Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului ierarh Vasile cel Mare

Să-Mi dai, poporul Meu, din zi în zi mai mult, zi după zi să-Mi dai putere să vin din Tatăl la tine, ca să te povăţuiesc din aproape în aproape, tată. Să-Mi dai, poporul Meu, iubire, şi să-Mi dai credinţă în tine, ca să Mă pot sprijini pe tine de acum şi până în vecii, şi ca să te am popor în vecii rod al venirii Mele după două mii de ani de la întâia Mea venire iarăşi pe pământ după om. Să ne dăm unul altuia, să-Mi dai iubirea Mea înapoi, şi Eu iarăşi să ţi-o dau. Să ne dăm unul altuia iubirea pe care Eu ţi-o dau şi care se face cuvânt de duh mângâietor peste fiinţa ta, căci am spus la ucenici acum două mii de ani: «Iubiţi-vă unii pe alţii aşa cum v-am iubit Eu», şi le-am mai spus: «Pacea Mea o dau vouă, nu precum vă dă lumea vă dau Eu», iar Eu eram atunci cu pacea îndurerată după om şi după mângâierea de la om, şi-Mi era inima plină de Tatăl, Care Mă iubea nemărginit găsindu-Şi în Mine asemănarea în suferinţa Mea cea pentru om, şi-Mi era inimioara plină de mama Mea Fecioara, care suferea în Mine atât cât Eu sufeream în ea, căci aşa a iubit ea lumea atât cât am iubit-o Eu, şi pentru Mine ea s-a născut pe pământ, şi a trăit numai pentru Mine apoi, căci tot ceea ce ea simţea şi lucra şi putea, erau numai pentru Mine acestea, iar dorul Meu cel veşnic era omul, poporul Meu, şi era dor ca în Dumnezeu, nu ca în om, iar Eu le-am spus celor ce Mă urmau: «Iubiţi-vă unii pe alţii aşa cum v-am iubit Eu». O, Eu i-am purtat pe ei mereu, mereu spre Tatăl şi spre Mine şi spre viaţă fără de moarte în ei şi între ei. Eu aşa i-am iubit, Eu aşa i-am învăţat să-Mi fie asemenea Mie, şi le arătam lor cum sunt Eu şi ce lucrez Eu şi cum lucrez, şi le-am spus: «De Mă iubiţi, păziţi poruncile Mele», iar ele erau iubirea cea pentru Mine a omului, şi apoi ferirea lor de păcat prin împlinirea iubirii Mele în ei, iubirea lor cea pentru Dumnezeu, poporul Meu, şi numai apoi le-am spus: «Iubiţi-vă unii pe alţii precum Eu v-am iubit».

O, Israele al Meu de azi, o, tată, mare şi plin de Dumnezeu cuvânt îţi dau ţie mereu cei ce iau de la Mine şi-ţi dau ţie! O, poporul Meu, Eu aşa lucram cu ucenicii, căci Tatăl vedea ce le trebuie lor în fiecare clipă, căci fiecare clipă naşte din ea învăţătură din Dumnezeu pentru ea, şi uitaţi-vă voi în Scripturile Mele cele de atunci, că Eu grăiam lor după cum era fiecare clipă a lor înaintea lui Dumnezeu, ca să Mă cunoască ei de Dumnezeu prin adevărul şi puterea cuvântului Meu, care-i învăţa pe ei să Mă cunoască şi să creadă în Mine, după ce vedeau că Eu sunt în ei şi cunosc pe ale lor şi dau să le povăţuiesc pe ele, şi asta înseamnă că Eu îi învăţam pe ei cu putere şi nu cum îi învăţau cei ce domneau peste ei ca nişte împăraţi peste supuşii lor, şi îi învăţam pe ei să nu se supere pe Mine dacă-i învăţ după cum este statura lor şi după cum voiam Eu să fie ea apoi înaintea Mea şi înaintea oamenilor, care trebuiau să Mă vadă pe Mine în ei apoi, şi nu tot pe ei.

