Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a doua după Rusalii‚ a tuturor sfinţilor

Duhul lui Dumnezeu lucrează pe pământ şi Se face cuvânt. Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu, Cel Unul născut din Tatăl Savaot mai înainte de vecii, şi tot din Tatăl Mă nasc şi acum cuvânt pe pământ. Bat la porţi ca să intru la poporul Meu cel din vremea aceasta, şi aşa intru Eu la el când vin să-i grăiesc. Amin.

Am porţi între Mine şi tine, popor al cuvântului Meu cel de ieri şi cel de azi şi altfel Eu nu vin la tine. Sunt Păstorul Cel din cer, sunt Păstorul Cel cu crucea, şi altfel Eu nu vin la tine când vin şi te hrănesc, şi vin prin porţi, tată, şi vin în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, iar celui ce vine după Mine îi dau crucea, şi altfel să nu vină după Mine cel ce vine ca să fie cu Mine. Cel ce nu crede lucrarea aceasta a venirii Mele iarăşi de la Tatăl la om, acela nu are parte de venirea Mea şi pentru el, iar venirea Mea vine ca să-Mi facă fraţi pe pământ, şi din oameni să-Mi facă, iar cei ce vor să facă voia Mea, aceia se sfinţesc prin cuvântul acesta al venirii Mele de azi, şi apoi învaţă din el şi apoi îl împlinesc învăţându-l, şi apoi Duhul Meu locuieşte în ei, iar ei îmi aduc credincioşia lor şi se fac fii ai împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ, căci se dau lui Dumnezeu cu inima din ei şi nu mai stau cu ea pe pământ sau în ei, ci stau în Dumnezeu şi trăiesc din Dumnezeu şi sunt frumoşi pentru cei din cer, iar cerul se slăveşte în ei pe pământ, şi aşa este Dumnezeu cu omul pe pământ, şi aşa lucrează Dumnezeu între oameni, căci aşa a lucrat El de la începutul omului, şi fericiţi sunt de la Dumnezeu cei ce-L înţeleg pe Dumnezeu pe pământ între oameni, căci cerul este scaunul Meu, iar pământul aşternutul Meu este. Amin.

O, poporul Meu de azi, mereu te învăţ ce este Dumnezeu. învaţă şi tu, tată, ce este un fiu al lui Dumnezeu, căci cel ce vine la Mine când aude de această venire a Mea la tine şi apoi nu învaţă el ce este un fiu al lui Dumnezeu, iată, îmi face mare, mare şi zdruncinătoare durere unul ca acela, căci vai celui ce dă să vină la Mine şi apoi rămâne alipit tot de pământ, tot de starea lui de om fără Dumnezeu peste el, căci dacă omul nu este condus de Dumnezeu, acela este om fără Dumnezeu peste el. Cel ce nu înţelege măsura lui Dumnezeu peste el când vine să fie cu Mine prin acest cuvânt al Meu de azi, cuvântul venirii Mele de acum, acela după ce vine calcă peste Mine pentru el însuşi, după cum se şi întâmplă cu unii care au venit să fie cu Mine, şi îmi striveşte acela statul între oameni ca să fiu cu ei pe pământ şi să trăiască ei după cuvântul Meu şi nu după om.

Am venit acum pe pământ cu venirea Mea, şi am venit ca să fiu stăpânul omului şi ca să nu mai fie omul stăpân peste el, căci voia omului îl alungă pe Dumnezeu de pe pământ, şi nu este împărăţia lui Dumnezeu acolo unde conduce omul, ci este împărăţia omului, iar acolo nu este stăpân Dumnezeu şi voia lui Dumnezeu, ci este omul care pentru el însuşi strică voia lui Dumnezeu. O, poporul Meu de azi, pentru tine, tată, grăiesc Eu acest cuvânt, nu pentru omul cel fără Dumnezeu pe pământ. Eu pe tine te învăţ, căci vreau să înţelegi împărăţia lui Dumnezeu şi vreau să te laşi cuprins în ea mereu, că pe pământ e numai diavolul şi numai omul, dar Eu vin să-Mi răscumpăr pământul de sub stăpânirea omului cel fără Dumnezeu pe pământ, căci nu omul a făcut pământul, ci Eu l-am făcut, iar Eu sunt Cel blând şi smerit cu inima, şi aşa sunt Eu Stăpânul cerului şi al pământului, şi nu sunt cum dă omul să fie când dă să fie el stăpân pe pământ, şi curând, curând îi voi cere omului socoteală pentru statul lui în voile lui pe pământ şi Mă voi judeca cu el pentru aşternutul Meu. Amin.

E zi de sărbătoare pentru toţi sfinţii cerului şi vin cu ei pe aşternutul Meu, pe pământul Meu cel înnoit prin cuvânt, şi pe care Eu am cuvântat şi am aşezat împărăţia Mea pe pământ. Vin cu sfinţii pe aşternutul Meu şi Mă aşez cu ei în sfat. în mijlocul lor este serbată azi trâmbiţa Mea Verginica, fiindcă Eu, Domnul, în ziua aceasta de pomenire a acestei duminici am deschis pântecele cel care a născut din el acest vas purtător de Dumnezeu, şi din care Eu am făcut apoi pe pământ trâmbiţa lui Dumnezeu, şi am fost Eu cuvânt peste pământ în vremea ei, şi gura ei a fost cuvântul lui Dumnezeu, iar cei ce n-au ascultat de ea, de cuvântul gurii Mele, aceia sunt scrişi răzvrătiţi înaintea Mea, şi au luat şi iau plată de răzvrătiţi, precum şi cei care au ascultat de ea sunt scrişi fii ai ascultării înaintea Mea, şi au luat şi iau ei plată de fii ai ascultării. Amin.

E tot cerul de sfinţi coborât cu Mine pe aşternutul Meu din zilele acestea şi facem popas pe pământul alegerii Mele şi stăm cu zi de sărbătoare de sfinţi, şi am descoperit prin vedenie să nu aibă omul putere peste pământul care este aşternutul Meu pe pământ, pentru Mine şi pentru sfinţi şi pentru cei ce se sfinţesc pentru pământ sfânt. Era Verginica cu trupul pe pământ când am descoperit prin vedenie paza pământului sfânt ca să nu aibă omul putere cu puterea lui peste aşternutul cel pentru Mine pe pământ. Mi-a ridicat ucenici şi uceniţe Verginica, iar Duhul Meu şi al ei S-a odihnit peste ei, şi Eu sunt până azi, şi voi fi, şi am descoperit atunci între ei prin vedenie paza cea pentru aşternutul lui Dumnezeu, ca să fie credinţă în urmaşi, să fie prin vederea Mea din ei, iar ei să vadă şi să mărturisească şi să aibă ei credinţă, şi să fie credinţă în ei pentru cei ce vor crede prin ei, şi aşa să-Mi fac ucenici pe cei scrişi de la întemeierea lumii să-Mi fie Mie ucenici pe pământ şi să lucreze ei cuvântul Meu precum Eu am lucrat şi lucrez cuvântul Tatălui Meu Savaot, şi iată, aşa Mi-am făcut ucenici, şi dacă i-am făcut îi am şi Mă sprijinesc pe ei cu venirea Mea, şi aşa vin Eu pe pământ, şi Mă aşez pe aşternutul Meu când vin. Amin.

