Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Pogorârii Duhului Sfânt

Pe nori de heruvimi Mă port între cer şi pământ şi Mă fac cuvânt de Duh Sfânt, şi Mă fac înţelepciune, şi Mă fac mângâiere şi putere pentru cei ce aud glasul Meu. Sunt Domnul! Heruvimii cei fără de trup îmi acopăr slava trupului Meu cel înviat dintre morţi, şi apoi cel iarăşi aşezat întru Tatăl, iar slava Mea se vede cu ochii duhului, precum şi îngerii cei fără de trup se văd, precum şi văzduhul. Taina Mea şi a celor ce nu se văd, aceasta înseamnă adevărul, şi ochii duhului sunt cei care văd cele ce nu se văd, şi ochii duhului văd, şi apoi inima ştie, şi ea este cea care aşează în om simţirea şi cunoaşterea celor ce nu se văd, şi omul trăieşte atunci adevărul. Amin.

Eu sunt Cel ce sunt. Cuvântul lui Dumnezeu Se cheamă numele Meu cel din zilele acestea când iarăşi vin de la Tatăl la om ca să-Mi săvârşesc lucrarea venirii Mele după două mii de ani de la întâia Mea venire între oameni pe pământ, iar pământul român îmi este leagăn al cuvântului Meu, aşa precum văzduhul îmi este leagăn al trupului Meu cel purtat de heruvimii cei fără de trup, şi care au ca patrie văzduhul. Amin.

în duh de praznic de Rusalii îmi desăvârşesc cu cuvântul taina venirii Mele şi a petrecerii Mele cu praznicul cuvântului Meu pe vatra neamului român. Deschideţi larg cuvântului Meu, voi, cei ce-Mi staţi porţi ca să intru cuvânt la popor! Taina Mea cu voi este acoperită în nor de heruvimi, iar voi sunteţi atâta de fireşti între voi şi om cât nu poate nimeni bănui taina voastră, care Mă ţine între Mine şi poporul cel născut din cuvântul Meu de azi, cuvântul gurii Mele, care naşte acum un popor pe pământ. O, smerenia Mea M-a ţinut mereu supus omului şi firii lui, şi am făcut aceasta ca să poată omul cu Dumnezeu, căci omul stă atât de mare, şi este mult omul, şi nu poate fi mic, prin firea lui nu poate, căci a zis când Eu l-am zidit din pământ şi i-am dat duh de viaţă: «pune-voi scaunul meu deasupra norilor; peste Cel preaînalt îl voi pune», şi a căzut omul când s-a suit zicând aşa, şi a căzut în semeţie, şi de atunci smerenia Mea M-a ţinut mereu supus omului şi firii lui căzute, căci mărirea Mea nu este să-l supun pe om sub supunerea Mea, ci este să-l ridic pe el spre smerenia Mea şi să înveţe el smerenia din care a căzut după ce Eu l-am zidit şi l-am aşezat în rai şi l-am învăţat smerenia, şi l-am învăţat să fie asemenea Mie, dar el n-a rămas aşa cum Eu l-am învăţat să stea, ci, din contra, s-a înălţat cu mintea lui spre cele ce sunt şi nu se văd, şi pe care le-a dorit sub el să stea.

Cuvântul gurii Mele se face glas de Duh Sfânt peste cei adunaţi la izvor la praznic de Rusalii şi îi învaţă pe ei înţelepciunea celor ce nu se văd. Când am venit cu trupul văzut pe pământ acum două mii de ani Mi-am făcut o mânuţă de popor dintre oameni, o ceată mică de ucenici şi Mă purtam cu ei din loc în loc ca să anunţ că vine pe pământ împărăţia cerurilor, iar când grăiam celor ce se ţineau după glasul Meu de Păstor, Eu căutam o ridicătură de pământ, o colină, un deluşor ca să-l urc şi ca să Mă audă de pe el cei peste care îmi semănam cuvântul, şi Mă dădeam lor cu dorul şi cu focul inimii, şi dădeam să le încălzesc lor inimile pentru cele ce nu se văd, ca să-i trag spre ele, ca să-i deslipesc de cele de pe pământ, care-i ţineau pe pământ cu trăirea şi cu simţirea, dar greu se fac acestea fapte ale omului care dă să creadă în ele prin vederea lui cea cu ochii duhului şi care nu se foloseşte de ochii trupului lui. Taina lucrării Duhului Sfânt în om este ţinută la închisoare din pricina celor ce se văd de ochii trupului, şi aşa erau şi ucenicii Mei cei de atunci, şi Eu nu puteam să lucrez cu ei lucrarea Duhului. Dar când M-am aşezat în Tatăl după ce M-am înălţat în ochii lor de lângă ei, acoperindu-Mă cetele cele fără de trup ale heruvimilor, le-am dat lor promisiunea cea făcută lor atunci, le-am trimis lor pe Duhul Sfânt şi i-am cuprins pe ei în taina aceasta, şi au grăit ei apoi în limba aceasta, limba Duhului Sfânt, Care lucrează descoperirea celor ce nu se văd şi descoperirea omului, cel care nu se vede în afara lui din pricina învelişului lui.

