Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a şasea a Postului Mare‚ a Floriilor

Pace şi putere pun Eu, Domnul, în porţi pentru coborârea Mea cuvânt în cartea Mea din vremea aceasta. Vin din Tatăl cuvânt pe pământ după două mii de ani de la întâia Mea propovăduire a naşterii din nou a lumii, dar drumul acesta al Meu e plin de spini, fiindcă nimeni nu Mă aşteaptă să vin, căci omul nu ştie să înţeleagă venirea Domnului, cea scrisă în Scripturi să se împlinească acum. Aud oameni pe pământ cum spun la vreme de nemulţumire că s-au săturat de viaţă, dar că s-au săturat de moarte nu-i aud să spună, căci iată, omul nu ştie cum să ştie despre viaţă şi despre moarte aşa cum a ştiut Lazăr, care a murit şi a înviat şi care a purtat în el apoi înţelepciunea tainei vieţii şi a tainei morţii şi a tainei învierii, şi toate prin Mine acestea le-a ştiut el apoi.

E sărbătoare pentru amintirea slavei lui Dumnezeu în duminica aceasta, poporul Meu. Tot norodul adunat în ziua aceasta la praznic acum două mii de ani ştia că Eu l-am scos pe Lazăr din mormânt şi l-am înviat, şi au ieşit toţi în întâmpinarea Mea în ziua aceea, strigând: «Osana! Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului, împăratul lui Israel!», iar Eu eram aşezat pe mânz de asină, precum era scris. Stau de vorbă cu tine în zi de slavă, popor al cuvântului Meu. îţi dau mereu înţelepciune ca să înţelegi cu ea cuvântul Meu de peste tine, venirea Mea la tine, statul Meu cu tine, căci cel ce nu înţelege de la Dumnezeu nu stă cu Dumnezeu, tată, şi se duce iar în lume unul ca acela, căci împotrivirea asupra Mea este mare, aşa cum a fost în toate vremurile, şi vreau ca tu să înţelegi aceasta şi să te deprinzi tot mai iubitor, tot mai frumos să-L ocroteşti pe Dumnezeu, să-ţi ocroteşti credinţa şi statornicia cu Mine, tată, căci Eu când am venit de la Tatăl ca să plătesc cu viaţa Mea pusă pe cruce viaţa omului, am îndurat dispreţ mare de la oameni şi am fost vândut pe arginţi de două ori, poporul Meu, iar a doua oară a fost după ce am înviat, căci, vai, nu ştiau cum să-Mi mai murdărească cinstea şi slava oamenii slavei deşarte, care stăpâneau atunci peste sufletul lui Israel!

Stau de vorbă cu tine, poporul Meu, ca să-ţi dau, tată, putere din cuvântul Meu, căci cuvântul Meu are în el viaţă veşnică pentru tine, cel ce crezi, iar pentru cei ce nu-l cred pe el, are în el osândă veşnică, precum este scris despre judecata prin cuvânt. S-au sculat acum guri care spun că nu sunt Eu acest cuvânt şi că face omul cuvântul acesta. O, dacă Eu aş fi om pe pământ acum şi aş auzi acest cuvânt, aş spune despre omul care Mi l-ar da că este omul lui Dumnezeu, din pricina vieţii veşnice a acestui cuvânt, şi M-aş hrăni cu el, cu viaţa lui cea mântuitoare, căci vai şi iar vai omului care spune în zilele acestea că nu e din gura Mea rostit acest cuvânt! O, poporul Meu, iată-i cum se duc spre lume cei ce-şi folosesc mintea lor, aşa cum şi-au folosit-o şi cei de acum două mii de ani, care mărturiseau strâmb asupra Mea în fel şi chip până ce s-au încumetat să plătească arginţi şi după învierea Mea, ca să aşeze ei pe pământ minciuna cea mai mare cum că Eu nu am înviat şi că am fost furat din mormânt de către ucenici. învierea Mea şi învierea sfinţilor Mei însă s-a adeverit, şi păcatul minciunii a rămas apoi pe capetele celor făţarnici, căci cei ce slujesc minciunii sunt diavoli, şi iată de ce spun Eu că omul nu ştie cum să ştie despre viaţă şi despre moarte, despre adevăr şi despre minciună, despre lumină şi despre întuneric, căci una pe alta se răstoarnă acestea şi se zbat în acelaşi trup după ce omul se dă de partea uneia din ele.