O, sfinţi ai cerului Meu de sfinţi! Puneţi, tată, scuturile voastre peste cei ce-Mi sunt astăzi ucenici ai cuvântului Meu, purtători de Dumnezeu între Mine şi om, căci cu mare război s-a sculat duhul rău ca să clatine lucrarea Mea de cuvânt şi pe cei ce Mă poartă cu ea, fiindcă voia şi mintea omului voiesc să locuiască la un loc cu Mine pe pământul care-Mi este acum aşternut. Am spus pe vremea trâmbiţei Mele că se va face mare război între bine şi rău, iar Eu voi cârmui în război. Fac sfat cu voi pe aşternutul Meu. Ne-am adunat în sobor şi facem sfat, şi apoi să împlinim, tată, căci Noi suntem lucrători din cer, şi avem porţi când intrăm pe aşternutul pe care l-am aşezat pentru Noi pe pământ, şi avem purtători, şi aşa Ne purtăm ca să lucrăm lucrarea Tatălui, căci îi suntem Lui fii ai ascultării. Facem sfat şi apoi arătăm poporului sfatul Nostru şi apoi lucrăm, că e de aşezat la mare pază cerească aşternutul cel pentru Noi şi poporul cel pentru Noi în zilele acestea pe pământ. Curând, curând vine ceasul adevărului, şi fericiţi vor fi cei fără de prihană cu inima din ei, cei ce au iubit dreptatea şi adevărul cu inima din ei, cei ce n-au viclenit cu limba lor şi n-au făcut răul împotriva fratelui lor şi n-au luat daruri şi n-au ridicat cuvânt împotriva celor nevinovaţi, şi aceştia vor sălăşlui în muntele Meu cel sfânt, precum este scris, şi le vor fi lor descoperite căile vieţii, şi faţa Mea îi va umple pe ei de veselie, şi îi voi sătura de frumuseţi veşnice şi vor sta ei de-a dreapta Mea, precum este scris. Amin, amin, amin.

– O, Doamne al puterilor! O, Doamne al sfinţilor, aşa va fi ceea ce Tu ai descoperit pe vremea trâmbiţei Tale, căci ai descoperit urmaşilor ei prin vedenie şi ai arătat lor paza Ta pentru tot aşternutul Tău de pe pământ şi pentru cei ce locuiesc pe el, pe muntele Tău cel sfânt.

O, ce îndurerat eşti, Stăpâne bun! Ne-ai luat şi ne-ai adus în sobor pe aşternutul Tău de pe pământ ca să facem sfat pentru paza de toată primejdia rea a cetăţii Tale de nou Ierusalim în zilele acestea şi a celor ce cu credincioşie vieţuiesc în Tine şi cu Tine pe munte sfânt. Curând, curând vine ceasul adevărului a toate, iar lucrarea cuvântului Tău va străluci cu mai multă putere peste pământ, căci adevărul ei o va slăvi, fiindcă Tu eşti adevărul ei, şi nu omul este adevărul, căci iată, omul loveşte în lumină ca să rămână el în întunericul lui. Căci s-au sculat iarăşi din poporul cel miluit şi au ridicat aceştia topor asupra capului Tău, aşa cum au făcut mulţi lângă lucrarea Ta în toată vremea celor cincizeci de ani ai cuvântului Tău de azi pe pământ. O, cum de nu au învăţat şi cum de nu învaţă cei ce se răzvrătesc lângă Tine? Cum de nu dau şi ei să citească bine cuvântul Tău şi să înveţe bine din el lucrarea fiilor lui Dumnezeu ca s-o lucreze şi ei? Cum de nu intră şi în ei cuvântul Tău, cuvântul cel pentru fii? Căci Petru, ucenicul Tău, când şi pe Tine a dat el să Te păzească de prigoană, şi a dat cu sabia în cel vrăjmaş al Tău, Tu ai spus lui: «Nu, Petre! Au nu ştiţi ai cui fii sunteţi?», şi apoi Tu ai vindecat sângerarea celui lovit de Petru, fiindcă Tu eşti singur bun şi nepomenitor de rău. O, nu pot, Doamne, cei din afara Ta să-Ţi fie vrăjmaşi, ci numai cei dinăuntru, numai cei apropiaţi, şi care, nelepădându-se de sine ca să facă ei voia Ta, fac voia lor în pământul celor sfinţi şi clevetesc cu limba lor şi nu iubesc adevărul, şi sunt aceştia împotriva adevărului şi viclenesc şi fac răul împotriva fratelui lor şi ridică cuvânt de necinste împotriva celor nevinovaţi, aşa cum nu trebuie să lucreze cei ce locuiesc în muntele Tău. îi povăţuim pe cei cu credincioşie să vegheze peste ei şi peste Tine, Doamne, şi să păzească neştirbită odihna Ta în ei, iubirea Ta în ei, căci cei ce îşi au în ei iubirea lor pentru ei înşişi, aceia oropsesc lucrarea Ta şi pe fiii ei. O, să nu se teamă cei ce poartă credincioşia, căci plata lor va fi veşnică şi îi vei sătura pe ei de frumuseţi veşnice şi vor sta ei de-a dreapta Ta, precum este scris, căci iată, cei ce viclenesc cu limba lor, aceia sunt cei ce nu văd şi cei ce nu înţeleg şi cei ce nu pot cu slava Ta, căci ei iubesc slava lor şi nu pot aceştia să-L iubească pe Dumnezeu şi să arate că-L iubesc pe El, căci ca să-L iubească omul pe Dumnezeu, el trebuie să înveţe aceasta. Dar iată, cei ce şi-au păstrat îndărătnicia cea din fire n-au avut cum să înveţe, ba, din contra, se răzvrătesc aceia în pământul cel sfânt, în lucrarea Ta cea de înnoire a lumii, căci mintea şi inima lor este bolnavă, şi ei cumpără şi vând, şi se folosesc pentru aceasta de pecetea Ta de peste ei, dar aceasta îi vădeşte pe ei cu lucrarea lor cea rea, şi tot cel ce este însemnat de Tine iese la lumină cu lucrarea sa, bună sau rea, fiindcă Tu învederezi, şi semnul Tău are putere să-l scoată din ascunzişul său pe cel ce se piteşte pentru răul din el, şi Tu, Doamne, păzeşti aşa sub scutul Tău pe cei ce au credincioşia, iar dacă cei răzvrătiţi nu vor lăsa sabia lor jos, ei vor vedea, căci vor fi vădiţi de însăşi lucrarea lor, ascunsă sub viclenia lor, fiindcă viclenia este un duh care nu se poate acoperi pe sine când el lucrează prin om.

