Iarăşi, poporul Meu, iarăşi Mă aşez cuvânt de hrană a sufletului tău în cartea ta cu Mine, pe masa ta cu Mine, căci ţie îţi trebuie putere de biruinţă asupra diavolului, tată. E sărbătoare de sfinţi, e sărbătoare de naştere şi de sfinţi, iar oştirile cereşti de sfinţi şi de îngeri te înconjoară tot mai aproape, căci tu ai nevoie de putere de biruinţă şi de oştiri cereşti, tată. Cei necredincioşi s-au sculat cu răutate şi cu duh rău în ei şi zic că nu sunt Eu cuvântul acesta care te creşte şi te zideşte pe tine pentru mântuirea ta şi pentru mântuirea Mea de sub omul vopsit, care Mă ţine ca momeală în undiţa lui ca să aibă el stat cu lărgime pe scaun ştiut sfânt, dar inima lui nu are nevoie de Mine peste el, căci Eu sunt Cel sfânt, şi lui nu-i place sfinţenia, ci el are nevoie de slava care este pentru Mine pe pământ. El se îmbracă în veşmântul slavei Mele ca să Mi-l păteze cu cenuşa păcatelor lui, căci omul este cenuşă cu mintea lui şi cu rătăcirea lui de la calea cea sfântă, pe care i-am arătat-o Eu omului s-o urmeze pentru ca să ajungă la Mine, Cel veşnic, şi pentru ca să ajung Eu la el iarăşi de la Tatăl, după cum este scris să fac cer nou şi pământ nou şi om nou, după chipul şi asemănarea Mea. Omul însă îşi are chipul lui, pe care şi-l iubeşte şi şi-l înnoieşte cu cele de pe pământ, nu cu cele din Dumnezeu, şi apoi se scoală, bietul de el, şi scoate limba la Mine, limbă plină de hulă şi de batjocură, căci omul cel ascuns sub vopseala lui dă acum să spună că nu e cu tine calea Mea şi că tu nu eşti pe calea Mea, ba, din contra, el zice că el este cale şi că tu nu eşti, poporul Meu. O, tu eşti calea Mea spre oameni, tu, tată, tu. Tu eşti cărarea Mea pentru cei care dau să învieze din moartea cea din lume şi să vină să-Mi urmeze Mie, precum tu ai venit, şi dacă ai venit, am făcut din tine cărare spre Mine a omului, dar iată, oamenii se duc la târg, tată, se duc la petrecerea lor cea plină de sulemeneala diavolului, şi la Mine nu vine omul care-şi iubeşte chipul său. Să-Mi spună Mie omul cel cu mintea pierdută în lume, să-Mi spună puterea lui şi să Mi-o arate. Să-Mi arate viaţa lui, iar dacă nu are viaţă din viaţa Mea peste viaţa lui, aşa cum ai tu, să tacă gura lui cea plină de cuvinte de hulă, şi ochii lui să se uite în Scripturi şi să vadă care este soarta celor ce hulesc răzvrătindu-se împotriva Mea, şi care este soarta celor care se sfinţesc pentru Mine şi care biruiesc păzind poruncile Mele şi păzind mărturia Mea.
Vai celor ce-şi înnebunesc mintea, căci pedeapsa lor stă pe limba lor, care arată nebunia lor, limbă cu care ei dispreţuiesc şi lovesc în lumina care dă să-i scoată pe ei din ascunzişurile lor şi să le arate faţa cea goală de slavă şi de adevăr! Curând, curând, aceştia vor fi învederaţi şi ruşinaţi şi judecaţi de înseşi cuvintele lor, care sunt pedeapsa lor, căci cuvintele lor îi judecă pe ei faţă în faţă cu slava Mea de peste tine, popor neiubit de lume cum nici Eu n-am fost, cum nici sfinţii Mei n-au fost, căci ca şi tine am fost şi Eu învinuit, iar sfinţii Mei la fel.
