Vin să-Mi hrănesc poporul, şi Mă vestesc când vin la el ca să-l hrănesc, căci fără hrană din gura Mea pentru el, nu poate să stea în picioare şi lângă Mine poporul Meu, fiindcă toate puterile potrivnice s-au ridicat după căderea din Mine a omului şi se războiesc cu el ca să nu mai poată cu Mine şi cu iubirea Mea în el.
Eu, Domnul, vin la tine cuvânt, poporul Meu de azi, căci prin acest cuvânt şi prin acest izvor Eu te-am spălat şi te-am primenit mereu, ca un tată ce-ţi sunt, ca să te am de partea Mea acum pe pământ în mijlocul fiilor oamenilor, care-şi văd numai de ale lor, iar cu Mine la masă ei nu mai stau, căci s-au învăţat fără Dumnezeu pe pământ, chiar dacă Eu din când în când îi mai trezesc din neveghea lor ca să-şi aducă aminte de rătăcirea şi de risipirea lor din braţul Meu cel părintesc. Vin să-ţi pun masă, tată, şi să înţelegi iubirea Mea pentru tine, şi să-ţi văd şi iubirea ta pentru Mine şi cât ne dăm unul altuia hrană şi mângâiere şi putere, căci trebuie să putem unul pentru altul, tată. N-am cui să-i mai spun pe pământ să poată pentru Mine, căci omul nici pentru el nu poate când nu poate pentru Mine, iar când el ajunge să vadă aceasta adevărat, varsă lacrimi îndurerate şi se aruncă spre braţul Meu duios după om şi în disperarea lui se umple de iubire de Dumnezeu şi se face prunc înaintea Mea ca să-l pot ajuta, ca să-l pot milui, ca să Mă pot îngriji Eu de el, aşa cum a făcut Maria Egipteanca în ziua când şi-a văzut deşertăciunea vieţii ei pe pământ şi s-a aplecat ca un prunc ca să Mă îngrijesc Eu de ea apoi.
O, nu-i trebuie omului deprindere multă şi lungă ca să se facă destoinic Mie, ci îi trebuie Duh Sfânt prin Hristos, şi îi trebuie milă şi pace sufletească, şi aşa lucrez Eu, Domnul, prin cei ce-Mi salvează suflete de la pierzare, căci Mă descopăr Eu cu cele de la Mine înaintea celui ce-Mi lucrează Mie pentru salvarea omului de la păcat şi pentru harul Meu apoi peste el ca să Mă poată el iubi şi urma, căci fără de iubire pentru Mine în el nu Mă urmează omul, nu poate să vină după Mine şi să-Mi fie ucenic. O, Maria Egipteanca a fost plină de iubire cu firea ei cea omenească şi a putut apoi să-Mi dea Mie cu ardoare şi cu lepădare de sine iubirea ei, căci s-a înţelepţit apoi prin iubire de Dumnezeu, nu prin luptă pentru pocăinţă mai întîi, şi apoi s-a sfinţit prin nevoinţă şi prin părere de rău şi prin ură asupra păcatului, uitând de ea însăşi şi iubindu-Mă pe Mine, şi aşa şi-a biruit ea păcatul, iar Eu am stat cu ea apoi multă vreme şi am bucurat pe îngeri şi pe sfinţi cu iubirea dintre noi. Nu pentru vrednicia ei, ci pentru pocăinţa ei am stat Eu cu ea şi i-am dat de la Mine har, căci fără Mine nu poate nimic bun omul, şi greu se mai dă el spre iertarea Mea asupra lui, căci omul se lasă greu de tot de păcat. Numai Eu sunt Cel ce-l pot ajuta pe om să se lase de păcat dacă găsesc în el putere pentru dragoste şi pentru credinţă apoi şi pentru liniştea cea împotriva relelor de pe pământ, căci toate câte sunt pe pământ între oameni îndeletniciri stricătoare de viaţă sunt mânuite de duhurile rele, care-i pun omului la picioare împărăţia cea trecătoare a lumii ca să-l ţină pe om departe de iubire, departe de sânul Meu cel cald şi curat.