Deschideţi-vă înţelegerea, voi, cei ce v-aţi adunat la izvorul Meu de cuvânt! în chip tainic stau în ziua aceasta între voi şi Mă dau vouă cuvânt tainic, şi am martori ai tainelor Mele, care nu se văd cu ochii trupului, dar pe cel ce Eu l-am făcut cu puterea Mea să treacă din trup în duh, acela vede lucrarea tainelor Mele şi pe cele ce Eu, Domnul, le descopăr spre vedere şi spre ştire, căci aceasta este taina trecerii din trup în duh când Eu cer aceasta omului. Deschideţi-vă inima şi primiţi pe Dumnezeu, Care apropie de voi împărăţia cea de sus şi care nu are nimic în lumea aceasta, căci ea este de sus. Izvorul gurii Mele vă dă vouă în dar taina iubirii şi lucrarea ei pentru cele de sus, pentru cele tainice ale Mele, căci iubirea pentru cele de jos în om nu-l lasă pe el să guste cu duhul şi cu fapta apoi pe cele ce nu se strică şi care nu-l strică pe om, ci îl zidesc pe el împărăţie a Mea, iar înţelepciunea aceasta în om nu este de jos, nu este din om, ci este de sus, este din Tatăl şi din Fiul şi din Duhul Sfânt, şi Eu vă grăiesc despre ea în limba Duhului Sfânt, căci aşa este limba pentru cele ce nu se văd ale împărăţiei Mele cu omul. O, înfricoşaţi-vă de voi dacă nu înţelegeţi limba Duhului Sfânt! împărăţia Mea nu este din lumea aceasta, dar de va vrea cineva să facă voia Mea, va pricepe şi va avea acela pe cele ale împărăţiei Mele în el, precum Eu le-am avut în vremea statului Meu între oameni şi am fost pildă de urmat a împărăţiei Mele în om. Grăirea cea cu amănuntul pentru frumosul Meu în cel ce voieşte să facă voia Mea cu duhul şi cu fapta trupului său, găsiţi aceasta în cartea Mea de azi, cartea cuvântului Meu din vremea aceasta, prin care vin şi Mă aşez ca să călăuzesc paşii omului spre împărăţia Duhului Sfânt în omul care se lasă sălaş al lucrărilor de sus, prunc nou, născut din cuvântul Meu de azi, care naşte, şi care apoi se face hrană şi lumină şi putere şi cale a omului spre Mine, a celui ce iubeşte pe pământ să se facă împărăţie a Mea.

Luaţi, mâncaţi! Acesta este cuvântul Meu care se slăveşte peste voi spre creşterea voastră cea de sus, şi apoi spre unirea între voi şi Dumnezeu pentru iertarea păcatelor voastre, că multe, multe păcate are omul, fiindcă le face ca să le aibă apoi, şi nu va putea scăpa de sub ele până ce nu va ajunge să şi le vadă şi să-i pară rău că le-a făcut, să-i pară cu pocăinţă rău, iar pocăinţa înseamnă să nu mai fie apoi făcut păcatul, iar dacă nu se întâmplă aceasta, din pricina lipsei de pocăinţă nu se poate aşa.

Voi, cei care sunteţi veniţi la izvor, grăiesc vouă de cele de sus, nu de cele de jos. Nimeni să nu vină spre Mine cu cele de jos şi pentru cele de jos ale lui, căci Eu nu sunt din lumea aceasta şi n-am nimic în ea decât pe poporul cuvântului Meu, cel care se face voie a Mea pentru că Mă iubeşte. O, nu căutaţi să faceţi voia Mea pentru voi, căci aceasta nu înseamnă iubire pentru Mine, ci înseamnă pentru voi, ci căutaţi să faceţi voia Mea pentru Mine, şi atunci aveţi în voi iubirea cea pentru Dumnezeu, credinţa pentru cele ce nu se văd cu ochii trupului, cu ochii celui ce Mă iubeşte pentru sine şi nu pentru Mine, căci vai celui care vede pe Dumnezeu cu ochii trupului lui, căci aceia nu văd pe Dumnezeu, ci văd pe cele ce trec, şi care nu-l ţin pe om în Dumnezeu şi în credinţă şi în credincioşie apoi! O, dacă vă iubiţi pe voi, dacă vă măriţi pe voi când daţi să iubiţi pe Dumnezeu, voi nu aveţi credincioşie pentru Mine dacă lucraţi aşa. Iată ce tainic vă învăţ viaţa şi bunurile ei, căci vreau să fiţi şi voi asemenea Mie pentru tainele cele de sus, tainele Tatălui şi ale Fiului şi ale Duhului Sfânt, Care Se slăveşte slăvindu-Se şi descoperind omului lucrările lui Dumnezeu.