Sunt în mijlocul tău cu sfântul Meu, cu mucenicul Ştefan, care a mărturisit cu sângele său cel vărsat pentru mărturia Mea şi care a biruit prin sângele Mielului lui Dumnezeu, fiule. El n-a iubit duhul cel care stă împotriva Mea, duhul lumii, care are pe fruntea lui nume de hulă, şi s-a sculat duhul lumii ca să închidă gura sfântului Meu cel mărturisitor. Dar nu poate nimic antichrist, tată, căci ceea ce face el nu este putere, fiindcă puterea este a Mea şi a sfinţilor Mei, iar antichrist, cel care se ascunde de două mii de ani sub haina de biserică, va fi vădit prin însăşi lucrarea lui cea împotriva lui Hristos, căci puterea este a sfinţilor Mei, a vitejilor Mei, şi fericiţi sunt cei ce se aleg pentru Mine ieşind din lume cu duhul şi cu sufletul lor ca să urmeze oştirii Mele de sfinţi, căci cei ce se aleg Mie, aceia sunt cei încununaţi, aceia sunt rodul cel viu şi slava credinţei pe pământ, de pe pământ şi până în cer, şi rămân aceia slăviţii Mei, mieii Mei, făcându-se asemenea Mie prin moarte şi prin înviere, căci aşa sunt cei biruitori prin sângele Meu, poporul Meu. Amin, amin, amin.
– O, îmi faci loc lângă Tine, Doamne, ca să grăiesc cuvânt de Duh Sfânt în mijlocul poporului Tău de azi, căci sfinţii Tăi sunt în venirea Ta, fiindcă aşa este scris să vii. O, nu este în lume şi pentru lume lucrarea Duhului Sfânt, ci este pentru sfinţi şi pentru judecata lumii prin sfinţi, căci sfinţii vor judeca lumea, precum a proorocit apostolul Tău prin Scripturi. Amin.
Eu, sfântul Domnului, cel ce am fost ucis de cei necredincioşi pentru mărturia lui Iisus Hristos, cel ce am fost dat la moarte prin lucrarea lui antichrist, care-şi zicea slujitor şi apărător al legii Domnului, dar el era vrăjmaş bisericii lui Hristos, aşa cum şi acum este, eu, sfântul Domnului, îi spun duhului hulei să tacă şi să nu mai defaime calea venirii Domnului cu sfinţii Săi pe pământ spre oameni!
Stau cerurile deschise deasupra poporului lui Hristos în mijlocul neamului român, iar Domnul din dreapta Tatălui cuvintează pe pământ judecata prin cuvânt, şi sfinţii Lui judecă lumea, o judecă cu viaţa lor şi cu mărturia lor şi nu cu altceva. Stau cerurile deschise, şi îngerii mâniei stau gata să verse peste tot plata beţiei oamenilor, şi mânia se va atinge de proorocul mincinos, de cei ce hulesc calea lui Dumnezeu spre pământ cu slava Sa, cu cuvântul gurii Lui, care dă fiecăruia după cum este fapta sa. Cei ce au fost şi apoi s-au lepădat de această mărturie a lui Hristos, cu care Domnul Se aşează în zilele acestea pe vatra neamului român, iată-i, au ajuns hulitori şi defăimători, care s-au aprins de mânie ca şi cei din vremea mea necredincioşi, iar mintea lor e vândută duhurilor rele.
Nebunul zice în inima sa că nu este Dumnezeu acest cuvânt de Duh Sfânt, care vine să mântuiască lumea, dar eu mă rog pentru tine la Tatăl şi la Fiul, popor mărturisitor pentru Domnul în zilele acestea, şi spun aşa în rugăciunea mea: auzi, Doamne, glasul meu de rugăciune, şi scoate de sub cuvântul vrăjmaş sufletul poporului Tău şi pe cei ce-l pasc pe el spre păşunea Ta! Acoperă-i pe ei de răutatea celor ce viclenesc asupra lor şi care lucrează fărădelegea şi care-şi ascut limba ca o sabie şi-şi pregătesc săgeţile, vorbele lor amare, cu care săgetează din ascuns pe cel nevinovat, şi aceştia n-au frică să întindă curse, ba încă spun: „Cine ne va vedea?”. Iată-i, Doamne! Ei născocesc ticăloşii şi zic: „suntem gata, planul este bun”, dar inima lor este prăpastia lor, căci Tu le vei trimite o grabnică săgeată, şi fără de veste ei vor cădea sub rană, căci limba lor îi va răni pe ei şi-i va prăbuşi, şi cine-i va vedea va clătina din cap şi se va teme, şi atunci toţi vor fi cuprinşi de spaimă şi vor mărturisi lucrarea lui Dumnezeu şi vor pricepe faptele Lui, şi se vor bucura cei drepţi în Domnul şi vor nădăjdui în El, şi se vor veseli cei cu inima curată, precum este scris. Amin.
