Iarăşi grăiesc. E sărbătoare, poporul Meu, şi Eu iarăşi grăiesc bisericii Mele, căci sunt preot în veac după rânduiala lui Melchisedec, după rânduiala Tatălui Meu, aşa cum este scris. Sunt învăţătorul tău şi iarăşi grăiesc cu tine în zile de sărbătoare de naştere, poporul Meu de azi. O, nu e multă grăirea Mea. Pentru Mine şi pentru cei din cer nu e multă grăirea Mea, nu e multă, dar e multă pentru mintea omului care nu vede bine petrecerea Mea cu tine, dar tu trebuieşti mereu învăţat şi întărit, mereu, mereu ocrotit de cuvântul Meu, care naşte peste tine pază cerească, urare şi binecuvântare cerească, tată. Tu eşti îndurerat, şi trebuieşti mângâiat mereu, căci sunt între cei ce vin spre acest izvor al Meu şi îi ia apoi duhul cel potrivnic Mie şi îi face şi îi ridică împotrivitori Mie şi ţie apoi, şi ei cred că dacă te urăsc apoi pe tine fac slujire oamenilor şi lui Dumnezeu prin aceasta. Tu însă întăreşte-te în răbdare şi în duhul liniştii şi în nădejde, şi cu iubire ca a Mea cere cu Mine Tatălui nostru să aducă pace pe pământ, şi pace ţie apoi, popor mititel şi greu încercat acum.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh în cer, şi pace pe pământ şi bunăvoirea Domnului între oameni să fie, iar pe pământul binecuvântat, pe care Eu Mi-am aşezat cortul lucrării Mele, multă, întreit de multă pace! Amin.
Pace de la Tatăl peste Mine şi peste tine, căci Eu sunt cu tine în cuvânt şi nu te las singur la greu, poporul Meu! Omul nemulţumit de tine şi de Mine dă să ne strivească, dă să ne rănească greu. Eu însă te mângâi şi te învăţ să fii copilul Meu, să fii copil te învăţ, ca să te pot ocroti, fiule, cu mama Mea Fecioară să te pot ocroti şi să te pot îngriji, căci tu ai duşmani. Mă uit cu jale la lucrarea lor, Mă uit mereu, căci s-a făcut mare lucrătura lor cea potrivnică Mie şi ţie şi fac rău cu aceasta oamenilor şi loruşi, şi nicidecum nu aduc ei slujire lui Dumnezeu prin ura lor, căci ura nu poate lucra decât numai rău. O, dacă tu ai vină înaintea Mea, sunt Eu, Cel ce am peste tine dreptul să te îndrept, să te iert prin umilinţa ta, dar cel ce vine şi se uită la tine cu ochii lui, şi se duce apoi şi te dă spre batjocură la cei ce aşteaptă batjocorirea Mea şi a ta, aşa cum făceau şi cu Mine fariseii şi iscoadele lor, acela nu face decât rău oamenilor şi luişi. Te învăţ umilinţa, fiule, te îndemn spre ea, căci Eu, Domnul, aceasta am lucrat înaintea celor ce căutau Mie vină. Mama Mea Fecioara n-a scos un cuvânt de apărare pentru Mine, şi nici Eu, când, căutându-Mi vină Mie, M-a dat la moarte poporul Israel, pe care am dat să-l învăţ spre împărăţia cerurilor când am venit cu ea la el să i-o dau. Omul însă este învăţat să-i dai ceva ca pe pământ, nu numai să-i făgăduieşti şi atât, şi mai ales făgăduinţe cu împliniri tainice, aşa cum Eu, Domnul, lucrez peste pământ împlinirile toate, şi dacă nu-i dai ceva pe pământ, el vine spre dezamăgire şi se ascunde şi fuge şi apoi aruncă înapoi cu pietre şi nu-i este ruşine de fapta lui.
O, ce urât este omul care lucrează fără Dumnezeu! Ce urât este cel ce-I ia Domnului dreptul de Judecător al omului şi judecă el omul fără să-i spună Domnul să facă aceasta! Dar celui ce i se încruzeşte inima din pricina nemulţumirii lui şi a îndoielii lui, acela simte nevoie de răzbunare, căci duhul cel potrivnic Mie se foloseşte de răutatea omului şi de nemulţumirea cea din inima omului, iar nemulţumirea este răzvrătire, este păcat. Eu, Domnul, sunt neputincios de tot pentru unul ca acela, căci omul îndărătnic nu poate să se plece, nu poate să ierte întreg, şi iartă numai cât îi trebuie lui dacă dă să ierte.
