În a doua zi de sărbătoare de naştere, Eu, Domnul, Mă aşez iarăşi cuvânt în carte şi-Mi las pe masa ta hrană din Mine, cuvânt din gura Mea ieşit pentru viaţa ta şi pentru înnoirea ei, şi aşa te hrănesc Eu pe tine, ca mama care mestecă îmbucătura în gura ei şi apoi o scoate şi o dă fiului ei, ca să crească el din gura ei hrănit, popor născut din multul Meu cuvânt în zilele acestea ale Fiului lui Dumnezeu, Care vine cu norii, precum este scris. Hai, fiule, hai, poporul Meu, să stăm la masă cu înţelepciunea, Care S-a născut mai înainte de luceafăr, şi Care S-a făcut trup, din Fecioară născut, pentru ca să crească bărbat desăvârşit şi ca să Se arate apoi Dumnezeu desăvârşit pe pământ cu oamenii, plin de har şi de adevăr, cuvânt din cuvântul Tatălui. Hai, poporul Meu, să înveţi să te faci cuvântul Meu cel împlinit, aşa cum Eu mereu te învăţ şi te îndemn, căci Eu pot să te fac, de vreme ce pot să cuvintez peste tine cuvânt de facere, tată. Mintea ta este locaşul care Mă poate primi sau nu Mă poate primi înăuntrul tău, dar Dumnezeu suflă pe pământ încă de la început un vânt răcoritor de sufletul din om, şi omul poate lua din el, din vântul cel tainic duhul credinţei şi apoi duhul cunoştinţei lui Dumnezeu şi apoi duhul temerii de Dumnezeu, şi iată, aşa se naşte omul din Dumnezeu pe pământ, şi apoi el se închină Mie ca Avraam, căci aşa a fost naşterea din Mine a lui Avraam, şi apoi el a crezut ca Dumnezeu, şi apoi Dumnezeu S-a dat lui prin taina cea mai presus de fire a lucrărilor lui Dumnezeu între Dumnezeu şi om, mai întâi prin credinţă şi apoi prin vedere şi apoi cuvântul împlinit, căci s-a făcut Avraam apoi sânul lui Dumnezeu, iar Dumnezeu S-a făcut sânul lui Avraam, şi cine poate să pipăie cu ochiul sau cu mâna această taină mai presus de fire a credinţei sfinte, credinţă care nu iscodeşte, ci se înfăptuieşte dincolo de cunoaşterea şi de vederea omului cel trecător? O, aşa a rămas Avraam omul cel netrecător, omul cel născut din Dumnezeu, şi în grădina căruia odihnesc acum cei credincioşi ca Avraam, de la el şi până azi, poporul Meu.
O, nu sunt ca pe pământ împlinirile cuvântului lui Dumnezeu. Un om născut din Dumnezeu ca Avraam nu se uită pe pământ ca să vadă cuvântul cel împlinit, rostit de Dumnezeu, ci se uită în Dumnezeu şi în locaşurile Lui, căci Eu cu oamenii nu locuiesc în locaşurile lor, în cele făcute de mâna lor în vreme, ci locuiesc cu împlinirile tainelor Mele în locaşurile Mele, în timpul Meu cu omul, nu în timpul omului, căci Eu pe vremea lui Avraam eram pe pământ între oameni şi între împăraţi, şi eram prin Avraam, şi eram prin Melchisedec, şi eram mai mare decât toţi cei ce cârmuiesc peste neamuri, şi tainic Mă odihneam cu împlinirea tainelor Mele prin cei credincioşi, care erau poporul Meu pe pământ, patria Mea şi a lor în mijlocul neamurilor de pe pământ şi a împăraţilor de peste ele, căci cuvântul Meu cel împlinit este împărăţia Mea peste pământ, iar împărăţia Mea nu are nimic, nimic în lumea aceasta, ci are în patria Mea de pe pământ, patria celor ce cred ca Avraam şi văd ca Avraam şi împlinesc ca el fără ca lumea să aibă parte la cele ale lui Dumnezeu, care nu sunt din lumea aceasta, aşa cum nici Avraam nu era din lumea aceasta când el s-a sculat cu