O, Doamne, întăreşte pe poporul Tău cu duhul nădejdii sfinte! Mângâie pe cei ce-Ţi poartă venirea şi fă crezută peste neamuri venirea Ta! întoarce pentru poporul Tău biruinţa şi fă-l biruitor, pentru numele Tău cel mare de peste el, Mieluţule Cuvinte! Eu sunt mieluţul Tău, cel jertfit pentru mărturia Ta, căci hulitorii m-au ucis cu pietre, Doamne.
Vai celor ce se fac hulitori, vai lor pe pământ şi în cer, căci din cer vine judecata lor! Tu însă roagă-te ca mine pentru hulitorii tăi, popor al Mielului Cel junghiat, căci hulitorii sunt fără de minte şi nu ştiu ce fac. O, de s-ar întoarce ei spre pocăinţă ca să le dea Domnul iertarea! Tu aşa să cugeţi cu inima ta îndumnezeită, că tu ai sfinţii în ajutor şi nu te lasă Domnul, şi vine Domnul cu oştirea Sa în ajutorul tău, şi vor fi descoperiţi toţi cei cu inima şi cu fapta ascunsă şi Domnul va hotărî pentru ei. Amin.
Iată ce iubire îţi dau, popor mărturisitor: iubeşte slava lui Dumnezeu peste tine şi îmbracă-te în haină de slavă, căci sfinţii care vin cu Domnul sunt îmbrăcaţi în veşminte de in alb, curat, precum este scris. De mult, de mult caută Domnul să-ţi spună cuvânt mare. Te voieşte Domnul în haină albă îmbrăcat şi rugându-te Lui aşa. îmbracă-te în veşmânt alb, popor care eşti semn pe pământ! Semnul Fiului Omului eşti tu, şi Domnul Se arată cu tine pe pământ şi în cer înainte de arătarea Lui cea mare, precum este scris despre ziua venirii Lui.
Strângeţi-vă sub haine albe la rugăciune înaintea Domnului, căci frumoasă era slujirea sfinţilor bisericii la începutul vremii lui Hristos cu sfinţii, vremea primilor sfinţi. Se îmbrăcau preoţi şi diaconiţe în veşminte albe şi slujeau slujba cea sfântă şi Se slăvea Domnul cu bucuria slavei în taină pe pământ cu cei credincioşi. Duhul rău cade din putere când vede veşmântul sfânt al sfinţilor, veşmântul alb al slujitorilor lui Hristos, veşmântul bisericii Domnului. O, era frumoasă slava Domnului în biserica Domnului după ce Domnul S-a aşezat iarăşi întru Tatăl. Erau preoţii slujind în veşminte albe şi erau diaconi slujitori lângă preoţi peste tot, şi erau mulţime de diaconiţe, care ca albinuţele în stup slujeau bisericeşte peste tot pe unde erau sfinţi în robie la stăpân sau în strâmtorare sau în boală sau în orice suferinţă a lor. O, unde mai este azi în biserică aşa slavă, aşa măreaţă şi sfântă lucrare întru toate mădularele bisericii? Preoţii bisericii lumii au băgat la întuneric şi la nelucrare biserica, şi ca să fie numai ei tot, toate mădularele, dar nu aşa este biserica lui Hristos. Ea trebuie să lucreze cu toate mădularele ei când ea este, iar în mijlocul lucrării ei, duhul proorociei. Amin.
O, erau mulţime de haruri. Toate darurile lucrau prin biserică, în taină faţă de lumea cea slujitoare la idoli, iar pe de altă parte mergea lucrarea bisericii şi se strecura peste tot cu lumina ei şi cu hrana ei. O, nu mai sunt în biserici diaconi şi diaconiţe, şi sunt numai preoţi. Ei taie, ei spânzură. O, nu aşa este biserica lui Hristos. Nimeni nu mai vrea să citească Scripturile aşa cum grăiesc ele, iar omul de rând este înşelat de cei ce-l stăpânesc şi care au ascuns cheile împărăţiei cerurilor ca să nu se mai vadă întreaga lucrare a ei, biserica Domnului pe pământ.