O, poporul Meu, din om se naşte învăţătura Mea cea pentru el, căci Eu, tată, nu vorbesc de la Mine însumi, ci precum văd şi aud, aşa grăiesc, şi, iarăşi, din Tatăl grăiesc apoi peste om, căci Eu nu fac voia Mea, ci voia Tatălui, Care M-a trimis să-I împlinesc voia pe pământ şi peste om. Amin. O, fiule învăţat de Dumnezeu, învaţă, tată, să fii grăunte care putrezeşte, ca să iasă rod din el, căci cine nu se leapădă de sine ca să-Mi fie Mie asemenea apoi, nu poate să fie ucenicul Meu şi nu poate să-Mi nască ucenici. O, e mare de tot învăţătura Mea de peste tine. Iubeşte-L pe Dumnezeu din toată virtutea ta şi vino şi împlineşte-Mă, ca să poţi face faptă învăţătura Mea, ca să te laşi pe tine şi să Mă iei pe Mine să Mă porţi, iar tu să fii pământul cel nou, în care Eu Mă însămânţez, şi să te fac prin rodul Meu în tine cerul cel nou şi pământul cel nou să te fac, căci scris este: «Adevărul din pământ a răsărit şi dreptatea din cer a privit», şi apoi să fim unul din altul, fiule. Amin.

O, poporul Meu, o, tată, învăţătura peste cei ce Mă cred prin credinţa lor în Dumnezeu nu poţi s-o pui peste ei cu cartea Mea în mână şi din carte, şi poţi s-o pui aşa cum am pus-o Eu, Care din viaţa Mea îmi învăţam ucenicii, nu din cartea cea de pe masa legii. Tu însă ai pe masa ta de la Mine dată cartea iubirii, nu cartea legii cea pentru păcat. Tu ai cartea venirii Mele la tine cu învăţătura cea pentru viaţă veşnică şi fără de păcat în fiinţa şi în fapta ta şi în iubirea ta cea pentru Dumnezeu şi pentru om, şi ai dată de la Mine pacea Mea aşa cum o am Eu în Mine, tată. O, fiule, nu înţeleg nimic din Dumnezeu cei ce se fac învăţători peste oameni în numele Meu, zic ei. O, tată, omul nu trebuie supus, ci trebuie iubit, adică trebuie învăţat, căci voi nu sunteţi prin supunere unii sub alţii fără Mine, ci sunteţi prin chipul Meu din voi dacă sunteţi.

O, dacă Eu îl pun pe om la masa Mea şi dacă el nu pune peste el învăţătura Mea ca să văd că pricepe de ce-i spun ceea ce-i spun, atunci el stă la masa Mea nu ca un fiu, ci ca un fur şi ca un trădător. O, să nu stai la masa Mea ca un stăpân peste cei de la masă, ci să stai plin de Duhul Meu la masa Mea cea de venire, ca să semeni cu Mine, fiule, că iată, cel ce stăpâneşte peste supuşi nu seamănă cu Mine, Care eram ca unul dintre ei între ucenicii Mei, şi aşa să fii şi tu, fiule care stai la masa Mea de venire, ca să semeni cu Mine şi nu cu lumea, tată. O, să n-ai în tine înţelepciune de om, ci să ai pe Dumnezeu cu smerenia Sa cea înţeleaptă, tată. Fiţi atenţi pentru iubire între Mine şi voi, tată, că urât, urât de tot este la Mine omul semeţ, cel care-i scoate omului ochii pentru greşeală! Urât la Mine este omul care se ridică păstor peste alt om când el nu este altfel decât acela! Ştefan, ucenicul Meu cel plin de la Mine cu glasul Duhului Sfânt peste biserică, şi-a pus în inima sa să-şi facă parte şi el din lucrul lui cel de la Mine dat lui, dar nu se poate aşa cu Dumnezeu, ci se poate prin jertfă întreagă şi după faţa ei cea curată, tată, căci dacă cineva nu poartă frumos şi smerit ceea ce îi dau Eu să aibă, i se ia cele ce are, ca să nu strice prin ele, căci Dumnezeu în om dăinuieşte când e vorba de dăinuirea în el a celor aşezate de Dumnezeu, iar omul este trecător dacă nu împlineşte aşa, iar Eu pe ucenicul Ştefan l-am iubit şi l-am luat lângă Mine lucrător apoi, ca să rămână neştirbită lucrarea lui făcută de la Mine peste biserică, căci Eu sunt Cel ce plătesc, şi nu poate omul să-şi ia pentru ceea ce lucrează el Mie.

