Se rosteşte pe pământ cuvânt pentru facerea în carte a cuvântului Meu, şi apoi Eu, Domnul, Mă fac cuvânt şi Mă aşez în cartea lui, şi apoi Mă dau poporului Meu, şi Mă dau omului de pe pământ, împărţit fiind de cei ce Mă împart. Eu prin cuvânt lucrez, şi apoi împlinesc, numai să nu se împotrivească omul când e vorba să împlinesc cu omul cuvântul Meu cel rostit peste el ca să se împlinească. Amin.
Eu, Domnul, Mă aşez în carte în zi de sobor al tuturor sfinţilor, iar ei sunt însoţiţi de îngerii Mei, şi toată lucrarea Mea este lucrată de îngeri în zeci de mii de mii, iar cei ce nu pricep aceasta rămân mici cu credinţa, mici de tot pentru înţelepciunea cea de sus a credinţei lor, mici cu ascultarea cea pentru împlinirea cuvântului rostit de Mine, mici cu iubirea lor cea pentru Mine şi pentru semenii lor, mici pentru cele din cer când ele vin pe pământ. O, greu Mi-am găsit şi greu îmi găsesc oameni cu statornicie în credinţă şi în iubire şi în credincioşie apoi, până la capătul lucrării Mele cu ei! O, greu mai e de Dumnezeu pe pământ de la omul cel slab pentru Dumnezeu, cel împietrit pentru cele de sus, care vin pe pământ ca să se înfăptuiască şi ca să fie cerul pe pământ cu lucrările lui între oameni! O, grea de tot e jalea Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh şi a sfinţilor şi a îngerilor, din pricina nepăsării de Dumnezeu a omului! O, ce mult M-am umilit, ce mult M-am trudit umilindu-Mă înaintea omului ca să Mă creadă că sunt cu el pe pământ şi că nu stau departe de om cu cerul Meu, cel plin de taine şi de lucrări mai presus de mintea şi de vederea omului mărginit pentru cele din cer pe pământ! E jalea Mea şi a sfinţilor Mei în cuvântul Meu cel de azi şi facem praznic de jale pe pământ, şi aşa sărbătorim în zi de sărbătoare pentru sfinţii Mei.
E Domnul cuvânt de jale peste pământ. Cobor mai înainte de zori în grădina cuvântului Meu şi găsesc porţile deschise şi intru cuvânt în carte şi-Mi plâng durerea, căci zilele sunt grele, şi omul nu le vede, dar cei credincioşi Mie le văd şi le simt peste ei cu îngrijorare, şi nu cu necredinţă pentru cele rostite din vreme ale întunericului acestor zile de jale pentru Domnul şi pentru sfinţii Săi şi pentru cei ce plâng cu cerul pe pământ în vreme de sărbătoare pentru Dumnezeu.
O, poporul Meu de la izvor, o, fiule, sărbătorile cerului sunt numai o durere în Mine şi în sfinţii Mei, şi tot aşa se şi aşează ele în mijlocul tău, iar Eu îţi simt iubirea cea pentru durerea noastră, şi ne mângâiem unii pe alţii, şi durerile ne întăresc pentru ele şi ne fac biruitori, căci biruinţa pentru cele din cer are altă putere de biruinţă faţă de cei ce biruiesc pe pământ ca nişte oameni şi atât.
O, poporul Meu, cobor în grădiniţa cuvântului Meu, cobor pentru tine, fiule, şi pentru durerea Mea şi a ta, şi dăm cale în carte grăirii Mele cu sfinţii înaintea ta, iar tu Ne eşti martor şi Ne eşti mângâiere în rane, fiule. Curând, curând voi coborî semne cereşti peste această grădiniţă şi Mă voi mângâia de dureri înaintea celor ce au ales să se despartă de Mine mai înainte de ziua slavei celei mari a acestei lucrări de cuvânt, prin care M-am purtat plângând între cer şi pământ pentru om. Mă voi arăta adevărat în acest cuvânt curând, curând, căci rău Mă rănesc acum cei ce se despart de Mine pentru nemulţumirea lor, pentru nestatornicia lor, neluându-şi loruşi nici o vină, ci doar aruncând înapoi cu dispreţ şi cu duh de defăimare asupra celor rămaşi cu Mine pe calea Mea spre om, pe calea venirii Mele iarăşi de la Tatăl la om.