O, fericiţi cei săraci cu duhul, şi aceia sunt cei ce nu pun la inimă slava trecătoare, ci stau aceia în Duhul lui Dumnezeu, în lucrările lui Dumnezeu! O, fericiţi cei cu inima curată, că aceia nu stau cu ea în lumea aceasta, ci stau în Mine cu inima din ei! O, fericiţi cei ce plâng, că aceia stau în durerile Mele, nu în mângâieri trecătoare, şi acelora li se va plăti cu mângâieri! O, fericiţi sunt cei ce se aseamănă Mie, că aceia sunt cei ce văd pe Dumnezeu, sunt cei smeriţi ca Dumnezeu, şi aşa îl arată ei pe Domnul lor! O, fericiţi veţi fi dacă veţi asculta cuvântul Meu şi îl veţi împlini pe el peste voi şi veţi fi în voi împărăţie a Mea, care se vede când ea este în om şi care-L ţine în om pe Dumnezeu, Cel tainic în om, Cel acoperit, căci smerenia Mea voieşte să-l ridice pe om la chipul şi la asemănarea lui cu Mine, Cel răstignit pentru viaţa omului, şi pentru ca să aibă omul viaţă în el. Amin.

E zi de praznic de Duh Sfânt, iar Eu grăiesc peste pământ în ziua aceasta, şi grăiesc în limba Duhului Sfânt şi îl îndemn pe om să părăsească limba lui şi să ia limba Mea în grăirea sa, căci omul grăieşte multe deşertăciuni cu limba sa, şi ca pe pământ grăieşte el, iar pământul suspină spre cer din pricina păcatului semeţiei din om. Eu plâng, Eu suspin cu sfinţii pentru lipsa de înţelepciune a omului, căci omul cu înţelepciune din sine şi din om nu-L încape în el pe Dumnezeu şi smerenia Sa. Eu sunt însuspinat de la păcatele omului, de la chipul cel vopsit al omului care se laudă cu Mine nefiind el odihna Mea în el. Mă doare, Mă doare că nu Mă cunoaşte omul ca să Mă poată purta, ca să Mă poată arăta aşa cum sunt Eu, căci Eu nu sunt ca omul, ci sunt blând şi smerit, iar smerenia Mea Mă ţine mai mic ca omul, fiindcă altfel nu Mă lasă omul să fiu, fiindcă altfel omul nu Mă vrea şi nu vrea, şi e bătrân acest păcat al omului.

O, omule, cum, tată, să fac cu tine ca să-L poţi tu cunoaşte pe Dumnezeu şi apoi să-I dai credincioşia? Cum, tată, să fac cu tine ca să Mă iei şi să Mă aşezi Păstor peste viaţa ta, ca să te pot trage la păşunea vieţii, tată? O, păşunea care-ţi aduce ţie moarte s-a întins pe tot cuprinsul pământului cu faţa ei, cu lucrarea ei cea mincinoasă, care nu-ţi aduce ţie mântuire şi pocăinţă şi viaţă. O, nu mai sunt pe pământ păstori care să te apere de şarpele cel veninos, cel cu şapte capete împărţite pretutindeni ca să nu te scape, ca să nu te piardă din gura sa. Limba lui pare dulce, dar ea este întoarsă pentru fiecare limbă de pe pământ ca să nu priceapă omul capetele limbii lui. Şarpele cel de demult se arată mereu nou, mereu tânăr, ca să nu te scape din gură, iar cu coada sa întoarsă te prinde şi te strânge şi te adună la el ca să-ţi pui sub cheia lui agoniseala ta, iar când vrei să iei din ea să-i ceri lui cheia ca să-ţi dea din strânsura ta la el, şi limba lui s-a învăţat cu toate limbile de pe pământ şi găseşte cum să grăiască pe limba fiecărui om, şi omul nu-şi deschide ochii minţii şi ai inimii ca să priceapă şiretlicul şarpelui care-i strânge pe toţi sub semnul împărăţiei lui, şi omul este fălos cu cele scoase astăzi, şi şarpele cel de demult se arată mereu nou, mereu astăzi, şi iată, îşi întoarce cu celălalt capăt coada lui, care trage la el pe oameni ca să-i facă pe toţi, stăpâni sau robi, să-şi strângă la el avutul lor şi să nu poată fără el folosi agoniseala lor, şi oamenii, orbiţi cum sunt, stau robi vicleanului cel de demult, care s-a sculat să amăgească neamurile de pe pământ, precum este scris că va lucra, şi nu ştiu oamenii să desluşească lucrarea aceasta a lui, dar cine are înţelepciunea duhului de sus, acela ştie de sus, ştie viclenia care s-a sculat să robească sub ea oamenii de pe tot pământul, precum este scris.