ai săi şi a biruit pe împăraţi şi armele lor şi armata lor de oameni pământeşti, de oameni care nu sunt născuţi din Dumnezeu, căci din Dumnezeu se nasc prin cuvântul lui Dumnezeu oamenii, se nasc din cuvânt şi sunt şi tainic rămân între oameni cei ce se nasc din Dumnezeu şi sunt, dar sunt de la Dumnezeu şi nu de la oameni, şi aşa stau ei pe pământ în împărăţia lui Dumnezeu şi nu în împărăţia oamenilor, care nu este de la Dumnezeu, căci Eu pe Irod l-am biruit în vremea prunciei Mele, că eram împăratul Cel de la Tatăl venit cu împărăţie care nu cade aşa cum a căzut împărăţia lui Irod, care s-a luptat cu împărăţia Mea crezând că Mi-o cade dinaintea lui, dar n-a fost aşa, căci cel ce ridică piatra primeşte înapoi piatra peste capul lui, şi altfel nu biruieşte cel ce ridică piatra. Amin.
O, Eu n-am nimic în lumea aceasta, poporul Meu, şi nici tu să n-ai, tată, căci Noi aşa biruim lumea, aşa, neavând nimic în ea, precum Avraam n-a avut nimic în ea, şi aşa biruim noi lumea, tată, şi suntem deasupra ei, şi aşa se înţelege Scriptura prin care Eu le-am spus ucenicilor care se îndeletniceau să creadă în Mine, şi le-am spus: «îndrăzniţi, Eu am biruit lumea!». Amin.
O, poporul Meu, aşa să crezi tu în cuvintele Mele, fiule, căci iată ce Dumnezeu ai tu pe pământ peste tine! O, mult, mult te-aş mai învăţa, mult de tot Mi-aş mai desface înaintea ta legăturica şi ca să-ţi dau din ea să înţelegi şi apoi să crezi şi apoi să vezi ca Avraam, să vezi cum a văzut el sub stejar pe Dumnezeu, dar ca Avraam să crezi, neîndoios, şi să înmulţeşti în tine credinţa lui cea de sub stejar, cu care el a văzut şi a înţeles şi a crezut pe Dumnezeu, Care era învăluit în taină cu cele ce se văd şi care ascund sub ele pe Dumnezeu. Amin.
O, ce frumos am venit Eu pe pământ ca să fiu Eu împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor! Ce tainic a fost această frumuseţe, venirea Mea între oameni în mare taină, sub slava cea neînţeleasă de oameni a fi slavă mai presus de slava cea înţeleasă a fi aşa! Mama Mea Fecioara era din neam împărătesc, şi era cea mai mare de pe pământ după taina lui Dumnezeu, dar cine ştie aceasta ca să şi slăvească cu slavă această măreţie a Fecioarei împărăteasă, mama Mea?! Regii neamurilor domnesc peste ele, iar cei ai lui Dumnezeu domnesc peste făpturi, şi făpturile îi slujesc în taină, şi iată, împărăţia lui Dumnezeu nu este din lumea aceasta, ci, din contra, lumea aceasta este cuprinsă în împărăţia lui Dumnezeu, pe care regii neamurilor n-o pricep şi n-o văd şi n-o slăvesc, precum n-au putut să Mă slăvească pe Mine cei ce au avut prilejul să Mă vadă cât am stat pe pământ descoperit, dar M-au văzut şi M-au cunoscut şi M-au mărturisit şi M-au vestit cei cărora le-a fost dat de la Tatăl să Mă cunoască a fi de la El Stăpân peste făpturi, Stăpân al făpturii, Stăpân tainic, împărăţind peste cei credincioşi şi în ei petrecând şi făptuind prin ei, aşa cum prin mama Mea Fecioara am împlinit venirea Fiului lui Dumnezeu de la Tatăl pe pământ la oameni, şi aşa cum şi azi Mă împlinesc prin venirea Mea iarăşi de la Tatăl la om, înveşmântat în mantia cuvântului şi grăind de sub ea, veşmânt pe care omul nu-l înţelege când îl vede scris în carte şi aşezându-se el aşa faţă în faţă cu omul.