O, poporul Meu, stau deasupra grădiniţei cuvântului Meu din zilele acestea, şi am venit cu oştirile de sfinţi şi de îngeri, aşa cum Eu vin când Mă las cuvânt peste tine, dar ziua aceasta stă aşezată pe pământ pentru sfinţi înaintea Mea pe pământ şi în cer. Oştirile lor stau frumos aşezate, ca şi oştirile îngereşti, şi umplu văzduhul grădiniţei Mele, şi umplu colina aşezământului Meu în jur, şi mângâiem cu Duhul Sfânt şi întărim tăria hotarelor noii Mele împărăţii, cetatea Mea de nou Ierusalim, iar Eu şi cu Tatăl le dăm lor pe Duhul Sfânt al Nostru ca să grăiască sfinţii în Duhul lui Dumnezeu, aşa cum este grăirea cea proorocească de şapte mii de ani pe pământ. în suitele de sfinţi stă plină de durere ca şi Mine, ca şi Tatăl, ca şi sfinţii, stă trâmbiţa Mea Verginica, şi din durerea duhului ei ia întărire ca să grăiască, împinsă de durere să grăiască ea azi, căci în duminica tuturor sfinţilor s-a născut ea pe pământ între oameni atunci când s-a născut, şi toţi sfinţii o sorteau pe ea în ziua aceea cu daruri cereşti, auzind ei de la Mine că va fi ea trâmbiţa Mea.
O, poporul Meu, tainele cele cereşti se pricep cu inima, nu cu mintea, şi tot aşa sunt şi purtate de cei purtători de Dumnezeu şi de tainele Lui între pământ şi cer. în ziua aceasta de serbare a sfinţilor, Eu, Domnul, le dau lor glas peste tine, iar trâmbiţa Mea le este lor găzduire în mijlocul tău, căci hotarele noii Mele împărăţii au numele ei, nume din cer au ele, şi tot aşa au şi temelia, căci la temelia acestui aşezământ şi a acestui popor stă ea şi numele ei cel ceresc, trâmbiţa lui Dumnezeu, din care cu mare jale am sunat Eu pe pământ vreme de douăzeci şi cinci de ani, şi poporul cel adunat la glasul Meu se năştea şi murea, căci ca să trăiască fără să moară cel ce vine după Mine, aceasta înseamnă să stea până la sfârşit cu Mine şi în bărcuţa Mea cea atât de bătută de furtuni până la ţărmul biruinţei Mele şi a ei, până la Tatăl, şi la plata cea de la El, popor cu nume sfânt. O, fiule, te învaţă sfinţii sfinţenia, te învaţă mereu. De câte ori grăiesc cu tine sfinţii te învaţă să fii al Meu, plăcutul Meu să fii. O, cu Mine trebuie să stea bine omul, nu cu omul în care Eu sălăşluiesc pe pământ pentru om, şi aceasta tu trebuie să înveţi tot mai bine, tot mai mult, poporul Meu, căci se înşeală cu multul cel care, nestând bine înaintea Mea, caută să se pună bine cu cel ce Mă serveşte pe Mine între Mine şi om, pe Mine, şi nu pe om, şi acela poate numai de la Mine spre om, şi nu şi de la om spre Mine, căci omul îşi caută la Mine ale sale, nu ale Mele când ar bate să-i deschid. Iată, şi sfinţii Mei aduc ţie de la Mine ca să-ţi dea, căci tu trebuie să ai de la Dumnezeu pe pământ, numai să ştii să porţi, numai să ştii să înmulţeşti şi să dai, tată, ca să ai plată pentru lucrarea ta cu Dumnezeu şi ca să nu-ţi pierzi plata cea pentru statul tău cu Domnul.
Iată glasul trâmbiţei Mele cerând binecuvântarea Mea:
– O, binecuvintează intrarea sfinţilor Tăi, Doamne, şi vom lucra în ziua aceasta cuvânt de veghe, cuvânt de rugăciune înaintea Ta pentru lucrarea Ta de nou Ierusalim pe pământ, pentru poporul Tău cu care Te ajuţi ca să stai înaintea oamenilor cuvânt, şi înaintea lui, Părinte ocrotitor de fii. Amin.
