Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului mare mucenic Dimitrie‚ izvorâtorul de mir

Vine Domnul Iisus Hristos şi Se aşează în cartea Sa din zilele acestea.

Deschideţi Domnului voi, cei ce aveţi urechi de auzit de la Dumnezeu cuvântul gurii Sale, după cum a fost voia Sa şi proorocia Sa pentru vremea aceasta a venirii Sale cuvânt peste pământ ca să-Şi pregătească un popor credincios poruncilor lui Dumnezeu, dătătoare de viaţă peste cei ce le împlinesc pe ele spre viaţa lor cea de veci! Deschideţi-Mi, fiilor copii, căci Eu, Domnul, am făcut urechea voastră să-Mi audă grăirea Mea de azi şi să Mă împărţiţi apoi, să-L împărţiţi oamenilor pe Dumnezeu şi să se adune sub dragostea Mea cei credincioşi, căci Eu îl chem pe om de la moarte la viaţă, de la rău la bine, de la întuneric la lumină, tată, iar Eu Mă îndur de cine voiesc Eu şi nu dau nimănui socoteală pentru cele ce lucrez cu fiecare om, pentru că Eu caut la inima omului, la cel ce se îndură de Mine caut, şi iată, caut la cel ce Mă ajută sub greu, la cel umilit cu inima caut Eu, la cel ce-i ajută pe oameni să vină la Mine, la iubirea de Dumnezeu şi de fraţi, aşa precum este iubirea Mea în om, şi, în sfârşit, caut la credinţa omului în Mine şi în lucrările Mele şi în proorociile Mele şi în făgăduinţele Mele cele scrise în ele pentru vremea de acum şi cea care va să fie, şi aşa lucrez Eu pentru omul credincios, căci Avraam a fost şi el om cu slăbiciuni, la fel şi David, dar credinţă ca a lor a fost şi este sprijin pentru Mine pe pământ, şi Eu Mă numesc cu numele lor pe pământ, căci ei au fost sprijinitorii Mei în Israel. Iată, aşa Mă sprijin Eu şi azi cu cei ce Mă aduc pe Mine spre oameni şi prin care Eu Mă fac pe pământ duhul proorociei, căci Dumnezeu este Duh pe pământ, aşa cum a fost şi atunci când prin vreme a grăit prin prooroci, şi prin Duhul Sfânt a grăit peste ei ca să-i facă pe ei vestitori ai cuvântului Său pe pământ. Eu sunt Cel ce locuiesc întru cele înalte, şi spre cele smerite privesc în cer şi pe pământ, precum este scris, şi aşa îmi aleg Eu calea dinspre Mine spre om şi pentru om apoi cu tot cuvântul Meu care trimite glasul Meu la locul unde el merge. Amin.

