Pace ţie, poporul Meu! Sunt Domnul. Ca un grădinar care-şi îngrijeşte grădina, aşa vin Eu la tine şi aşa te îngrijesc. Cei ce nu cred, cei ce nu mai cred în coborârea Mea la tine cuvânt, aceia împrăştie necredinţă şi moarte peste cei slabi din lucrarea Mea şi peste cei dezrădăcinaţi din ea, din lucrarea Mea cu care stau de peste cincizeci de ani cuvânt în mijlocul unui popor, care se naşte şi moare, căci credinţa nu este a tuturor, şi moare omul cu credinţa după ce se naşte din acest cuvânt sfânt şi făcător de om nou, acum, la sfârşit de timp, când totul, totul moare sub mreaja lepădării de credinţă, pe care Eu am vestit-o de mult că vine, şi l-am vestit pe poporul Meu mereu să vegheze cu mare trezie ca să nu fie muşcat de acest şarpe, care se preface în fel şi chip ca să nu-Mi lase Mie omul, şi să-l facă să-şi piardă mintea şi inima cea de la Mine şi să rămână cu a lui, cu mintea lui cea rătăcitoare, care vine de la iubirea de sine în om.
Pace ţie, poporul Meu! încercările grele să nu te ofilească, tată. Eu vin prin mare strâmtorare şi-ţi pun apă la rădăcină şi te înviorez pentru ca să poţi, pentru ca să crezi în Mine că sunt cu grija de tine, tată, şi pentru ca să pot Eu cu duhul cuvântului Meu peste pământ. Duhul cel rău, care nu poate îndura lucrarea Mea de peste tine, şi pe tine, o, iată, bate acum cu strâmtorare peste lucrarea Mea, din vreme în vreme bate, căci neascultarea celor ce s-au dat Mie în vremea cuvântului Meu de azi aduce furtună peste mersul Meu cel greu, aduce strâmtorare şi jale, durere şi îngrijorare, dar fericiţi sunteţi voi dacă răbdaţi cu credinţă, fiilor, căci omul nemulţumit şi neliniştit nu ştie ce face, şi trebuie să răbdăm, tată.
O, copii care Mă sprijiniţi ca să vin cuvânt la poporul Meu de ieri şi de azi şi la omul care ia de la voi cuvântul Meu! O, tată, suferiţi în tăcere, tată, ca să nu-i fie greu poporului Meu cel mic de la suferinţa voastră aşa de grea de dus. Ascundeţi-vă lacrimile în taină şi faceţi din durerea cea de peste voi nădejde pentru cei mulţi, care sunt în curţile Mele slujitori şi îngrijitori, şi pentru cei care se strâng să ia viaţă din viaţa cuvântului Meu când Eu vin cuvânt în sărbători. N-am cum să vă mai şterg lacrima, tată. Staţi mai deoparte cu ea, iar când ochii vi se mai zvântă mângâiaţi, mângâiaţi pe poporul Meu, că Eu nu vreau şi nu pot să rămân fără popor, dar vrea satana aceasta. O, să nu vă fie greu să intraţi sub vină şi să staţi smeriţi sub ea ori de unde vine ea peste voi. Nu deznădăjduiţi, tată! Eu nu vă pot feri de lovituri, fiindcă ele umblă acum cu multul, şi de peste tot se năpustesc peste voi, şi pe furiş lucrează ele înspre voi, dar aplecaţi-vă capul şi fiţi mari cu răbdarea, că durerea voastră e mare şi apasă nemilos peste puterea cu care o purtaţi. Eu însă nu vă las, şi stau cu voi sub durere şi sub tăcere şi sufăr cu voi ca un Dumnezeu, şi nu suferiţi singuri, iar voi gândiţi-vă la Mine şi la mersul Meu, că nu voiesc să-Mi stea din lucru lucrarea venirii Mele, pe care o duc cu voi, şi pentru care Eu vă preţuiesc, tată. în toţi cei care M-au purtat în vremi pe pământ Eu am putut mult de tot, şi i-am numit