Eu sunt Cel ce sunt. Duhul Sfânt Mângâietorul este glasul Meu. Sunt Unul născut din Tatăl Savaot mai înainte de vecii, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat şi sunt de o fiinţă cu Tatăl. După cinci mii de ani de la facerea omului M-a trimis Tatăl să Mă nasc pe pământ ca să fiu şi Fiul Omului şi ca să-l tragă iarăşi Tatăl pe om la El, căci omul după ce a fost zidit de Dumnezeu a căzut prin neascultare, a căzut prin păcat şi n-a mai avut în el împărăţia lui Dumnezeu pentru care era el zidit.
Sunt Fiul Fecioarei mame, întru care M-am însămânţat Eu însumi ca să Mă nasc Om pe pământ, după ce Tatăl a pregătit-o pe ea ca să Mă poarte şi ca să Mă nască şi ca să Mă crească şi ca să Mă îngrijească până ce voi ieşi între oameni ca să-L slăvesc pe Tatăl în Mine pe pământ şi ca să-l trag pe om la Tatăl după cinci mii de ani de dor al Său după om.
Când am ieşit între oameni, făcându-Mă cunoscut prin semne dumnezeieşti, Mi-am ales ucenici mărturisitori dumnezeirii Mele, dar ei, fiind de jos, nu înţelegeau ce înseamnă împărăţia lui Dumnezeu pe pământ şi cum că ea nu era din lumea aceasta şi pentru ea. O, nu înţelegeau ei de ce am venit Eu de la Tatăl ca să Mă nasc pe pământ Fiu al omului, şi pe Mine Mă durea din greu că nu înţelegeau, şi-Mi purtam din greu singur durerea aceasta şi aşteptam cu ea în Mine duhul mângâierii peste ea, şi mângâierea nu-Mi venea de pe nicăieri, fiindcă Eu am venit pe pământ Fiu al durerii şi nu trăgeau cu Mine oamenii decât ca să iau de pe ei durerile lor, căci aveam putere ca un Dumnezeu să-i vindec de durerile lor cele de la păcatele lor, căci păcatul aduce omului dureri, şi omul nu le poate purta. îi vindecam de dureri pe toţi cei care veneau să-i vindec. Eu însă rămâneam Fiu al durerii, Fiu al Tatălui Savaot şi al mamei Fecioare, Cel neiubit de om, căci omul iubeşte fericirea pe pământ şi după ea plânge de la începutul şi până la sfârşitul lui între oameni. O, dacă ar înţelege omul taina împărăţiei lui Dumnezeu în el ar înţelege şi taina fericirii lui, dar iată, este lipsă de înţelepciune, lipsă de învăţătură este pe pământ şi peste om.
Vin cu sărbătoare cerească şi dumnezeiască în mijlocul tău, poporul Meu de azi, căci te-am născut din cuvântul Meu de peste tine ca să-Mi fii popor şi ca să auzi tu glasul lui Dumnezeu şi ca să Mă mărturiseşti Dumnezeu al tău şi ca să Mă împlineşti întru tine, fiule, că nu altceva înseamnă împărăţia Mea cu omul. Vin la tine cu sărbătoare pentru mama Mea Fecioară, căci heruvimii şi serafimii şi toţi îngerii şi toate oştirile cereşti o măresc pe ea între sfinţi în ziua aceasta de pomenire a naşterii ei pe pământ între oameni, naştere hărăzită de Dumnezeu, pentru ca să fie locaş al lui Dumnezeu această Fecioară, locaş al împărăţiei lui Dumnezeu în om.
O, mamă slăvită de Dumnezeu, mama Mea, mamă născătoare de Dumnezeu! Am pus puţin din puterea Mea în porţi pentru ca să Mă aşez în cartea Mea de azi în ziua aceasta cu sărbătoarea cea pentru tine între sfinţi, mamă. împărăţia lui Dumnezeu pe pământ e taină neînţeleasă de om, mamă, iar tu ai fost locaşul ei între oameni. îţi slobozeşte, dar, graiul şi aşează-te lângă Mine cuvânt ca să dăm glas învăţăturii cea din vecii, şi pe care n-are omul de unde s-o audă, mamă, căci pe pământ e omul cu înţelepciunea lui cea din părinţi, prin care el se desparte de Dumnezeu încă de la începutul lui, mamă. împărăţia lui Dumnezeu a căzut din om încă de la începutul omului, căci omul şi-a dorit fericire mare după ce Eu l-am zidit, sfat făcut între Tatăl şi Mine ca să-l zidim şi ca să facem din el împărăţie a Noastră, împărăţia lui Dumnezeu, mamă.