Grăiesc peste voi în limba Duhului Sfânt, care prinde sub ea lucrarea diavolului. Veniţi la izvor, voi, cei ce v-aţi adunat ca să învăţaţi de la Dumnezeu paza vieţii, căci viaţa trebuie păzită în voi, şi apoi dată Domnului spre înveşmântare, tată. Veniţi la păşunea cea de sus, căci jos pe pământ arde focul de nouă stânjeni şi voi nu-l vedeţi, şi în el arde duhul rău, şi se întăreşte peste voi ca să ardeţi şi voi ca el. Veniţi, tată, şi ascultaţi de la Dumnezeu, Care are în El viaţă, dându-vă din ea! E praznic de Duh Sfânt, iar voi aţi venit la izvor. Din fireşti faceţi-vă duhovniceşti şi apoi cereşti, căci cine bea de la Mine nu mai însetează după izvorul cel otrăvit, care se îndulceşte ca să beţi din el şi să însetaţi după el mereu. O, e Domnul cuvânt pe pământ! împărăţia Lui e în cuvântul Lui de peste voi. Faceţi-vă fii ai vieţii, căci putere vă dau să vă faceţi fii ai lui Dumnezeu, precum poporul cuvântului Meu se face fiu al Meu cu viaţa lui dată Mie în fiecare zi. Am grăit vouă. M-am dat vouă de hrană. Am grijă să ajungă peste tot hrana Mea, şi şarpele cel de demult vede. El trebuie să-şi slăbească puterea, iar Eu, Domnul, trebuie să cresc, şi îl voi umili pe el sub toiagul puterii Mele, că M-am sculat să păstoresc peste pământ cu toiag de fier şi să culc la pământ semeţia omului, căci aceasta îi face loc în om şarpelui cel de demult, cel cu multe capete, şi a cărui coadă dă să tragă la pământ pe cei ce aud de la Dumnezeu şi se fac fii ai lui Dumnezeu pe pământ. Grăiesc vouă cu duioşie şi vă povăţuiesc ca un bun: treceţi din trup în duh, căci cu duhul se înţeleg tainele lui Dumnezeu. Eu stau acoperit în nori pe heruvimi. Aşa am stat Eu în ziua aceasta cu voi, şi am grăit prin porţi, şi ele îmi acoperă fiinţa Mea cea tainică. Păstorul cel adevărat este cel ce intră prin porţi, şi nu altfel păstoreşte el, şi vă voi hrăni pe voi cu toată taina zilei şi vă voi trimite vouă. Amin.

Luaţi Duh Sfânt! Cine nu ia, acela este cel ce nu înţelege ca Dumnezeu, ci înţelege ca omul, şi tot aşa şi lucrează.

Pace vouă! Cine nu are pacea Mea, acela nu cunoaşte ca Dumnezeu, ci cunoaşte ca omul, şi tot aşa şi lucrează.

Iubire vouă! Cine nu are în el iubirea Mea, acela nu iubeşte ca Dumnezeu, ci iubeşte ca omul, şi tot aşa şi lucrează.

Amin, amin zic vouă: cel ce face voia Mea va cunoaşte că Eu sunt acest cuvânt şi că vă păstoresc cu el spre Tatăl. Amin.

O, copii care-Mi staţi porţi ca să intru la popor! Fiţi cuvântul lui Dumnezeu peste el şi peste cei ce vin ca să audă slava Mea şi să vadă rodul ei. Acum binecuvintez întâlnirea Mea cu cei strânşi la izvorul Meu de cuvânt şi pe cei ce vin să se hrănească din el cu adevărat, iar pe cei ce vin să se bucure şi atât, Eu, Domnul, îi aştept să fie şi să priceapă ce înseamnă Dumnezeu în om, şi om în Dumnezeu cu viaţa lui.

Pace vouă! Pace poporului Meu cel jertfitor pentru mulţi, căci mulţi vor pricepe şi vor lua înţelepciune de viaţă în ei. O, sunteţi tare, tare osteniţi. Pace vouă! Fericiţi sunt şi vor fi cei ce ştiu să se dea vouă, iar voi să-i daţi Mie ca să fie ei fii ai lui Dumnezeu mai înainte de venirea Mea cea cu mare slavă, căci vin curând, curând. O, tată, să fiţi frumoşi, mereu să fiţi frumoşi, iar cei ce între voi nu sunt frumoşi, să se smerească, şi prin lucrarea smereniei să crească şi să se facă şi ei plăcuţii sufletului Meu. Amin.

Odihniţi-vă duhul acum de sub puterea care vă ţine ca să-Mi daţi fiinţă în carte, şi iarăşi cartea Mea se va deschide ca să Mă aşez în ea cu toată slava zilei, cu tot cuvântul sărbătorii Duhului Sfânt, fiilor străjeri, fiilor copii.

Pace poporului adunat la izvor, iar îngerii să le dea lor lucrarea lor, căci viaţă îngerească va trăi omul pe pământ curând, curând. Amin, amin, amin.