O, cum, Doamne, cum de nu se lasă ajutaţi cei ce se ascund cu lucrarea lor cea pornită de la duhul invidiei, duh care a zdrobit mereu, mereu de la mijloc pe poporul Tău, pe unii încercându-i în răbdare, iar pe alţii doborându-i sub puterea vicleniei şi a necredinţei apoi? O, duh rău al vicleniei şi al invidiei între fraţi! Cum de-ţi faci tu atâta loc în pământul aşternutului lui Dumnezeu? Cum de pedepseşti tu la necredinţă pe cei în care te încuibezi ca să faci rău lui Dumnezeu şi lucrărilor Lui? O, până când? Curând, curând puterea diavolului va slăbi şi va privi fără de putere, şi ce vor face cei care s-au sculat să facă lucrare potrivnică celei a fiilor ascultării, care au luat lepădarea de sine şi au iubit pe Dumnezeu?

O, Doamne, ce lovită, ce zgâriată e faţa lucrării Tale azi! O, ce urâtă lucrare au cei ce de la mijloc cumpără şi vând ca să facă de batjocură truda Ta prin care zideşti un popor, o împărăţie a Ta! Au călcat aceştia toată Scriptura dreptăţii lucrurilor, Doamne. Au călcat peste dreptul Tău de Judecător al faptelor toate. O, ce vei face cu aceştia? Ce mai este de făcut cu ei când ei nu vor să-şi arate faţa cu care lucrează împotriva Ta? Lupta lor pentru pângărirea celor ce stau porţi ale Tale n-au ştiut ei unde îi atrage, n-au ştiut ei ce le aduce ea. Iată, sunt neînţelepţi cei ce lucrează aşa, şi nu se apleacă cu fruntea la pământ spre pocăinţă, căci dacă dau să se aplece, iarăşi se scoală apoi şi iarăşi lucrează viclenie şi dezbinare, căci firea lor nu este de la Tine, ci este de la părinţi, iar de la Tine n-au luat în ea, că iată, din firea lor zbuciumă pacea pe pământul aşternutului Tău şi aduc apăsare peste el, iar lucrarea Ta este strâmtorată şi merge din greu înainte ca să hrănească ea pe fiii oamenilor şi să-i cheme ea cumva spre pocăinţă şi apoi spre iubirea cea de sus ca să-i scape ea pe mulţi din mânia ce va să vină peste cei necredincioşi, care-şi atrag cu mâinile lor moartea, după ce se fac vrednici de ea.

O, Bunule Doamne, hai să facem sfat cu poporul cel ascultător şi cu cei ce nu ascultă, Doamne!

Hai şi tu, trâmbiţă a lui Dumnezeu, din mijlocul nostru, sună tu şi fă-te deşteptătoare pentru împărăţia lui Dumnezeu în toţi cei care au venit să-L afle şi să-L ştie pe Domnul lucrând pe pământ pentru împărăţia Sa în om. Hai, ia trâmbiţa şi sună! Amin, amin, amin.

– O, scumpii mei fraţi din patria mea cea de sus, patria sfinţilor Domnului! Mi-a dat Domnul în dar tot cerul Lui de sfinţi şi de îngeri când am venit la El de pe pământ după ce am lucrat douăzeci şi cinci de ani cu Domnul ca să-Şi ridice El un popor al vremii din urmă, dar duhul meu plânge între voi, şi plângeţi şi voi, şi aceasta este starea celor din cer. Şi voi, şi eu, ne-am zbătut pe pământ pentru Hristos, pentru împărăţia Lui în noi şi apoi în oameni ca să vină la Dumnezeu oamenii şi să se părăsească pe ei. O, nu ştie omul să vină la Dumnezeu, iar dacă vine, el nu ştie cum să stea, fiindcă nu învaţă, fiindcă nu vrea să înveţe, şi dacă nu învaţă el rămâne cum vine şi aşa lucrează, şi face greu peste Dumnezeu dacă vine aşa. Acest cuvânt, care curge din cer pentru hrana minţii şi a inimii omului care aude de la Dumnezeu, dacă acest cuvânt nu este mâncat cu multă plăcere, cu mult dor, cu multă înţelepciune şi înţelegere a lui, rămâne Domnul neînţeles pentru cei ce vin şi nu-L înţeleg ca să ştie cum să stea ei cu Dumnezeu şi lângă Dumnezeu. Lucrarea acestui cuvânt este mult lovită acum, iar noi am venit în sobor să facem sfat pentru paza ei şi pentru împărăţia lui Dumnezeu pe aşternutul ales de El pentru El. Să ne aşezăm la sfat şi să lucrăm sfatul acestei zile în cartea Domnului, căci Domnul este Stăpânul acestui popor şi al acestui pământ pe care El Şi-a aşternut lucrarea Sa de azi, sfeşnicul Său cu care luminează pe pământ ca să vadă omul lumina şi să afle calea ei.

O, Doamne, e soborul sfinţilor venit cu Tine pe aşternutul Tău. Facem sfat în ziua aceasta şi dăm să rostim cuvânt de împlinit şi dăm să le descoperim pe cele putrede, care dau să strice împărăţia Ta, credinţa în Tine a celor ce Te-au cunoscut Dumnezeu adevărat în acest cuvânt. Facă-se voia Ta pe aşternutul Tău în ziua aceasta de sfinţi veniţi cu Tine pe vatra Ta de azi, pe pământul ales de Tine al Tău. Vino, Doamne, pe el şi împlineşte din el proorociile pentru cer nou şi pentru pământ nou pe aşternutul Tău de azi, şi din loc în loc apoi! Şi acum, Tu eşti Cel Care dai cuvânt în ziua aceasta de lucru a sfinţilor, iar noi stăm lângă Tine şi luăm şi dăm după cum este voia Ta în cer în ziua aceasta. Amin, amin, amin.