O, poporul Meu, stai, tată, cu credincioşie lângă sânul Meu şi primeşte-Mi cuvântul şi împlineşte-l peste tine, fiule, căci orice lucrare care este prigonită când ea lucrează în numele Meu, aceea este de la Dumnezeu, tată, fiindcă numai Dumnezeu este Cel prigonit pe pământ, El, şi cei ce-L iubesc pe El, primind ca şi El lovituri şi defăimări şi zdrobiri. Vai celor ce fug de sub cruce săturându-se de ea, căci viaţa fără cruce este viaţă ruşinoasă şi îl trage pe om numai şi numai sub duhul minciunii şi al slavei trecătoare, duhul cel care se împotriveşte lui Dumnezeu cu răzvrătire, căci aşa se cunoaşte acest duh potrivnic Mie în om, prin lucrarea lui cea răzvrătitoare se cunoaşte el. O, tată, nimic, nimic nu câştigă cei ce se răzvrătesc. Nici măcar libertatea lor nu şi-o câştigă, căci mai robiţi decât ei nimeni nu poate fi, căci sunt robi rodului nemulţumirii, al cârtirii şi al necredinţei, şi iată, vai de fericirea celor necredincioşi în lumea aceasta!

O, creştine tată, dacă ţi-a deschis Dumnezeu ochii să calci cu mersul tău pe calea aceasta pe care Eu vin cuvânt pe pământ ca să-Mi zidesc cu el un popor pentru Tatăl şi pentru cer, nu căuta să cazi în duhul îndoielii şi al necredinţei, căci ruşinaţi vor fi în cer şi pe pământ cei ce se despart de trupul acestui popor şi, iarăşi, cei ce stau şi nu ştiu să fie vii şi să se dea lui Dumnezeu după plăcerea lui Dumnezeu. Necredinţa în care cade cel ce vine să fie şi apoi cade prin îndoială, aceasta este o plată prea ruşinoasă, şi plata aceasta îl vădeşte pe el, îi vădeşte viaţa lui cea necredincioasă, tată, cea fără de statură plăcută lui Dumnezeu, căci cei necredincioşi se răzvrătesc şi dau apoi să-Mi facă rarişte în poporul Meu, şi de aceea am spus Eu despre cel ce vine şi apoi pleacă făcându-se vânzător, căci e de-ajuns să se tragă în lături, şi asta înseamnă vânzare, înseamnă că trădează pe Dumnezeu, cu Care a stat şi apoi se duce din tainele Lui şi îşi face singur minte unul ca acela şi lucrează cu ea numai rău, numai răzvrătire, numai moarte, după cum numai diavolul lucrează prin cei iarăşi câştigaţi de el, şi în care el se împuterniceşte de şapte ori mai mult, după cum Eu am spus cuvânt acum două mii de ani despre cei ce cad din har.

Ţi-am făgăduit, poporul Meu, că voi veni la tine şi-ţi voi spune cum se poate ridica omul credincios împotriva Mea. Aştept, tată, să pot lucra înaintea ta cu putere, cu vlagă. Aştept, tată, putere în porţi ca să pot să vin cu hrană tare, cu mult cuvânt, căci cei ce au ajutat fără să se aştepte, bieţii de ei, la răzvrătirea care bate acum spre obrazul Meu, aceia Mi-au umplut fruntea de spini şi faţa de palme şi trupul de bice şi de vânătăi pentru nemulţumirile lor. Dar oare sunt Eu dator la ei cu ceva, sau ei sunt la Mine?

