este lucrarea lui Dumnezeu cu omul, cu cei credincioşi Lui şi lucrători prin credinţă. Amin.

Acum, ucenicii Mei, iarăşi grăiesc peste voi, fiilor, şi se bucură învăţându-vă pe voi pentru Mine, căci ei ca şi Mine au de vestit Evanghelia Mea, prin care când am început-o peste pământ, după ce diavolul ispititor M-a încercat cu cuvinte neputincioase ca să-l ascult pe el, iar Eu i-am spus lui: «Mergi înapoia Mea, satano, şi să nu ispiteşti pe Dumnezeu!», am început apoi să vestesc din loc în loc şi să spun tuturor: «Pocăiţi-vă, căci s-a apropiat împărăţia cerurilor!». Amin.

Hai, ucenici iubiţi, hai, tată, că e ziua voastră de sobor şi sunteţi cu Mine la masă în mijlocul poporului Meu, locul odihnei Mele pentru truda Mea cea de şapte mii de ani de când umblu să-Mi caut omul şi să Mă odihnesc în el, iarăşi să Mă odihnesc, precum la început M-am odihnit, după ce pe toate le-am făcut, şi apoi pe om ca să Mă odihnesc în el. Binecuvântată să vă fie învăţătura voastră peste poporul Meu de azi. Amin.

– O, învăţătorule mare, cuvântul vieţii, pe care ni l-ai dat nouă, îl dăm şi noi poporului Tău ca să fim ca Tine în lucru, Doamne, ca învăţătorul nostru să fim. Când ne-ai ales dintre cei ce Te urmau Tu ne-ai trimis apoi să Te vestim şi să le spunem ca şi Tine tuturor: «Pocăiţi-vă, căci s-a apropiat împărăţia cerurilor!», şi ne-ai îmbrăcat în puterea Ta şi ne-ai spus: «Mergeţi şi vindecaţi pe cei bolnavi, curăţiţi pe cei leproşi, înviaţi pe cei morţi, scoateţi demonii din oameni, iertaţi păcatele sau ţineţi-le, în dar aţi luat, în dar să daţi, şi veţi fi Mie martori», şi ai suflat peste noi şi ne-ai spus: «Luaţi Duh Sfânt!». Aşa ne-ai aşezat Tu pe noi atunci slujitori şi unşi ai Tăi ca să-Ţi ridicăm turmă şi s-o păstorim pe ea apoi în numele Tău şi să Ţi-o aducem Ţie rod, Doamne. O, aşa lucrare ar fi să aibă cei ce se aşează să-Ţi facă Ţie biserică în lume, dar iată, Tu n-ai mai avea pe pământ biserică în care să lucrezi cum lucrezi Tu dacă n-ai fi ridicat acum dintre oameni fii şi biserică a Ta iarăşi, şi pe care ai aşezat-o pe piatra ei cea dintâi, şi Tu eşti Piatra, dar cei ce-şi zic ziditori nu Te iau în seamă, Doamne, ca să Te urmeze cu viaţa lor trăită în viaţa Ta, ci numai de numele Tău şi de haină de sfânt se folosesc cei ce-şi fac turmă în numele Tău. Tu însă n-ai stat, ci Ţi-ai aşezat biserică, Doamne, şi iată, ai turmă şi ai slujitori şi stai în mijlocul lor cuvânt şi faptă şi aşezi totul la lucru, şi tot lucrul bisericii Tale de nou Ierusalim e de la Tine întărit, căci Tu eşti Cel ce cuvintezi prin cuvânt şi aşezi, aşa cum şi cu noi ai lucrat şi ne-ai aşezat apostoli ai Tăi, şi n-ai întrebat pe mai-marii bisericii pentru cele ce Tu tainic ai lucrat peste noi şi cu noi, făcându-ne lucrătorii Tăi şi biserică a Ta, iar noi apoi pe mai departe am lucrat ca Tine şi de la Tine, şi din neam în neam au lucrat de la noi şi până azi ucenicii Tăi din unul în altul, adevăraţii Tăi ucenici, nu oricum ucenici, Doamne, căci Tu ne-ai spus atunci: «Voi fi cu voi până la sfârşitul timpului!». O, ce mare, ce mare este taina lucrării Tale cu omul, Dumnezeule mare! O, ce mare credinţă îi trebuie celui ce Te află lucrând şi păstrând în timp peste om lucrările Tale pentru om până azi!

