Coboară Domnul cuvânt pe pământ, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.
Intru pe porţi în cetatea Mea de fii ai cuvântului Meu. Intru la poporul Meu din mijlocul neamului român, căci Mi-am ales din acest neam un popor de ucenici, şi în mijlocul lor îmi scriu cartea Mea de azi, Evanghelia cea veşnică, despre care este scris în Scripturi că se va ivi, iar cuvântul Meu din ea va da acum fiecăruia după cum este fapta sa, şi toate se vor împlini după cum este scris să se împlinească. Amin.
Voi, copii care-Mi staţi porţi ca să intru la poporul Meu cu darul creşterii sfinte pentru el mereu, mereu, voi, tată, aveţi de suferit mereu pentru poporul Meu, dar Eu, Domnul, vă mângâi cu Duhul Meu Cel dulce ca să vă întăresc ca pe copiii cei mici ai Mei, chiar dacă cei ce vă urăsc pe voi nu găsesc că Eu sunt Cel ce fac aceasta, că Eu sunt acest cuvânt, dar Eu le spun la aceştia că Eu nu fac nimic decât ceea ce este scris în Scripturi, căci am venit şi vin să împlinesc Scripturile, şi Mă uit în ele şi le împlinesc, şi iată, în ele stă scris despre slava Mea de azi cu poporul Meu cel ales din români pentru venirea Mea de acum şi pe care Eu, Domnul, îl numesc pe el ca în Scripturi, poporul Noului Ierusalim, şi scris este despre el: «Vărsa-voi pacea Mea peste el ca un fluviu, şi ca un şuvoi ieşit din albie se va vărsa peste el slava noroadelor; ca pruncii vor fi purtaţi la sân şi dezmierdaţi vor fi. După cum mama îşi mângâie pe fiul ei, aşa îi voi mângâia Eu pe ei în Ierusalim, şi mâna Mea se va arăta lor, iar vrăjmaşilor lor, mânia Mea». Amin.
Eu, tată, ca un Părinte scump vin şi vă întăresc pe voi mereu, ca să puteţi voi pentru venirea Mea, pentru lucrarea Mea cea grea. Şi pentru că ea este grea de purtat, Eu vă mângâi sub greul Meu şi vă dau mereu, mereu noi puteri în încercări, căci voi Mă ascultaţi şi îmi slujiţi pentru că Mă iubiţi şi pentru că Eu am pus în voi duh iubitor de oameni ca să vă fie milă de făpturi, tată, iar pe cei miloşi Eu îi mângâi şi le dau puteri pentru milă, ca să biruim judecata cu mila, tată, că iată, numai de judecată îşi face omul rost, căci cine se iubeşte pe sine, aşa cum ştie omul să facă, unul ca acela nu ştie să pornească după Mine când dă să facă aceasta, fiindcă este scris: «Cel ce nu urăşte pe tată şi pe mamă şi pe soţie şi pe copii şi pe fraţi şi pe surori, chiar şi sufletul său, nu poate fi ucenicul Meu, căci cine dă să-şi câştige sufletul, îl va pierde, iar cine-şi pune sufletul său pentru Evanghelia Mea, acela şi-l va dobândi pe el». Amin.
Este scris în Scripturi cuvântul Meu cel de acum două mii de ani şi prin care am spus: «Cel ce voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine şi, luându-şi crucea, să-Mi urmeze apoi», dar greu mai găsesc Eu pe pământ om care să priceapă acest cuvânt al Meu şi lucrarea lui, şi iată, voi suferiţi, tată, de la cei ce vin lângă voi pentru lucrarea cuvântului Meu, şi nu ştiu aceştia să vină atunci când vin, şi apoi vă fac dureri mari şi lacrimi vă fac, tată, iar Eu, Domnul, vă mângâi atunci, vă şterg lacrima, dându-vă din Mine puteri ca să puteţi pentru Evanghelia Mea de azi, carte despre care scrie în Scripturi, cartea Mielului, tată.