O, nu este fericire pe pământ dacă omul nu este împărăţia lui Dumnezeu pe pământ, mamă. Trebuie să înţeleagă omul de ce nu este fericire pe pământ, mamă. Păcatul nu este fericire, şi zadarnic îşi face omul fericire din păcat, căci pentru păcat s-a smuls omul din Dumnezeu, nu pentru fericire, mamă. O, putea-va omul să-şi trezească în el înţelepciunea lui Dumnezeu ca să priceapă cu ea ce să facă el pe pământ? O, să-l învăţăm pe om, mamă. Amin, amin, amin.
– Să-l învăţăm, Doamne învăţător, să-l învăţăm pe om, că pe pământ e lipsă de înţelepciune, e lipsă de învăţătură, Fiule scump al Tatălui şi al meu. Tu eşti Mieluţul Cel jertfit şi Cel jertfitor, căci eşti Cuvântul lui Dumnezeu, şi mereu Te apleci spre om, mereu, mereu îţi storci iubirea ca să-i dai omului învăţătură de iubire, şi eşti Cel ce aştepţi şi tot aştepţi după om, şi s-a făcut rană dureroasă în Duhul Tău aşteptarea aceasta. Omul nu-şi jertfeşte pentru om nici măcar răbdarea, nici măcar iertarea pentru cel greşit lui când acela i-ar cere lui iertare. O, dacă omul nu este umilit între el şi om, îl părăseşte pe el harul lui Dumnezeu şi se leapădă omul de Dumnezeu şi de faţa lui Dumnezeu, pe care trebuie s-o poarte peste viaţa şi peste fapta sa. O, iată de ce nu are omul în el împărăţia lui Dumnezeu, faţa Ta în el, Fiule Doamne! Omul care Te cunoaşte îşi pierde mereu harul pe care i l-ai dat să-l poarte când Te-ai făcut cunoscut lui, căci de la începutul lui i-ai arătat omului lucrarea harului, lucrare care poate prin ascultarea omului, prin iubirea Ta din el, căci iubirea omului îl desparte pe el de Dumnezeu, şi iată, omul trebuie învăţat iară şi iară, căci el a pierdut înţelepciunea, a pierdut învăţătura, şi Tu vii iarăşi pe pământ să-l înveţi pe el.
O, dacă ar urma omul după glasul Tău cel de ieri şi cel de azi ce mare fericire ar veni pe pământ, Fiule Doamne! O, cum să-l facem pe om să-l deprindem să fie credincios şi să asculte de Dumnezeu pe pământ şi să afle apoi taina fericirii, Fiule scump? Iată rana Ta, Mieluţ jertfitor pentru om! Plângi şi suspini între cer şi pământ pe urma omului care nu iubeşte învăţătura Ta. Ai plâns cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt cinci mii de ani după ce l-ai făcut pe om, şi apoi Te-ai aşezat în mine şi Te-ai născut Prunc pe pământ şi apoi ai venit şi Te-ai arătat Dumnezeu desăvârşit, lăsându-Te pus pe cruce ca să răstigneşti pe ea păcatele omului, şi apoi ai plâns şi iarăşi ai plâns încă două mii de ani, şi iată, plângi şi tot plângi după om, plângi fără mângâiere, şi iubirea Te doare, Te doare, Fiule Doamne, şi omul nu Te mai mângâie pentru ceea ce Ţi-a făcut şi-Ţi face părăsindu-Te pentru o împărăţie care cade odată cu el, odată cu cele care trec. O, nici acum două mii de ani nu Te-au înţeles cei în mijlocul cărora Te-ai slăvit cu slava Tatălui în Tine, căci aceştia toţi aşteptau împărăţia Ta pe pământ, în lume, Doamne. Se sminteau până şi ucenicii Tăi, căci şi ei aşteptau să fii mare pe pământ, iar ei să fie lângă Tine, mari, şi aşteptau altfel împlinirea proorociilor cele despre Tine, dar ele toate se împlineau tainic, precum Tu eşti tainic, căci Tu erai împăratul, dar erai tainic şi Te luptai să smulgi păcatul din om, ca să-l faci apoi să descopere în el împărăţia lui Dumnezeu, pe care n-o cunosc cei ce iubesc păcatul. Cel ce se face creştin nu trebuie să caute fericirea pe calea aceasta, ci trebuie să caute izbăvirea de păcat, vindecarea de păcat să caute cel ce Te caută, o, Doamne.