– Eu, Domnul, Cel ce am aşezat în ceruri cetele şi oştirile îngereşti spre slujirea slavei Mele, şi apoi oştirile de sfinţi după felul lor, binecuvintez intrarea lor cuvânt în cartea Mea din zilele acestea cu sărbătoarea lor cea de azi, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.
– Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos! Aşa ne spunem noi unii altora în cer când intrăm la liturghie pe pământ în biserica Domnului, iar cei credincioşi din biserică urmează după noi să spună şi ei: „Mântuieşte-ne pe noi, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce eşti minunat întru sfinţii Tăi”. Amin.
Venim, Doamne, în ajutorul Tău, închinându-ne noi slavei Tale în cer şi pe pământ, căci durerea Ta de la om cade pe Tine de şapte mii de ani. Suntem cu Tine în cuvânt, şi avem înaintemergător în cartea Ta pe trâmbiţa Ta Verginica, cea dăruită de Tine nouă în ziua noastră de sobor, când ea s-a născut între oameni. Ziua naşterii ei a fost zi de mare iubire pentru noi şi pentru cei de după noi veniţi apoi între sfinţii Tăi, după ce ea s-a născut între oameni. O, mare este în cer slava Ta, Doamne, prin această lucrare, de mai bine de cincizeci de ani pe vatra acestui neam, neamul român, neamul Tău ales! Stăm toţi şi ascultăm cuvântul Tău. îl aud şi cei din iad, Doamne. în a doua jumătate a acestor ani scurşi, de când ai început să-Ţi reverşi cuvântul pe pământ întru a doua Ta venire, ai aşezat cu mare taină la însămânţat lucrarea cuvântului Tău pe mai departe, iar la vremea potrivită iconomiei Tale Tu ai ieşit şi, întărindu-Ţi cuvântul prin noua aşezare de vase purtătoare de cuvânt, ai mers prin vreme până azi, o, Doamne, şi iată, cuvintezi şi azi, cuvintezi măreţ şi zideşti un popor ascultător şi scoţi din el lucrători pentru holde, căci secerişul este mult, dar lucrătorii sunt puţini. O, să se roage Ţie poporul Tău cel mic să scoţi Tu la lucru lucrători şi să-Ţi zideşti popor mare, Doamne, căci Tu eşti Domnul secerişului şi ai îngerii şi sfinţii în slujire, dar îţi trebuie şi fii de pe pământ lucrători, şi cu împuternicire de binecuvântare să-i aşezi pe ei lucrători ai Tăi, iar cei ce lucrează fără de trimiterea Ta prin cuvânt rostit, sau cei ce iau darurile date de Tine lor prin acest cuvânt şi se duc de la ei citire să facă cu ele lucru fără binecuvântarea Ta, aceia pier prin rodul lor cel fără ştirea Ta, ca şi până acum, şi nu este înţelepciune de sus în cei ce lucrează aşa, ci este duhul omului care dă să ia de la Dumnezeu şi să ducă unde este el, dar lucrarea Ta de nou Ierusalim trebuie cu mare ordine lucrată dacă vrea să lucreze, şi trebuie cu duh de ascultare, ca să fie mântuire, ca să fie rodire prin ea, şi nu risipire. Noi, sfinţii Tăi, lucrăm numai sub cuvântul Tău. La fel şi îngerii lucrează, şi aşa lucrează şi cei ce sunt lucrători ai Tăi pe pământ. Ai strâns tot cerul şi toate darurile Tale în jurul acestui popor mititel, peste care ai aşezat călăuzire sus, şi jos la fel, iar celui ce vine la Tine şi nu-i place de aşezarea Ta, acela nu stă frumos în trupul bisericii Tale de nou Ierusalim, ci stă ca el, şi-Ţi face dureri, până ce ele cad peste el, căci cine-Ţi lucrează neascultare şi dureri nu are altceva adunat la Tine ca să aibă el. Trâmbiţa Ta Verginica este sărbătorita cea de azi între noi în ziua noastră de serbare, care este şi ziua ei, şi cu ea împreună Te rugăm cu durere pentru poporul Tău de azi şi pentru mersul Tău cel greu în vreme de mare necredinţă peste oameni. O, dă-i poporului Tău de azi statornicie şi neclătinare în credinţă şi lucrează-i mereu ocrotire, Doamne, că el este mititel pe pământ şi fără ajutor, dacă n-ai fi Tu ajutorul lui şi ocrotirea lui. Dă-i lui râvnă cerească şi apostolească, dă-i lucrare de Duh Sfânt între frate şi frate, ca să Te odihneşti Tu în mijlocul lui, că dor îţi este de fii lucrători, Doamne!