O, vai vouă, cei ce v-aţi aşezat peste turma cea care crede în Mine, vai vouă, celor ce nu folosiţi pentru Mine tainele Mele pentru oameni, şi le folosiţi pentru voi şi pentru slava şi desfătarea voastră înaintea oamenilor! O, nu aşa se lucrează în via Mea. Ştefan era plin de Duhul Sfânt, dar avea o greşeală, căci se iubea şi pe sine, şi a plătit aceasta, căci Eu nu l-am lăsat să pice în păcatul inimii lui. Iată ce vă povăţuiesc, şi cu putere Mă fac învăţătură peste voi, nu numai prin cuvânt: Un lucrător de Duh Sfânt peste oameni, şi care greşeşte faţă de conştiinţa altora, poate omorî omul mai mult decât cel ce nu are pecetea Duhului Sfânt lucrător peste el. Aceasta vă descopăr Eu azi vouă, spre înţelepciunea Mea pentru voi, dacă vreţi s-o luaţi în voi. Amin.

Şi acum Mă întorc cu învăţătura Mea peste poporul Meu. O, să nu moară omul prin tine, ci să învieze din păcat dacă tu lucrezi peste el pentru Mine în el, fiule; pentru Mine şi nu pentru tine, tată. Tu să nu cauţi daruri şi plată de la Dumnezeu pentru lucrul tău de salvare a omului, ci să cauţi darul umilinţei, cu care Eu am lucrat pe pământ, cel mai mare dar, cea mai mare învăţătură pe care i-o poţi da omului, tată, căci Dumnezeu pe cel umilit nu-l poate urgisi. O, n-ai să găseşti pe pământ nicăieri înţelepciunea Mea, ci numai pe a omului, tată, după cum şi vezi că este pe pământ, iar Eu greu Mi-i mai păzesc pe ai Mei de amestecarea pe care o face omul când vorbeşte din dreptul lui Dumnezeu peste om. O, mare, mare înşelare e pe pământ, tată. Omul vopsit, care zideşte temple înalte ca să vină oamenii în ele ca la Dumnezeu, acela ştie cum să se vopsească, şi îşi scoală oameni cu înţelepciune de om în ei şi îi numeşte pe ei duhovnici mari şi învăţători mari prin viaţa lor, care răsună din ureche în ureche cu vestea ei ca s-o audă oamenii că este, şi apoi aceia lovesc de sub scutul lor lucrarea înţelepciunii Mele, aşa cum biserica de azi a lovit în această înţelepciune a Mea prin duhovnicii din ea, pe care i-a numit ea mari pentru oameni, oamenii ei i-au numit mari, şi nu Dumnezeu, căci Dumnezeu nu are drept, nu are voie să mai grăiască azi în biserică prin proorocii Lui. Păi decât să-şi piardă, zic ei, stăpânirea peste oameni cei ce s-au aşezat în numele Meu să-i stăpânească pe ei, mai bine să nu mai fie pe pământ duhul proorociei, care descoperă de la Dumnezeu, Dumnezeu mereu astăzi, aşa cum am spus Eu că voi fi cu ai Mei până la sfârşitul timpurilor, nu numai până la Rusaliile cele după cincizeci de zile de la învierea Mea, şi de când cârmuitorii domnitori peste biserică spun că s-a încheiat revelaţia, lucrarea Mea peste om, şi că le ajunge cea de până atunci, şi iată, fac şi aceştia ca iudeii care se băteau în piept când Eu am venit să le fiu Dumnezeu de la Tatăl născut, după cum le promisese Tatăl prin prooroci, şi spuneau că ei au de tată pe Avraam şi că au ca lege legea lui Moise şi că după legea aceea trebuie să Mă judece, şi aşa au făcut, precum au spus. O, cine le-a spus lor, cârmuitorilor domnitori peste biserică, cine le-a spus lor să spună aceasta şi să scoată din Scripturi făgăduinţele Mele pe care le-am promis până la sfârşitul timpurilor să fie şi să lucreze ele împlinirea lor prin duhul proorociei? Cine le-a spus acestora că Dumnezeu a terminat de grăit cu omul când Eu le-am spus tuturor celor ce Mă cred că voi fi cu ei până la sfârşitul timpului?

O, poporul Meu, sfinţii Mei sunt cei ce judecă lumea, după cum este scris, şi de lângă Mine o judecă, şi după faptele ei primeşte ea prin cuvântul sfinţilor Mei. Amin, amin, amin.