pe ei prietenii Mei cei credincioşi. în tot poporul Meu de până acum, timp de cincizeci de ani, nimeni n-a putut ca şi voi să stea mic şi plin de iubirea şi de înţelepciunea Mea şi de răbdarea Mea ca şi voi. O, tată, cine vrea să-Mi clatine de pe cale cu Mine poporul Eu nu-i pot sta în cale, cum n-am putut nici după plecarea trâmbiţei Mele Verginica să stau în calea celor răzvrătiţi, care Mi-au căzut de pe cale poporul pentru care am trudit, dar am rămas în toate încercările cu cei credincioşi, şi cu ei Mi-am făcut iarăşi cale prin vreme, şi n-am făcut altfel în vremile Mele cu omul. Grăiesc cu voi, căci cu voi are ce are duhul cel rău, care lucrează prin cei îndoielnici şi nemulţumiţi, dar Eu le spun acestora aşa: cine vrea să iasă el bine, iar voi să ieşiţi rău, acela uită mai întâi de păcatele lui, pentru care Eu, Domnul, am închis ochii şi am tăcut adânc, din iubire pentru ei, şi iată-i, ei acum n-au milă de mersul Meu, de lucrarea Mea, de vreme ce au dat şi dau să lucreze cu atâta lipsă de înţelepciune de sus, dându-se ei drept păsători pentru lucrarea Mea, dar nu aşa lucrează un om care are în el Duhul Meu. O, să se uite la Mine cel ce dă să facă el, şi să vadă acela cum am lucrat Eu pe calea Mea cu omul, cale plină de ispite şi de pânda diavolului ca să-i zdrobească el pe cei aleşi ai Mei. O, tată, e de mers cu crucea în mână, nu la gât, şi să prinzi de ea busuioc şi să-l înmoi mereu în aghiazmă şi să dai mereu pe tine şi în jurul tău şi pe cale şi de jur împrejur, şi fum de tămâie să porţi cu tine, şi pe loc, şi pe cale, şi duh de rugăciune ca flacăra să rosteşti pentru spulberarea duhurilor rele, care izbesc în lucrarea Mea şi în cei credincioşi Mie în poporul Meu. Nu numai o dată în zi să stropeşti cu apă curăţitoare şi sfinţitoare şi cu tămâie plină de rugăciunea ta, căci iată, neascultarea celor ce n-au ascultat aşa cum am spus Eu să asculte cel miluit de Mine, aceasta aduce peste lucrarea Mea şi peste locurile Mele cu poporul Meu ispite şi durere şi mânjire şi putere duhului rău, care nu poate iubi lucrarea Mea şi pe poporul Meu.
O, ce greu Mă doare, ce tare Mă doare de la cei neascultători şi apoi nemulţumiţi în ei! Dacă ei nu ştiu să zidească, de ce, oare, dau să strice pe cele zidite de Mine? Dacă ei nu ştiu să sădească, de ce, oare, dau să strice pe cele sădite de Mine? O, ce păcat, ce păcat mare este invidia! O, de unde aşa lucrare a duhului rău în cei hrăniţi de Mine cu Duhul Sfânt?
O, fiule care zici că faci şi că ştii să faci! Dacă nu ştii cum trebuie să se facă, nu mai fă, tată, că mai rău strici peste lucrul Meu, peste poporul Meu. Dacă nu ştii să te dai pildă celor ce se uită ca să înveţe, nu poţi să te dai drept sau sfânt, şi cu acestea să loveşti şi să culci la pământ calea Mea spre om. O, de ce faci aşa, tată?
Voi, cei care aţi plecat de sub binecuvântarea Mea şi daţi încă să stricaţi pe cele rămase, umiliţi-vă şi staţi cuminţi faţă de lucrarea Mea dacă n-aţi mai vrut să staţi sub ocrotirea ei cea de la Mine, trăgându-vă de sub ea şi ducându-vă spre necredinţă şi spre libertatea care vă robeşte şi nicidecum nu vă eliberează, ci vă duce spre cursă, tată.