O, poporul Meu, cuvântul este taină neînţeleasă a fi aşa pe pământ, iar Eu te povăţuiesc pe tine să fii înţelept, şi credincios să fii când Eu te învăţ să ai grijă şi să foloseşti credinţa în spusele Mele, că Eu te-am învăţat pe tine să nu rosteşti oricum cuvânt cu guriţa ta, căci cuvintele se strâng toate şi îl dovedesc pe om la Dumnezeu şi pe Dumnezeu la om cu măsură mică sau mare sau deloc, şi aşa se strânge omul la Dumnezeu cu cele ce ies din gura lui şi care îl ridică sau îl coboară pe om faţă în faţă cu Mine.
O, fiule al poporului Meu, Eu nu Mă bucur, ci mult Mă întristez când te văd că parcă nu auzi cuvântul prin care Eu dau să te aşez după plăcerea Mea înaintea Mea. O, fiule al poporului Meu, să nu-ţi iei ceea ce nu ai, ceea ce nu lucrezi ca să ai. Dacă vrei să ai, zideşte ca să ai, şi dacă nu zideşti, mulţumeşte-te cu ce ai dat de la Mine, tată. O, nu fi nemulţumit, căci Eu sunt împăratul făpturii şi M-am dat ţie pildă de smerenie şi de răbdare, şi acestea sunt iubire, iubire cu sfială în Mine înaintea ta, tată. O, tu nu te purta cu omul ca între om şi om aşa cum se poartă oamenii, ci poartă-te cu omul aşa cum Mă port Eu cu el, căci dacă nu lucrezi aşa, nu eşti născutul Meu, nu eşti născut din Dumnezeu ca Avraam, ci eşti născut din sămânţă bărbătească şi tot aşa şi lucrezi. O, iată cum te învăţ Eu naşterea. Eu te învăţ naşterea ta cea din Mine, aşa cum le dau să lucreze cei puşi de Mine înaintea ta pentru facerea ta cea din cer pe pământ, căci Eu lucrez prin porţi pentru tine, fiule, aşa cum am lucrat prin Avraam, prin Moise, prin David, prin a căror gură grăia gura Mea şi proorocea şi aşeza şi lucra, căci mărturia Mea este duhul proorociei, tată, şi caută să înţelegi de ce am început Eu să-Mi apăs degetul pe acest cuvânt iară şi iară, căci vreau să Mă cunoşti când Eu lucrez în mijlocul tău cu Duhul Meu Cel lucrător prin duhul proorociei, tată. O, vreau să te învăţ înţelepciunea naşterii şi împlinirea ta prin toate lucrările Mele de peste tine, şi împlinirea lor prin tine, cel credincios lor, dacă vei lucra cu credinţă ca a lui Avraam, care nu a iscodit, care nu s-a îndoit şi care s-a slăvit de pe pământ şi până în cer, de la cele ce se văd şi până la cele tainice ale lor şi din care ele purced.