– O, învăţătorule Doamne, Stăpân plin de duhul umilinţei înaintea omului! Nu pot împăraţii pământului, nu pot cei ce domnesc peste neamuri şi le stăpânesc pe ele în numele Tău, nu pot aceştia să facă aşa cum a făcut împăratul David când duhul proorociei a venit la el şi i-a făcut lui cunoscută greşeala lui, şi s-a pocăit David de greşeala lui, şi nu în ascuns s-a pocăit. Iată ce înseamnă mărturisirea care ajunge de la pământ la cer prin multe urechi ca să fie ispăşit păcatul pe pământ! Dacă Tu ai stat cu samarineanca şi ai vorbit cu ea despre Tine şi despre ea, de unde ştie lumea toată aceasta ce ai vorbit Tu cu ea, şi ea cu Tine? Tu ai spus la ucenici toată lucrarea Ta cu ea la fântâna lui Israel, Doamne, şi a spus-o şi ea apoi în cetatea ei, căci a prins de la Tine duhul mărturisirii faptelor ei, aşa cum pe malul Iordanului veneau mulţi şi-şi mărturiseau păcatele spre pocăinţa lor înaintea lui Ioan Botezătorul, care boteza cu apă spre iertarea păcatelor oamenilor care se pocăiau de ele în faţa martorului Tău cel înconjurat de mulţimi la Iordan, martor care prin această lucrare a lui Te vestea pe Tine şi zicea: «Vine Unul după mine Care va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc şi Care îşi va strânge grâul în hambare, iar pleava în foc». O, Tu eşti Domnul Cel plin de duhul dreptăţii şi eşti al celor ce sunt plini de Duhul Sfânt pe pământ, spre slava Ta şi nu a lor, Mieluţule smerit.

O, popor scump lui Dumnezeu pentru credinţa ta în lucrările Lui! Tu să iubeşti ca împăratul David pe Dumnezeu şi duhul proorociei, care nu se va stinge şi care trebuie văzut în biserică, fiindcă El cârmuieşte biserica, şi de la Domnul o cârmuieşte pe ea, şi vei fi neam împărătesc dacă vei lucra aşa, şi vei fi fiul lui David, precum Domnul a fost. Când Domnul dă să umble la rana Lui cea de la tine ca să I-o vindeci tu, o, nu te supăra pe El, ci miluieşte-L ca David când El îţi spune durerea Lui cea de la tine, ca să nu te doară apoi pe tine durerea Lui cea de la tine dacă nu I-o ridici. Arată-I Lui că ştii să-L iubeşti şi să-L vindeci de rana Lui cea de la tine. împăratul David nu s-a supărat când duhul proorociei a venit spre el ca să-L vindece pe Domnul de rana cea de la unsul Lui, şi atunci Domnul l-a miluit pe el dacă el L-a miluit pe Domnul cu pocăinţa inimii lui înaintea celui ce i-a vestit lui păcatul lui ca păcat, şi a rămas David judecător pentru cei ce nu se pocăiesc şi pildă de pocăinţă pentru tot omul de rând şi pentru împăraţii de peste oameni. Aşa şi samarineanca, căci Domnul pentru păcătoşi a venit, şi îl hulea pe El poporul iudeu că stă cu păcătoşii şi cu vameşii şi cu desfrânaţii, fiule. Păi dacă poporul iudeu n-a voit să stea cu El şi să-L creadă de la Tatăl venit să-l iubească, El ce avea să facă? S-a aplecat Domnul să vindece omul păcătos şi pocăit, învăţându-l cum să se cureţe, mărturisindu-Se pe Sine Dumnezeu înaintea păcătoşilor ca să-şi mărturisească păcătoşii păcatele lor şi să se facă fii ai lui Dumnezeu prin această putere dacă poporul ales n-a voit cu darurile Lui, ci numai slavă de-a gata a aşteptat Israel de la Dumnezeu, aşa cum până azi aşteaptă.

O, popor scump lui Dumnezeu pentru credinţa ta! Nu uita că pentru credinţa lui cea prea mare şi prea mărită a fost de Dumnezeu numit Daniel om prea iubit şi scump, de i s-au descoperit lui cele ascunse ale înţelepciunii lui Dumnezeu, Care descoperă pe cele nedesluşite de oameni. O, ai grijă de harul lui Dumnezeu de deasupra ta şi din mijlocul tău lucrător peste tine, căci harul acesta este lucrător de semne mari dacă ştii să-l păstrezi şi să-l crezi şi să-l laşi să lucreze pentru tine, căci aceasta este înţelepciunea aşteptată de Domnul s-o ai tu azi pentru lucrările Sale. Tu trebuie să împlineşti peste pământ tot ceea ce noi, sfinţii Domnului, n-am împlinit, şi aşa vei desăvârşi tu tot ceea ce lipseşte la lucrarea de plinire a mântuirii oamenilor din toate veacurile prin venirea aceasta cu mare slavă de cuvânt la tine a Fiului lui Dumnezeu, Care te-a cuprins în venirea Sa aşa cum şi pe noi, sfinţii Lui cei lucrători pe pământ în vremea noastră, ne cuprinde acum cu venirea Sa cu ai Săi, cu sfinţii Săi, pe cai albi, îmbrăcaţi în veşminte de in alb, curat, iar Domnul în veşmânt stropit cu sânge, precum este scris. Amin.