O, popor cules de Domnul dintre spini şi mărăcini! Aşează-te în haina sfinţeniei, în haină albă de sfânt, de care diavolii fug şi se topesc! Să fie pe pământ ca şi în cer! Amin. Slujiţi slujba sfântă îmbrăcaţi în veşminte albe. Fiţi fraţii cei mai mici ai sfinţilor pe pământ, căci aşa este scris în Scripturi că sunt sfinţii îmbrăcaţi. Lăsaţi de deasupra voastră deschisă cărarea tainelor cereşti cele pentru slujire ca în cer pe pământ! Nu vă potriviţi feţei acestui veac, care nu are în el biserică întreagă, biserică adevărată prin toate mădularele ei! Vrea Domnul să aşeze peste tot, prin toate cetăţile pe unde-i are pe ai Lui, vrea Domnul să aşeze împărăţia cerurilor din loc în loc şi haina ei cea albă, de care diavolii fug. Fiţi binecuvântaţi hrănindu-vă cu Mielul lui Dumnezeu, Care vă sfinţeşte! Aşezaţi preoţi prin cetăţi prin harul cel purtător prin biserică! Aşezaţi diaconi şi diaconiţe, şi să aibă toate mădularele biserica lui Hristos peste tot, iar peste ea, duhul proorociei! Amin. O, Domnul este în strâmtorare între voi şi mi-a spus să mărturisesc vouă lucrarea bisericii sfinţilor Lui. Adunaţi-vă în jurul Mielului Cel junghiat! Strângeţi-vă tot mai des pentru duhul mărturisirii, pentru duhul creşterii sfinte, căci aceasta este lucrarea bisericii. Nu vă temeţi de oameni! Fiecare pasăre piere pe limba ei, iar limba şi duhul vostru să-L mărturisească pe Domnul în lucrare de biserică. Amin. Nu dispreţuiţi duhul proorociei, duhul care vă aduce de la Domnul, căci pe vremea primilor creştini erau cete de prooroci şi de apostoli, şi nu este adevărată limba celor ce spun că s-a închis cerul şi nu mai este proorocie. Ba, din contra, cerurile s-au deschis şi mai mult după ce Domnul S-a dus la Tatăl, căci Fiul lui Dumnezeu a turnat din Duhul Său peste biserică apoi, şi bisericile aveau prooroci lângă preoţi, şi aveau diaconi şi diaconiţe, şi aveau evanghelişti şi mărturisitori, şi aveau vindecători şi făcători de minuni, şi aveau harul lucrând şi aşa slujea biserica peste tot din loc în loc la începutul ei, până ce antichrist a intrat şi i-a furat salba şi a luat cheia ei şi a dat-o spre vânzare şi a luat biserica din calea omului, căci biserica aşa cum este ea acum, nu este aşa cum era ea aşezată de Domnul şi de apostoli la începutul ei. Eu eram diacon şi cârmuiam diaconi prin lucrarea bisericii şi prin umbrirea Duhului Sfânt, şi eram apostol plin de Duhul Sfânt, şi erau feciori şi fecioare apostoli, şi erau tineri şi tinere prooroci, şi erau bătrâni sfătuitori şi călăuzitori, şi mulţime de lucrători erau, iar pentru hrana cu Hristos a bisericii de peste tot mergeau diaconi şi diaconiţe şi îi hrăneau pe creştini, luând de la preoţi şi dându-L pe Domnul peste tot pe unde sufereau sfinţii în mijlocul lumii cea fără de lumină în ea, şi aşa biruiau sfinţii lumea prin sângele Mielului Cel junghiat, Care era hrana lor, hrana bisericii sfinţilor. O, nu vă temeţi de oameni, căci ei sunt goi şi n-au veşmânt de slavă aşa cum aveţi voi veşmântul sfinţeniei! Nu vă temeţi de cei ce părăsesc calea alături cu voi, ducându-se iarăşi de la lumină la întuneric! Aceia n-au biruit în ei lumea, şi lumea îi smulge ca pe sadurile care nu au prins rădăcini dacă s-au tot clătinat de pe temelie. Fiţi cuprinşi în Duhul Sfânt, Care Se dă vouă lucrându-Şi lucrarea! Pace vouă! Ascultaţi de Domnul! Preţuiţi duhul proorociei, căci biserica trebuie cârmuită şi întreagă trebuie să fie. Amin.
Eu, Doamne, Te-am ascultat şi am grăit poporului Tău despre vremea bisericii primilor sfinţi, pe când încă era întreg lucrătoare biserica Ta, şi apoi s-a băgat omul în ea şi a stăpânit peste oameni în biserică şi n-a mai cârmuit Dumnezeu prin ea pe pământ. E vreme lungă de când Tu aştepţi înfăţişarea cea dintâi a bisericii Tale, pe care Tu o ai întocmită acum pe pământ peste ucenici, dându-le lor putere şi har ca să aşeze peste tot lucrarea bisericii Tale.