Grăiesc cu voi, copii din porţi, şi grăiesc cu poporul Meu, şi grăiesc cu oamenii, tată, şi trec prin urechea voastră ca să pot grăi. Cu voi grăiesc mult, căci sunt multe apăsări peste voi, peste Mine şi peste voi, tată, apoi. Grăiesc cu voi mult, ca să Mă alin de dureri, şi ca să vă alin şi pe voi, căci pe voi nimeni nu vă întreabă de durerile Mele din voi. Cei ce s-au sfătuit să doboare cinstea voastră, aceia grăiesc din gură cu voi, dar cu inima vă defaimă, şi aşa plângea împăratul David, bietul de el, în mijlocul celor mari în Israel, care-l pizmuiau pe el, şi zicea David în durerea sa: «Locuiesc lângă mine şi se ascund ca să păzească ei călcâiul meu căutând sufletul meu». O, fiilor copii, nimeni nu ştie, nimeni nu poate purta durerile Mele din voi de vreme ce ştiu numai să le facă, tată. O, cât de greu le purtaţi! O, cât de greu le-aş purta fără voi! O, cât de mari sunt rănile Mele din voi, şi sunteţi fără sprijin, tată, dar fiţi rugători Mie pentru cei ce vă dispreţuiesc şi fie-vă milă de ei, căci ei nu ştiu ce fac cu mintea lor, cu inima lor, cu vederea lor! O, ce rău este de cel ce se iubeşte pe sine, de cel ce se încrede în sine şi în vederea minţii lui! Unul ca acela nu poate iubi, săracul, căci nici lui nu-i ajunge iubirea lui, dară să mai dea din ea şi la altul! Voi, fiilor copii, aveţi în voi inimă de copil, iubire de copil. Păstraţi-o Mie toată, măi tată, toată, fiilor, şi să vadă poporul cuvântului Meu cum trebuie să fie cel ce iubeşte ca Dumnezeu în mijlocul multor fraţi. O, nu staţi neputincioşi cu duhul sub nesocotinţa celor fără de socoteală din cer peste ei şi care vă tot apasă pe voi, căci cel ce se dă a fi şi a şti şi a putea, acela este tot mai neînsemnat în ochii Mei, şi se cunoaşte unul ca acela ce duh are în el, căci lucrarea omului îl arată pe cel ce este, şi nu grăirea lui, ci lucrarea lui şi roadele ei apoi. O, staţi, tată, cu credinţă sfântă şi cu lucrul sfânt şi cu cuvânt sfânt peste poporul Meu şi peste cei ce Mă caută la voi, căci lucrarea unui aşa fiu îmi aduce Mie rod de ucenici, în care Eu să Mă aşez cu împărăţia Mea şi să Mă înmulţesc cu ea din om în om apoi. Sprijiniţi-Mi, tată, venirea, căci greu se mai întoarce omul la Mine de la el iubire şi credinţă, şi trebuie să strig Eu la el să se lepede de sine şi să vină la Mine cu viaţa sa apoi. O, Eu mult grăiesc cu voi, şi nu ştie poporul Meu părtăşia Mea cu voi câtă este, dar Eu n-am pe pământ om cu credincioşie ca să-Mi caute la răni şi să Mi le ştie, şi de aceea stau Eu cu voi suferind şi vă spun ale Mele, căci voi purtaţi durerile Mele, tată, căci dacă ar fi vorba de voi, cum că vă doare pentru voi, nu v-ar durea atât, dar pe voi pentru Mine vă doare, şi uneori atât de adânc vă doare că abia mai puteţi să ascundeţi înăuntrul vostru jalea cea din Mine ca să nu striviţi cu greutatea ei pe poporul Meu cel de lângă voi şi pe cel ce se strânge pe lângă voi din timp în timp, că mulţi din ei ar vrea să luaţi de peste ei durerile lor, neajunsurile lor, greul vieţii lor, pe care singuri şi l-au făcut şi şi-l fac, şi caută la voi aceştia, pentru că ei cred că voi aveţi puteri sau că nu aveţi greu mult peste voi. O, bieţii de ei! Eu îi învăţ pe toţi aceştia că suferinţa e cunună pentru om, iar bunăstarea cea de pe pământ e pagubă pentru sufletul omului, e depărtare de Dumnezeu viaţa cea liniştită şi fără de dureri peste om.

În zi de sărbătoare de mucenici Eu, Domnul, iată, le spun fiilor poporului Meu: căutaţi binecuvântarea, căutaţi să fiţi binecuvântaţi, voi, cei ce aţi crezut şi credeţi în lucrarea cuvântului Meu şi în aşezarea ei înaintea voastră! Căutaţi să credeţi cu sănătate de credinţă, tată, căci un adevărat creştin este cel binecuvântat. Poporul acesta n-a priceput cum vine peste el binecuvântarea cea de la Mine, dar să se uite el în Scripturi şi să-i vadă pe cei binecuvântaţi şi pe cei ce binecuvintează, şi să se uite la Avraam, la Isaac şi la Iacov, şi să se uite la Moise şi la Iosua, şi să se uite la Ilie şi la Elisei, şi să se uite la David şi la Solomon, şi să se uite la Hristos şi la ucenicii Lui cei împuterniciţi de El pentru binecuvântare peste fii şi peste ucenici.

Să intre sub mâna celor ce binecuvintează, să intre fiecare fiu credincios aşezării Mele, şi fiecare să ştie să stea la rândul cetei sale, căci fiecare creştin îşi are timpul lui şi rădăcina lui. Amin.

O, fii credincioşi ai poporului Meu, căutaţi să intraţi sub mâna păstorilor cei puşi de Mine peste voi pentru binecuvântare şi nu-i dispreţuiţi, fiindcă Eu sunt Cel ce i-am aşezat pe ei păstori, căci vai oilor fără păstor, fără mână care binecuvintează pe creştet pe fiii lui Dumnezeu! Oi sunt cei ce ascultă şi se lasă la păscut sub toiag de păstor, iar altfel de oi nu sunt oi, ci sunt capre, şi caprele ţopăie şi împung şi se caţără ca să rupă copaci şi ramuri de copaci, căci nu se mulţumesc cu iarbă, iar oile plâng şi grăiesc şi mângâie şi încălzesc şi rabdă şi nu se răzvrătesc, ci stau sub mâna păstorilor lor. Intraţi sub binecuvântare sub mâna păstorilor, căci dacă nu sunteţi găsiţi aşa nu veţi fi ocrotiţi de rău şi de minciuna cea de pe pământ şi de faţa ei cea zgomotoasă, care se atinge cu semnele ei peste toţi cei ce nu au pe creştetul lor pecetea Dumnezeului Celui viu şi numele Lui cel nou, Cuvântul lui Dumnezeu. Amin.