O, e grea crucea Mea de azi! E grea de purtat venirea Mea de azi! N-am cu cine să Mă ajut sub crucea Mea de azi, tată, şi se petrece şi azi pilda cea de acum două mii de ani când n-am putut să fiu ajutat sub cruce de către cei ce-Mi erau apropiaţi, şi M-au ajutat pe calea crucii cei străini şi nu i-am avut aproape pe cei pe care i-am povăţuit cu atâta cuvânt ceresc, fiilor copii. Sufletul din voi suspină ca şi al lui David, care suspina înaintea Mea sub apăsarea cea de la poporul său, iar Eu, Domnul, îi dădeam lui biruinţă asupra celor ce-l pizmuiau pe el din poporul său, precum şi vouă vă dau, şi mereu vă voi da, căci voi staţi sub crucea Mea de azi, şi necredinţa e mare, tată, şi e ca în vremea lui Noe necredinţa de azi. Cine a crezut atunci că Eu i-am spus lui Noe să-şi zidească salvarea? N-a crezut nimeni, n-a ascultat nimeni, şi toţi şi-au văzut de ale lor până a venit apa şi i-a luat pe toţi, precum este scris. Tot aşa este şi azi nepăsarea şi necredinţa, căci am venit acum şi v-am aşezat pe voi înaintea Mea ca să-Mi ridic barcă de salvare pentru omul credincios, ca să-Mi ridic iarăşi biserica, tată, căci e de mult dărâmată şi pustiită de păgânii din ea, de cei cu viaţă păgână înaintea Mea şi care-şi zic biserică a Mea, şi Eu Mi-am zidit prin voi iarăşi biserica pe piatră şi sunt hrana ei şi învăţătorul ei ceresc, şi necredinţa oamenilor e mare, tată, dar Eu le arăt lor barca de salvare, şi ei zic că nu este adevăr în cuvântul chemării Mele pentru ei, zic şi cei de azi ca şi cei din vremea lui Noe, care-şi vedeau de ale lor când Noe lucra la cuvântul Meu de peste el salvare celor credincioşi, şi iată, cuvântul Meu cel de azi va sta la judecată cu cei chemaţi la masa milei Mele şi nu vin la chemarea Mea, şi mai ales cu cei ce vin şi apoi pleacă iarăşi la viaţă păgână, călcând peste sfinţenia Mea în ei. S-au temut aceştia de crucea pe care trebuia să şi-o poarte pe calea cea cu credinţă pentru cruce şi au lepădat viaţa cea întru sfinţenie şi s-au dus şi s-au făcut hulitori asupra mersului Meu de azi cu slava cuvântului Meu, care cheamă la salvare omul. O, ce să le fac Eu la aceştia decât ceea ce-şi fac ei?
O, nu e cu Dumnezeu viaţa cea făcută de omul însuşi, ci e cu Dumnezeu viaţa cea trăită în voile lui Dumnezeu şi după Scripturi împlinită. Iată, cei ce n-au ascultat de Noe au murit, şi iată-i cum mor cei ce nu ascultă ca voi, şi apoi pleacă şi lovesc în urmă, lovesc în voi ca să vă dispreţuiască şi să-şi acopere necredinţa, dar nu, nu va fi ca ei, căci aceştia vor primi plata de la masa aceasta, fiindcă Eu nu Mă las batjocorit până în sfârşit, căci dreptatea stă de-a dreapta Mea şi ea va hotărî. Amin.
Eu, Domnul, le grăiesc acum celor ce lovesc în voi cu defăimare, şi le spun aşa:
O, ce să fac Eu cu voi, cei ce vă răzvrătiţi asupra lucrării cuvântului Meu de azi? Ce să fac, tată, cu voi? Iată, vă ascundeţi şi loviţi din ascuns faţa Mea şi a fiilor Mei de azi, cu care-Mi port venirea. Aţi venit din lume să-Mi fiţi alături, şi apoi iarăşi v-aţi întors înapoi şi aţi dat de pe voi hăinuţa sfinţeniei; ba, mai mult, împroşcaţi cu noroi faţa Mea, faţa lucrării Mele de azi. O, nu-i frumos ce faceţi. Nu-i frumos, tată, să îngreuiaţi mersul celor de sub crucea Mea. O, cine v-a fermecat pe voi ca să nu vă plecaţi adevărului? Aţi început în duh, şi acum căutaţi în carne desăvârşirea? De ce loviţi cu duşmănie, tată? De ce vă răzvrătiţi, fiilor? De ce faceţi ce a făcut Core? A avut Core dreptate, tată? O, de ce nu vă întoarceţi ca să vă pocăiţi, şi Eu să vă dezleg de păcate şi să vă iert prin pocăinţa voastră? Atâtea suflete au venit şi au mâncat şi au băut de la masa aceasta şi au plecat iarăşi într-ale lor, dar n-au lovit în Mine aşa cum loviţi voi. Au căzut aceia iarăşi în păcatele lor de mai înainte, dar n-au lovit ca voi, n-au aruncat înapoi cu noroi.