O, popor hrănit din cer prin gura Domnului, ascultă-L pe Domnul aşa cum El îţi cere să împlineşti. E duhul rău cu mare ascundere ca să te lovească şi ca să te slăbească. Veghează, dar! Păstrează-te din răsputeri în credinţă tare, căci cine cade în necredinţă nu mai ascultă, ci umblă în duhul neascultării, duh potrivnic lui Dumnezeu. O, ţine-te departe de cel care te clatină ca să cazi ca şi el, căci răzvrătirea celor ce nu ne mai iubesc nici pe Domnul, nici pe tine, se urcă spre Domnul acum, dar tu trebuie să stai biruitor, şi nu biruit, căci Domnul îţi cere aceasta. Ţine minte de la Domnul, căci El a spus când a venit şi a apropiat împărăţia cerurilor de oameni şi a zis celor credincioşi Lui că duşmanii omului vor fi casnicii Lui, şi că de vor fi cinci într-o casă, vor fi doi împotriva a trei, şi trei împotriva a doi, şi iată, aşa se întâmplă, precum Domnul a spus. O, veghează ca El, veghează pentru El, iar lumina Lui în tine să nu se stingă nici ziua, nici noaptea! Amin.
O, vindecaţi-vă de duhul invidiei, voi, cei care mai sunteţi hrăniţi de el, căci toate păcatele le poate Domnul stârpi de peste voi, dar duhul invidiei este duhul diavolului, şi nu pot cei ce sunt aşa să fie ai Domnului pe pământ, de vreme ce ei slujesc pe duhul rău cu acest duh, frate contra frate, şi al cărui belşug este al diavolului cu totul. Noi, sfinţii Domnului, vă dăm vouă îndemnul la sfinţenie din zi în zi mai mult, duh de veghe şi de tărie, căci vremea este rea, şi este cu cădere din har. O, nu vă temeţi de război! Temeţi-vă de Domnul! înţelepciunea voastră este El. La fel şi biruinţa vă este El. Grăiţi cu Domnul pe toate câte sunt asupra lucrării Sale cu voi. Grăiţi şi cu diavolul şi spuneţi-i şi lui în numele Domnului să-şi strângă săgeţile şi să le păstreze pentru el, că nu e piatră aruncată cu răutate, şi să nu se întoarcă ea în cel ce o aruncă pe ea, şi aşa va păţi diavolul dacă aruncă în voi săgeţi, şi aşa va pierde el biruinţa pe care şi-o încearcă. Fiţi înarmaţi cu toate armele cereşti, despre care Domnul v-a învăţat pe voi, şi fiţi cu trâmbiţa Domnului, al cărui nume îl purtaţi voi pe pământ. Şi iată, dăm loc acum grăirii ei cu voi, iar duhul cel potrivnic să ia aminte acum la trâmbiţa Domnului. Amin.
– Sun din trâmbiţă ca să-mi anunţ poporul spre veghe şi spre lucru sfânt. Amin. Pe vremea trupului meu, în mijlocul poporului de atunci, vestea Domnul proorocie că va fi război în poporul Său şi se vor război cei ce rămân cu Domnul mereu şi cei ce nu rămân cu El, şi Domnul va conduce în acest război.
Sun şi iar sun peste tine, ca să-ţi amintesc, popor iubit, de Domnul, căci El a spus că vor fi într-o casă doi împotriva a trei, şi trei împotriva a doi şi se vor alege la dreapta şi la stânga. Nimic, nimic nu e de mirare, căci s-au spus toate din vreme şi s-au tot spus.