– O, Verginica Mea, o, tată, aştept să pot aşeza în mijlocul poporului Meu de azi ceasul adevărului, că mult rău s-a lucrat în mijlocul lui pe furiş, căci răul cel mic de tot s-a făcut tot mai mare, şi el are azi putere să lovească faţa Mea, tată. O, nu se tem cei ce lovesc faţa Mea acum, nu se tem când lovesc, căci dacă s-ar teme s-ar opri să mai lovească, şi ei lovesc în porţi, după cum am spus Eu că toate cele ascunse cu lucrarea lor cea rea prin ascunderi, toate se sparg în porţi, şi aceştia dau să culce la pământ porţile, şi dau să culce sub vină pe cei slabi, care nu veghează bine pentru lumină, şi iată-i, iată-i cum cad loviţi de duhul rău cei prinşi în cursa vicleniei celor ce viclenesc cu limba lor, şi a căror lucrare nu trebuia să fie viclenia, nu trebuia, tată, dar firea acestora a rămas cea din părinţi, căci ei nu s-au aplecat, şi au rămas ei omul lor cel vechi, şi cu el se dau mari, şi nu sunt mari cei mari aşa, ci sunt durerea Mea aceştia, şi n-au ştiut să vină la Mine atunci când au venit, căci nu şi-au schimbat firea, iar firea lor îi strică, şi lovesc cu ea pe mulţi.

Dăm răgaz acum celor ce Ne ţin ca să grăim, şi iarăşi vom deschide cartea şi Ne vom aşeza în ea cu lucrul cel de azi.

îţi deschid inima, poporul Meu, Eu, Domnul, iar tu aşează bine în tine sfatul cel de azi al Meu şi al sfinţilor Mei pentru soarta lucrării cuvântului Meu şi a poporului Meu cel ascultător şi cel neascultător, căci nu voiesc să mai fie fii ai neascultării pe aşternutul cel pentru Mine şi pentru sfinţi şi pentru cei ce cu credincioşie îmi lucrează lucrarea Mea de azi în mijlocul neamurilor de pe pământ.

Aşezaţi-vă cu Mine la masă cu poporul Meu, o, sfinţi iubiţi, şi apoi vom lucra mult cuvânt.

Iar tu, poporul Meu cel mic, să stai, tată, sub cuvântul Meu şi apoi să-l citeşti şi să-l tot citeşti mereu, căci dacă nu-l citeşti mereu, te răzvrăteşti şi faci lucrare de răzvrătitor, nu de fiu, şi apoi cuvântul scris te va judeca din cartea sa. Ascultă tu pe cei din partea Mea lucrători peste duhul tău şi fii ceresc pe pământ, tată, şi nu fi pământesc, tată, căci pământul pe care Eu te-am aşezat e muntele Meu cel sfânt acum, la sfârşit de timp, şi am înaintea ta pe cei ce-Mi stau porţi, şi care pentru numele Meu stau aşa, şi sunt loviţi, tată, de duhul răzvrătirii care trăieşte în cei ce n-au înţeles ca Dumnezeu lucrarea cuvântului Său. Ascultă tu de la Domnul Dumnezeul tău cuvântul Său în ziua aceasta, poporul Meu, şi vezi, tată, să pricepi ca Dumnezeu, căci de n-ar păzi Domnul cetatea aceasta, zadarnică ar fi păzirea ei. O, lasă-te călăuzit, poporul Meu, că mereu, mereu ţi-am spus să stai sub călăuză cu inima ta şi cu fapta ta, că iată ce-Mi fac cei ce ies cu inima lor de sub duhul călăuzirii şi al veghii cea cu ştire pentru fiecare fiu al acestui popor, căci omul neascultător se ascunde sub învelişul lui cu lucrarea cea rea a inimii lui şi îşi zice: «Nu vede, nu ştie Dumnezeu». Cel drept cu inima din el, acela nu se dezvinovăţeşte înaintea celui ce-l învinuieşte, şi acela este cel drept, şi acela este cel ce seamănă cu Mine, şi de acela să asculţi tu, poporul Meu, căci acela îmi lasă Mie scaunul judecăţii a toate şi nu se suie el pe scaunul acesta, ci stă şi îl aşteaptă pe Dumnezeu, ca pe Unul Care îl izbăveşte pe om de puţinătatea sufletului şi de vifor, precum este scris. Amin.

Aşează-te în pacea Mea, poporul Meu, căci Eu voi grăi ţie în ziua aceasta în mijlocul soborului sfinţilor Mei, cu care am venit, iar cetatea aceasta de nou Ierusalim Ne este astăzi aşternut, dar fii înţelept şi credincios, poporul Meu, căci aşternutul cel pentru Mine caută la inima ta, fiule, căci pentru asta l-am zidit Eu pe om atunci când l-am zidit pe el, şi pentru aceasta te zidesc Eu pe tine când dau să te zidesc, când dau să aşez în tine împărăţia Mea, stricând-o pe a ta, şi care se împotriveşte Mie când ea este în tine. Hai, poporul Meu, să fii tu azi cu inima ta aşternutul Meu, tată! Amin, amin, amin.

Mă întorc în carte ca să grăiesc cu tine în sfatul sfinţilor Mei, poporul Meu de azi. Cuvântul de peste tine Eu sunt, fiule, dar iată, s-au ridicat din mijlocul tău lovituri înspre cuvântul Meu şi n-au socotit bine cei din mijlocul tău care s-au jucat cu nemulţumirile lor, n-au socotit că nu în om, ci în Dumnezeu şi în mersul lui Dumnezeu pe pământ lovesc ei. Hai, tată, să facem sfat pentru zidirea ta în vremea aceasta de furtună, lucrată din mijlocul tău, căci Eu, Domnul, nu te las singur, ci sunt în mijlocul tău şi nu te las, poporul Meu, nu te las, tată, dar nici tu să nu te laşi, că Eu ţi-am spus de mult că am sita în mână şi că bobul sec trece prin sită dacă nu se lasă îngrijit şi ascultător de povaţa Mea cea din mijlocul tău rostită de gura Mea pentru paza vieţii tale cu Mine. Ţi-am spus, poporul Meu, că diavolul cel de demult are mare răutate pe tine când te vede el ţinut în mâna Mea şi în barca Mea de scăpare a celor ce au credincioşia cea pentru Mine ca să le fie bine lor şi Mie şi planului Meu, poporul Meu, şi iată, ridică duhul rău scule dintre cei fără credincioşie şi îi strică şi îi ridică împotriva Mea. Ţi-am spus, tată, că s-a sculat de la mijloc duhul necredincioşiei şi a lovit faţa Mea prin cei fără credincioşie şi a aruncat cu pietre în albia cuvântului Meu. Ţi-am spus, fiule, că toată neascultarea, toate nemulţumirile şi toate neînţelegerile cele de la nemulţumirile celor nemulţumiţi de Mine şi de tine, toate se sparg în porţile Mele, porţile prin care Eu azi vin cuvânt de cârmuire şi de ocrotire în mijlocul tău. Se ascund în ei dacă nu le spun numele celor ce au dat să clatine acum bărcuţa Mea, în care te ţin, poporul Meu, iar dacă le spun numele se răzvrătesc pe Mine şi pe tine şi pe cei ce-Mi stau porţi ca să vin şi ca să fiu cu tine pe pământ, tată, şi se răzvrătesc aceştia împotriva adevărului. E bine să se ştie adevărul şi nu neadevărul cel pentru adevăr şi nu pentru om, căci când cel ce ascunde adevărul va fi ruşinat prin dreptatea cea de la Dumnezeu şi nu de la om, ar fi să aibă acela prea multă usturime pentru că a acoperit adevărul a toate.