Acum două mii de ani stăteam de vorbă cu mulţi care crezuseră în Mine şi dădeam să le aşez fiinţa, căci nu erau făcuţi, dar când să umblu la ei, nu încăpea în ei cuvântul Meu, iar Eu le spuneam: «Dacă nu credeţi în Mine veţi muri în păcatele voastre». Aşa le spun şi celor de azi, care au venit şi n-au stat la făcut, ba M-au şi dispreţuit, M-au şi lovit, M-au şi trădat, M-au şi hulit, şi le spun aşa: dacă nu credeţi în cuvântul Meu şi în aplecarea Mea spre voi, veţi rămâne în păcatele voastre, tată, aşa cum au rămas cei de acum două mii de ani, care nu M-au lăsat să-i curăţ, ci, din contra, M-au luat şi M-au răstignit. Iată, păcatele făcute nu-l mai lasă oricum pe om să se cureţe de ele, ba el dă să şi le îndreptăţească, să şi le tot ocrotească şi să le aibă, şi Eu nu pot să-i mai ajut decât cu suferinţa pe unii ca aceştia. Eu, ca un bun, îi rog mereu pe ei şi le spun: veniţi, fiilor, spre pocăinţă, că nu câştigaţi nimic de la dreptatea voastră, fiilor! Veniţi, tată, să vă curăţ, dacă-Mi veţi arăta păcatele voastre, sau dacă Mă veţi lăsa să vi le spun Eu, că iată, Eu îmi spun vouă ranele cu care M-aţi umplut acum! Eu nu pot să vă iert decât prin porţi. Nicăieri pe pământ nu puteţi căpăta iertare între Mine şi voi decât în poarta acestei lucrări, în care de bunăvoie aţi venit ca să credeţi şi ca să fiţi. Eu nu pot să lucrez pentru voi decât prin orânduiala Mea. Fugiţi de duhul îndoielii şi al necredinţei, că nu câştigaţi nimic de la acesta, tată, ci doar vă trag de la Dumnezeu aceste duhuri, aşa cum i-au tras în toată vremea celor cincizeci de ani pe cei din poporul Meu care au venit şi s-au îndoit şi au plecat şi iarăşi au venit şi au plecat, şi aceasta nu înseamnă înviere, tată. Cine nu ştie să vină, acela ştie să plece, şi altceva nu învaţă unul ca acela.

O, poporul Meu, de aceea vin Eu la tine cu duhul înţelepciunii, tată. Iată-i pe cei neînţelepţi cum vin ca să plece, şi se petrece şi azi ca şi acum două mii de ani când cei ce credeau în Mine nu ştiau apoi să se facă fii ai lui Dumnezeu şi se întorceau iarăşi într-ale lor aşa cum şi veneau. Te las acum în duh de sărbătoare de slavă a Mea, şi voi da iarăşi să Mă aşez cuvânt peste tine ca să-Mi întocmesc toată cartea acestei zile, căci am slăbire în porţi şi pot greu şi Eu.

Binecuvântată să-ţi fie slava sărbătorii stâlpărilor, poporul Meu, ziua Mea de slavă când am intrat în Ierusalim pe mânz de asină acum două mii de ani, de Mi-au cântat „Osana!” cei ce apoi M-au defăimat şi M-au hulit şi M-au răstignit. întăreşte-te în duhul înţelepciunii cea de sus, tată. Vezi că te-am rugat să scoţi pe hârtie tot ce trebuie să asculţi şi să împlineşti. Vezi să nu rămână neîmplinit cuvântul Meu de peste tine, tată. Bisericeşte pot Eu să împlinesc în mijlocul tău şi altfel nu pot, tată, iar tu trebuie să înţelegi cum vine aceasta, poporul Meu.