Mă apropii în porţi şi îmi deschid iarăşi cartea şi iarăşi intru în ea ca să grăiesc. Cuvântul Meu este mângâietor, dar dacă duhul mângâierii nu-l scoală pe om din firea lui cea de om, din simţirea lui cea de jos, Eu, ca un Bun, Mă socotesc cu Tatăl şi îi aduc omului trezirea, şi trimit îngeri pentru trezire, îi trimit omului dureri ca să-i încălzesc lui gândirea la Mine, să-l fac să Mă caute, să-l fac să Mă aştepte dacă întârzii, şi apoi să-l pot învăţa şi să-l fac să-Mi primească povaţa. Amin.

Cu glas de Duh Sfânt, Eu, Domnul, Mă las peste cei ce au venit şi au băut din gura Mea râul de cuvânt cu care Mă aşez în carte spre hrana poporului Meu şi a celor ce vin să-l vadă pe el şi să audă de la Mine cuvântul lui Dumnezeu. Când Dumnezeu grăieşte cu omul, o, ar trebui să fie altfel omul, ar trebui atunci şi apoi să se facă dumnezeu omul. Mă las cu duhul mângâierii ca să Mă primească omul, dar apoi el trebuie să caute să înţeleagă ce grăiesc Eu cu el şi ce trebuie să fie el apoi înaintea Mea. Dacă omul vine şi aude glasul Meu, care grăieşte, el nu trebuie să audă în deşert cuvântul Meu, ci trebuie să se facă el dumnezeu prin har, că nu de altceva Mi-am întocmit Eu lucrarea Mea peste pământ ca să-Mi lucrez cu ea un popor îndumnezeit. Am lucrat mult, şi tot mult lucrez şi azi, şi tot aşa voi lucra şi pe mai departe, numai şi numai ca să-Mi ridic un popor ucenic Mie şi cu credincioşie cu inima şi cu duhul şi cu lucrarea lui. Duhul credincioşiei are plată strălucită, tată. Despre el ar trebui mult să înveţe poporul Meu. Cel ce se gândeşte la sine mai mult decât la Mine, mai mult decât la Cel Care-i aşteaptă credincioşia, acela nu atinge cu mintea lui bogăţia de har a acestei lucrări: credincioşia. O, copii din porţi, greu va putea da răspunsul înaintea Mea cei ce au venit şi au stat înaintea cuvântului Meu multă vreme şi n-au fost cu credincioşie înaintea Mea, tată. O, atâta de puţin au înţeles chipul şi duhul credincioşiei cei ce au venit să fie cu Mine prin acest cuvânt, să fie cu voi prin acest cuvânt, care naşte iarăşi omul. Voiesc să-i învăţ pe cei ce vin şi se apropie de taina Mea cu voi, căci altfel trebuie să înţeleagă omul lucrarea venirii Mele cuvânt pe pământ ca să-Mi ridic un popor ucenic. Omul trebuie să vină la Mine ca să uite de sine, căci aşa l-am învăţat Eu pe om acum două mii de ani. Câţi din cei ce au venit să fie cu Mine în zilele acestea, câţi din ei au uitat de sine, aşa cum Eu am spus să facă cel ce vine să fie cu Mine? O, tată, nu poate avea credincioşie cel ce se iubeşte pe sine. Cel ce nu uită de sine face stricăciune mare în mijlocul unei oştiri. Cum trebuie să înţeleagă aceasta poporul care este şi cel care vine? Cel ce vine şi nu învaţă lucrarea credincioşiei, acela caută pentru sine şi ia din sine apoi şi împarte apoi în părţi şi desparte pe om de Dumnezeu, şi pe om de om, şi aceasta face din sine şi pentru sine, împotriva duhului credincioşiei lui şi al celor din jurul lui. Iată, aceasta şi altele ca aceasta trebuie să înţeleagă cel ce este şi cel ce vine să fie poporul Meu pe pământ, căci poporul Meu trebuie să nu fie ca pe pământ, tată. Când cei ce au venit şi au stat cu această lucrare se vor întâlni cu toată lucrarea cerului şi vor vedea aceştia câtă ordine şi frumuseţe şi curat şi sfânt stă în lucrarea şi în mişcarea celor din cer, atunci judecata lor va fi grea. De aceea dau să-l învăţ mult pe poporul Meu, şi dau să-l fac să înveţe el ceea ce Eu îl învăţ, şi iată, dau să-i învăţ pe cei ce vin ca să fie şi ei poporul Meu de pe pământ, poporul acestui cuvânt, care zideşte.

Am strecurat prin voi în această zi de slavă cuvânt din Mine, copii din porţi, căci v-am spus vouă să fiţi cuvântul lui Dumnezeu peste poporul Meu şi peste cei ce vin la sărbătorile Mele cu voi, şi nu ştie poporul Meu când şi cât grăiesc Eu cu voi ca să vorbiţi voi apoi cu poporul cuvântul Meu de peste voi. Am pus pe masă taina lui Dumnezeu cu omul, taina omului cu Dumnezeu pe pământ, şi prin voi M-am strecurat cu acest cuvânt şi am spus: cei ce sunt şi cei ce vin, trebuie să uite de sine şi de oameni, căci altfel ei nu sunt şi nu vin la Dumnezeu, ci rămân, rămân într-ale lor şi într-ale oamenilor.