O, Doamne, eu sunt milos. Mi-e milă de Tine, că eşti rănit de două mii de ani şi n-ai biserică să ştie să-Ţi preţuiască jertfa Ta spre viaţa ei cea de la Tine. Mi-e milă de Tine, că eşti părăsit şi eşti ţinut pentru câştig de cei ce se fac slujitori de biserică peste oameni, o, şi n-are cine să le spună oamenilor minciuna care îi robeşte pe ei cu faţa şi cu numele de biserică apostolească şi sobornicească. Vai de sobornicia celor ce-şi spun biserică a Ta! Biserica Ta este plină de sfinţi, nu de oameni. Unde sunt mădularele bisericii dacă mai este biserică? O, nu mai sunt, nu mai sunt mădulare, că nu mai este biserică a Ta pe pământ. De două mii de ani nu mai sunt mădulare în biserică. Dar ai venit Tu să deschizi, şi ai deschis. Slavă Ţie, Mieluţule junghiat, că nimeni nu s-ar fi găsit în cer şi pe pământ să deschidă cartea Ta şi să curgă din ea duhul vieţii, râul vieţii, în care oricine poate să-şi vadă şi să-şi spele faţa dacă voieşte! Amin. Binecuvintează împărăţia Ta peste poporul Tău de azi! Facă-se voia Ta în mijlocul lui ca şi în cer! Pace Ţie în durerea Ta cea pentru poporul Tău! Durerea cea pentru Tine e pacea celor ce Te poartă cu iubire pe pământ, şi prin dureri ei au putere, aşa cum Tu ai avut şi ai. Amin.
O, Te-am mângâiat în ziua mea de serbare şi am fost apostol plin de Duh Sfânt, plin de duhul proorociei peste poporul Tău de azi, Doamne născut prunc în Betleem din mamă Fecioară acum două mii de ani, mamă care a rămas cu noi şi a mângâiat biserica şi a zidit-o pe ea prin mărturia ei, prin iubirea ei, cu care ea a îmbrăţişat ca pe Tine prunc biserica Ta, trupul Tău cel rămas pe pământ, trupul lui Hristos pe pământ, templul Domnului, templul Duhului Sfânt, biserica primilor sfinţi, biserica sfinţilor, şi care se aciua în case şi era vie prin smerenia ei, nu prin temple înalte, nu prin zidiri neputincioase pentru Dumnezeu, ci prin viaţa sfinţilor ei, precum este scris. Amin, amin, amin.
– O, binecuvântat să-ţi fie peste poporul Meu glasul tău cel sfânt, apostol plin de Duhul Sfânt în cer şi pe pământ! Sfinţii sunt cununa Domnului, salba Domnului. Amin.
O, poporul Meu, dorul Meu cel de demult ascultă-l tu! Din zi în zi mai mult fii popor ascultător, ca să nu greşeşti prin neascultare, fiule. Ascultă de la Domnul, ca să biruieşti prin El! Te voi învăţa cu măreaţă învăţătură din zi în zi mai mult, că vremea cea de afară suflă cu întunericul ei spre tine prin cei ce n-au voit să rămână şi să se facă sfinţii Mei, ba au plecat spre duh de hulă, tată, şi n-au astâmpăr sub întunericul sub care s-au băgat, şi sunt urâţi, urâţi de tot la inimă şi la faptă, că nu altceva păţesc cei ce-L trădează pe Domnul şi pe fraţi, căzând din nou în marea cea mare, în lumea cea fără de fund, în bezna ei adâncă. Trădătorii sunt cei mai urâţi între oameni, şi grăiesc cuvinte de hulă, căci sunt împinşi de duhul rău, căruia ei se vând spre slujire. Tu însă eşti fiul Meu, şi dacă eşti, lasă-te călăuzit mereu, mereu, tată, că vremea e urâtă şi e ascunsă şi nu poţi prin ea fără şoapta Mea, care te ţine de mânuţă ca să nu cazi, tată. Pace ţie! învaţă-te cu pacea Mea cea dulce prin durerea ei, căci sunt îndurerat în mijlocul tău, poporul Meu, şi ştiu şi văd durerea ta şi cursa cea ascunsă, tată. O, caută-Mă la rană şi îngrijeşte-Mă, că tu eşti casa Mea, eşti adăpostul Meu, eşti biserica lui Iisus Hristos, şi porţile iadului nu o vor birui pe ea, ci ea va birui porţile iadului, precum Eu, Domnul ei, Mirele ei, le-am biruit şi am ieşit şi Mă numesc Biruitorul morţii şi al iadului, şi numele Meu este nume minunat, precum este scris. Amin, amin, amin.
09-01-2008