O, fiule care-Mi faci atâta durere cu mintea ta, cu neascultarea ta, cu nemulţumirea ta acum, o, cât Mă îndurerezi tu acum pe Mine, tată! Adu-ţi aminte de păcatele tale şi umileşte-te şi tu. Iată, şi Eu Mă umilesc sub durerea Mea cea de la tine, la fel ca şi cei ce plâng apăsaţi sub vină cu amândouă mâinile tale mereu, iar dacă tu îţi zici drept şi sfânt, îţi zic şi Eu că cei apăsaţi de tine sub vină acum pentru nemulţumirea ta, nu sunt mai păcătoşi ca tine, şi iată, Eu, Domnul, îmi port lucrarea Mea spre om cu ei. Eu îi ştiu pe ei, te ştiu şi pe tine, şi pe toţi vă ştiu, şi nu e drept să uiţi aceasta, şi nici mila Mea nu e drept s-o uiţi, şi mai bine este să-i scoţi de sub apăsare pe cei plini de durere de la tine şi să-i îmbrăţişezi cu inima curată, tată, spălată şi curată, şi aşa să ungi ranele lor, căci se adună pe lângă ei sfinţii şi îngerii ca să le pună pe suflet câte un pic de răcoare, că ei sunt plini de iubirea Mea, şi au în ei iubire de copil, şi nu vatămă iubirea de copil, ci îl mângâie şi îl îndeamnă pe om, îmbrăcându-l pe el în dragostea cea de sus, cea pentru Mine, cea care poate pentru Dumnezeu, iar cel ce se sminteşte nu are de câştigat nimic, ci poate pierde suflete firave, care se dau Mie ca să fie ai Mei pe pământ, şi poate strivi faţa Mea şi mersul Meu prin lume după om, tată. Iată, îi bagi pe ei mereu sub vină pentru nemulţumirea ta, iar Eu Mă aşez lângă ei şi sufăr cu ei, căci ei sunt purtători de Dumnezeu. O, e bine să aveţi grijă unul de altul, dar cu inima curată şi cu iubire, tată, şi cu înţelepciune pentru această grijă şi cu rugăciune sfântă şi mereu, căci ispitele nu i-au iertat pe nici unul din sfinţii Mei, dar ei au stat cu inima curată, cu mintea curată şi au căutat spre Mine şi au aflat ajutor, iar tu faci rău că osândeşti pentru nemulţumirea ta, căci Eu n-am făcut aşa cu tine atunci când M-ai supărat şi a fost nevoie să te iert ca să te am curat înaintea Mea chiar dacă tu nu Mi-ai cerut, şi cu nici un fiu greşit Eu n-am lucrat decât cu înţelepciunea Mea ca să-l păstrez şi ca să-l am curat înaintea Mea, căci tu ştii că Eu sunt Cel ce am putere să iert păcatele oamenilor fără să cer cuiva sfatul, fiindcă Eu Mă îndur de cine voiesc, şi nu sunt nedrept prin aceasta când e vorba să merg Eu şi să biruiesc pe pământ prin cei credincioşi Mie, şi nimeni nu e mai drept ca Mine şi ca cei credincioşi Mie şi puterii Mele pentru om ca să-l scot pe om din moartea sa, căci Eu prin lucrarea aceasta asta fac. O, caută să ştii să poţi ca Dumnezeu şi nu ca tine, căci nimic, nimic fără Dumnezeu nu iese bine, fiule. Amin.