E zi de sărbătoare de sfinţi şi de mucenici. Aceştia Mi-au fost ucenici pe pământ, şi prin poarta mărturisirii au venit în sânul Meu cel plin de fii credincioşi şi luptători pentru Mine pe pământ. O, fii ai poporului Meu, mare este cuvântul binecuvântării care vine peste om prin credinţa cea din inima lui! Intraţi sub mâna păstorilor pentru binecuvântare, căci voi aţi ştiut şi ştiţi orânduiala cea de la Mine peste voi. Iată-l pe unul din cei doi păstori de peste voi, e plin acum de neputinţe fel de fel după multa-i osteneală pentru viaţa poporului Meu de azi, dar mâna lui are în ea putere de har pentru voi. Căutaţi pecetea Mea peste voi din mâna lor, căutaţi binele vostru, căci cei binecuvântaţi sunt cei pe care Eu, Domnul, îi cunosc în vreme de furtună pe pământ. O, preţuiţi, fiilor, mâna cea de la Mine şi faceţi-o peste voi lucrătoare de binecuvântare, tată, şi împliniţi în voi voia împărăţiei cerurilor, nu voile voastre, care nu rămân peste voi în vreme de cumpănă, ci, din contra, vă trag de sub binecuvântare, căci vai oilor fără păstor. E zi de sobor de sfinţi şi de ucenici, iar Eu, Domnul, dau să vă sprijin cu învăţătura cuvântului Meu aşa cum făceam cu voi când vă strângeaţi pentru binecuvântare. Vă aduc aminte de aşezarea Mea de peste voi, tată. Voi, cei de demult credincioşi mersului Meu cu voi, întoarceţi-vă la dragostea dintâi, ca să nu se mute sfeşnicul vostru! întoarceţi-vă sub ocrotirea Domnului, întoarceţi-vă, tată! Eu, Domnul, vă chem. Căutaţi peste voi binecuvântarea şi mâinile care binecuvintează, căci vremea se strică cu fiecare zi, cu fiecare clipă, şi fericiţi şi sfinţi vor fi cei binecuvântaţi. învăţaţi viaţa cea binecuvântată peste voi, aşa cum Eu vă povăţuiam adesea prin gura trâmbiţei Mele prin care Eu vă păstoream pe voi. O, nu staţi răzleţi! O, nu mai staţi aşa, căci voi aveţi de dat răspuns lui Dumnezeu mai mult decât credeţi voi că veţi da, fiindcă voi aţi fost cei ce aţi auzit cuvântul lui Dumnezeu, tată. O, căutaţi în mâna păstorilor pecetea care vă va fi de mare folos în zilele ce vin, şi căutaţi la ceea ce ei vă îndeamnă să fiţi şi să puteţi, căci cuvântul lor de peste voi este pentru viaţa voastră, tată. Trupul lor este neputincios, la fel şi duhul din ei, dar harul Meu este în binecuvântarea mâinii lor, cea de la Mine aşezată pentru voi şi peste voi, căci Eu pentru voi vi i-am dat păstori. Fiţi binecuvântaţi, ca să fiţi, fiilor, căci numai cei binecuvântaţi, numai aceia sunt. Amin, amin, amin.

– O, Bunule şi Blândule Păstor! Sunt cel sărbătorit în ziua aceasta în sobor de mucenici mărturisitori. Le dau şi eu vlagă sfântă şi râvnă sfântă ca a mea, le dau şi eu celor ce au fost şi sunt poporul Tău de azi şi le spun că toţi cei ce sunt ai Tăi pe pământ, aceia sunt cei ce-Ţi aduc Ţie rod de ucenici şi de mărturisitori ai Tăi. Aşa lucrare au cei ce sunt ai Tăi pe pământ. Amin.

O, Păstorule al păstorilor, ai venit cuvânt pe pământ pentru că n-au oamenii păstor. Vie împărăţia Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh pe pământ ca şi în cer! Amin. O, mare este iubirea Ta, şi nici un cuvânt nu este de ajuns să o arate pe ea în cuvinte! Ai venit pe pământ cuvânt şi păstoreşti cu mare iubire pe cel ce stă sub păşunea Ta, dar nu mai sunt oi, Doamne, căci oile ascultă de glasul păstorului care le paşte pe ele, şi nu merg după păstor străin, ci după cel ce le aduce pe ele spre hrană. O, nu au oamenii harul înţelepciunii cea pentru binecuvântare, Doamne, pentru că nu mai sunt păstori de suflete pe pământ, iar Tu ai venit şi nu găseşti credinţă în oameni pentru venirea Ta, căci oamenii pasc păcatul peste tot, şi nu mai ştiu să pască hrana cea spre viaţa lor cea de la Tine în ei. O, nu mai sunt creştini care să mărturisească până la sânge pentru Tine ca să Te vadă oamenii în ei şi să se înmulţească cei ce Te iubesc purtându-Te în trupul lor. O, nu mai sunt oameni sfinţi cu credinţa, putincioşi prin credinţă, Doamne. Nu se mai luptă nimeni cu fiarele de suflet ca să-i scape pe oameni de sub lespedea minciunii cea de pe pământ. Cei ce-şi zic păstori de biserici n-au habar de sufletele de la care ei sug ca să aibă ei pentru trup, dar ai venit Tu să păstoreşti şi să trezeşti cu toiagul pe cei ce nu mai ştiu ce zi este azi.