O, poporul Meu, pe pământ e numai răzbunare, tată! Orice pricină dintre om şi om e răzbunare, tată, căci omul are în firea lui acest păcat încă de la căderea lui din ascultarea pe care-i spusesem s-o păstreze înaintea Mea, căci eram Făcătorul lui şi se cădea să Mă asculte apoi. N-am cum să-l învăţ pe om facerea lui şi învăţătura Mea peste el, că nu stă la învăţat din pricina acestui duh de răzbunare, prin care el se vrea îndreptăţit. Am învăţat pe om să ierte ca să-l iert şi ca să-i primesc rugăciunea când el stă înaintea Mea, dar cel ce se răzbună pe fratele său care l-ar fi nedreptăţit pe el, acela nu mai ajunge la Mine cu rugăciunea lui cea pentru iertarea greşalelor lui, căci în vremea rugăciunii lui inima lui are în ea răzbunare. Nu vrea omul să ştie că nu se poate ruga Mie întristat sufleteşte între frate şi frate şi că în zadar aleargă după Mine aşa. Rugăciunea tulburată este păcat, nu este rugăciune, şi de aceea nu trebuie să-i placă omului ca el, ci ca Dumnezeu în lucrările pe care le face, şi aşa el va avea mulţumire şi netulburare în rugăciunea lui spre Mine. O, ce s-ar întâmpla cu toată facerea Mea cea pentru om dacă Eu aş gândi la Mine aşa cum omul gândeşte la sine când îşi lucrează nemulţumiri?
O, poporul Meu, cel ce vine la Mine ca să fie cu Mine, acela trebuie să înveţe din cuvântul Meu, tată, şi trebuie să se vindece de răzbunare, tată. Cel ce vine la Mine şi nu se lasă vindecat de acest păcat, acela zadarnic vine, căci nu vine dacă vine aşa, fiindcă acest păcat e păcat întunecat, şi nu cunoaşte iubirea cel ce are în el această meteahnă. O, de unde se naşte în om ura? De la lipsa iubirii Mele în om se naşte ura, iar ura naşte hula în inima omului. O, fereşte-te de păcat, poporul Meu, căci păcatul îl urăşte pe Dumnezeu în om. în toţi anii de când am coborât cuvântul Meu pe vatra acestui neam şi Mi-am hrănit un popor în mijlocul lui, am căutat să-l învăţ mult pe el, mult şi mereu, şi l-am povăţuit să Mă asculte, căci ascultarea se naşte din iubire de Dumnezeu. Când Eu l-am făcut pe el ca să fie al Meu, am văzut mereu la el că nu voia cu Mine decât dacă-i dădeam mereu iubire lui, iar când dădeam să îndrept greşeala lui el se răzbuna pe Mine şi pe fratele său. O, greu mai e între Mine şi om ca să-l învăţ pe el ascultarea cu iubire, cu lepădare de sine, căci asta înseamnă ascultarea! O, nimeni nu poate asculta de Dumnezeu sau de omul lui Dumnezeu dacă nu are lepădare de sine. Cel fără lepădare de sine face păcatul urii asupra fratelui său, poporul Meu. Cel ce se iubeşte pe sine face păcatul urii, tată. Cel ce se iubeşte pe sine, acela urăşte pe semenul său, tată. O, ura nu se vindecă acolo unde ea îşi face loc între om şi om, căci Iuda nu şi-a mai vindecat ura pe ceilalţi ucenici ai Mei. Când ucenicii Mei au auzit pe Iacov şi pe Ioan când Mi-au zis: «Dă-ne nouă să şedem unul de-a dreapta Ta şi altul de-a stânga Ta întru mărirea Ta», au început să se mânie pe aceştia, iar Eu i-am învăţat şi le-am zis lor aşa: «Cei ce se socotesc domnitori peste noroade au asupra lor putere, dar nu astfel trebuie să fie între voi, ci care dintre voi va vrea să fie mare va fi slujitorul vostru, şi care va vrea să fie întâiul va fi tuturor slugă, căci Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci ca să slujească şi să-Şi dea sufletul preţ de răscumpărare pentru mulţi». O, iată din ce se naşte iubirea Mea între fraţi, poporul Meu, iar dragostea rabdă îndelung şi nu se mânie, ci se apleacă, tată! Aşa l-am învăţat Eu mereu, mereu şi pe poporul Meu cel din vremea aceasta, timp de cincizeci şi ceva de ani de când îl învăţ, dar cel ce s-a mâniat a căzut din braţul Meu dacă n-a stat la vindecare apoi, căci mânia aduce ura, iar ura face în om păcatul hulei apoi, şi unul pe altul se întreţin în om aceste păcate, şi iată, toate păcatele se iartă omului, dar hula care aduce ură nu se mai iartă, nu se mai spală omul de ea, căci ura macină omul mai tare decât orice boală şi nu-şi înţelege omul boala aceasta.