Dar voi, copii care Mă sprijiniţi ca să vin şi care-Mi sprijiniţi poporul, aşezaţi-vă tot mai mult doctori de suflete, căci iubirea şi durerea voastră, duse cu greu, s-au făcut păcat în minţile multora din cei ce aşa le-a fost împărţit să ştie. O, faceţi-vă mângâierea celor fără de mângâierea Mea, căci Eu aşa am suferit, ca şi voi am suferit pentru iubirea Mea, pentru mângâierea pe care o dădeam celor ce ştiau şi alegeau să-i doară pentru Dumnezeu pe pământ, şi nu pentru ei. Lucrarea duhovnicească împărţiţi-o cu cei duhovniceşti pe mai departe, dar să nu vă aşteptaţi la nedureri pentru aceasta. Fiţi însă sfinţii Mei, precum vă este şi credinţa pe care Eu am aşezat-o în voi ca să-Mi fie Mie cale şi temelie a noii Mele împărăţii cu omul pe pământ. O, voi nu mângâiaţi ca să căutaţi mângâiere pentru voi, ci pentru Mine daţi voi să puteţi şi să-L împărţiţi pe Dumnezeu celor duhovniceşti cu iubirea din ei, cu trăirea lor cea lăuntrică şi plină de dor de Dumnezeu în ei, căci cine-L cunoaşte pe Dumnezeu înăuntrul său, acela pe El îl iubeşte, iar Eu am avut mulţi ucenici şi uceniţe plini de căutare, plini de taine cereşti şi purtătoare de dor mare după Dumnezeu şi ziditoare de om înăuntrul omului care dă să plece pe calea cea cu ispite, pe calea cu Dumnezeu pe pământ. E sărbătoarea zilei de înălţare a Mea la Tatăl de lângă ucenicii Mei acum două mii de ani, iar în ziua aceasta Eu cobor la voi ca să vă pun apă la rădăcină, tată, vouă şi poporului Meu cel îndurerat. Vă văd de atâtea ori tremurând ca vrăbiuţa în laţ şi nu vă pot ajuta, şi atunci vă dau măcar putere să suferiţi teama şi jalea, care vin peste voi de la cei ce vă învinuiesc, de la cei ce vă dispreţuiesc, tată. O, dacă aceştia sunt mai drepţi şi mai sfinţi ca voi, după cum măsoară ei acestea, atunci voi nu sunteţi mai păcătoşi decât ei, şi aceasta le-o spun Eu, nu voi. Batjocura pusă peste obrazul vostru şi al Meu, pe ei nu-i doare, şi iată, nu vă slobozesc aceştia de sub dureri, căci vi le tot fac, tată. O, am căutat în fel şi chip să le dau înapoi ce-au pierdut, să le dau dragostea de voi, ca nu cumva să fie lipsiţi de răsplată pentru aceasta, dar ei nu mai pot aşa, căci socoteala lor e bătută în cuie şi vă chinuie cu ea mereu duhul vostru zdrobit, dar senin la faţă pentru durerea lui, căci durerea voastră e sfântă, măi tată, şi sfântă v-o fac mereu pe ea, dacă inima lor nu vrea ca voi să fiţi mai buni decât vă vor ei de păcătoşi pe voi, şi iarăşi spun ca să scrieţi cuvântul Meu: dacă ei se ştiu mai drepţi şi mai sfinţi, voi nu sunteţi mai păcătoşi ca ei. O, câte neascultări au avut ei, şi pe toate voi le ştiţi, chiar dacă ei îşi spun că nu le ştiţi! Voi însă sunteţi cu înţelepciunea Mea, şi pentru multe ale lor Eu i-am acoperit cât am putut, dar cât ei n-au putut, Eu n-am mai putut să-i acopăr. O, aşa am suferit Eu şi după plecarea trâmbiţei Mele în cei credincioşi ai Mei cu care am mai rămas, şi n-au căpătat nimic, nimic cei ce Mi i-au hulit pe ei, căci au crezut că-i hulesc pe ei. O, vai de cei care ca să le crească cinstea lor îi hulesc pe cei credincioşi Mie, căci nu capătă nimic cei ce fac aşa, ci numai pagubă îşi lucrează!