O, tată, ce puţini, ce puţini învaţă pe pământ duhul credincioşiei! De aceea n-am Eu de pe pământ lucrători cu putere şi cu har lângă greul Meu cel greu de peste voi pentru multul neam omenesc de pe pământ şi care nu are cine să-l lucreze pe el ca să fie el apoi. Iată ce caut Eu şi nu găsesc! Caut om cu credincioşie şi nu găsesc, tată, şi Eu plâng pentru Mine şi pentru voi că nu avem ceea ce trebuie atât de mult pentru slăvita Mea lucrare, pe care o port cu voi din greu, din greu pe pământ înaintea omului. V-aş lua şi M-aş ascunde cu voi în Tatăl şi în sfinţi, dar Mi-e milă de Tatăl şi de sfinţi, care aşteaptă biruinţa Mea, biruinţa Mielului şi a oştirii Lui cea de sus şi cea de jos, şi Mi-e milă de toţi oamenii, căci toţi sunt orbi, iar cel orb este cel ce nu poate să-L vadă pe Dumnezeu, tată, nici măcar cu iubirea, darămite cu ochii duhului! Păi dacă duhul omului este lipsit de Dumnezeu, cum să-L vadă omul pe Dumnezeu? Iată, omul caută la Mine numai mângâiere, numai după gândul lui, numai după bine şi uşor, numai după eliberarea de sarcini, şi de aceea el nu are credincioşie. Cel ce se uită la voi ca să se smintească întru voi sau se uită altfel, ca să aibă ca voi din cer, acela nu ştie ce sunteţi voi, ce aveţi voi, ce daţi voi şi ce lucraţi voi, căci cel ce ştie ca omul, acela rămâne om şi atât. Vedeţi voi, tată, de ce am spus Eu că fericit este cel ce ştie să vă citească pe voi? Am spus aceasta pentru că nimeni nu ştie să vă citească pe voi, tată, ci ştiu numai Eu şi cei ce au în ei Duhul Meu Cel văzător şi drept prin dreptatea Mea şi prin iubirea Mea cea pentru om. Mi se frânge mersul şi Duhul când Mă uit la privirea unora care privesc la voi în chip vinovat. O, voi aveţi de lucrat mult de tot, şi uneori cu fiecare în parte pentru viaţa Mea în om, dar vă împiedicaţi în mintea omului, tată, căci voi sunteţi miloşi faţă de neputinţa omului, faţă de cel ce nu înţelege după adevăr lucrările Mele. O, dacă ne e milă de om, e mai bine să lucrăm ca Dumnezeu şi să trecem peste mintea neputincioasă a omului cel fără de minte din cer, că e mult de lucrat pentru venirea Mea cu această lucrare de înnoire a lumii, tată, şi aşteaptă aceste Scripturi după împlinirea lor, măi tată. Voiesc să vă dau mult, mult ajutor, căci trupurile voastre îmi trebuiesc Mie, tată, ca şi cele ale fiilor cei plini de credincioşie şi care ştiu să poarte lucrarea Mea în ei spre lucru, şi nu numai să fie ei în acest popor şi atât. O, să fim atenţi pentru cei ce dau să vină şi să fie ajutorul Meu, să fim atenţi să-i învăţăm pe ei duhul credincioşiei, tată, căci lipsă mare este de acest duh în mijlocul poporului Meu, fiindcă nu a fost învăţat în el poporul, ci a fost învăţat din sine, fiindcă aşa a vrut el.