Şi vom grăi lor astăzi, Doamne, şi-i vom cuprinde pe ei în cuvânt, şi vom privi la lucrul lor cu Tine şi la lucrul Tău cu ei, căci vremea este să lucrezi, şi e grea de tot vremea, căci cine este nedrept, iată, nedreptăţeşte încă, şi cine este spurcat se spurcă şi mai mult, dar cine este drept, să facă dreptate mai departe, şi cine este sfânt, să se sfinţească şi mai mult, Doamne al sfinţilor, căci plata Ta este cu Tine, şi Tu eşti începutul şi sfârşitul oricărei lucrări pe care Tu o aduci pe pământ, şi fericiţi sunt cei ce-şi spală veşmintele lor ca să aibă stăpânire peste pomul vieţii şi să-l păzească, şi prin porţi să intre la Tine, iar altfel nu, căci cei ce lucrează minciuna trebuie să stea afară, unde este plânsul şi scrâşnirea dinţilor, după cum este plata fiecăruia, Doamne, precum este scris. Amin.

Harul Domnului nostru Iisus Hristos cu voi cu toţi, cei ce iubiţi ca El şi ca sfinţii Lui! Amin, amin, amin.

– O, poporul Meu, sfinţii Mei îţi întăresc credinţa şi înţelepciunea ei, căci fără de înţelepciunea ei cea de la Mine pentru ea, nu e bună, nu e cu lucrare credinţa ta. Vreau să te îmbogăţesc întru înţelepciunea credinţei, ca să poţi să te ridici deasupra încercărilor cele peste credinţa ta, căci cei ce au părăsit darul credinţei în Mine şi în tine că eşti poporul Meu şi că Eu sunt Dumnezeul tău, aceia au pierdut înţelepciunea Mea şi s-au înecat în ei înşişi şi s-au împotmolit de tot, şi au ajuns de ruşine dacă n-au ascultat de glasul Meu de peste ei de câte ori Eu îi învăţam pe ei să nu judece calea Mea cea grea şi pe cei cu Mine de pe ea, şi iată, cei ce judecă sunt cei judecaţi, după cum este scris, şi cad aceştia în nelegiuiri, şi când cad, hulesc şi defaimă, şi apoi se zdrobesc în înseşi cuvintele lor ca într-o sabie care taie înapoi. Tu însă stai lângă foc, tată, că afară e frig şi afară sunt cei ce iubesc lumea şi minciuna, şi nu pot aceştia să te iubească pe tine, cel lucrat de Mine şi ţinut cald în cuvântul Meu cel îngrijitor de fii. Pace ţie! Şi iarăşi te voi îmbrăţişa în ziua aceasta, după ce Eu voi privi peste lucrarea ta şi peste fiinţa ta lucrătoare Mie, poporul Meu. Amin, amin, amin.

Cu Duhul Meu Cel blând te cuprind iarăşi spre sfârşitul zilei de învăţătură, poporul Meu, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima, tată. învaţă de la Mine, învaţă, tată, de la Mine cum să fii, dar ca să înveţi, trebuie să Mă întrebi, ca să ştii lucrarea cuvântului care te învaţă, că mulţi pe pământ îmi greşesc lucrând fără să înţeleagă bine adâncul învăţăturii Mele. O, ce frumos, ce frumos te-am învăţat Eu pe tine în toată vremea Mea de azi cu tine, dar e mare minune să ştie omul să fie blând şi smerit cu inima înaintea Mea, să fie păpuşă sub mâna Mea cea lucrătoare, căci omul care citeşte rugăciunea sa când se scoală dimineaţa, îmi zice aşa: „Luminează-mi, Doamne, ochii gândului şi deschide-mi gura ca să învăţ cuvintele Tale şi să înţeleg poruncile Tale, şi izbăveşte-mă de toate cele lumeşti, şi de sporirea diavolească izbăveşte-mă! Cel ce ispiteşti inimile şi rărunchii, curăţeşte-mă de toate întinăciunile sufleteşti şi trupeşti, făcându-mă casă Duhului Tău Cel Sfânt, şi-mi dăruieşte cu inimă veghetoare şi curată să trec toată noaptea vieţii mele, aşteptând ziua Ta, când vei veni să judeci şi să plăteşti fiecăruia, Doamne, după faptele lui!”.