O, poporul Meu, o, fiilor ocrotiţi de Dumnezeu pentru credinţa voastră în lucrările Mele de azi! Când regele David cârmuia pe poporul Israel s-a sculat Abesalom, fiul său, să ţină calea poporului care mergea la rege pentru toate nevoile lor şi ca să-l tragă pe Israel dinaintea regelui său şi ca să se facă Abesalom rege împotriva domniei tatălui său, David, dar a pierit ruşinos acest fiu duşman. Când regii de neam străin voiau să-l biruiască pe Israel, a strigat Iosua la Domnul şi apoi a zis înaintea poporului: «Stai, soare, deasupra Ghibeonului, şi tu, lună, opreşte-te!», şi s-au oprit soarele şi luna până ce Domnul a dat izbânda cea pentru Israel, şi a biruit Iosua cinci regi deodată, şi a tot biruit apoi pe toţi regii ţinuturilor din cale, de toţi treizeci şi unu de regi, căci Dumnezeul lui Israel lupta pentru Israel. Când Valaam a fost pus de duşmani să-l blesteme pe Israel, Domnul Dumnezeul lui Israel a coborât duhul binecuvântării peste Valaam pentru poporul Israel şi S-a slăvit Domnul cu Duhul Său peste pământ. O, fiilor, cei ce lovesc în cei smeriţi cu inima, cei ce vă învinuiesc pe voi cu duşmănie, despărţindu-se de voi, aceia n-au mai voit binecuvântarea, şi ea s-a îndepărtat de la ei, şi au iubit prin aceasta blestemul, şi s-au îmbrăcat cu el ca şi cu o haină şi a intrat ca apa în ei, şi ca untdelemnul în oasele lor, căci aşa este răsplata celor ce părăsesc pe Domnul. O, regele David striga la Mine: «Ajută-mă, Doamne, ca să cunoască ei că mâna Ta este aceasta! Ei vor blestema, iar Tu vei binecuvânta, căci Tu stai de-a dreapta mea ca să mă mântuieşti». Amin.
Eu, Domnul, am grijă de tine, poporul Meu, şi de lucrarea Mea cu tine, tată, iar cei ce pleacă de lângă Mine şi de lângă tine, întorcându-se la părinţii lor cei după trup, în pământul din care au ieşit când au venit la Mine pe vremea credinţei lor, aceia sunt ruşinaţi de nestatornicia lor şi de drumul lor cu Mine pe vremea credinţei lor, căci iată, neascultarea îl trage pe creştin de la Mine; ea, şi nu îndoiala sau sminteala îl scoate pe el din planul Meu cel de azi. Farmece şi vrăji li se presară în cale acestora, căci n-au voit să stea cu binecuvântarea, iar tu, poporul Meu, ia în mână mereu, mereu cruce cu busuioc, muiate în apă sfinţitoare şi curăţitoare, şi stropeşte-ţi calea şi unge-ţi, fiule, tălpile picioarelor cu untdelemn vindecător şi fă-ţi semnul crucii toată ziua şi toată noaptea pe trupul tău şi peste toate lucrurile tale şi peste toate hotarele Mele cu tine, şi strigă la Mine cu rugăciune ca focul, ca să ard Eu cu ea răul care bate spre tine ca să te muşte, iar Eu voi porunci oricărui rău să se abată de la tine şi să se destrame cu totul, iar tu să biruieşti ca David, ca Iosua şi ca toţi binecuvântaţii Mei, căci tu stai sub binecuvântarea Mea, fiule, aşa cum a stat Avraam.
Am spus că împărăţia cerurilor se aseamănă cu un pescar care aruncă năvodul în apă şi prinde peşti mari şi mici. Pe cei mici îi dă înapoi în apă, iar pe cei mari îi ia lui, şi iată, cad înapoi cei ce rămân mici cu duhul şi cu credinţa, şi este adevărată Evanghelia Mea cea de ieri şi cea de azi.