O, vine pedeapsa pentru necredinţă, pentru îndoială, pentru cârtire, pentru răzvrătire, care este la fel ca şi necredinţa, la fel ca şi îndoiala, căci din ele se naşte răzvrătirea. Vine pentru acelea pedeapsă mai grea decât pentru orice alt păcat pe care poate să-l facă omul şi care nu-L omoară pe Dumnezeu în om, căci se îndreaptă omul prin pocăinţă, dar îndoiala şi necredinţa sunt căderi din har şi îl duc pe om la răzvrătire. „O, cei răzvrătiţi lovesc în pacea Mea din fii”, zice Domnul acum.
– O, Verginico, o, trâmbiţa Mea de sus acum, cei ce găsesc caz de răzvrătire lovesc în pacea Mea din fii, tată, lovesc în Mine, în Duhul Meu din fii şi fac păcat asupra Duhului Sfânt aceştia, tată. O, spune-le celor ce strică pacea Mea că rău e de cel stricător de pace, şi spune-le să stea cuminţi! Spune-le, tată! Spune-le lor cât eşti de îndurerată de la ei! Spune-le, Verginico, de durerea care se urcă la cer de la ei şi îndeamnă-i să fie cuminţi! Spune-le să nu Mă zdrobească! O, spune-le tu toate acestea în ziua ta de serbare între sfinţi! Amin.
– O, Ţi-am cerut putere să pot grăi în ziua aceasta, căci greu mai putem grăi durerea noastră, Doamne, dar cei ce ne-o tot fac pe ea ne împing să grăim.
O, aduceţi-vă aminte voi, cei ce v-aţi tras din braţul Domnului, lovind cu vină în fraţii voştri, căci eu, trâmbiţa Domnului, sun peste voi şi vă amintesc de fiul care a râs de tatăl său, şi apoi a căzut peste fiul său blestemul tatălui său. Când fiul lui Noe a râs de tatăl său prin nechibzuinţă, în loc să-l acopere pe el în vremea slăbiciunii lui, atunci acest fiu a atras din gura tatălui său blestem peste cel născut din fiul său, şi a fost blestemat Canaan pentru greşeala tatălui său.
O, îi faceţi Domnului umilire mare, măi fiilor! O, cum de v-aţi ales voi să fiţi răzvrătiţi, şi apoi să plecaţi din bărcuţa Domnului, din poporul Domnului şi să nu mai vreţi cu El? Iată cum loviţi din lături dacă v-aţi tras în lături, şi iată cum luaţi voi de la mijloc şi loviţi! Aţi umblat la taina coborârii Domnului, şi nu v-aţi temut să faceţi aceasta, şi aţi stricat-o pe ea în mintea celor clătinaţi ca şi voi. O, ce aţi folosit prin aşa lucrare a voastră? O, de ce n-aţi voit să aveţi minte, fiilor? O, de ce nu vă căiţi, fiilor? V-aţi temut de supunere şi de viaţă vegheată şi dusă pe umerii Domnului, dar de voia voastră nu v-aţi temut când aţi văzut că vă depărtează ea de Domnul, ba aţi ascultat aşa şi v-aţi depărtat. A spus Domnul despre Scriptura aceea care spune că neascultarea şi nesupunerea sunt păcate mai grele decât vrăjitoria şi fermecătoria, şi n-aţi crezut când Domnul v-a spus, şi Se uită Domnul după voi şi după diavolul, care v-a scos în cale lucrătura lui cea pentru neascultare. Când aţi venit la Domnul I-aţi făgăduit credinţă şi iubire şi slujire fără de cârtire şi fără de nemulţumire, ca să vă strângeţi în cer bogăţii care nu pier, şi iată acum cât de mult îi scoateţi Domnului ochii, în loc să ţineţi din răsputeri la plata voastră cea din cer, aşa cum toţi ceilalţi care au făcut ca voi, ajutându-L pe Domnul, n-au cârtit şi nu cârtesc, şi nu-şi iau înapoi darurile ca să şi le piardă apoi din cer. O, iată, călcătura duhului rău a prins acum rostul să fie folosită împotriva cuvintelor Domnului, împotriva Sfintei Sfintelor Domnului, căci îşi descuie şi intră cu călcătura sa prin locuri potrivnice Domnului şi atinge apoi cu neascultarea aşezările lui, căci cine cade în neascultare nu mai ascultă, ci se obrăzniceşte cu îndrăzneală împotriva cuvintelor rostite de Domnul. O, greu putem să grăim din cer durerea ranelor noastre, dar ea ne împinge şi, iată, o grăim.