O, sunt tare osteniţi cu duhul şi cu trupul cei ce-Ţi fac intrarea în carte, şi cuvântul Tău este mult, că e lipsă de Dumnezeu peste oameni, şi e lipsă de sfinţi, Doamne. Venim cu Tine în venirea Ta şi suntem lucrători din cer pentru cei de pe pământ, credincioşi şi necredincioşi, liberi şi robi, mari şi mici. Voim să le grăim lor, dar, Doamne, fă-Te Tu putere în porţi, căci Tu eşti Dumnezeu, Bunule Păstor! Amin, amin, amin.

– După iubirea voastră voi lucra, o, fiilor cereşti, căci rugăciunile sfinţilor stau înaintea Mea, iar Eu le împlinesc. Amin. Eu, Domnul, dau loc puterii Mele să-Mi întărească porţile ca să stea ele deschise pentru cuvântul cel de sus. Amin.

întăriţi-vă de la Mine vlaga duhului şi a trupului, copii din porţi, căci am de stat cu sfinţii în sfat în mijlocul poporului Meu şi am de rostit cuvânt de binecuvântare pentru sărbătoarea îngerilor, tată, căci se apropie această sărbătoare peste cei vii şi peste cei morţi. Dar acum mergeţi şi daţi cinstire zilei de serbare a mărturisitorilor Mei cei sfinţi, căci mucenicul Dimitrie este cu Mine întru venirea Mea, şi cu el ceată de mărturisitori, tată. Fiţi-Mi intrare a Mea şi a sfinţilor Mei după ce Eu, Domnul, vă voi odihni, vă voi întări şi vă voi aşeza să-Mi deschideţi iarăşi zilei de azi a cuvântului Meu, fiilor. Amin, amin, amin.

Eu, Domnul, îmi fac intrarea cu sfinţii în cartea Mea cea de azi, şi porţile se deschid la glasul Meu, la vestea că Eu intru în carte. Amin.

Să se înmulţească iubirea de Dumnezeu, şi prin ea să se înmulţească darul credinţei sfinte în toţi fiii poporului Meu, căci iubirea trebuie să crească mare şi tot mai mare, şi nicidecum să scadă, căci cine pierde iubirea, acela pierde şi darul credinţei, şi vai celui ce a mâncat cu Mine la masa aceasta şi apoi M-a părăsit pentru alţi dumnezei! Mai fericită este o stârpitură decât unul ca acela, care va fi să dea răspuns lui Dumnezeu pentru necredincioşia şi nestatornicia lui, şi, iată, poporul Meu, sufletul feciorelnic este mai mare decât trupul cel feciorelnic. Cel ce este feciorelnic cu sufletul nu se duce după alţi dumnezei, nu se duce, tată, ci îl iubeşte pe Domnul cu inima în care el petrece şi cu cugetul în care se desfată în Domnul, şi nu are alt dumnezeu afară de Mine, şi se aseamănă cu Avraam şi cu David, al cărui nume Eu, Domnul, îl port pe pământ, Eu, şi cei ce sunt ai Mei. Amin.

O, e mare taină sufletul feciorelnic, poporul Meu, şi va fi să-ţi grăiesc ţie despre această taină, tată, iar tu să te gândeşti bine la ea şi să te aşezi în ea, tată, căci nu va rămâne piatră pe piatră din tot ceea ce şi-a făurit omul pe pământ, ci va rămâne omul faţă în faţă cu Dumnezeu, şi fericit va fi cel ce învaţă bine să spună mai dinainte: «Domnul a dat, Domnul a luat, binecuvântat să fie numele Lui», căci nu va rămâne înaintea Mea decât numai omul şi trupul lui, sufletul şi sălaşul lui, care vor da răspuns la Dumnezeu pentru viaţă, şi de aceea am spus Eu că mai fericită este o stârpitură, care n-a gustat lumina vieţii pe pământ, decât cel ce a ştiut că este Dumnezeu în acest cuvânt şi nu şi-a păstrat feciorelnic sufletul său, cel zidit de Dumnezeu în el.