O, Tatăl Meu scump, o, Tată Savaot, să nu-Mi mai cadă din bărcuţă creştini clătinându-se, căci se prăbuşesc în afund cei ce se dau jos din ea pe valurile cele atât de ispititoare din zilele acestea!
O, fiilor, ferească-vă Domnul de păcatul judecăţii de frate şi de Dumnezeu! Iubirea de sine face aceasta în om chiar şi asupra lui Dumnezeu, darămite asupra fratelui său, şi pe care-l iubeşte numai pentru iubirea de sine şi numai pentru ea!
O, fiule nestatornic şi neînţelept de sus, nu în tine trebuie să-ţi agoniseşti, ci în Domnul, tată, că altfel nu-ţi strângi în veşnicie ca să ai. O, cum să nu plâng Eu cu cei ce plâng pentru Mine şi cu Mine când văd că omul nu-şi lucrează nimic pentru veşnicie şi nici nu vrea să ştie ca să înveţe aceasta? Ar trebui să Mă crezi tu, cel ce ai iubire de sine, că omul, oricât ar fi el de înzestrat de Dumnezeu prin lucrarea Mea de azi, nu poate să ducă durerea şi nemulţumirea altui om, şi cade omul acela, căci omul prin firea lui fuge de durere, şi când îl doare trupul fuge la doctor, iar când îl doare sufletul fuge să-şi pună durerea pe alt om, căci aşa e omul, fuge de durere, dar cei ce poartă durerea Mea unde să mai fugă de ea când ei ştiu că omul cade sub durere şi fuge ca să scape de ea, căci e slab omul, şi iată câţi au căzut dacă n-au vrut şi n-au putut să ducă durerile Mele ca să nu cadă ei în durerile lor, ca să nu cadă din bărcuţa Mea, din Duhul Meu, căci Eu am spus: «Luaţi jugul Meu, că este bun, şi e uşoară de dus sarcina Mea». O, sarcina Mea este dumnezeiască, iar a omului este trupească, pământească, şi omul nu e putincios pentru el însuşi, şi e putincios numai pentru Dumnezeu dacă este putincios, şi purtătorii de Dumnezeu sunt cei ce au cea mai uşoară sarcină, căci Eu am spus aceasta, şi ei stau înfierbântaţi pe ilău şi se lasă făcuţi de dureri. Amin. Iată, nu e bine să-şi facă omul dureri, că dacă-şi face se duce şi le pune pe alt om, şi omul este slab sub dureri.
O, poporul Meu, stai, tată, la adăpost, stai sub binecuvântarea Mea şi n-o da de la tine, căci mintea cea omenească îl scoate din Mine pe creştin oricine ar fi el. O, poporul Meu, înalţă-te deasupra necredinţei şi a nestatorniciei pe cale, căci fericiţi sunt şi vor fi cei statornici, cei neîndoielnici, şi fericiţi sunt cei ce nu se smintesc întru Mine şi întru lucrările Mele, pe care cu mare greu Mi le port peste pământ şi peste om.
O, poporul Meu, nu pot, tată, să grăiesc durerea Mea cea lungă din mijlocul tău, dar te îmbrac cu duhul binecuvântării ca să te ocrotesc în el, fiule. Pace ţie! Credinţa ta în lucrarea Mea să te înalţe până la Mine. Ea este scara care îl aduce pe om înaintea Mea spre slava Mea cu el şi spre bucuria lui cea de la Mine, căci lumea n-are pentru om decât amar, oricât de dulce s-ar lăsa el cu omul cel prins în mreaja lui, în locuri pustii de Dumnezeu şi de binecuvântarea cea de sus.
Pace ţie, poporul Meu! Strânge-ţi lacrima cea tainică, tată, căci izvorul ei te curăţă, te înviază, tată, şi tu vei putea prin greu, şi vom putea, şi Eu, şi tu, poporul Meu. Amin, amin, amin.
28-05-2009