O, copii din porţi, v-am spus vouă să scrieţi epistole de înviere poporului Meu cel încercat de duhul celor răzvrătiţi, aşa cum a mai fost şi alte dăţi peste lucrarea Mea. Ajutaţi poporul să ştie de la Dumnezeu şi nu de la om tot adevărul lucrurilor, de la voi şi nu de la cei răzvrătiţi, tată, căci răzvrătiţii calcă rău, calcă peste Mine şi peste voi şi dau să-şi acopere vina apoi defăimându-vă pe voi. întăriţi credinţa poporului Meu, tată. întăriţi-vă pentru Mine şi pentru propovăduirea Mea, căci mărturia Mea este duhul proorociei, tată, iar voi îmi sunteţi vase de trebuinţă pentru Mine şi pentru poporul Meu. Daţi poporului Meu aripioare tari şi ţineţi-l pe calea Mea, căci voi sunteţi scumpi la Mine, tată, şi poporul vă iubeşte şi vă urmează, fiindcă Eu îi dau lui puteri prin iubirea voastră pentru el şi prin credinţa lui şi îi dau mângâieri, tată. Trimiteţi voi poporului Meu întărire şi Eu voi fi în voi când veţi grăi peste el. Pace vouă! Iau de pe voi neputinţele, că vouă vă trebuie putere să lucraţi, tată, să curăţaţi poporul de greşale şi să-i daţi înviere mereu, căci Eu sunt Domnul învierii peste voi. Amin.

Pace ţie, poporul Meu cel credincios!

Pace şi ţie, celui îndoielnic, care nu ştii să stai în braţul Meu de Păstor ceresc ca să te călăuzesc! Vai celui ce se ia după simţirea minţii lui cea bolnavă de îndoială şi de cârtire!

Pace şi vouă, celor ce huliţi lucrarea Mea şi pe poporul Meu, căci sunteţi fără de pace şi rătăciţi fără de Dumnezeu, căci dacă aţi şti ce înseamnă Domnul între cer şi pământ n-aţi cădea în îndoială, n-aţi cădea în necredinţă şi n-aţi pierde pe Dumnezeu din voi! Pace vouă, fii îndărătnici pentru binele vostru, căci voi aţi părăsit calea dreptăţii şi a iubirii şi a păcii şi a răbdării şi aţi ales să vă răzvrătiţi! Nu vă miraţi că vă spun „Pace vouă!”, căci sunteţi de plâns. Pace vouă! Dar pacea Mea este din cer, iar voi acum nu mai vreţi cu Dumnezeu. O, ce veţi dobândi aşa cum mergeţi voi acum? Amin, amin, amin.

Mă întorc iar în cartea Mea cu tine, poporul Meu Ierusalim. Toţi sfinţii, toate cetele îngereşti iubesc şi ocrotesc şi slăvesc pământul neamului român, şi aceasta pentru că Eu, Domnul, te am pe tine sad nou pe vatra acestui neam cu lucrarea Mea de venire a doua oară de lângă Tatăl ca să împlinesc această Scriptură, căci Scriptura înnoirii lumii este făgăduită de Mine să se împlinească, şi tu îmi trebuiai, poporul Meu, că nimeni nu-şi poate lucra ţarina fără de unelte, tată. Iată, te vestesc să te găteşti frumos cu veşminte de in alb, curat, cu hăinuţe de înviere şi să cânţi celor din sat cântarea învierii Domnului, să cânţi pe uliţe, poporul Meu. Cântă, tată, cu inimă sfântă şi dă glas duhului învierii peste sătuţul cuvântului Meu, că e nevoie de duh de înviere pe pământ, e nevoie să mângâiem pământul de suspin, tată. Să-i învăţăm iubirea pe oameni, fiule, căci oamenii se bucură numai cu păcatul, numai cu deşertăciunea, numai cu fărădelegea, tată. Sărbătoarea învierii e sărbătoare cerească, dar oamenii slujesc diavolului în vremea sărbătorilor sfinte, iar Eu te iau pe tine de mânuţă şi Mă port cu tine pe uliţe şi te aşez rod al Meu şi al iubirii celor ce te poartă pe tine pe calea către Mine, căci am înaintea ta pe cei care suferă pentru viaţa ta, pentru sfinţenia ta, măi tată, şi sunt defăimaţi şi duşmăniţi şi clevetiţi, dar Eu i-am rugat pe ei să grăiască poporului Meu împotriva nebuniei duhului rău, care îşi face scule ca să ponegrească lucrarea Mea cu tine, calea sfinţeniei Mele venită pe pământ ca s-o arăt oamenilor şi ca s-o poată alege de cale cei ce pot s-o vadă şi s-o simtă cu inima lor, căci adevărul venirii Mele celei de acum nu-l poate omul înţelege oricum, căci el se simte cu inima, nu cu mintea, nu cu înţelepciunea pe care zice omul că o ştie şi că o are.