Fac sfat pe aşternutul Meu de pe pământ, o, sfinţi jertfitori cu iubirea înaintea Mea. Sunt venit cu sărbătoarea voastră pe pământul aşternutului Meu. O, nu pot, tată, să fac sfat ceresc cu cei cu care Mi-am făcut pe pământ casă pentru venirea Mea. Nu pot în vreme de furtună să fac sfat pentru lucrarea Mea. De făcut Mi-am făcut casă şi cărare de venire apoi, dar de stat în sfat ceresc între ei nu s-a putut cu cei ce am voit să fie casa Mea, căci unii din ei au folosit ascunderile şi pititul cu ele, şi aşa Mi-au îngreuiat ei mersul şi planul Meu, cel după care voi aşteptaţi, o, sfinţi iubiţi şi plini de suspin ca şi Domnul vostru, o, fiilor cereşti. O, tată, celor ce lovesc în cărarea Mea acum, nu le-a convenit cărarea Mea, nu Mi-au întărit-o, n-am avut în ei credincioşie pentru Mine, dar această venire a Mea Eu nu Mi-am întocmit-o ca să-i fac rău omului cu ea, iar dacă n-am putut să le joc în plac celor care acum Mă lovesc în porţi, iată ce au păţit aceştia, o, sfinţi ai casei Mele cea de sus! O, măcar de ar vorbi adevărul aceşti fii răzvrătiţi, cărora le-am deschis când au venit să fie şi ei cu Mine şi cu poporul Meu. Din mijlocul poporului Meu se loveşte în el şi în Mine, nu din părţi, tată, şi iată, multă stricăciune au făcut feţei Mele aceştia pe care am dat să Mă bizui, şi am păţit şi cu aceştia ca şi cu cei de pe vremea trâmbiţei Mele, căci gura omului aprinde mult foc. O, dacă n-am putut să fac Eu sfat cu ei pentru mersul Meu pe pământ acum, iată, au făcut ei sfat, şi au făcut sfat împotriva Mea şi a celor ce Mă poartă ca să fiu pe pământ. De ani de zile fac ei sfat, dar sfatul lor e împotriva cărării Mele, şi se scoală împotriva Mea sfatul lor, şi apoi Mă vând unii altora aceştia şi Mă vând, tată.

Am voit să-l ocolesc pe poporul Meu de peste tot de pedeapsa care dă să vină peste el şi peste Mine de la vorbirea lor doi câte doi între fiii poporului Meu, dar e prea mare minune să aibă şi să-şi dovedească apoi credincioşia toţi până la unul între cei care vin să se sprijine cu Mine, şi să Mă sprijin şi Eu cu ei, şi iată, dacă n-am fost crezut şi urmat pentru învăţătura dată, iată durere pe Mine şi pe cei ce Mă iubesc urmându-Mă cu inima curată, tată! Facem sfat în mijlocul celor curaţi cu inima, şi a celor ce nu sunt tot aşa, şi hai să vedem cum să facem, cum să lucrăm peste această furtună care bate de la mijloc asupra venirii Mele cu plată pentru toate câte au fost şi sunt şi se fac.

Hai, trâmbiţă deşteptătoare, hai, tată, şi tu în sfat în mijlocul poporului Meu, că iată, suspini că iarăşi vezi furtună ca atunci când după ce ai plecat să fii cu sfinţii cerului s-a sculat de la mijlocul poporului acelaşi dispreţ pentru cărarea Noastră la popor, aceleaşi arme, aceeaşi defăimare, tată. O, Verginico, nu se uită cei ce dezbină azi cu mintea lor bolnavă, nu se uită la cei de atunci care s-au lăsat amăgiţi de minciună şi care au născut minciuna. Mă uit cu jale grea acum la suferinţa grea a păstorului Meu Daniel, căci el atunci a primit înaintea lui judecată strâmbă, şi apoi n-a mai putut şi n-a mai voit să se scoale şi să mărturisească pe cele ce l-au clătinat pe el atunci în credincioşie şi pe cei ce l-au clătinat pe el ca să facă judecată strâmbă înaintea Mea, şi Mi-a şchiopătat apoi zece ani lucrarea, şi Mi-a căzut atunci de tot poporul, cel şi aşa firav, căci nu voia poporul să-Mi dea Mie viaţa, şi stătea cu Mine neaşezat, necurăţat, neîmplinit fiul acestui popor, fapt pentru care a venit peste el căderea, tată, cernere mare, Verginico, dar Mi-au rămas atunci pe cale cu Mine cei pe care-i aveam în planul Meu pentru mersul Meu pe mai departe, tată. O, Mă uit neputincios şi Eu la cei ce au dezbinat atunci poporul şi mersul Meu pe mai departe, căci Mi-am adus, după planul Meu cel din vecii, copii de departe ca să-Mi fac fii lucrători din ei, şi am lucrat cu ei ca şi cu Samuel când l-am adus pe el la preotul Eli şi la fiii lui cei neascultători, ca să am prin Samuel mers înainte cu duhul proorociei, şi aşa am lucrat şi azi, tată, căci fiii acestei lucrări nu trăgeau cu lucrul venirii Mele, cu planul Meu cel ceresc, care aşteaptă după om credincios pe pământ, ci trăgeau numai să-i ajut întru ale lor şi atât. O, Verginica Mea, mare Ne-a fost atunci durerea, tată, şi mare Ne este şi acum. Ca şi atunci s-a întâmplat şi acum. Cei ce au lovit atunci sunt pedepsiţi şi azi, stau zdrobiţi şi azi sub lucrarea lor cea rea de atunci, lucrarea minciunii, tată, şi nu se scoală să-Mi repare pe cele stricate de ei peste poporul Meu, căci duhului rău îi este greu până ce-l pune pe om să joace ca el, şi apoi nu-l mai lasă să repare pe cele stricate prin lucrarea duhului invidiei şi a minciunii cea pentru ea. Iată-l pe păstorul Daniel în grea suferinţă, şi nu le este milă de el celor ce l-au pus atunci să facă judecată nedreaptă. Eu i-am spus lui pe vremea ta cu Mine că va fi pus să facă judecată nedreaptă, dar clipa aceea de întuneric a celor ce au lovit în mersul Meu şi al tău prin duhul invidiei, le-a luat lor toată lumina chiar dacă frica îi cuprinsese, chiar dacă ei lucrau cu această nedreptate peste ei. Iată, aşa păţesc cei ce se grăbesc să ia vorba fără să desfacă de sub învelişul ei adevărul a toate. Au plecat din trup creştini cu vină în ei pentru jalea Mea cea de atunci. Plângea cerul tot de mila Mea şi a celor dispreţuiţi atunci pentru numele Meu, şi cu care aveam să merg înainte cu lucrarea Mea şi a ta. Iată, iarăşi aceeaşi nedreptate spre Mine, tată, şi spre calea Mea de azi. Iarăşi împroşcare pe faţa Mea, tată. O, ce greu, ce greu e păcatul nemulţumirii, păcatul iubirii de sine şi de dreptate împotriva dreptăţii a toate, tată!