O, cum să facem, Doamne, cu păstrarea Ta şi a lucrurilor Tale, cu lucrarea Ta şi cu ocrotirea ei şi a locurilor pecetluite de Tine pentru slava Ta, pentru coborârea Ta din cer pe pământ? O, mare ne este jalea! Răzvrătirea celor răzvrătiţi se urcă pururea spre Tine, şi sunt ocărâţi şi huliţi purtătorii Tăi şi poporul Tău. O, pot cei răzvrătiţi să nimicească lucrarea Ta? O, până când, Doamne? O, ridică-Te şi adu pacea Ta în cei răzvrătiţi, căci Tu eşti făcătorul păcii, o, Doamne!
– Nu te îngrijora, Verginico! Eu sunt Mielul Tatălui, şi este scris să fiu Biruitorul, dimpreună cu cei ce Mă slujesc cu iubire şi cu credinţă pe calea Mea spre om. Durerea Noastră e fără de margini, dar vom fi biruitori. Râd de lucrarea Noastră cei ce se răzvrătesc acum, plecând de lângă Noi şi lovind din lături, şi sunt hrăniţi de la mijloc şi râd de Noi. Aş grăi cu fiul cel răzvrătit şi l-aş ruga să nu Mă mai supere, dar n-am cu cine să grăiesc, n-are cine să Mă audă, căci nemulţumirea lui s-a făcut pedeapsă peste cei ce şi-au ales răbdarea. Eu, Domnul, sunt şi conduc în acest război, şi apoi voi slobozi semne cereşti peste aşezământul Meu şi Mă voi socoti atunci cu cei ce s-au tras în lături ca să lovească. Amin.
îţi dau alin de la cei răbdători ai Noştri, Verginico. îţi dau duhul lor duios după Mine şi după tine, iar tu mângâie-te cu ei în ziua ta de serbare, căci războiul acesta, început demult, demult, iată, este şi azi, şi este, tată, dar Eu sunt în faţă, sunt Eu Cel lovit şi iau Eu grija pentru paza cea cerească a lucrării Mele, şi iată, iau şi grija pentru cei ce au plecat de lângă Noi, căci sunt în primejdie, şi ei nu ştiu, şi ei nu cred, şi ei nu văd, şi îşi fac rost de dureri.
Pace ţie, trâmbiţa Mea! Vom fi cu biruinţă. Vom merge mai departe şi nu vom sta pe loc, căci nu va sta cuvântul Meu din cursul său. Amin.
– O, Doamne Mieluţ, o, ce săbii au scos cei ce se răzvrătesc cu purtătorii Tăi şi cu poporul Tău, şi ei cred că se războiesc cu aceştia, dar iată cum stai Tu în faţă şi primeşti rană de la ei, de la cei ce lovesc, o, Doamne!
Până aici grăim într-un fel, dar acum alt fel de grăire este grăirea noastră pentru durerea noastră. Mi-e milă de Tine, mi-e milă de-mi zace duhul între cei din cer. O, de ce, oare, nu stau cuminţi cei ce s-au tras în lături, şi de ce nu stau în pace între noi şi ei dacă nu mai vor să meargă cu noi sub acelaşi greu? Iată, sunt plini de nemulţumiri şi de cuvinte ca săgeata. De multă vreme ne uităm răbdători la lucrarea lor cea defăimătoare, având ei credinţa că au toată dreptatea să facă aşa. O, iată ce aduce căinarea cea de la nemulţumire! Unii pe alţii se cad din Dumnezeu cei ce se caină cu nemulţumirea lor unii altora. Nici vorbă de lepădarea de sine pentru calea Ta la aceştia, o, nici vorbă, Doamne! O, cum să facem cu ei? O, cum să facem cu noi, Doamne? Să ne spună aceştia mai pe de-a dreptul ce vor de la noi?