O, fii ai poporului Meu cel de azi şi cel ce ieri, feriţi-vă de ură, tată, ca să nu vină peste voi păcatul hulei, tată! «Iubiţi-vă unii pe alţii aşa cum v-am iubit Eu!», aceasta a fost învăţătura Mea cea pentru ucenici. Aşa pot cei credincioşi să fie ai Mei, iar altfel nu. Amin.
O, de cincizeci de ani atât de frumos îmi învăţ poporul! I-am dat şi lumii să vadă învăţătura Mea de peste el aşa cum am dat-o şi pe cea de acum două mii de ani cu care îmi învăţam atunci ucenicii. Pe cei ce vin şi stau cu Mine şi cu povaţa Mea peste ei, şi pe cei ce n-au mai stat cu Mine şi cu cârma Mea peste ei, Eu iarăşi îi învăţ pe ei şi îi chem la slava învăţăturii cea de sus şi le spun lor: o, nu-Mi luaţi cârma din mână, tată! E greu de cel cu cârmă dacă nu staţi ascultători pentru cele ce sunt de la Mine de împlinit, pentru Mine cu voi şi pentru viaţa voastră cu Mine. O, e greu de cel ce de la Mine este pus şi n-ar găsi înţelegere de la cei ce vin să fie ai Mei cu cârmă de la Mine peste ei. Se răstoarnă corăbiuţa prin valuri dacă aţi da să cârmuiţi care cum vreţi, dar este şi altfel, tată, căci cârma nu poate conduce singură dacă voi nu ajutaţi cu îndeletnicirile şi cu ascultările care se potrivesc pentru mersul tuturor lucrurilor. O, lăsaţi cârma în faţă, tată, dar nici grei să nu vă lăsaţi sau nepăsători să staţi pentru povara Mea, ci dăruiţi-vă cu pacea şi cu dragostea Mea din voi, căci dragostea voastră e mică, tată, dar măcar nu Mă împovăraţi cu nedăruirea, cu neîndemânările voastre, fiilor, cu nemulţumirile voastre, tată. Am între voi închişi în ei înşişi şi necălăuziţi pentru cele dinăuntru ale lor, şi ei cred că aşa e bine pentru ei, dar aceştia judecă în sine călăuza cea pusă de la Mine pentru lucrul Meu cel greu şi pentru poporul Meu, căci poporul care nu este călăuzit nu este poporul Meu, nu este fiul Meu cel ce nu este călăuzit pentru cele dinăuntru ale lui şi pentru ascultarea de Dumnezeu în afara lui în obştea cea frăţească.
O, voi, cei ce staţi cu Mine, şi voi, cei ce n-aţi mai stat şi Mi-aţi adus durere mare şi nu Mi-o mai vindecaţi, tată, v-am spus adesea să nu vă ridicaţi ca să judecaţi voi pe cei puşi de Mine porţi şi călăuzitori vouă de la Mine, căci Eu sunt Cel ce judec şi îngrijesc lucrarea Mea cu ei şi lucrarea lor cu Mine şi cu voi şi îi împuternicesc mereu cu puteri de la Mine şi cu pază de la Mine pentru voi ca să aveţi voi de la Mine prin ei cuvânt călăuzitor de sus şi de jos, căci Eu am pus de la Mine în ei înţelepciune pentru voi şi pază pentru voi împotriva duhurilor rele, care se nasc din neascultare, tată, şi iată, nu sunt primit de toţi cu credinţă, iar cei ce se îndoiesc de călăuzirea Mea prin ei Mi-i clatină de la cârmă, şi atunci ei se lasă mici pentru aceia, mici şi nelucrători, şi atunci merge din greu lucrul Meu şi împlinirea Mea cea pusă pe masă la voi ca să se împlinească, iar cei ce se dau mari şi tari pentru ei înşişi cad din braţul Meu şi Mă doare de la ei şi Mă doare de ei, iar Eu merg în coate şi în genunchi ca să nu stau din mers, căci se răstoarnă cerul şi pământul, tată, dacă Eu stau din mersul venirii Mele cuvânt pe pământ, şi omul îndărătnic nu crede aceasta. O, de două mii de ani călăuzesc greu pe cel ce vine ca să fie cu Mine, şi iată, şi azi călăuzesc greu, căci în toate trebuie să ţin seama de nevoile celor ce vin ca să fie ai Mei, şi mai puţin de nevoile Mele prin ei, căci dacă Eu nu i-aş juca în strună omului, el M-ar da de tot de peste el şi numai rău Mi-ar face, tată, aşa cum Mi-au făcut şi îmi fac cei nemulţumiţi care au stat cu Mine şi cu familia Mea de fii şi apoi au plecat şi lovesc şi dispreţuiesc şi urăsc şi hulesc, şi iată, ura nu se vindecă, ci aduce cu ea păcatul hulei, păcatul necredinţei şi al dispreţului faţă de Dumnezeu şi de fraţi, căci iată, şi cei ce s-au crezut că pot multe şi bune, chiar şi aceia câtă, câtă durere Mi-au adus!