O, cum să facem, Verginica Mea? Facem sfat în mijlocul oştirilor de sfinţi, şi te am pe tine în mare durere în mijlocul lor, că te-ai căznit sub mari dureri să-Mi ridici un popor, un popor bun pe vremea Mea cu tine, şi n-a voit poporul să fie sfânt, tată, iar cel ce nu se face sfânt cu trupul şi cu mintea, acela se face apoi vrăjmaş lui Dumnezeu, ca şi acum două mii de ani, când poporul Israel s-a dus la fund lovind în venirea Mea la el. O, ce să facem cu cei ce acum Mi-au adus la pământ fruntea Mea? Cum să facem sfat cu ei? Ei nu vor aceasta, fiindcă ei au de ascuns lucrarea lor cea fără de lumină, cea fără de martori din dreapta şi din stânga Mea, lucrare pe furiş lucrată ca să-Mi tragă pe cei slabi de pe picioare şi să-i aducă Mie împotrivitori, Verginica Mea. O, tată, e mare, e mare acum jalea Noastră. E încurcată cu multul lucrarea cea rea pe care au lucrat-o astăzi fii ascunşi în ei şi între ei şi ei, între ei şi creştinii slabi, şi iată, Mi-au culcat la pământ suflete credincioase, şi pe care le-au făcut să lucreze mare împotrivire acum asupra mersului Meu cel slăvit pe pământ cu cuvântul facerii omului, tată. O, dureroasă este faţa Mea acum, tată! O, greu e, Verginico!

– E greu de tot, Doamne, iar cei ce au umblat acum la faţa Ta ca s-o defaime, nu se scoală să Ţi-o şteargă de sânge, nu se scoală să se umilească şi să Te scoată de sub ruşine, şi fac şi ei acum ceea ce au făcut păstorii poporului nostru după ce eu m-am suit la Tine între sfinţi, şi tac aceştia faţă de Tine, şi vorbesc faţă de cei pe care i-au adus la împotrivire ca să nu fie ei singuri împotrivitori. O, dacă ei nu se scoală să mărturisească pe cele ascunse cu care au lucrat atâta răutate, atâta dispreţ, ce vom face cu ei, o, Doamne?

– Fac ei cu ei, Verginico, fac ei, tată. Le-am spus celor ce au lucrat de la mijloc pe furiş, luând pe furiş şi dând în părţi în chip strâmb nemulţumirea lor, le-am spus cu vorbire între cei din cer acum doi ani, le-am spus că lumea le face cu mâna ca să-i amestece cu ea şi să-i tragă de pe calea Mea, de pe calea cea cu fraţi, iar ei să fie atenţi ca să nu cadă le-am spus, dar aceştia au uitat şi n-au împlinit veghea peste ei, iar dacă n-au împlinit, au căzut în nemulţumiri şi apoi în plângeri în părţi împotriva celor ce Ne poartă cu venirea Noastră, tată. Eu merg cu durere în cei ce Ne poartă, şi dacă se mai şi loveşte în ei Ni se face greu de tot mersul, greu, tată, greu. Dar acum îmi întăresc poporul pe stâncă şi îl povăţuiesc pe el. Amin.

Eu sunt stânca pe care ai venit tu să te aşezi când ai venit să fii al Meu, poporul Meu. Acum rugăciunea ta, jertfa inimii tale, umilinţa şi duhul ei cel lucrător, acestea vor ajuta de acum mersului Meu peste pământ. Te voi povăţui cu milă şi cu duioşie, şi tot cu milă şi cu duioşie să stai şi tu pe calea Mea între frate şi frate. Stai, tată, pe calea Mea, căci calea Mea e cu dureri pe ea ca şi cea de acum două mii de ani, dar e cu plată mare, fiule. O, ascunde-te în Mine de faţa celor ce se plâng cu nemulţumirile lor şi de la care au atâta nelinişte în ei. Nu te lăsa doborât de viforul născut peste tine în ei, căci ei au dat de la ei dreptatea lucrurilor şi au strâmbat-o de tot, şi au păţit ei aşa din pricina măririi de sine, de care ei nu s-au curăţat după ce au venit să fie cu Mine. Iată ce defăimată este acum faţa Mea! O, cine poate să-Mi şteargă de pe ea murdăria cea batjocoritoare, aruncată de cei ce mint cu nemulţumire?