O, poporul Meu, roagă-te, tată, şi în miez de noapte, căci rugăciunea de miez de noapte este mare, pentru că omul când păcătuieşte cu inima şi cu trupul se numeşte noapte păcatul lui, şi omul trebuie să strige din noapte la Dumnezeu ca să-l scape de ea şi de faptele ei, zicând: „Nu mă lăsa, Doamne, să adorm în noaptea păcatelor, în moartea păcatelor, ci luminează-mi ziua, ca să pot să mă mărturisesc pururea Ţie, Doamne, şi să nu mă lipsesc de binele Tău cel ceresc, ci izbăveşte-mă Tu de toată îndrăznirea şi nesimţirea cea împietrită şi luminează mintea mea, pe care a întunecat-o pofta cea rea, căci eu ca un om am greşit, o, Doamne!”.

O, fiule, roagă-te cu lacrimi, tată, căci duhurile rele nu dorm nici ziua nici noaptea, iar dacă te rogi Mie să depărtez din calea ta duhurile rele, care dau să te poarte, tu să nu le tragi înapoi. Zi şi noapte să veghezi să nu tragi spre tine duhurile rele, ci să le laşi să plece, şi să le cerţi cu numele Meu apoi, urând lucrarea lor, căci greu de tot mai ies ele din om cu lucrarea lor după ce omul le face voia în duhul şi în trupul său, şi atunci omul trebuie să caute om curat de duh rău, ca să se roage pentru eliberarea lui de moartea aceasta, căci cel ce face lucrare rea şi se roagă Mie să-l depărtez de răul acesta, nu mai are putere rugăciunea lui, căci drac pe drac se slujeşte, şi nu se scoate drac pe drac, ci trebuie doctor pentru această minune, tată, căci Dumnezeu te învaţă să te rogi, iar diavolul te pune să făptuieşti lucrarea lui şi îţi ia teama şi îţi ia veghea apoi, şi iată, Eu sunt blând şi smerit cu inima şi te învăţ lucrarea vieţii, tată. Cel ce te învaţă şi te îndeamnă la lucrarea vieţii, acela este învăţătorul tău, este doctorul tău, şi este blând şi smerit cu inima, şi Eu te-am învăţat să iei de la Mine pildă de viaţă şi ţi-am spus că Eu sunt blând şi smerit cu inima, şi de aceea sunt Eu învăţător.

O, poporul Meu, dacă Eu te învăţ cu blândeţe şi cu smerenie şi dacă tu nu te laşi păpuşă sub învăţătura Mea, Eu nu mai sunt atunci învăţătorul tău, chiar dacă tu Mă chemi în rugăciunea ta şi-Mi spui ce să-ţi dau şi ce să-ţi fac şi cu ce să-ţi stau în ajutor. Adu-ţi aminte cât de blând şi cât de smerit te-am învăţat Eu lucrarea păpuşii, tată, şi ţi-am spus că păpuşa nu poate nimic singură dacă nu o ia în mână păpuşarul. O, Eu aşa te voiesc pe tine. Te voiesc păpuşă, tată, căci te-am cules dintre spini ca să te fac crin şi să te fac trandafir şi să reverşi tu în părţi mireasma Celui ce-ţi dă viaţă, tată.

Iată, poporul Meu, omului îi trebuie făcător şi îi trebuie doctor, tată. Arhiereul Meu Vasile a vindecat oamenii de ei înşişi şi apoi i-a vindecat de lucrarea duhului rău şi a certat pe duhul rău să iasă din oameni şi să se ducă în loc fără de oameni la porunca sa, căci el era sănătos cu duhul Meu în el, şi îl asculta pe el duhul rău din om şi se supunea la cuvântul gurii lui, şi biruia el duhul şi trupul duşmanului omului şi aşa s-a arătat el slujitor al lui Dumnezeu pentru om, căci sfinţii sunt cei ce judecă lumea, şi după faptele ei primeşte ea prin cuvântul sfinţilor Mei. Amin, amin, amin.