O, să nu te înveţi din tine, măi poporul Meu, ci să iei din Mine în tine, că dacă stai şi iei din tine ca să dai în părţi, îmi ţii slava pe loc, îmi ţii pe loc împlinirea Scripturilor, tată. Subţiază-ţi simţirea, măi fiule, trece-te prin sită deasă şi lasă-te trecut prin ea, şi nu numai prin una, ci prin două, trei site să te treci ca să rămâi curat de sine şi să Mă iei apoi pe Mine, căci aşa cum eşti nu Mă poţi lua, şi iată de ce nu Mă ai tu ca să Mă porţi apoi, ca să Mă port Eu cu picioarele tale, tată, şi să am mers, şi nu stat pe loc să am dacă am popor prin care să merg. Caută, tată, să am loc în tine, căci n-am de tine loc. Dă loc peste tine celor ce fac din partea Mea omul, curăţindu-l de el însuşi şi de toată stricăciunea din el şi din afara lui peste om, că am peste tine făcători din partea Mea, şi tu încă nu cunoşti şi nu poţi cu lucrarea Mea peste tine. O, nu e bine să te crezi deştept şi bun, căci rodul te vădeşte, tată, ci e bine să fii întru Mine, şi rodul tău te va vădi aşa, căci iată câţi ucenici am şi încă îmi fac prin cei ce stau întru Mine ca să stau Eu întru ei şi să pot să-Mi fac popor prin ei şi să am popor, tată. O, nu e bine să se împiedice în firea ta cei ce din partea Mea dau să te facă Mie de trebuinţă. O, până când aşa, fiule? Fii înţelept, tată, că Eu te-am învăţat să stai la făcut, şi de aceea ţi-am deschis să vii, iar dacă ai venit, nu strica, ci ascultă, fiule, că nu este mai mare între cei ce învaţă ca şi cel ascultător, care face lucrul împărţit lui, împlinind, şi nu numai auzind. Duhul credincioşiei stă prea departe de mintea celui ce vine să înveţe din cuvântul lui Dumnezeu viaţa, şi de aceea viaţa Mea nu străluceşte în om ca să ia ochii celor din jur şi să-i îndrepte pe ei spre Mine, şi să-Mi întocmesc Eu aşa mult popor, mult cules, mult rod de ucenici, mulţi fii ai împărăţiei cerurilor pe pământ, mulţi, tată, mulţi.

O, lăsaţi-vă mlădioşi, voi, fii ai poporului Meu, şi nu vă temeţi că vă cad gusturile şi vederile voastre, că iată, Mă împiedic în acestea ale voastre şi nu sunt lucrător de la Tatăl atât cât trebuie să lucrez peste voi şi pentru voi şi pentru mulţi, fiindcă Eu am duhul smereniei şi Mă aplec atât cât poate omul să Mă primească, şi Mă înalţ atât cât să-l fac pe el să Mă primească. Iată, voiesc să Mă întind peste multe suflete cu taina cuvântului Meu şi a poporului Meu care va fi. La Mine încape tot neamul omenesc dacă se ridică să fie şi să poată cu Mine. învaţă, poporul Meu, să uiţi de tine şi de oameni, tată, şi aşa vei putea să te dai Mie ca să lucrez cu tine pentru tine şi pentru oameni, fiule. O, nu uita, poporul Meu, că Eu sunt Cel ce am spus: «Cine voieşte cu Mine, să se lepede de sine pentru cruce, pentru Mine», iar cel ce învaţă ce înseamnă aceasta, acela este cel ce vine după Mine întru adevăr. Amin.

O, fiu al acestui cuvânt care naşte fii! Tu singur te împodobeşti cu Dumnezeu prin lucrarea ta şi, iarăşi, tu singur scapi de Dumnezeu prin lucrarea ta. Nimeni nu te ridică şi nimeni nu te cade, nimeni decât tu, prin lucrarea pe care o faci între tine şi Dumnezeu, între tine şi aproapele tău, bună sau rea, vie sau moartă, slăvită sau plină de ruşine, şi aşa se trage fiecare la dreapta sau la stânga Mea prin lucrarea lui. Amin.

O, poporul Meu, ia, tată, pildă de credincioşie de la cei din faţa ta, pe care Eu Mă sprijin cu venirea Mea la tine. Dacă vrei să-ţi spun Eu despre ei, Eu îţi spun, iar dacă vrei să-ţi spui tu despre ei, spune-ţi cât vrei tu să-ţi spui, şi se vede că-ţi spui. îţi spun însă că taina Mea cu ei este acoperită în ochii tăi, şi de aceea nu ştii să-ţi spui tu ţie despre ei, căci ei sunt atâta de fireşti între tine şi ei cât tu n-ai cum să bănuieşti taina Mea în care Eu îi ţin pe ei, aşa cum şi Tatăl Meu M-a ţinut pe Mine în taina Lui cât am lucrat pe pământ între oameni, iar ei, nevăzând nimic din ceea ce Eu aveam din Tatăl, M-au luat ca pe un om şi M-au judecat ca nişte oameni, poporul Meu.