O, poporul Meu cel învăţat de Dumnezeu, o, fiilor, mergeţi, tată, lin spre cer. Nu cumva să vă puneţi piedică unii altora pe calea salvării sufletelor voastre şi a trupurilor voastre, tată. Uitaţi-vă pe şosea cum merg maşinile. Cât de atenţi trebuie să fie cei ce le conduc pe ele ca să nu facă greşeli pe cale şi moarte pe cale şi pedeapsă pentru cei ce nu merg cu atenţia întreagă în toată clipa pentru viaţa fiecăruia de pe cale! Luaţi pildă mare din aceasta ce vă spun şi mergeţi lin spre cer şi nu vă puneţi piedică unii altora pe cale, tată. învăţaţi să nu fiţi împiedicaţi, şi învăţaţi să nu puneţi piedică, şi învăţaţi să mergeţi lin pe cale, ca nu cumva greşind pe cale să vi se ia dreptul de a vieţui printre vieţi, căci viaţa este scumpă, tată. Eu, Domnul, sunt iubirea cea nebănuită de om şi sunt cu omul pe cale şi tainic îl cârmuiesc pe el, dar la voi nu sunt tainic, ci vă grăiesc învăţându-vă prin duhul proorociei, tată, prin cartea care vă învaţă pe voi cum să mergeţi pe cale necălcând peste cele cerute de carte, tată, fiindcă am spus că nu Eu voi judeca pe om, ci cuvântul cărţii gurii Mele, tată, iar îngerii se uită în carte când îi fac omului întrebare pentru greşale, şi cartea cea scrisă, şi nu îngerii îl judecă pe cel ce calcă cele scrise în carte, aşa cum vedeţi voi şi pe pământ când mergeţi pe cale cu maşina şi sunteţi adesea întrebaţi cum mergeţi. O, mergeţi lin, tată, ca să nu fiţi opriţi din mers, iar dacă sunteţi opriţi pentru întrebare, să nu fiţi găsiţi cu greşale, fiilor, ci să fiţi găsiţi atenţi şi să vi se ureze de bine pe cale.

O, ce puţini oameni au mers bine pe cale pe vremea când Eu, Domnul, am trimis spre lămurire potopul pe pământ! Când a fost să intre omul în barca salvării omului, au intrat în ea puţini oameni, puţini de tot, dar au intrat multe păsări, multe animale, fiilor. Iată ce puţini oameni iubesc pe Dumnezeu, Care este viaţa omului! Sufletul feciorelnic însă îl iubeşte pe Dumnezeu, iar în vremea cercetării lui îl ascultă pe Domnul, Care iese înaintea omului şi-i spune primejdiile de pe cale şi îl învaţă pe el salvarea lui, aşa cum pe Noe l-a învăţat.

O, poporul Meu, în corabia lui Noe au intrat animale şi păsări cu multul, dar oameni au intrat puţini de tot, tată. Sufletul cel feciorelnic al animalelor şi al păsărilor iubeşte mult pe Dumnezeu şi are grăire cu El şi are vestire de la El şi are fire de la Dumnezeu. O, dacă ar fi omul ca păsările cerului, aşa cum Eu i-am spus să fie, nu şi-ar mai pierde omul sufletul pentru cele făcute de el, căci omul are de la Dumnezeu dacă are mulţumire în suflet. El însă se leapădă de Mine pentru lăcomie, aşa cum a făcut Adam, şi se leapădă prin păcat şi pentru păcat, şi greu se mai întoarce apoi.

O, fii ai poporului Meu, iubiţi, tată, această lucrare de cuvânt al Meu de peste voi şi mergeţi spre cer după cuvântul Meu, fiilor. Fiţi, tată, iertători şi binevoitori, căci tâlharului din dreapta crucii Mele, pe care am fost osândit la răstignire între doi tâlhari, pe acela Eu l-am iubit şi l-am miluit cu iertarea şi cu raiul credincioşilor Mei, căci cel ce este de partea Mea are la Mine toată trecerea, tată. Iată ce cuvânt îţi spun Eu acum, poporul Meu, căci vremea se tot strică, şi vine tot mai văzută lepădarea de Dumnezeu a omului prin tot ceea ce iubeşte el împotriva poruncii care-i spune lui să nu aibă alţi dumnezei în afară de Mine ca să-şi închine lor viaţa. îţi spun, poporul Meu, că tot cel ce ţine de partea Mea şi cu această lucrare de cuvânt şi cu toată aşezarea ei, mărturisindu-Mă şi nu tăgăduindu-Mă când vine prilejul mărturisirii, unul ca acela are trecere la Mine, că e mare putere din cer în inima care poartă în ea credinţa în cuvântul venirii Mele azi, cuvântul de înviere din păcat a omului.