îmbracă-te de nuntă, Ierusalime, şi cântă-Mi învierea pe uliţe, tată. îţi binecuvintez cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt mersul tău cu sărbătoare. Arată-le oamenilor ce este păcatul şi învaţă-i ce este sfinţenia. Arată-le lor păcatele şi îndeamnă-i spre nepăcătuire. Spune-le la oameni că păcatul e învelit ca să nu-l ştie omul de duşman al său, şi mai spune-le că e amară plata păcatului, căci lumea şi duhul ei este închisoarea în care sufletele oamenilor dimpreună cu trupurile lor stau în robie, iar cunoştinţa despre Dumnezeu şi despre plata a toate câte face omul nu sunt cunoscute în lume, că nu este pe pământ învăţătură despre Dumnezeu, ci numai despre păcat învaţă omul pe pământ. Eu însă te am unealtă a Mea, poporul Meu, şi Eu trebuie să te fac lumina Mea pe pământ dacă te am, fiindcă acum două mii de ani Eu am spus aşa: «Atât cât sunt în lume, lumină a lumii sunt», şi am mai spus despre ucenici: «Eu în voi, şi voi în Mine, ca să creadă lumea că Tatăl M-a trimis». Amin.

O, poporul Meu Ierusalim, nu-Mi poate tace, tată, cuvântul Meu de peste tine, că iată, a venit vremea să se aleagă neghina din grâu, şi grâul trebuie ocrotit cu mare iubire, cu marea Mea iubire pentru grâu. Pe cine-l vezi că se scoală şi se desparte de tine tu să nu-l urmezi, tată, căci fiecare trage acum la ceea ce şi-a agonisit prin lucrarea pe care a făcut-o până acum. Răbdarea Mea e mare cât şapte mii de ani şi îl tot aştept pe om, dar şi ispita e mare pe pământ, iar cei iubitori de sine şi de slavă n-au putere să se biruiască şi cad în neputinţa de a merge pe calea cea cu spini, pe calea crucii, tată, pe calea cea cu fraţi, care nu este uşoară pentru cel ce nu se poate birui şi smeri ca să nu cadă de pe ea, căci pe ea nu pot cei semeţi, şi pot cei mici, care ştiu să stea de mânuţă cu Mine, de mânuţă cu Tatăl lor şi cu fraţii lor, căci vai celor ce n-au voit şi nu vor să domnesc Eu peste ei, şi scris este despre ei: «Cei ce n-au voit să domnesc peste ei vor fi luaţi şi puşi în foc». Iată, lumea este focul acesta, iar un creştin nu mai poate fi sfânt în mijlocul lumii, cu lumea de mână, căci statul cu lumea îl murdăreşte pe el, îi murdăreşte haina şi casa şi mersul şi mintea şi dorirea şi rugăciunea şi privirea şi simţirea şi toate cele ce nu pot cu Dumnezeu când sunt în lume. Am spus poporului Meu să nu aducă lumea în casa lui, în ograda lui, că lumea are trupul întinat şi îl spurcă pe creştin şi pe toate ale lui. L-am învăţat pe cel ce crede în Mine să-şi facă pârtie cu apă sfinţită când trece prin lume, dar nicidecum să aducă lumea în locuinţa lui cea păzită de îngeri pentru el. Vai de cel ce cade în nepăsare de suflet! O, nu vrea cel neascultător, nu vrea să asculte! Iată, aşa se dovedeşte neghina atunci când vine vremea.