O, copii care-Mi staţi înainte când vin la popor şi la om! Am spus prin duhul proorociei că-Mi voi tot ridica lucrători lângă voi ca să vă ajute sub greul Meu de peste voi, căci Eu M-am aşezat povară a voastră, tată. Am lucrat ca să împlinesc apoi, dar duhul invidiei din cei ce îl au pe el din fire nu poate să înghită aceasta. Am avut aproape cu voi apoi pe cei ridicaţi rând pe rând, şi am avut între aceştia, aproape cu voi, şi pe cel ce azi ia şi dă în părţi duh de hulă asupra lucrării cuvântului Meu după ce a avut el atâta vreme credincioşie pentru lucrarea Mea şi pentru voi. L-au luat şi l-au dezbrăcat de credinţă cei ce au lovit de la mijloc în voi prin duhul firii lor invidioase, şi n-a mai stat apoi de partea Mea acest sufleţel, şi s-a îndoit, şi apoi s-a smintit întru lucrarea Mea cu voi, şi iată-l cum loveşte acum din întuneric, tată! Eu am spus din vreme tuturor: «Ferice de cei ce nu se smintesc întru Mine şi întru voi», căci Eu vedeam pe cele lucrate în ascuns cu duh de răzvrătire prin lucrarea celor nemulţumiţi. Iată-l, stă ascuns acum sub nume de femeie şi loveşte fără judecată acesta, căci a luat în el din răutatea inimii celor ce nu au putut să vă iubească pe voi mai mult decât pe ei înşişi după ce au venit să fie şi ei fiii acestui popor. Eu l-am primit şi pe acesta când a venit să fie cu Mine şi cu voi, şi am dat mereu să-l povăţuiesc prin voi să nu ridice cuvânt de judecată asupra mersului Meu cel greu. El însă n-a ascultat, căci s-a crezut meritos dacă i-am dat duh ca să mărturisească lucrarea Mea de azi, şi după ce a mărturisit-o prin Duhul Meu Cel de sus şi Cel de jos lucrător, s-a sculat apoi şi s-a lăsat doborât de îndoială, căci aşa păţesc toţi cei ce judecă în locul Meu mersul Meu cel greu cu voi şi pe poporul Meu de azi. Este scris în Scripturi cuvântul Meu: «Nu judecaţi ca să nu fiţi judecaţi, căci cu judecata care judecaţi veţi fi judecaţi, şi cu măsura care măsuraţi vi se va măsura», şi iată, acesta este pedepsit acum chiar prin ceea ce face acum împotriva Mea şi a mersului cuvântului Meu, care curăţeşte omul de păcat. Amin.

O, fiule atât de răzvrătit acum! Cum de nu te temi, tată, să-Mi vorbeşti de rău casa în care şi pe tine te-am primit ca să fii şi tu al Meu? Ai stat atâta timp aproape cu fiii poporului Meu. Cum, tată, ai făcut de ţi-ai întunecat atât de greu credinţa? Iată ce faci! Stai ascuns acum şi loveşti în mersul Meu de azi, cu care dau să salvez omul de la păcat şi de la plata păcatului. Să te las aşa să tot loveşti? Te simţi atâta de puternic ca să poţi să-Mi zdrobeşti truda Mea cea de cincizeci de ani? O, te-ai lăsat doborât de pe cale şi te-ai făcut judecător în locul Meu, şi prin aceasta eşti judecat, prin ceea ce judeci eşti judecat, ca şi cei de acum două mii de ani, care M-au judecat aşa cum au vrut ei, făcând haz de drumul Meu cel greu pentru mântuirea omului. Ţi-am proorocit adesea după ce te-ai sculat împotrivitor şi batjocoritor asupra poporului Meu şi te-am rugat să-ţi opreşti limba şi mânia, ca să nu te nimicească acestea, dar murdăria pe care o arunci tu azi peste fiii cei purtători de Dumnezeu în vremea aceasta de venire a Mea iarăşi de la Tatăl la om cu cuvântul slavei lui Dumnezeu, această murdărie se va întoarce toată, toată pe faţa ta, căci dreptatea nu stă din lucrarea ei, şi lucrează odată cu duşmanul ei. Am voit să fii înţelept al cerului, după cum şi puteai să fii dacă voiai să asculţi, dar iată ce faci acum! O, să te fi gândit că nu tu singur ar fi să mărturiseşti atâta duh împotrivitor, şi că Eu am popor alături, care ar fi fost să spună şi el ceea ce tu dai acum să mărturiseşti împotrivă, dar mintea ta este acum luată de puteri negre, şi acestea vor fi puse în însăşi cursa lor şi o vor ruşina pe ea şi va cădea puterea lor curând, curând. O, ai venit în casa Mea şi ai mâncat de la masa Mea şi ai stat cu fiii acestei lucrări, şi acum te-ai dat în lături şi loveşti cu păcat şi cu judecată, şi ţi-ai luat nume de femeie, aşa cum scrie în Scripturi, şi n-ai dreptate în ceea ce grăieşti, fiindcă răutatea ta cea de acum stă departe de dreptatea Mea, care este umilinţa inimii omului, fiule. O, cum poţi să loveşti atât de urât în fiii lucrării Mele? Cine, tată, te-a pus să faci aceasta? Te-am rugat apoi să-ţi opreşti furia cu care loveşti în stânca lui Dumnezeu, dar iată, nu vrei, nu vrei să vii să te curăţeşti şi să te iert de căderea ta în păcatul hulei de Dumnezeu. Şi dacă nu vrei, şi dacă nu intri sub lumina lumii, sub lucrarea lui Dumnezeu-Cuvântul ca să te curăţeşti de plata răzvrătirii tale, tu vei vedea, căci Eu, Domnul, te voi scoate de sub ascunzătoarea ta şi voi porunci oştirilor cereşti şi îngereşti să te arate şi să te ruşineze cu tot cu lucrarea ta ascunsă între tine şi cei ce au dat să te smulgă de la Mine din duh de invidie că te făcuseşi mărturisitor al Meu, al lucrării cuvântului Meu de azi. O, n-ai avut înţelepciunea să fii cuminte, să fii de partea Mea, şi nu de partea duhului potrivnic, duhul uşurătăţii minţii omului, care trage spre el pe cei ce vin să fie cu Mine. Iată, îţi aşterni ruşine ţie prin tot ceea ce faci şi lucrezi fără ca Eu să te trimit. Eu, Domnul, stau în sfat cu toate oştirile cereşti şi voi hotărî, căci a Mea şi nu a ta este judecata a toate. Amin. Eu încă îţi aştept întoarcerea, tată.

Iar tu, poporul Meu, stai la sânul Meu, stai ca pruncul şi nu slăbi în creştere, tată, ci creşti, fiule, pentru Dumnezeu şi pentru vremea care vine cu Mine pe pământ pentru cei ce Mă aşteaptă să vin. Voi sta în sfat cu cei ce-Mi fac dureri de la mijloc şi voi căuta să-i luminez din cer, căci de pe pământ omul nu ia decât întuneric şi răutate şi răzvrătire, fiindcă acesta este aluatul omului. O, rea şi pedepsitoare este lucrarea răzvrătirii, lucrare lucrată prin duhul invidiei din om! La Mine încape tot neamul omenesc dacă vine să fie cu Mine, dar iată, nu încape el în inimile invidioase care nu îmbrăţişează pe cei ce se ridică şi ei spre lucrarea cuvântului Meu, spre ajutorul Meu sub greu, şi această nedragoste este păcat, şi păcat lucrează ea, şi vorbire de rău lucrează ea între cei de un nume cu Mine.