O, fii ai oamenilor, căutaţi împărăţia lui Dumnezeu, şi toate cele ce vă trebuie vouă se vor adăuga vouă şi ei, căci împărăţia lui Dumnezeu nu este de pe pământ, dar se apleacă pentru ea cele de pe pământ aşa cum s-au aplecat când Dumnezeu S-a făcut Fiul meu şi Izbăvitorul oamenilor acum două mii de ani. Neamul creştinesc care este pe pământ trebuie să fie ca o casă de oaspeţi pentru cei bolnavi, ca un spital în care ei să fie vindecaţi, îngrijiţi şi vindecaţi de păcatele lor, ca să se facă ei apoi împărăţie nouă, împărăţia lui Dumnezeu în om, adevărata fericire a lui Dumnezeu, căci dacă Domnul nu este fericit în om nici omul nu este fericit.
O, nu vor oamenii să se facă creştini, nu vor să fie vindecaţi de păcat, şi plânge Dumnezeu în cer şi pe pământ, plânge după om, căci omul este bolnav de păcat, bolnav de moarte, căci păcatul este moarte, nu este fericire aşa cum îl simte omul. Omul trebuie să caute doctor, căci este bolnav de păcat omul.
O, omule, caută să mergi la vindecare, căci neamul creştinesc de pe pământ dacă el este, trebuie să fie ca un spital la care să se adune cei păcătoşi ca să se vindece de păcatele lor şi să nu mai facă apoi păcate dacă se vindecă de ele, căci pentru vindecare de păcat trebuie multă învăţătură peste om şi stăruitoare ea mereu peste om. O, unde se mai găseşte pe pământ aşa casă de vindecare de păcat a omului? Fiul meu este Doctorul Care-i aşteaptă pe toţi păcătoşii să-i vindece de păcat. Acum două mii de ani veneau la El cu miile cei suferinzi cu trupul, şi El îi vindeca pe toţi cu duhul milei Lui cea pentru om, cu puterea cuvântului Lui, dar dacă sufletul nu este sănătos zadarnică este vindecarea trupului, şi aceasta nu înţeleg cei ce caută după El ca să le vindece El suferinţele lor cele trupeşti.
Iată scăldătoarea, şi lângă ea cuvântul Fiului lui Dumnezeu, Care ridică păcatele lumii! A venit Fiul meu şi S-a făcut cuvânt peste om şi Şi-a făcut o casă pe pământ, Şi-a făcut un popor şi l-a pus pe el la lucrarea vindecării omului. Să vină omul să caute leac împotriva păcatului! Să nu mai stea în păcate omul! Să se vindece omul de păcat! Această împărăţie este aşteptată de toţi îngerii şi de toate oştirile cereşti. Amin.