O, copii din porţi, ridicaţi spre Duhul Meu pe cei ce au credincioşie! învăţaţi-i mult pe cei ce învaţă şi pe cei ce grăiesc apoi pe cele învăţate rămânând ei întru ele şi făcându-se ele lucrarea lor. Mă voi strecura mereu cu tot mai desluşit cuvânt despre taina credincioşiei din om până ce voi vedea înţelesul ei adânc în poporul Meu, şi aşa voi căuta să curăţ pe tot fiul acestui popor de cele vechi ale lui, şi care îl învinuiesc pe el, stând ele împotriva înnoirii vieţii lui, din pricina duhului lui cel străin de adevărul cel de sus. Mă doare adânc, căci mulţi din poporul Meu au multe de curăţat de peste ei ca să fie curaţi de relele de peste ei, ca să fie curaţi de relele din ei şi de cele puse peste ei din jurul lor, şi de aceea Eu am spus în ziua aceasta de Duh Sfânt: fericiţi cei cu inima curată în ei şi în jurul lor, că aceia nu stau în lumea aceasta, ci stau în Mine cu inima din ei, şi stau în voi cu inima lor dacă ei vă au şi ei pe voi din partea Mea. O, mereu Mi-am plâns durerea la poporul Meu, durerea Mea cea de la el, şi mereu i-am spus de păcatul vorbirii doi câte doi, de vorbirea cu furişatul, de vorbirea în răspăr, de vorbirea urâtă şi obositoare între frate şi frate, şi toate acestea prin duhul neascultării, şi iată, plâng şi acum că nu ştie să se şi cureţe poporul de cele rele din el şi de cele culese de el rele. Păcat, tată, de cei ce cred că voi nu-i ştiţi pe ei şi lucrarea lor cea rea şi pe furiş de voi lucrată, şi cu care ei se ascund apoi de voi în ei şi în om. Iată păcate necurăţate. I-aş spune Eu la fiecare tot ce are rău cules la Mine de către îngerii cei vrăjmaşi, dar Mă lasă, oare, poporul să lucrez Eu pacea aceasta peste el şi împăcarea aceasta între Mine şi el? Aş voi să-i curăţ pe toţi, pe toţi cei ce şi-au strâns rău la Mine, dar stau şi rabd, şi aştept răbdând înnoirea lor cea prin pocăinţă, ca să pot apoi să-i curăţ şi să şterg dinaintea Mea sarcina Mea cea grea de la ei, ca să Mă uşurez de durerile de la ei, şi ca să nu mai cadă fii din popor din pricina duhului nestatorniciei şi al necredincioşiei, tată, duh înrădăcinat, şi care trebuie smuls din rădăcina lui din om, că Mi-e milă de conştiinţa celor apăsaţi de ea, şi aştept o înviere a lor, aştept să calce peste ei şi să învieze din propriul lor trup şi duh, şi apoi să stea în lumină, să stea pe picioare. Amin.

O, aş învăţa fără de timp, fără de început şi fără de sfârşit pe poporul Meu, ca să am popor călăuzit, tată, căci cel ce nu este călăuzit, acela nu este poporul Meu. L-aş învăţa pe fiecare, după cum este statura şi nestatura lui, că nu vreau să poată peste poporul Meu şarpele cel de demult, care şi-a făcut atâta loc în om cu faţa lui ascunsă, cu faţa lui vrăjmaşă prin ascunderea ei.

Te-aş învăţa, poporul Meu, taina şi lucrarea credincioşiei, tată, şi pe faţă aş face aceasta, numai să vrei tu să ştii că numai pe faţă are ea lucrarea ei, iar pe ascuns ea nu are lucrare. Pace ţie! Dacă n-ai pacea Mea, se cunoaşte că n-o ai. Pace ţie! Dacă ai pacea ta, se cunoaşte că o ai pe-a ta şi nu pe a Mea. Pacea Mea o dau ţie, numai să vrei s-o ai aşa cum o am Eu, tată, căci dacă nu vrei aşa, vrei altfel, şi atunci înveţi cu greu duhul credincioşiei între Mine şi tine, între frate şi frate înaintea Mea.

Pacea Mea o dau celor ce au venit şi au băut de la izvor şi au mers la locul lor apoi. Când iarăşi vor veni, Eu iarăşi le voi da lor.

Pace vouă, celor ce trudiţi pentru zilele Mele de slavă pe pământ! Fiţi cu inima curată când trudiţi. Iubire cu camătă nu va mai fi pe pământ între om şi Mine, ci va fi iubire pentru iubire între Mine şi om, şi altfel nu va mai fi, căci iubirea este din cer, şi la cer trage ea, şi vai celui care are de pe pământ pentru această taină, căci taina aceasta este taină cerească! Amin.

Duhul Sfânt al înţelepciunii şi al înţelegerii lui să te înfăşoare pe tine în faşa lui, poporul Meu, iar tu să stai înfăşat în el ca un prunc supus sub faşa aceasta, căci cine nu este prunc aşa, acela nu ajunge să cunoască împărăţia cerurilor în el ca să fie el fiu al ei, oştean al ei. Toate darurile cuvântului Meu trebuie să ştii să le iei pe tine, poporul Meu, căci Eu cu glasul cuvântului Meu te dăruiesc cu daruri, numai tu să ştii să iei ceea ce Eu, Domnul Dumnezeul tău, îţi dăruiesc când îţi grăiesc dăruind. Amin, amin, amin.

O, copii din porţi, dacă în poporul Meu şi în lucrarea Mea se scoală cineva din căderea sa mărturisindu-şi necredincioşia faţă de Mine şi faţă de voi, salvaţi-l voi din partea Mea pe unul ca acesta din toate cele ce el dă de pe el ca să iasă de sub ele şi să fie eliberat. Fiţi salvatori din partea Mea pentru cei ce strigă ca să iasă la lumină, ca să iasă de sub sarcina lor, fiilor. Amin.