O, nu uitaţi că nu este noroi care să poată murdări faţa Mea şi a purtătorilor Mei, faţa slavei Mele, tată! Iată, staţi în ascuns şi loviţi, şi Mi-e milă de voi şi de cei ce v-au fermecat pe voi ca să vă ducă spre necredinţă după ce M-aţi iubit şi M-aţi sprijinit pe calea Mea de azi. Apropiaţi-vă iarăşi de scaunul darului, ca să luaţi iarăşi milă şi har să aflaţi, că prea grea pedeapsă vă pregătiţi, tată, şi Mi-e milă de voi!Voi ştiţi despre cei ce au lovit în lucrarea Mea de azi, purtată de cei ce stau sub sarcina ei, şi ştiţi cum plâng aceia în cer acum după iertare, după mântuire, după izbăvire, şi e greu focul de peste ei, şi aşa mărturisesc ei acum lucrarea Mea în care au lovit în vremea trupului lor. Rugaţi-vă la Mine cu lacrimi să vă iert, şi să-i iert şi pe cei ce v-au fermecat pe voi de v-aţi întors împotriva Mea, că iată, cei apropiaţi M-au dat spre defăimare prin nemulţumirile lor, prin dorul lor de dreptate şi de mărire, tată. O, v-aţi făcut leneşi la pricepere. Voi, cei care s-ar fi cuvenit să-i învăţaţi pe cei nepricepuţi, aveţi iarăşi trebuinţă să vă înveţe cineva începutul cuvintelor lui Dumnezeu, căci hrana cea tare este pentru cei desăvârşiţi în iubire, care au simţire deprinsă să deosebească binele şi răul, tată, precum este scris. O, nu uitaţi, nu uitaţi cuvântul Meu cel de acum două mii de ani şi prin care am spus aşa: «Oricine voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze, căci cine va voi să-şi mântuiască sufletul, îl va pierde, iar cine va pierde sufletul său pentru Mine şi pentru Evanghelia Mea, acela îl va mântui, căci ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă dacă-şi pierde sufletul? Căci cine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele în neamul acesta preacurvar şi păcătos, şi Fiul Omului Se va ruşina de el când va veni întru mărirea Tatălui Său cu sfinţii îngeri».
O, v-aţi despărţit de Mine pentru viaţă trecătoare, tată. întoarceţi-vă la iubire şi la sfinţenie! Nu vă îngâmfaţi împotriva Mea şi a mersului Meu de azi şi a poporului Meu, ci umiliţi-vă şi veniţi să vă iert, ca să nu suferiţi. Lăsaţi-vă spre Mine ca să vă şterg păcatele cele asupra Duhului Sfânt, Care grăieşte astăzi pe pământ, că nu este noroi care să poată murdări faţa Mea, şi Eu nu voiesc să se întoarcă pe feţele voastre noroiul aruncat de voi în Mine. Voiesc să-i îndrept spre pocăinţă şi pe cei ce v-au ademenit pe voi de v-aţi întors împotriva Mea. Slăbiciunile lor, nemulţumirile lor au adus defăimare peste faţa lucrării Mele. O, crucea nu trebuie lepădată, ci trebuie purtată, măi tată. Nu-i frumos fără cruce. E ruşinoasă viaţa fără cruce. Faţa lumii e amăgitoare şi îl slăbeşte pe om spre ea, dar Eu îl ajut pe cel ce strigă la Mine din această închisoare, căci lumea este închisoarea în care cade cel ce greşeşte lui Dumnezeu, şi este iadul pe pământ, nu altceva este lumea, iar Eu pentru lume nu M-am rugat nici atunci la Tatăl, şi nici acum nu Mă rog, dar Mă rog de lume să se întoarcă la Mine şi la înţelepciunea cea de la început, prin care Dumnezeu a făcut cerul şi pământul şi omul şi toate câte sunt făcute de Dumnezeu.