O, ce lipsă de naştere de sus are cel ce nu stă cu smerenie lângă Dumnezeu! Oricât ar fi omul de vinovat, smerenia şi umilinţa inimii îl albeşte strălucit înaintea Mea, iar Eu îl iau apoi în braţele Mele pe acela, dar cum să-l mai iau Eu în braţe pe cel ce-Mi ia Mie dreptul de a-l judeca sau de a-l ierta pe om?
O, poporul Meu, învaţă de la mama Mea Fecioara bunătatea şi iubirea şi răbdarea şi nădejdea, fiule, şi nu vei ajunge să trebuiască să ierţi, căci aceste daruri sunt daruri care nu pun la socoteală răul. O, mama Mea este mamă. Ea este mângâiere şi iubire şi mare curăţie, poporul Meu.
Să ia de la tine poporul, mamă! Să ia şi să aibă de la tine poporul, o, mama Mea!
– O, Fiule al meu, eu sunt a Ta, şi Tu eşti al meu, Fiule scump, şi sărbătorim cu poporul clipe de naştere, clipe de sus. îi rog pe cei zdrobiţi mult acum, îi rog să ia de la mine mângâiere, şi apoi să umble cu Tine şi cu mine la inima poporului îngrijit de Tine şi de ei. Chiar dacă ei sunt slăbiţi de puteri în porţi, noi ne dăm lor ca să poată prin noi. Amin.
Să înţelegi, poporule ocrotit, să înţelegi că nu ei te povăţuiesc. Nu-i lua pe ei din gura lor, ci ia-L pe Fiul meu, şi ia-mă pe mine în ziua mea de serbare învăţătoare peste tine, că e mult de îndreptat la inima şi la statura ta şi la cugetul tău.
E ziua mea de sobor între sfinţi şi voiesc să povăţuiesc pe fiicele poporului sfinţit, aşa cum şi în alte grăiri cu ele le-am povăţuit. îmi cer sfinţii lucru peste poporul cuvântului Fiului meu, căci sfinţii aşteaptă biruinţa Lui în cer şi pe pământ. Sunt cea sărbătorită azi între sfinţi pentru naşterea cea trupească pe care am dat-o Fiului meu acum două mii de ani.
Vă dăm din noi, copii din porţi. Luaţi putere în inimioare şi umblaţi iarăşi o clipă la inima celor îngrijiţi de noi şi de voi şi spuneţi-le din partea celor din cer că e mare păcat păcatul nerecunoştinţei pentru binefacerile lui Dumnezeu peste om, şi e şi mai mare păcat să se călăuzească omul după simţirea lui, după cuvântul lui pus peste el şi peste cei de lângă el câtă vreme cuvântul Domnului însoţeşte acest popor. Sunt mamă dulce şi învăţ cu dulce poporul să se ferească de păcat, căci cel mai dulce învăţător este cel ce umblă la fiinţa omului ca să i-o arate lui, şi apoi să-i arate cum trebuie să fie fiinţa lui şi lucrarea ei. Aveţi, fiilor mici, aveţi înţelepciune mare pusă de Tatăl, de Fiul şi de Duhul Sfânt în voi pentru poporul care s-a apropiat şi care încă se apropie să fie în trupul bisericii de nou Ierusalim pe pământ. O, nu slăbiţi să împărţiţi darul Domnului pus în voi pentru poporul cel nou, pentru biruinţa lui Hristos, căci rostesc acum cu har mare cuvânt şi spun aşa: nici porţile iadului nu vor putea birui biserica Fiului meu, înnoită de El în zilele acestea şi pusă pe piatra ei cea dintâi, după cum a fost şi este lucrarea cea de azi, cea de la sfârşit de timp a bisericii Fiului meu Iisus Hristos. Amin. El este Cel ce lucrează prin ea, El este Arhiereul ei în veac după rânduiala lui Melchisedec, El este Stăpânul şi învăţătorul ei. Amin.