Te învăţ, poporul Meu, să nu dai pe nimic iubirea cea pentru sfinţenie, tată, şi paza Mea din partea ta, căci tu eşti sprijinul Meu pe pământ şi-Mi trebuie casă sfântă ca să pot veni, ca să pot fi în lume şi să fiu lumină a lumii din mijlocul tău. Nimic să nu iubeşti ca şi sfinţenia; ea te scapă de moarte, iar iubirea dintre fraţi să fie mare, căci sfinţenia se hrăneşte cu iubirea Mea cea dintre fraţi, iubirea care vindecă omul de păcat, şi pe care lumea n-o cunoaşte, tată.

Să fie iubire între Mine şi tine, poporul Meu! Să-ţi laşi învăţată iubirea, tată, căci am în mijlocul tău pe cei ce veghează pentru Mine şi pentru tine. Voi să nu vă semeţiţi unii peste alţii, tată, căci semeţia este diavol, este duhul şi glasul diavolului, care-şi seamănă neghina sa. Fiţi plini de duhul umilinţei unul spre altul şi veţi fi plini de harul Meu. Amin.

Fiilor, fiilor, iară şi iară vă spun: sculaţi-vă la mijitul zorilor şi aşezaţi-vă în aşternuturi după amurgul zilei, că e păcat să răsară pe pământ ziua când voi staţi în aşternuturi, şi e bine să răsăriţi voi în calea zilei ca nişte flori care întind trupul lor spre lumină aşteptând-o când ea se iveşte. Iar dacă vă sculaţi în zori, spălaţi-vă faţa, închinaţi-vă trupul şi duhul lui Dumnezeu şi uniţi-vă cu El prin rugăciune, şi apoi lucraţi, tată, toate câte sunt de lucrat în curţile şi în casele Mele cu voi. Fiţi desăvârşiţi în ascultare de Dumnezeu, fiţi dulci în cuvânt şi în purtare, căci îngerii doresc să stea cu voi lucrând, tată, iar dacă omul nu lucrează, nici îngerii nu lucrează. învăţaţi bine să lucraţi şi să vă odihniţi, căci fără de odihnă nu puteţi lucra şi, iarăşi, fără de lucrare nu vă puteţi odihni, iar ascultarea aceasta vă aduce vouă sănătate trupului şi duhului şi sufletului din voi, vouă şi Mie, tată. în fiecare seară strângeţi-vă în spic şi chivernisiţi-vă lucrul cel pentru a doua zi de lucrat, ca să ştiţi în zori ceea ce veţi lucra. Toate vor fi atunci cu rod: şi duhul şi sufletul şi trupul şi iubirea şi frăţia şi pacea şi învierea şi înnoirea lumii, căci de la voi răsare tot începutul cel nou, tată. Eu pentru aceea v-am făcut popor al Meu. Luaţi pe voi hăinuţă albă la masa Mea de nuntă şi nu uitaţi ce aveţi de împlinit, căci curând Eu voi rosti din nou cuvânt pentru împlinit şi vom împlini tot cuvântul Meu cel spus vouă să se împlinească. Amin.

Şi acum iarăşi aşez peste voi binecuvântare pentru sărbătoare de înviere, fiilor. Mergi, poporul Meu, şi mângâie-l pe om cu lucrarea Mea din tine, căci omul e obosit sub sarcina păcatelor lui! Cântă, fiule, cântarea învierii şi dă-i omului puteri de biruinţă asupra morţii şi de bucurie sfântă, căci fără bucuria sufletului nu poate omul pe calea Mea cea cu cruce! Pace ţie!

Iar voi, copii călăuzitori, gătiţi-Mi frumos poporul, sufleteşte şi duhovniceşte, şi învăţaţi-l frumos, şi cu pregătire sfântă să meargă şi să vestească pe uliţe sărbătoarea Mea de înviere şi duhul ei. Ca în cer şi nu ca pe pământ să vă fie toată lucrarea peste poporul Meu. Amin.

Ca în cer şi nu ca pe pământ să împlineşti tu lucrarea Mea cu tine, Ierusalime, căci voi nu sunteţi din lumea aceasta, fiilor. Amin, amin, amin.