– O, învăţătorule blând şi smerit cu inima! Tu dai viaţă oamenilor cu învăţătura Ta, dar oamenii sunt zăbavnici, Doamne, şi zăbovesc să Te asculte aşa cum Tu îi înveţi. Şi dacă oamenii sunt bolnavi de la duhul neascultării, care se face nepăsare de suflet în om, nepăsare de Dumnezeu în duhul, în trupul şi în sufletul omului, noi, sfinţii Tăi, ne-am sculat doctori oamenilor şi am rostit depărtarea de lângă om şi din om a duhurilor potrivnice din el şi cu care omul Te ţine pe Tine departe de el, de faţa Ta în el, lucrare prin care omul nu mai este fiul Tău, ci este fiu pierdut. Mă scol eu acum pentru Tine şi îi poruncesc duhului rău să mă asculte în numele Tău, că mă doare din cer şi până pe pământ, şi s-a adâncit în duhul meu durerea care vine de la lovirea feţei lucrării Tale de cuvânt peste oameni, Doamne, căci faţa Ta este acum împroşcată de cei ce au luat să lucreze defăimarea feţei Tale, a lucrării venirii Tale cuvânt de înviere peste pământ. Vai de cei ce cad prin înseşi roadele lor rele, şi care se fac rană adâncă şi lacrimi pe faţa Ta şi furtună peste bărcuţa Ta, cu care umbli acum şi-Ţi împarţi cuvântul învierii făpturii, cuvânt pentru naşterea din nou a lumii! Eu însă mă scol, Doamne, ca un arhiereu plin de puterea Ta şi spun cuvânt de împlinit:

Să Se scoale Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui! Precum se stinge focul, precum se topeşte ceara la foc, aşa să piară lucrarea celor ce fac păcat împotriva venirii Domnului şi a lucrării Lui de cuvânt! Să se bucure cei drepţi cu credinţa, căci Domnul va da cuvântul Său celor ce vestesc cu putere multă, după cum este scris!

Pentru ce, munţi, pizmuiţi muntele în care a binevoit Domnul cu lucrarea venirii Sale a doua oară cuvânt de la Tatăl pe pământ?

Porunceşte, Doamne, puterii Tale, şi toate puterile cereşti aşează-le la lucru şi întăreşte lucrarea Ta de cuvânt de Duh Sfânt peste pământ acum! Ceartă fiarele, ceartă taurii şi păzeşte pe cei încercaţi ca argintul, că minunat eşti Tu între sfinţii Tăi în cer şi pe pământ! Să fie făcuţi de ruşine şi înfruntaţi cei ce grăiesc rele feţei Tale, poporului de azi al cuvântului Tău! întoarcă-se spre ruşine cei ce grăiesc peste lucrarea Ta, zicând: „Aha, aha!”. Să dea înapoi şi să ajungă ruşinaţi cei ce umblă să facă de ocară venirea Ta şi pe poporul Tău! Amin.

Ieşiţi, voi, diavoli, potrivnici, din oamenii care s-au supus întunericului vostru! Strivească-se lucrarea voastră cea cu faţa ascunsă, şi să se descopere, spre ocara voastră şi a slujitorilor voştri, toată lucrarea cea vicleană cu care voi daţi să puneţi pată pe faţa Domnului şi a strălucirii venirii Lui! Mergeţi la locurile voastre şi aşteptaţi acolo ziua Domnului, căci Domnul ispiteşte inimile şi rărunchii şi îi scoate din ascunzătoarea lor pe cei care vă slujesc vouă acum, înspinând ei faţa cea slăvită a cuvântului lui Dumnezeu, Care vine cu sfinţii Săi, slăvindu-Se în cuvânt şi judecând neamurile pământului şi pe împăraţii lor! Mergeţi în pământ pustiu de om, căci calea Domnului se slăveşte şi nu se împuţinează! Amuţească gura şi defăimarea de pe limba celor ce s-au sculat să lovească cu limba lor calea cuvântului lui Dumnezeu peste pământ şi pe cei ce-L poartă pe Domnul! Amuţiţi, voi, limbi batjocoritoare şi daţi loc puterii cuvântului lui Dumnezeu, care destramă toate facerile voastre! Să Se scoale Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui şi să se stingă şi să se topească ei precum se stinge focul, precum se topeşte ceara la foc! Iar Tu, Doamne biruitor, să dai poporului Tău faţa slavei cuvântului Tău, care îl povăţuieşte pe el prin suflarea gurii Tale, făcându-se ea glasul Duhului Sfânt peste pământ, din cer şi până pe pământ. Amin.