O, fiţi iertători şi nu fiţi judecători, fiilor. Lăsaţi-Mi Mie toată judecata lucrurilor şi a faptelor, căci voi nu ştiţi inima omului, nu ştiţi nici simţirea lui şi nici lucrarea lui şi nici taina vieţii lui, ci Eu le ştiu pe acestea. Eu sunt Cel ce încerc inima şi rărunchii omului, precum este scris. Voi doar fiţi credincioşi, tată, şi fiţi de partea Mea ca nişte fii mici, nu ca nişte fii mari, căci dacă vă simţiţi mari vă apucaţi şi lucraţi cu asprime şi cu judecată peste ceilalţi fraţi ai Mei. Fiţi mari cu duhul cel bun, şi nu cu nemulţumirea, căci nemulţumirea vă face să judecaţi pe fraţi. Puneţi-vă în gând că şi cei ce vă călăuzesc de la Mine sunt nemulţumiţi de voi pentru multe ale voastre neplăcute Mie, şi ei nu vi le mai spun pe toate, fiindcă vă este greu să primiţi şi să nu vă supăraţi. O, mai degrabă luaţi pildă de la tâlharul din dreapta crucii răstignirii Mele, care a ţinut de partea Mea, faţă de celălalt tâlhar, care a apăsat pe Duhul Meu cu necredinţă şi cu răzvrătire de cuvânt. O, fiilor, ţineţi dreptatea în partea celor ce vă călăuzesc spre Mine, tată, nu ţineţi de partea voastră dreptatea, că dacă faceţi aceasta rămâneţi fără călăuză, fiilor, că Eu nu de altceva vă învăţ aceasta, căci vai celor ce umblă în întuneric, iar Eu am spus: «Atât cât sunt în lume, lumină a lumii sunt», dar voi să ştiţi că nu umblaţi în lumină decât atunci când aveţi călăuză peste voi, tată. O, fiţi ascultători, căci Eu v-am spus în ziua aceasta taină mare. învăţaţi să mergeţi lin spre cer, şi învăţaţi taina sufletului feciorelnic, fiilor. Amin, amin, amin.

– Binecuvintează intrarea sfinţilor Tăi, Doamne, ca să mărturisim lucrarea Ta poporului Tău şi oamenilor, căci fericiţi sunt cei ce sunt de partea Ta pe pământ, iar fericirea lor este veşnică în cer apoi. Amin.

– O, fiilor cereşti, sunteţi locuitorii raiului, căci Eu până şi tâlharului din dreapta crucii Mele, care M-a mărturisit atunci, şi peste vreme de atunci şi până azi prin Scripturile Mele împlinite pe pământ, până şi lui pentru că a fost de partea Mea în vremea durerii Mele, până şi lui i-am ascultat rugăciunea ca să-l pomenesc fiu al împărăţiei Mele şi i-am spus: «Astăzi vei fi cu Mine în rai». O, binecuvântată să vă fie mărturisirea voastră cea din corturile cereşti ale sfinţilor Mei. Amin, amin, amin.

– A Ta este toată mărirea, Bunule Păstor, iar a noastră este mărturisirea, căci noi suntem mlădiţele Tale, precum am fost şi pe pământ, căci Te-am mărturisit pentru că Te-am iubit cu suflet feciorelnic, în care n-au mai intrat alţi dumnezei dacă Te-am iubit. O, mare este taina sufletului feciorelnic, care-l face pe cel credincios să Te mărturisească tuturor pe pământ! Numai sufletul care poartă în el alţi dumnezei, numai aceluia i se leagă limba ca să nu Te mărturisească numai şi numai pe Tine facere a sufletului său. Cel ce Te are pe Tine facere a sufletului său nu mai judecă făptura, căci Te are pe Tine iubire a sufletului său, fiindcă Tu eşti Dumnezeu, nu omul este.

O, Bunule Păstor, să înveţe fiii poporului Tău puterea binecuvântării peste el, căci mucenicul Nestor a venit la mine să-l binecuvintez ca să aibă putere să stârpească pe cel duşman şi omorâtor de oameni, iar eu i-am spus: «Du-te, şi vei birui!», şi Te-a numit el atunci cu numele meu şi Ţi-a spus: «Dumnezeul lui Dimitrie, ajută-mi să biruiesc!». Dau poporului Tău pildă de credinţă pe acest mărturisitor al Tău şi al meu, care pe Tine Te-a mărturisit Dumnezeu în cer, iar pe mine fiu al Tău pe pământ. Amin. Dau poporului Tău îndemn să caute să creadă în Tine cu sănătate de credinţă şi să lucreze cu binecuvântare, şi tot aşa să şi trăiască. Amin.