O, eşti mititel, poporul Meu, mititel, tată, pentru înţelepciunea tainelor, dar învăţătura Mea de peste tine o înţeleg înţelepţii cei din fire când ei o aud din gura Mea cea de deasupra ta grăitoare peste tine, şi iată, înţelepciunea cea din fire ajută credinţei, tată, aşa cum l-a ajutat pe Avraam. Te-am povăţuit să fii deştept, poporul Meu, ca să poţi să Mă înţelegi şi să Mă crezi prin toate câte Eu aduc spre tine, tată. Dacă Eu, Domnul, ţi-am despecetluit izvorul Meu, gura Mea, care se face cuvânt peste tine, stai bine, stai cu frică şi ia aminte, tată, căci dacă te îndeletniceşti cu treburile tale, cu cele pentru viaţa ta şi atât, nu poţi să stai în sfatul Meu, la gura Mea ca să iei şi ca să mai şi pricepi de la Dumnezeu. Mi-ar place atât de mult să poţi să-Mi placi Mie prin tot ceea ce eşti tu, dar plăcerea Mea nu se dă după om ca să Mă pot bucura aşa de la om, ci omul trebuie să înveţe care este plăcerea Mea, şi apoi să se facă el fapta aşteptării Mele, căci Mi-e tare dor să-l iubesc pe om aşa, să am Eu ce lua de la om după ce el se face placul Meu, aşa cum s-a făcut Fecioara mama Mea, cel mai mare suflet de pe pământ, cel mai frumos, cel mai plăcut lui Dumnezeu, odihna lui Dumnezeu pe pământ, poporul Meu. Amin, amin, amin.
– O, dulcele meu rod, rod al pântecelui meu după ce inima mea Te-a rodit în ea! Tu eşti rodul Tatălui şi eşti rodul meu, rodul sufletului meu cel scump lui Dumnezeu, rodul trupului meu cel odihnitor Ţie, Doamne născut pe pământ din pântecele meu odihnitor de Dumnezeu, căci numai aşa poţi Tu cu odihna Ta în om! O, ce frumos, ce plin de cuvânt şi de har, ce măreaţă este taina cuvântului în ziua aceasta şi înţelepciunea lui, dar poporul Tău este mic, mititel, fiule Doamne, iar Tu cauţi să-l faci pe el ca Avraam şi ca să-Ţi poţi împlini prin el tainica Ta împărăţie pe pământ cu oamenii, cerul pe pământ, precum în cer aşa şi pe pământ în mijlocul împăraţilor care domnesc peste neamuri şi le stăpânesc pe ele. O, ce frumos duh al înţelepciunii aşezi Tu în cei din porţi când vii ca să-l dai de povaţă peste poporul Tău! Stăm şi ascultăm duhul facerii celei noi peste poporul Tău, căci în mijlocul lui Tu încapi cu înţelepciunea Ta, care-i spune răului din om să iasă ca un străin şi ca să poată intra în om frumosul vieţii Tale, curăţenia inimii în fii, priceperea minţii curate şi sănătoase, Doamne, căci omul trebuie să-şi cureţe mintea, să şi-o cearnă prin sită deasă, ca să lucreze ea apoi numai cele întregi ale Tale, numai cele ce trebuiesc Ţie în om şi nu omului, şi apoi inima omului primeşte în ea odihna minţii lui, lucrarea cea trecută prin sită ca să rămână în sită numai cele dumnezeieşti, aşa cum mintea mea le lucra pe ele şi numai pe ele, Doamne născut pe pământ pentru om.