O, fiilor călăuzitori pentru acest popor nou, feriţi-vă de lovituri, fiilor! Ascundeţi-vă din calea lor, căci voi sunteţi firavi din pricina multului greu de peste voi, şi din cer şi de pe pământ, căci Fiul meu Şi-a lăsat îndurerata Lui iubire peste voi, căci voieşte să mântuiască lumea, dacă ea va voi, şi prin acest cuvânt din El izvorât peste poporul de azi voieşte El să spele lumea de păcat şi să-Şi călăuzească un popor credincios. întăriţi credinţa poporului cel credincios! întăriţi peste el veghea şi ascultarea şi smerenia! Lucraţi cu atenţie şi cu mare milă şi cu mare cercetare, căci mulţi trebuie îndreptaţi la faptă şi la duh, numai să poată ei să asculte de lucrarea cerului de peste ei. Duioşia mea de mamă se amestecă acum în cuvânt de învăţătură şi de trezire mare peste poporul sfinţit, căci vremea de afară îl strânge din părţi, şi el nu ştie, căci este ocrotit. Purtaţi cu tot poporul ranele de pe voi, căci pietre cu multul sunt aruncate în voi de la cei ce au venit şi au stat şi s-au uitat şi au plecat să lovească în voi. O, măcar de-ar fi cei drepţi aceştia, dar se petrece ca şi în vremea mea şi a Fiului meu. Vă dau, copii răniţi de dor şi de durerea Fiului meu lăsată de El peste voi, vă dau daruri din ale mele ca să puteţi cu ele. Răbdare vă dau să aveţi în faţa celor ce vă lovesc, şi iubire vă dau şi umilinţă vă dau şi nădejde vă dau şi multă, multă bunătate în inimioare, căci sunteţi fiii Fiului meu, şi cu a Lui bunătate semănaţi. Amin.
O, Fiule scump, Te nasc în inimile poporului Tău. Te aşez în ei frumos cum eşti Tu. îi învăţ să fie mici şi copii ca şi Tine, căci Tu aşa ai stat în braţul meu, copil iubit şi dorit de cei zdrobiţi ca şi Tine pe pământ pentru calea cea plină de umilinţă şi de ispite a omului spre Tine! Pace Ţie în zile de naştere a Ta cu poporul Tău, şi îl vom naşte pe el mereu, mereu, Fiule scump! Amin, amin, amin.
– Pace poporului călăuzit, mamă! O, să stea la călăuzit poporul, mamă! Să se nască mereu, mereu de sus, din cuvântul Meu ori de câte ori Eu vin cuvânt peste el, mamă.
Fii mic, poporul Meu, ca să te pot învăţa, tată, căci iată, pe cei mari nu i-am putut avea la învăţat, căci sunt ei învăţaţi, şi aceia nu ştiu să se plece din pricina măririi pe care zic că o au. Am voit cu dor să-i fi putut face şi pe ei copii, dar ei n-au putut aşa. Iubirea de copil dacă omul n-o învaţă de pe nicăieri cu duhul şi cu fapta şi cu simţirea lui, unul ca acela nu poate avea nici bunătate, nici milă, nici iertare, nici învăţător. O, măcar dacă n-ar da să-i strivească pe cei ce stau mici, măcar de n-ar râde de cei ce stau mici!
Fii mic, poporul Meu, ca să te pot învăţa mereu, tată! Fii mic, ca să te pot purta pe braţe! închide-ţi ochii şi urechile înspre cei ce râd de tine, căci au stat în staulul Meu cel ocrotitor de fii şi s-au uitat şi au plecat şi au luat pietre şi aruncă înapoi. Mă doare de la Mine până la voi, dar pe calea Mea nu este altfel, poporul Meu. Tu însă nu te teme pe calea Mea cea plină de ispite. Aşa e calea Domnului, e cu duşmani, e cu trădări spre ea, dar nu uita cuvântul rostit de Mine pentru cei mântuiţi, cărora le-am spus şi le spun şi azi: Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa, Eu sunt toate acestea, şi nu uita că Eu sunt puţin, puţin iubit, dar nu Mă părăsi pentru că nu sunt iubit, o, nu Mă părăsi, poporul Meu. Rămâi cu Mine, tată, rămâi cu Mine, poporul Meu, căci Eu sunt calea, şi sunt învăţătorul tău pe calea Mea cu tine. Amin, amin, amin.
08-01-2009