O, fii ai lui Dumnezeu-Cuvântul, fiţi mărturisitori, căci vouă vi se cere mult de tot, după cum şi vi s-a dat. Intraţi sub taina binecuvântării, căci ea vă dă putere, şi nu voi. Cel ce crede în cuvântul lui Dumnezeu, acela stă sub binecuvântare, iar cel ce nu stă sub binecuvântare, acela nu este mărturisitor. Să vă uitaţi între voi la cei ce au ieşit de sub binecuvântare, că apoi aceia n-au mai mărturisit înaintea oamenilor credinţa lor în cuvântul acesta, ci au tăcut şi s-au ruşinat cu Dumnezeu, Care păstoreşte cu toiag de fier neamurile pământului, precum este scris, mustrând blând, căci cuvântul Lui merge acum peste pământ iute ca fulgerul şi scormone cu făclia lui tot ce a făcut omul în ascuns de Dumnezeu şi scoate la lumină lucrarea omului, iar omul este mincinos. O, iubiţi pe Domnul după cum El vă învaţă să iubiţi, căci iubirea de Dumnezeu nu umblă de capul ei dacă omul o are, ci stă sub binecuvântare dacă ea este în om. Fiţi pentru Dumnezeu, şi împotriva vrăjmaşilor Lui şi ai sufletelor voastre şi fiţi tari cu duhul credinţei şi al mărturisirii, căci numai cei ce cred sunt cei ce mărturisesc. Fiţi treji pe de-a-ntregul, căci se vor ridica cei din morminte şi vor mărturisi această venire a Domnului la voi cuvânt de înviere a morţilor şi a celor vii. Fiţi îngeri ai duhului mărturisirii pe pământ, căci cetele cele de foc ale îngerilor lui Dumnezeu vor mărturisi toată lucrarea Domnului cu voi, toată păstorirea pe care aţi primit-o de la Păstorul Cel bun peste sufletele voastre. Amin. Şi iată, mucenicul Nestor vă mărturiseşte vouă şi vă spune aşa:

– Iubiţi cu iubire curată în sufletele voastre, şi veţi afla har de la Domnul peste iubirea din voi şi veţi afla apoi peste voi darul credinţei sfinte, credinţă de foc, care se face înger de foc în inima cea încălzită de ea din partea Domnului. Cu duh iubitor de oameni să fiţi dăruiţi de la Dumnezeul darurilor cereşti, căci acest duh vă zideşte iubirea, iar iubirea vă va întâlni cu Dumnezeu şi cu sfinţii Lui pe pământ, aşa cum eu m-am întâlnit cu Dimitrie, în care L-am văzut pe Domnul şi de la care am cerut putere să biruiesc pe vrăjmaşul sufletelor oamenilor. Credinţa să vă fie înger de foc, căci altfel nu biruiţi pe cei ce se războiesc cu Dumnezeu în vremea aceasta în care tot omul se leapădă de Dumnezeu pentru alţi dumnezei. Cereţi binecuvântare peste credinţa voastră, şi aşa vă va da Domnul de lucru pentru El. Nu cereţi lucru, ci binecuvântare peste viaţa voastră cu Dumnezeu, căci din viaţă vine lucrul cel bun, şi nu mai înainte. Aşa mărturisesc eu în ziua aceasta puterea credinţei mărturisitoare în cel ce se uneşte cu Dumnezeu pe pământ înaintea oamenilor peste care el se face mărturisitor. Amin, amin, amin.

– O, mucenicul Nestor şi-a împuternicit darul credinţei când el a cerut de la mine cuvânt peste râvna lui cea pentru Dumnezeu şi pentru oameni, poporule al harului. O, aşa şi tu să lucrezi în via aceasta, căci cel ce nu lucrează după Dumnezeu, acela dă foc agoniselii cea cu trudă a Domnului, căci sunt peste cincizeci de ani de când Domnul a venit pe pământ cu facere nouă de om nou, de popor nou, şi apoi cuvânt de facere a Ierusalimului nou, precum scrie în Scripturi, iar Scripturile se împlinesc. O, nu vă temeţi de oameni, nu vă temeţi de trupuri, dar temeţi-vă de Dumnezeu, şi prin aceasta daţi cale în voi înţelepciunii cea fără de păcat, căci înţelepciunea lumii este nebună, este deşertăciune, ca şi tot ceea ce piere şi nu mai este apoi. Vine vremea să vi se probeze statura prin darul înţelepciunii cea de sus, căreia nu-i pot sta împotrivă toţi potrivnicii voştri, după cum este scris, dar staţi sub binecuvântare şi învăţaţi taina sufletului feciorelnic, căci mai mare este fecioria inimii decât cea a trupului, fiindcă trupul nu foloseşte la nimic, ci duhul este cel ce dă viaţă trupului şi iubirii din ea şi credinţei din ea, şi nu trupul face toate acestea, ci Dumnezeul duhurilor. Amin.