O, popor purtat pe braţele milei Fiului meu Iisus Hristos! Ai grijă mare să preţuieşti darul Domnului din mijlocul tău, căci Israel cel de demult nu l-a preţuit, şi a pierit dacă nu l-a preţuit. Ai grijă să preţuieşti pe cele de la Dumnezeu, ca să se dea ţie acest dar, darul inimii curate, care ajută mintea să fie locaş lui Dumnezeu şi nu ţie dacă eşti al lui Dumnezeu. Mulţumeşte-te cu ce ai când începi să porţi de la Dumnezeu, şi aceasta este mare înţelepciune, mare şi nestricată măsură, căci ce este fără de măsură de la Dumnezeu îl strică pe om, îl cade pe om. îţi spun aceasta din pilda vieţii mele, căci după ce Domnul mi-a vestit prin înger pe Cel neîncăput, Care Se va sălăşlui în mine ca să Se nască Prunc şi să crească om desăvârşit şi să fie Stăpân a toate, Stăpân văzut, eu m-am făcut mică, mică, şi aşa m-am purtat în toată vremea mea apoi pe pământ înaintea oricărei făpturi şi înaintea oricărui om mic sau mare, şi aşa m-am dovedit că sunt eu locaşul lui Dumnezeu, Domnul Cel sălăşluit între oameni, Cel mare prin smerenia Sa. O, uită-te la cei ce te călăuzesc pe tine, popor mititel. Ei sunt mari prin smerenia lor, şi pe care mulţi nu o văd, fiindcă ea este cea lucrătoare, nu cea înţeleasă de om a fi smerenia. Dumnezeu Se odihneşte peste ei pentru smerenia lor, şi dureros este în cer peste oştirile cereşti toate că nu poate Dumnezeu găsi între oameni vase smerite, inimi aplecate ca Dumnezeu, ca să facă El din ele cărare a Lui spre oameni, scară de la Dumnezeu la om, şi de la om la Dumnezeu, căci Dumnezeu coboară şi urcă, urcă şi coboară pentru om pe scară, fiule, pe scara smereniei inimii omului tocmit de Dumnezeu pentru smerenia din ea, smerenie înaintea lui Dumnezeu, nu înaintea oamenilor, şi care se face locaş lui Dumnezeu între oameni şi pentru oameni, aşa cum pe mine m-a făcut Dumnezeu locaş al Său pentru smerenia mea. Taina inimii curate are lucrare văzută, fiule, precum şi taina inimii necurate are, iar dacă tu, care eşti poporul lui Dumnezeu, nu înveţi taina inimii curate, tu lucrezi altceva cu tine şi poţi răni pe Dumnezeu dacă nu înveţi credinţa în Dumnezeu şi lucrarea ei apoi înaintea lui Dumnezeu. Cel credincios lui Dumnezeu ia de la Dumnezeu şi lucrează ca Dumnezeu şi nu ca omul pentru viaţa oamenilor. Cel necredincios lui Dumnezeu ia de la diavol şi lucrează ca diavolul pentru moartea oamenilor, fiule, aşa cum ştii tu că este pilda năpârcii, care s-a sculat cu lucrarea diavolului şi i-a ieşit ursului în cale şi i-a spus lui că vrea cerbul să-l omoare ca să fie el apoi împărat peste lumea animalelor, şi năpârca a băgat în inima ursului duşmănia cea de moarte pentru cerb şi s-a sculat ursul ca să-l omoare pe cerb, după spusele năpârcii. Ea însă s-a grăbit şi spre cerb apoi şi i-a spus lui că vine ursul spre el ca să-l omoare, fiindcă a auzit el că cerbul voieşte să fie el împărat, după cum are coroana cea pe creştetul lui zidită de Dumnezeu, şi venind ursul la cerb cu gând de moarte pentru cerb, s-a plecat lui cerbul şi i-a dat faguri de miere ca unui împărat peste el, şi atunci ursul s-a îmblânzit şi a auzit de la cerb că nu tânjeşte cu nici un chip la tronul de împărăţie peste animale. O, iată ce lucrare lucrează cel necredincios, cel nemulţumit, la care diavolul vine şi îi dă după lucrarea inimii lui, căci diavolul are mare cârlig peste omul cel nemulţumit. Această pildă care arată faţa şi lucrarea faptelor diavolului şi ale morţii din om trebuie înţeleasă pentru înţelepciunea minţii şi apoi pentru curăţia inimii între fraţi, căci înţelepciunea