O, nu mai faceţi dureri lucrării Domnului voi, fiilor răzvrătiţi! Eu aceasta vă cer vouă. O, nu vă mai folosiţi unii de alţii aţâţându-vă la răzvrătire! Vă culege duhul rău răzvrătirea voastră şi Se uită Domnul la răutatea cu care v-aţi îmbrăcat. O, de ce sunteţi răzbunători? Nu-i frumos, măi fiilor! O, dacă voi aţi fi cei buni, aţi lucra numai iubire, numai ca Domnul, dar iată cum lucraţi voi! O, ce aţi făcut cu mintea voastră cea de la Domnul, cea atât de mult hrănită din cer? Vreţi încă să mai trageţi de pe cărarea Domnului dintre cei pentru care Domnul a murit şi a înviat? O, de aţi vedea voi slava Domnului şi umilinţa Lui, cu care stă înaintea oamenilor pentru ca să împlinească El cuvântul Tatălui peste pământ!
Până aici am grăit într-un fel, şi vă rog eu pe voi, trâmbiţând peste voi, fiţi cuminţi, fiilor! Faceţi în aşa fel să fie pace peste locurile pecetluite pentru lucrarea Domnului în vremea aceasta, şi Domnul vă va păstra pe voi întru răbdarea Sa. O, feriţi-vă de plata cea rea a răzvrătirii! V-aţi tras de tot în lături, dar staţi măcar cuminţi, şi îndemnaţi-vă unii pe alţii să staţi cuminţi, căci Domnul este Mieluţul Cel răbdător, dar este şi Biruitorul, fiindcă aşa este scris. Amin.
Vorbirea mea în acest fel o sfârşesc aici, şi Domnul pecetluieşte acum lucrarea cuvântului de azi. Amin.
– O, Verginico, ai sunat şi ai îndemnat la iubire şi la pace pe cei ce Ne-au părăsit. Ceea ce au de la Noi cei ce pleacă în lături, nu pot aceştia cu binecuvântarea cea de la Mine să lucreze în altă parte ceea ce au de la Noi, căci Eu i-am aşezat pe ei aşa cum Eu am cuvântat. Cine-şi ia bagajul cel din cer dat ca să meargă să facă el ce voieşte cu cele de la Mine, acela nu ştie ce face. Una este să fii strâmtorat sub greu şi să nu poţi să foloseşti cu lărgime lucrul cel de la Mine, şi alta este să te tragi tu deoparte cu cele date din cer ca să le porţi, şi să-ţi faci planuri fără Mine apoi. O, nu e tot una acestea două.
Vorbirea Mea în acest fel o opresc aici, şi încă şi altfel grăiesc Eu, pentru durerea Mea de la cei răzvrătiţi acum. Iar tu, poporul Meu care Mă asculţi, nu-ţi pierde plata, tată! Te îndemn la mare răbdare şi la mare ascultare. Nu uita să faci ce ţi-am dat să asculţi pentru paza Sfintei Sfintelor Mele din zilele acestea şi a toate hotarele cetăţii Mele de nou Ierusalim. Fii cuminte, căci Eu, Domnul, sunt ocrotitorul tău. Nu te clătina sub cuvintele de dispreţ, fiule. Fiecare dă ce are, iar tu binecuvintează şi urează de bine celor ce te lovesc cu dispreţ, căci precum credinţa nu este a tuturora, aşa şi dragostea, tată. Pace ţie acum! Trâmbiţa Mea Verginica îţi dă ţie încă hrană din cer, şi le dă şi celor ce fac dureri mersului Meu cel greu cu lucrarea Mea de cuvânt peste pământ. Amin.
Duhul rău să slăbească! Amin. Aşa să-i spuneţi şi voi duhului rău, fiilor. Amin. Iubirea şi duhul iertării să se înmulţească în voi şi între voi şi să prindă sub ele pe cei mici cu iubirea, şi care nu pot altfel. Ei însă se vor trezi, iar Eu îi voi întreba să-Mi spună dacă Mă vor asculta spre slăvitul mers al lucrării Mele, căci nu este cetate să poată merge bine având peste ea pe mulţi din ea. Voi Mă aveţi pe Mine şi vă este de ajuns. Aveţi pe Domnul lumină şi cuvânt de povaţă peste voi. în toată clipa Mă aveţi peste voi, fiilor. Amin, amin, amin.
14-06-2009