Iată, lipseşte de pe pământ duhul învăţăturii, de vreme ce toţi oamenii trăiesc cu păcatul în ei. Veniţi spre glasul Fiului lui Dumnezeu, Care vindecă omul de păcat, o, fii ai oamenilor! O, sunteţi bolnavi de păcat, bolnavi de moarte. Veniţi să fiţi vindecaţi! Vindecaţi-vă sufletele, vindecaţi-vă minţile şi inimile, vindecaţi-vă de păcat, şi de la această vindecare va veni în voi şi vindecarea trupurilor voastre bolnave! Veniţi spre duhul învăţăturii Fiului meu! Nu vă duceţi numai la doctori pământeşti, căci Fiul meu numai cu cuvântul îi vindeca pe cei suferinzi. Fiţi credincioşi, nu fiţi necredincioşi, căci cei necredincioşi sunt plini de suferinţă. Cei ce trăiesc pe pământ în dragostea de Dumnezeu aceia sunt cei mai mari vindecători, cei mai mari doctori pentru cei bolnavi. Ca mama pe fii vă povăţuiesc. Veniţi la cei ce-L iubesc pe Dumnezeu, veniţi să învăţaţi iubirea de Dumnezeu, fericirea cea neştiută de om! Vindecaţi-vă de duhul lumii sufletele şi trăiţi apoi în Duhul lui Dumnezeu pe pământ, căci pământul se va face rai, va arde şi se va înnoi, şi vor rămâne pe el cei ce sunt cu Dumnezeu şi cu viaţa Lui în ei. învăţaţi de la Fiul meu iubirea, nu învăţaţi de la voi, nu învăţaţi de la lume, nu învăţaţi de la om! Naşteţi-vă din Dumnezeu, căci din părinţi aţi luat trupul cel născut din păcat! Luaţi-vă trupul, luaţi-vă crucea şi urmaţi-L pe Domnul! Iertaţi oricui vă greşeşte vouă, ca să aveţi harul de la Dumnezeu peste voi! Cei ce nu iartă, pierd harul lui Dumnezeu, pierd ajutorul lui Dumnezeu, căci cine se leapădă de fratele său, se leapădă de Dumnezeu, şi n-are cine să-i spună omului tainele vieţii, tainele harului vieţii în om. Cei ce sunt ai lui Dumnezeu şi de la Dumnezeu peste oameni ca să-i călăuzească nu au aceia mărire ca pe pământ între oameni, căci aceia ca şi Fiul meu sunt taină între oameni şi sunt împlinirea cea tainică a lucrărilor lui Dumnezeu, aşa cum şi cu mine a lucrat Domnul, Cel ce S-a născut din mine după ce El m-a pregătit să-I fiu cale spre oameni, şi I-am fost, fiindcă m-am supus, iar îngerii m-au numit cea plină de har. Căutaţi să aveţi har, dar să învăţaţi această lucrare, să învăţaţi de la Dumnezeu, că la El este învăţătura cea pentru voi, şi iată cum grăieşte El oamenilor. O, învăţaţi şi de la mine lucrarea harului, căci pe mine m-a umplut Domnul de har prin duhul supunerii sfinte. Apropiaţi-vă de duhul învăţăturii cea de sus, căci împărăţia lui Dumnezeu cu omul este de sus, nu este de jos. Căutaţi lucrarea dragostei lui Dumnezeu. Creşteţi prin ea şi înmulţiţi-vă dragostea şi înmulţiţi-vă numărul ca fii ai dragostei de Dumnezeu, şi veţi fi cei vii şi veţi fi pe pământ fiii lui Dumnezeu, căci iubirea pe care v-o dă El este aceea care vă numeşte fii ai Săi, fii ai lui Dumnezeu pe pământ. Amin.
O, Fiule Doamne, am slobozit peste oameni glasul iubirii ca să aibă ei învăţătură şi ca s-o caute pe ea la izvorul ei, că Tu ai pe pământ acest izvor. Cei ce vin să ia, să nu caute spre cei ce împart la izvor învăţătura Ta, ci să caute spre Tine, căci Tu eşti învăţătorul şi Tu eşti Cel ce Te împarţi spre viaţa oamenilor. O, mângâie-Te cu cei ce au pentru Tine mângâiere, căci oamenii se mângâie unii pe alţii şi nu ştiu să ia de la Tine pentru ei, dar pot veni să înveţe de la Tine dacă iubesc ei duhul învăţăturii, şi iată, pot lua din el, căci Tu Te dai până la margini cu învăţătura Ta, numai să se aplece omul să ia, Fiule scump. Amin.
Iar tu, popor adunat lângă lucrarea cuvântului lui Dumnezeu, învaţă jertfa dragostei cea pentru Dumnezeu şi mereu învaţ-o, căci cel ce învaţă este cel ce lucrează mereu lucrarea lui Dumnezeu pe pământ. Caută să stai în lumină cu viaţa ta, cu inima ta, cu lucrarea ta, căci cele ascunse ale omului sunt întuneric pentru el şi pentru Dumnezeu şi pentru oameni, dar tu lucrează lucrarea luminii, căci Domnul te-a aşezat pe pământ vindecător al omului ca să-l vindeci pe om de păcat şi să-l dai pe el lui Dumnezeu împărăţie, şi ca să afle omul taina fericirii, viaţa cea fără de griji, şi fericiţi cei plini de har, care înţeleg pentru ei tainele lui Dumnezeu prin credinţa lor cea de la Dumnezeu pusă în ei şi care este darul celor chemaţi, aleşi şi credincioşi Lui, darul lui Dumnezeu în om, fiilor. Amin, amin, amin.