O, fii ai bisericii cea înnoită cu voi de Domnul, ce minunat lucrează El întru voi! Căutaţi să ştiţi cu multul să preţuiţi tainele Domnului cu voi, căci El v-a ales pe voi cu mare milă de voi şi de oameni şi v-a pus la lucrul tainelor Lui cele de nepătruns, precum pe noi ne-a pus atunci. Nu lucra Domnul atunci cum lucrează cei ce stau azi slujitori de biserici, ci lucra cu mare smerenie Domnul, cu mare umilinţă pentru aşezarea de apostoli, neamestecând în acestea slava cea iubită de om. Cei ce stau slujitori de biserici au aceştia pretenţii că sunt urmaşii noştri până azi, dar dacă ei ar fi urmaşii noştri ar fi ca noi şi ar lucra cu putere ca şi noi peste oameni, iar noi eram cei prigoniţi de cei necredincioşi, cei chinuiţi, cei întemniţaţi pentru Hristos, cei muceniciţi pentru Evanghelia Lui, cei plini de jertfă pentru turma Domnului, umblând smeriţi prin lume, şi nu aveam stat pe scaune scumpe sau haine pe noi cu pietre scumpe şi cu fir, ci aveam lucrare de pocăinţă şi de înviere peste noi şi peste cei ce ne primeau din partea Domnului martori ai venirii Lui şi ai jertfei Lui şi ai învierii Lui şi ai Evangheliei Lui toată, iar Evanghelia Lui aceasta era: «Pocăiţi-vă, căci s-a apropiat împărăţia cerurilor!», şi aşa ne-a învăţat şi pe noi s-o împărţim pe ea, şi aşa vă întărim şi noi pe voi acum să lucraţi peste pământ şi peste tot omul care vine la voi şi vă întreabă pentru paşii lui pe pământ înaintea Domnului, dar mai întâi de toate staţi voi în deplină pocăinţă, fiilor, şi aşa veţi fi fiii Domnului, fiii cei vindecaţi, cei răscumpăraţi de El pârgă Lui, cei ce staţi sub crucea Lui ca să-L ajutaţi sub povară, fiilor.

Voi, cei aşezaţi proaspăt la slujire sfântă acum, puneţi-vă inima la înţelepciunea Evangheliei Domnului şi împărţiţi-o pe ea cu pocăinţă şi cu umilinţă. Iubiţi duhul pocăinţei şi staţi mereu în el, căci umilinţa este rodul acestui duh, care pe cel ce-l are îl face blând şi smerit cu inima, precum Domnul este. O, feriţi-vă de duhul judecăţii peste om şi fiţi vindecători, căci cei judecători cad în judecată, fiilor. Grăim vouă ca nişte părinţi cereşti, ca unor fii, nu fiţi nepăsători de harul ce vi s-a dat acum, ci fiţi vindecători prin harul acesta, căci biserica Domnului are multă nevoie de viaţă şi de tămăduire peste ea. Cercetaţi voile Domnului şi staţi în ele, fiilor! Păziţi-vă întregi în credinţă şi feriţi-vă inimile de duhul celor răzvrătiţi, căci credinţa trebuie bine păzită, fiilor. Fiţi martori pentru lucrarea Domnului şi învăţaţi ca să ştiţi mărturiile care întăresc în voi şi în mulţi apoi credinţa cea pentru lucrarea cuvântului lui Dumnezeu şi toată istoria ei cea mărturisitoare în timp şi peste timp, şi care întăreşte adevărul dumnezeiesc al acestei lucrări. Fiţi apostolii acestei lucrări de cuvânt, care înnoieşte lumea prin Iisus Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu. Nouă, celor din cer, ne este bucuria cea de la sfârşit toată lucrarea de cuvânt a Domnului în vremea aceasta şi ne strângem lângă voi în cete-cete când Domnul cuvintează peste voi cuvântul Său cel de azi şi ne hrănim cu el. Aşa să faceţi şi voi pentru cuvântul care vă hrăneşte din gura Domnului, căci iubirea Domnului, iubirea de care aveţi voi parte, şi noi pe lângă voi, e mare iubirea Lui peste voi în vremea aceasta şi e plata sfinţilor Lui lucrarea cuvântului Lui din zilele acestea, e hrană pentru sfinţi cuvântul Său de azi.

Amin, amin zicem vouă, fiţi sfinţii Domnului, voi, cei sfinţiţi de El şi de arhierei din cer şi de pe pământ şi sfântă să vă fie credinţa până la ziua cea mare a Domnului la sfârşit de timp. Pace vouă! Pace poporului sfânt de nou Ierusalim pe pământ acum, şi daţi veste tuturor pocăinţa spre iertarea păcatelor, căci s-a apropiat cu multul împărăţia cerurilor, şi ea este cu voi, şi au parte de ea toţi cei ce vin spre pocăinţă, fiilor. Amin.

– Iată, lucrarea Mea de ucenici pe pământ este însoţită de ucenici din cer, şi nu mai este tot aşa un alt loc pe pământ acum şi lucrat pe el ca şi aici. Eu, Domnul, în taină mare vă ţin şi vă cuprind pe voi şi fac din voi bucurie celor din cer, fii ai poporului Meu de azi. Spuneţi, tată, la toţi cei cărora le puteţi spune, spuneţi că s-a apropiat împărăţia cerurilor, şi să se pocăiască pentru ea oamenii! Eu stau cu ea la voi şi cu voi şi ies cu ea de la voi cuvânt spre oameni, fiilor, iar cei ce vor crede vor veni să ia cuvântul vieţii şi vor învăţa calea cu Dumnezeu. Amin.

Pace vouă acum! Sfârşim acum lucrul sărbătorii Mele de azi cu ucenici din cer între voi, iar Tatăl pecetluieşte în cer şi pe pământ lucrul Meu cel de azi în mijlocul tău, poporul Meu. Amin, amin, amin.