O, Păstorule Doamne, binecuvintează iubirea cuvântului meu care a venit cu Tine pe pământ în ziua aceasta de mărturisire, şi dă-i poporului Tău toate împlinirile Scripturilor venirii Tale cu ţara cea de sus a sfinţilor Tăi, şi cu care să îmbraci în slava cea de la început cerul şi pământul şi pe om. Pace poporului Tău cel credincios lucrărilor Tale de nou Ierusalim pe pământ, lucrare tainică, ascunsă de ochiul şi de mintea omului pământesc, care nu poate vedea pe cele cereşti, pe cele ce nu se văd şi sunt! Pace Ţie în mijlocul celor credincioşi ai Tăi, între care Tu Ţi-ai zidit casa Ta, biserica Ta, Doamne, şi începutul Tău cel nou! Amin, amin, amin.

– Eu, Domnul, Cel mărturisit de sfinţi, binecuvintez sărbătoarea care se apropie şi care va strânge popor la izvor, sărbătoarea îngerilor. Le fac trimitere îngerilor să iasă în cale celor care vin la sărbătoarea lor şi să le-o păzească şi să le-o mângâie şi să le-o călăuzească spre izvor. Aici Eu şi îngerii Mei le vom grăi lor şi tuturor oştirilor cereşti, care vin cu Mine însoţindu-Mă peste tot în cer şi pe pământ, şi le voi grăi celor din morminte şi le voi da putere de înviere, căci cu cuvântul Eu le fac pe toate, şi noi le fac. Amin.

Iar vouă, celor ce sunteţi ai Mei la izvor, vă dau, tată, putere şi bucurie în truda voastră cea pentru gătirea sărbătorii îngerilor, cu care vom sta înaintea oaspeţilor şi le vom da lor din masa aceasta, de sus şi de jos le vom da. O, faceţi-vă frumoşi cu lucrarea cea pentru cer şi daţi din ea celor ce vin, fiilor, căci cei ce sunt ai Mei sunt asemenea Mie, măi fiilor, aşa cum este scris pentru cei ce văd pe Dumnezeu, Cel văzut în ei. O, învăţaţi mersul frumos, mersul lin pe calea spre cer, tată. O, fiilor, să am la ce să Mă uit când Mă uit între voi, că Eu numai dureri am şi n-am cu cine să Mi le alin. Fiţi alin durerilor Mele, tată, şi nu veţi avea dureri, ci veţi fi asemenea Mie, fii de Dumnezeu, precum Eu sunt. Amin.

Binecuvintez ziua serbării îngerilor. Să fie zi de mângâiere şi de duhul înţelegerii tainelor lui Dumnezeu! Să fie zi de binecuvântare cerească peste creştetul şi peste sufletul neamului român, pus în cumpănă acum pentru viaţa cea de sus sau cea de jos a acestui neam! Să se înţelepţească din cer, de la Duhul lui Dumnezeu neamul român, şi să nu poată el să facă voia sa, ci să facă voia Mea pe pământ, ca să fie Dumnezeu tatăl lui, iar el să fie neamul lui Dumnezeu pe pământ între oameni, că mare este taina acestui neam, şi va fi acest pământ pământul celor sfinţi, pământ binecuvântat la sfârşit, patrie cerească va fi el înaintea Mea. Amin.

Duhul păcii Mele se coboară încă de pe acum peste duhul sărbătorii îngerilor. Cei ce-Mi stau porţi, să fie cu toată veghea peste gătirea sărbătorii şi a poporului Meu pentru sărbătoare îngerească, căci cei din porţi cu Mine veghează peste cetate. Amin.

Fiţi străjeri lucrători, copii din porţi! Staţi, tată, porţi ale Mele, şi nu slăbiţi să staţi aşa, căci Eu, Domnul, voi face izbândă mare prin mărirea cuvântului Meu, care vine pe pământ în zilele acestea, şi voi da poporului Meu cel credincios salba biruinţei, pecetea celor biruitori cu Dumnezeu, fiilor. Amin.

Te aştept la izvor, poporul Meu. Te aştept aici, tată. De peste tot te aştept ca să te învăţ iarăşi calea, ca să-ţi împrospătez iubirea şi credinţa şi împlinirea Mea în tine, fiule. O, să nu te găsesc departe când voi veni cu ziua răsplătirii pentru bine sau pentru rău peste fiecare om. Strânge-ţi mult la Mine, tată, şi nu-ţi strânge pe pământ, fiule, şi să te găsesc la sânul Meu cel sfânt când voi veni, poporul Meu. O, vino, tată, la izvor. Te aştept. Ţi-am binecuvântat calea. Vino, ca să nu fii şters din cartea Mea de către îngerii răi. Vino şi îngroaşă-ţi numele în carte. O, nu te despărţi de calea cuvântului Meu, care vine să învieze morţii, ci vino şi intră în baia naşterii de sus, căci tu trebuieşti primenit şi trebuieşti sfinţit, iară şi iară sfinţit, poporul Meu! Amin, amin, amin.