Acum vă rog şi pe voi, cei ce aţi născut lucrarea cea răzvrătitoare în mijlocul poporului Meu, vă rog, tată, ca şi pe cei ce Mi-au zdrobit mersul Meu după ce Mi-am luat trâmbiţa la cer şi Mi-au zdrobit şi mersul poporului şi credinţa lui; vă rog, tată, sculaţi-vă fără de frică şi mărturisiţi-vă Mie şi poporului Meu lucrarea voastră cea ascunsă, ca să vă izbăviţi de plata ei, să vă izbăviţi, tată, prin umilinţa voastră, care poate dacă este, şi să Mă izbăviţi şi pe Mine de sub această hulă, căci am de cârmuit neamurile cu toiag de fier prin acest cuvânt, precum este scris în Scripturi să împlinesc, şi am de lucru de la Tatăl pe pământ, fiilor care aţi născut răzvrătire din voi în mijlocul poporului Meu. O, nu vă luptaţi să fiţi mai mari ca Dumnezeu, căci cei ce s-au luptat aşa, au căzut sub acest păcat. Voi sta de vorbă cu voi, tată, în chip amănunţit, şi iarăşi voi mărturisi vouă lucrarea Mea de azi şi tainele ei şi mâna Mea, care lucrează, şi pe care daţi să ziceţi că n-o înţelegeţi şi să judecaţi pentru ea pe cei ce Mi-o poartă spre voi şi spre om. E grea peste voi încurcătura pe care singuri v-aţi făcut-o şi care acum dă să păteze faţa Mea. Eu însă îmi voi şterge faţa, dar ştergeţi-Mi-o şi voi, căci faţa Mea nu trebuie s-o împroşcaţi pentru faţa voastră, pentru slava voastră cea trecătoare, şi pe care mai rău v-o striviţi când loviţi pentru ea în Dumnezeu. O, mâna ta, fiule răzvrătit, nu trebuie să se ridice împotriva fratelui tău, ci trebuie ca inima ta să se umilească pentru faţa fratelui tău. Amin.

Eu voiesc să vă scot de sub ruşine, fiilor care aţi pus gaz pe foc ca să-Mi pârjoliţi faţa şi slava Mea, dar dacă voi nu vreţi să Mă ajutaţi să vă scot de sub vina sub care aţi intrat prin lucrarea ascunderii şi a răzvrătirii dintre fraţi, prin vorbirea doi câte doi, care numai dezbinare aduce, şi nicidecum frăţie, Eu, Domnul, nu pot să vă ajut fără ca voi să Mă ajutaţi să vă scot la lumină. Aţi crezut că e glumă ceea ce Eu v-am cerut mereu să nu săvârşiţi, şi iată, Eu sunt adevărat între voi, căci vorbirea doi câte doi, trei câte trei, a adus vouă acum ruşine, iar Mie zdrobire şi suspin, tată. Voi sta de vorbă cu voi şi voi căuta să vă ajut, fiilor, căci Eu sunt învăţătorul Cel milos şi sunt blând şi smerit cu inima, şi aşa ar fi trebuit să fiţi şi voi dacă aţi fi vrut să semănaţi cu Mine, fiilor.

O, poporul Meu, duhul rugăciunii tale curate şi fierbinţi să ajungă la inima Mea, iar Eu voi coborî peste tine slava Mea şi ocrotirea Mea şi izbânda cea pentru Mine şi pentru tine, tată. Să plângi, fiule, pentru cei ce s-au desprins ca să slujească duh de judecată asupra venirii Mele la tine cu sfinţii precum este scris să împlinesc. Tu eşti martorul Meu. Rămâi martorul Meu cel credincios, poporul Meu, şi ridică-Mi, tată, ucenici pentru împărăţia Mea, căci aceasta este lucrarea ta, iar cei ce vin să dezbine apoi pe cele lucrate, ei vor vedea. Tu nu te teme! Eu sunt învăţătorul tău şi te învăţ în vreme de război. Pace ţie în vreme de război, tată! Eu sunt în faţă, şi în Mine lovesc cele ce vin spre tine prin cei ce se despart de lucrarea venirii Mele azi pe pământ. Pace ţie! Eu sunt Cel ce veghez. Eu sunt Cel ce-Mi ocrotesc lucrarea venirii Mele acum pe pământ ca să-Mi zidesc un popor, un neam de sfinţi pe pământ. Am avut mereu duşmani dintre cei ce-Mi stăteau aproape, am avut în toată vremea lucrărilor Mele în toţi urmaşii Mei. Pe Verginica Mi-o vindeau cei mai apropiaţi ei şi Mi-o duceau la suferinţă, şi nu făceau aceasta cu ea cei ce aveau credincioşie pentru Mine şi pentru ea, şi iată-i pe aceia, sunt şi azi ai Mei, şi merg cu ei prin întuneric şi luminez în faţă şi-Mi fac pârtie cu slava cuvântului Meu peste pământ.

Pace vouă, fiilor! Strângeţi-vă ca puii sub aripile Mele şi fiţi liniştiţi, şi îndemnaţi-i, tată, pe cei răzvrătiţi să părăsească neascultarea şi nemulţumirea lor şi despărţirea de voi, şi să se umilească şi să se pocăiască şi să se curăţească de duhul care dezbină între fiii împărăţiei Mele. O, învăţaţi-i pe cei ce vin să se alipească împlinirilor cereşti pe pământ, învăţaţi-i din vreme pe fiecare, tată, cum să stea frumos în sânul acestei lucrări, că iată, vin şi se apropie tot mai mulţi de Duhul Sfânt Mângâietorul, Care Se face cuvânt din gura Mea şi vă vesteşte vouă, şi Care vă povăţuieşte pe voi spre împlinirile cele din urmă, fiilor.

Te dăruiesc cu duhul rugăciunii fierbinţi, prin care să Mă chemi să fac lumină sfântă şi cale cu lumină pentru cărarea Mea spre oameni, poporul Meu, iar tu, tată, ascultă povaţa Mea, ca să se facă fii ai Mei şi ei, cu credincioşie în ei înaintea Mea, cu fierbinte inima lor pentru Mine, Cel plin de iubire pentru cei ce primesc din cer Duhul Meu în ei, Duhul Care povăţuieşte spre Mine pe cei ce se dau Mie ca să fie şi ei ai Mei.