O, popor sfinţit de Dumnezeu ca să fii popor de sfinţi înaintea venirii Lui! Stă în ascunzătoarea ei lucrarea duhului rău, căci cei ce leapădă de la ei cuvântul lui Dumnezeu, se fac ascunzătoare a duhului rău ca să sufle el cu disperare spre tine pentru salvarea lui, pentru dăinuirea lui când el îşi vede cursa aproape, dar credinţa ta şi fapta ei să-ţi fie cu putere, şi Domnul va birui pentru El şi pentru tine. Amin.

Harul Domnului nostru Iisus Hristos cu voi cu toţi, cei ce iubiţi ca El şi ca sfinţii Lui înaintea Lui! Amin, amin, amin.

– Acum, poporul Meu, deschide-ţi, tată, urechea şi mănâncă de la Mine înţelepciunea Mea, că Eu sunt blând şi smerit cu inima, şi sunt învăţător dacă sunt aşa. învaţă să fii şi tu învăţător, ca să ai rod cules înaintea Mea, şi să ai pentru Mine şi nu pentru tine, tată, căci pentru tine am Eu, şi îţi plătesc munca dacă-Mi lucrezi. învaţă puterea rugăciunii sfinte, învaţă rugăciunea care se împlineşte, tată. învaţă-ţi rugăciunea să se roage, ca să primeşti prin ea. Ia aminte la rugăciunea ta, dacă se împlineşte, dacă o împlineşti după ce inima ta o aduce Mie. O, să nu faci cu ochii rugăciunea, ci s-o faci cu inima, tată, căci dacă inima ta este bună, atunci şi ochiul tău este, şi se face ochiul tău cărarea spre inimă a rugăciunii tale, rostită cu cugetul tău. Cugetă la Mine şi nu la tine, tată. învaţă calea aceasta a rugăciunii, calea ta spre Mine şi nu spre tine, fiule. E vremea rugăciunii, e vremea să te rogi cu lacrimi, şi de aceea Eu te învăţ puterea rugăciunii, puterea cea de biruinţă, tată. Eu sunt blând şi smerit cu inima şi de aceea pot să-ţi fiu învăţător. Ascultă-Mă, tată! Fă-te păpuşă, tată! Eu aşa stau în mâna Tatălui Meu. Eu Mă dau ţie trup şi cuvânt. Ajută-Mă să te pot călăuzi apoi, poporul Meu. învaţă calea Mea spre tine, tată. Iară şi iară îţi amintesc aceasta. învaţă-te bine cu Mine şi cu taina Mea din mijlocul tău, căci tainic stau în mijlocul tău ca să te ocrotesc, şi prin povaţă împlinită de tine pot să te ocrotesc şi nu altfel, poporul Meu. Lucrează, tată, înaintea Mea şi înaintea omului, iar lucrarea ta să semene cu a Mea, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima şi sunt învăţătorul. Amin.

Pacea Mea o dau ţie, poporul Meu! E mare taină şi mare minune să înţelegi ce lucrare are cuvântul Meu. Pacea Mea e ca Mine. Tot cuvântul Meu de peste tine e pacea Mea, pe care ţi-o dau. Nu precum îţi dă lumea îţi dau Eu. Lumea este amară, tată, iar Eu sunt Dumnezeu.

Ieşiţi din lume, poporul Meu, iar Eu vă voi izbăvi pe voi! Ieşiţi din lume, voi, cei ce voiţi viaţa şi nu lumea, ieşiţi şi fiţi poporul Meu, şi Eu vă voi izbăvi pe voi, şi Eu vă voi da păşunea Mea, păşunea vieţii, tată. Amin.

O, fiilor pregătitori de zile sfinte în grădinile Mele cu voi! întăriţi-Mi cărarea Mea spre voi, căci vine poporul la Mine după apă sfântă cu duh de Bobotează, tată. învăţaţi calea puterilor cereşti spre voi şi staţi sub călăuzire pe cale, aşa cum Eu călăuzesc spre voi puterile cereşti ca să vă slujească în slujirea voastră cu Mine. Gătiţi-vă duhul, toţi gătiţi-vă duhul! Duh din Duhul Meu să daţi voi poporului care se adună la apă de Bobotează. Eu, Domnul, voi fi şi voi rosti Duh Sfânt peste ape şi cuvânt cu putere peste cei ce se adună la izvor. Pace vouă! Pace sărbătorilor sfinte cu voi! Amin.

învăţaţi pacea, fiilor! Amin, amin, amin.