V-am învăţat aşa în ziua aceasta, fiilor, ca să vă deprind cu umilinţa în iubire, tată, căci ucenicii Mei s-au mâniat pe cei ce au voit să-Mi fie mai dăruitori, iar Iuda şi mai mult s-a mâniat şi M-a urât mult şi M-a tot urât pe ascuns din pricina păcatului invidiei până ce M-a vândut spre cruce, tată, şi iată, ura nu se vindecă decât prin pocăinţă, căci numai cel ce uită de iertarea păcatelor lui, numai acela urăşte, şi îşi zice drept cel ce urăşte. Eu aşa vă învăţ de sus şi de jos, învăţ pe cei din cer şi învăţ pe cei de pe pământ ai Mei şi proslăvesc lucrarea Tatălui în Mine, căci scris este: «Cine va fi asemenea Domnului în nori şi cine se aseamănă cu Domnul între fiii lui Dumnezeu?».
Îi aştept pe cei clătinaţi de la pieptul Meu, îi aştept cu dor să-Mi fie şi să-Mi stea iarăşi aproape, şi cu iubire să vină, căci Maria Egipteanca este pildă de pocăinţă pentru cei ce iară şi iară se leapădă de sine pentru Mine şi pentru statul lor cu Mine, fiindcă Eu pentru cei ce sunt ai Mei am spus aşa: «Ieşiţi din lume, fiilor, ca să nu vă îmbătaţi din vinul ei!».
O, poporul Meu, poporul Meu de peste tot, cel ce asculţi şi cel ce nu asculţi de povaţa Mea cea spre viaţa ta! Fereşte-te, tată, de păcatul judecăţii, căci Eu sunt Judecătorul, Eu cântăresc omul, tată, Eu, şi nu tu, fiule. Păcatul judecăţii se naşte din păcatul urii. Păcatul judecăţii este neumilinţă şi necredinţă, tată, iar Eu te rog să Mă crezi ce-ţi spun, fiule. Acest păcat te duce să păcătuieşti cu hulă şi apoi cu ură, cu ură şi apoi cu hulă, şi Eu voiesc să te iert, tată, şi să te întorc cu iubire spre Mine şi spre fraţi, tată. O, ascultă-Mă! O, auzi-Mă! O, înţelege-Mă când îţi grăiesc! O, înţelege-Mă, tu, cel ce-ţi grăiesc! Cu iubire fără seamăn te povăţuiesc. Te voi curăţi de tot păcatul tău dacă Mă vei asculta. Vino, tată, spre ascultare şi ajută-Mi lucrarea Mea de azi cu ascultarea ta! E vremea să vii să te iert, căci Eu sunt Cel ce iert păcatele omului şi îl fac din nou pe omul care vine să-l fac şi să rămân apoi îmbrăţişat iarăşi cu el. Amin. Am spus mereu poporului Meu: «Luaţi Duh Sfânt, fiilor!», şi tot aşa îi spun şi acum: Luaţi Duh Sfânt, tată, luaţi, voi, fiilor clătinaţi de la pieptul Meu cel pentru fii, căci necredinţa nu vă duce la bine, ci vă duce la rău, tată! Duhul Sfânt este Cel ce vă dă vouă putere să fiţi fiii lui Dumnezeu şi să-I daţi Lui iubirea şi credincioşia cu răbdare şi cu cruce, tată. Am venit pe pământ să-l iert pe om de şaptezeci de ori câte şapte şi să depăşesc hotarul cel pentru iertare. Veniţi, voi, cei pierduţi de la pieptul Meu, şi Eu vă voi ierta pe voi şi vă voi vindeca şi vă voi iubi şi iarăşi veţi fi ai Mei. Vine durere mare pe pământ, iar Eu vă port grija, tată. Veniţi sub cortul Meu şi staţi sub el şi numai sub el, căci lucrarea cuvântului Meu peste fii este acoperământul sub care îmi voi ocroti Eu, Domnul, pe cei rămaşi cu Mine în vremea cea de strâmtorare care vine pe pământ. Amin.
Pace ţie, poporul Meu! îndeletniceşte-te cu iubirea, tată! Iertaţi, ca să vi se ierte şi vouă, fiilor, şi aşa va sta rugăciunea voastră înaintea Mea! Amin, amin, amin.
05-04-2009