O, întoarceţi-vă cu pocăinţă, tată, şi Eu vă voi primi pe voi şi vă voi şterge păcatul lepădării voastre de Mine. Nu aveţi voi norocul să nu fiu Eu acest cuvânt, cu care dau să-l trag pe om din calea potopului, cuvânt în care voi loviţi acum, după ce aţi crezut în el atâta vreme, tată. V-am mai rugat, şi, iarăşi, încă vă rog, opriţi-vă şi pătrunde-ţi-vă de frică! Nu voiesc să vă ajungă frica, tată, căci voi în voi loviţi când daţi să aruncaţi defăimare peste lucrarea Mea, şi nu uitaţi că este scris în Scripturi că sluga care a ştiut de la stăpânul său ce să facă şi n-a făcut va fi bătută mult. O, vindecaţi-vă de necredinţă! Nu vă puteţi ascunde sub necredinţă. Iubirea pe care Mi-aţi purtat-o atâta vreme şi dreptatea a toate vă vor scoate în faţă şi va fi ruşinos. O, e sărbătoarea crucii. Veniţi sub cruce, tată, veniţi sub slava ei, căci crucea este slavă! Intraţi sub acoperământul Meu, sub scutul crucii, tată, că vine vreme urâtă pe pământ! Căutaţi acum din vreme sub scutul Meu şi încuminţiţi-vă, ca să vă pot ajuta, ca să vă pot pregăti ocrotire ca unora care aţi fost ai Mei. Nu vă bucuraţi de faţa lumii; ea va pieri cu toată minciuna ei cea trecătoare, căci lumea este osândită de însăşi lucrarea ei cea mincinoasă peste om. Vă grăiesc ca unora care ştiţi şi nu ca unora care nu aveţi cunoştinţă. îndrăzniţi, tată! Eu am biruit lumea. Călcaţi cu moartea pe moarte precum am călcat Eu, şi apoi am înviat! Aţi intrat în închisoare de bunăvoie, tată. Eu vin să vă deschid încuietorile ca să ieşiţi şi să porniţi spre Mine, că Mi-e milă de voi. Vă găsesc îngerii scrişi la masa aceasta a Mea, în cartea Mea de azi şi nu pot veni după voi ca să vă ajute dacă staţi cu spatele la Mine. Este scris cuvântul unui înţelept că Dumnezeu este peste tot, aşa încât dacă omul se întoarce cu spatele la El, El este faţă în faţă cu omul în toată vremea. Amin.
O, suflete care loveşti acum în lucrarea cuvântului Meu! Lasă piatra jos şi luminează-te, tată, de la lucrarea cuvântului Meu, care te cheamă iar sub scutul Meu ocrotitor! Scoală-te, şi Hristos te va lumina şi iarăşi te va curăţa, căci Domnul nu voieşte pierzania ta! Amin.
Şi acum, poporul Meu, tu eşti mărturisitorul Meu, tu eşti faţa slavei Mele de azi, căci cu tine Eu Mă slăvesc înaintea fiilor oamenilor şi cu tine Mă sprijinesc întru venirea Mea cuvânt peste pământ acum, la sfârşit de timp. îi aştept să vină la Mine şi la tine pe cei ce s-au întors împotriva Mea şi a ta, ca să-i curăţ şi să-i scap de plata necredinţei lor şi să-i salvez de la suferinţa care şi-o zidesc lor fără de înţelepciune. Ridică, fiule, rugăciune la Mine pentru cei ce nu ştiu ce fac lovind în Mine şi în tine prin necredinţa lor, cu care-şi acopăr voia liberă, voia plăcerilor, voia cea rea, care-l duce pe om la despărţire de voia Mea, aşa cum face omul pe pământ, căci aşa au ajuns acum aceştia prin duhul nemulţumirii şi al judecăţii, tată.
O, feriţi-vă de tristeţi, fiilor! Feriţi-vă de cuvintele care lovesc cu mânie în voi! Staţi sub acoperământul Meu până ce va trece furtuna, tată! Iată, Mă slăvesc în voi înaintea fiilor oamenilor în ziua aceasta de sărbătoare a crucii, precum am proorocit Eu prin cuvântul Meu de peste voi că Mă voi arăta cu voi lumii necredincioase.
O, poporul Meu Ierusalim, te mângâi, tată, ca pe un prunc. Acum două mii de ani le-am spus fiilor lui Israel: «Până nu veţi fi ca pruncii nu veţi intra întru împărăţia Mea». Te mângâi, poporul Meu, căci scris este: «Ca pruncii vor fi purtaţi la sân şi dezmierdaţi vor fi. După cum mama îşi mângâie pe fiul ei, aşa îi voi mângâia Eu pe ei în Ierusalim, şi mâna Mea se va arăta lor, iar vrăjmaşilor lor, mânia Mea». Amin, amin, amin.
30-03-2008