– O, mamă învăţătoare peste om ca şi Fiul tău! Aceasta este mărirea Mea pe pământ: omul îndumnezeit, care poartă în el lucrarea tainelor lui Dumnezeu, mamă. Tot ce am proorocit Eu prin acest cuvânt, timp de cincizeci de ani grăit, se împlineşte împlinind în om împărăţia Mea, care împărăţeşte peste cei ce se fac împărăţia Mea. Amin. Cei ce n-au înţeles pentru ce am venit Eu cu această lucrare pe pământ acum ca să-l îndumnezeiesc pe om, aceia vin şi se uită şi stau nelucrători şi apoi se duc spre îndoială şi spre necredinţă, căci cine caută pe pământ împărăţia lui Dumnezeu şi împlinirea cuvântului Meu ca pe pământ, aceia nu s-au uitat bine în Scripturi şi în împlinirile lor cele tainice pe pământ, căci Eu n-am venit pe pământ pentru lume, ci am venit pentru cei ce ies din lume ca să stea lângă Mine şi cu împărăţia Mea în ei, şi cu care Eu voi birui peste cei necredincioşi de pe pământ. Amin.
Cei ce se uită la împărăţia lumii aceia nu iubesc împărăţia lui Dumnezeu. Cei ce trăiesc ca pe pământ şi cu cele de pe pământ se hrănesc, aceia nu ştiu să trăiască întru Mine, şi de aceea trăiesc ei ca pe pământ şi pentru cele de pe pământ. Cei ce cad din har după ce vin şi gustă din el, aceia nu au credincioşia pentru drumul Meu cel greu, pentru calea Mea cea cu urcuş pentru coborârea Mea la om ca să vin după el şi ca să-l ajut cumva să se întoarcă de la moarte la viaţă şi la trăirea cea care mângâie Duhul lui Dumnezeu pe pmânt.
Duhul Meu plânge, plânge şi iar plânge, şi mângâiere n-am. Mângâiaţi-Mă cei ce ştiţi durerea Mea, mângâiaţi durerea Duhului Meu. Eu sunt plin de durere fără de mângâiere şi merg din greu cu lucrarea Mea de izbăvire a omului şi vreau să-l vindec de păcat pe om. Am venit pe pământ cuvânt ca să-l ajut pe om de la păcat la sfinţenie. O, cum să fac să pot lucra atât cât am lucrul dat de la Tatăl să-l lucrez?
O, poporul Meu de azi, lucrează-I lui Dumnezeu, tată, căci voia lui Dumnezeu este sfinţirea ta şi apoi lucrarea ei, căci ea are de la Dumnezeu lucrare mare, lucrarea sfinţilor lui Dumnezeu, lucrare peste oameni, tată. O, poporul Meu, e mama Mea Fecioara ajutătoare pentru tine şi pentru om. Ajută-Mă şi tu şi ajut-o şi pe ea şi ajută-i şi pe sfinţi să ajungă la tine şi la oameni, căci tu eşti casa în care Eu stau ca să vină omul la doctor şi să se vindece el de păcat, şi sunt vindecătorul celui ce bate ca să-i deschid şi ca să-l vindec. Cel ce vine la Mine, după vindecare de păcat să vină şi nu după altceva să vină, şi să vină la Mine, nu la tine să vină cel ce vine să se vindece.
Să vină omul la Dumnezeu, poporul Meu, şi la masa Mea cea plină de bunătăţi, cea plină de leacuri, şi apoi să se facă el împărăţie a lui Dumnezeu. Amin. Să iubească omul suferinţa nu fericirea, căci omul este păcătos şi trebuie să se cureţe de toate cele de la păcate şi care-l despart pe el de Dumnezeu înăuntru şi în afara lui. Amin.
Iar tu, poporul Meu, mângâie-L pe Dumnezeu în rana Sa cu viaţa ta. Ia-Mă în tine şi Mă ţine cald între Mine şi tine, între tine şi fratele tău. Ţine-Mă cald ca să-ţi ţin de cald şi ca să-Mi ţii de cald şi ca să fim calzi unii pentru alţii, tată, căci duhul mângâierii voiesc să-ţi dau şi să-Mi dai, poporul Meu. Amin, amin, amin.
21-09-2008