de la Dumnezeu vine numai peste inimile curate şi care arată lucrarea lor şi Dumnezeul lor, Dumnezeul Care biruieşte moartea din om cu tot întunericul ei, şi toate aceste lecţii ale vieţii le toarnă Domnul peste tine prin smerenia inimilor celor ce te povăţuiesc pe tine spre viaţa lui Dumnezeu înăuntrul tău, popor al Fiului lui Dumnezeu, născut de la Dumnezeu în trupul meu cel fecioresc, şi apoi din el între oameni. O, învaţă statul tău în împărăţia lui Dumnezeu şi învaţă şi statul în tine a împărăţiei lui Dumnezeu şi a luminii ei, căci ea are faţă luminoasă şi tot aşa şi lucrează în tine atunci când tu te naşti din Dumnezeu, aşa cum eu, Fecioara mamă, am făcut lucrarea cea tainică a lui Dumnezeu între oameni, lucrare mai presus de fire, fiind eu născătoare de prunc şi fecioară cu trupul, mamă de copil crescut în trupul meu cel fecioresc, trup fecioresc, care alăptează la sân copil născut, copil de alăptat. O, ferice de cel cuprins de tainele lui Dumnezeu, căci Fiul meu le-a spus într-o zi celor ce te călăuzesc de la El pe tine şi aşa le-a spus lor: «Taine de nepătruns sunt tainele cele pătrunse de omul cel pătruns de ele», şi aşa rămân ei în tainele Domnului, şi aşa rămân ele în ei, şi aşa te călăuzeşte pe tine Dumnezeu pe pământ spre El, popor al milei Lui cea pentru om. O, învaţă taina şi lucrarea inimii curate, fiule, căci cel credincios ia de la Dumnezeu şi lucrează ca Dumnezeu cu viaţa sa, iar cel necredincios este cel ce ia de la diavol şi lucrează ca diavolul pentru moartea sa, dar tu caută cu taina inimii curate şi cu duhul credinţei sfinte, şi care dar îi iubeşte pe cei ce se smeresc sub mâna şi sub lucrarea cea de taină a Fiului lui Dumnezeu, Cel Unul născut din Tatăl mai înainte de vecii şi Cel Unul născut din trupul meu cel fecioresc mai înainte de luceafăr, precum este scris. Amin.
Cu multă şi feciorească duioşie am stat în sfat de facere nouă pentru poporul Tău, Doamne şi Fiule al meu, pruncuţ sfios şi om desăvârşit dintr-o dată, căci amândouă acestea sunt fiinţa Ta în toată clipa, Dumnezeule copil! Să lucrăm, Fiule scump! Să-l înfeciorim pe poporul Tău, să-l învăţăm pe el tot mai mult taina inimii curate, taina inimii fecioare, căci înţelepciunea inimii lui este naşterea lui cea din nou, cea din Tine, Stăpâne tainic al făpturii, că atât de tainic ai venit de Te-ai născut copil pe pământ atunci când ai venit! Sfioasă mi-a fost viaţa şi purtarea mea înaintea Ta, sfioasă mi-a fost trecerea mea printre oameni în vremea trupului meu, şi aşa i-am îndumnezeit eu pentru Tine pe oameni, şi aşa Ţi-am făcut eu Ţie ucenici curaţi şi înfecioriţi, Doamne scump. O, aşa ai lucrat şi Tu cu ucenicii Tăi şi îi chemai şi îi lucrai şi îi înfecioreai, căci Tu erai Cel ce puteai să-i faci pe ei ai Tăi. Mă doare ca şi pe Tine pentru toţi cei care în mijlocul poporului Tău nu iubesc taina facerii lor după chipul şi asemănarea Ta, şi aceia se cunosc de departe, şi aceia sunt stavilă a slavei Tale celei dumnezeieşti, care aşteaptă la acest hotar, Stăpâne al puterilor prin smerenia Ta şi prin răbdarea Ta înaintea omului celui necredincios prin faptele lui, care nu se lasă plămădite de la Tine la lumină, Doamne Stăpân prin smerenia Ta înaintea omului. O, învaţă-i pe ei cu putere, învaţă-i! Şi vor lua înţelepciunea Ta în ei toţi cei ce Te iubesc cu credinţă şi cu ascultare şi cu mulţumire pentru acestea, Stăpâne Doamne. Amin. Eu sunt pildă de viaţă pentru toţi cei ce vor să Te urmeze luându-şi crucea şi lepădându-se de sine, lepădându-se de mintea lor şi de lucrarea ei ca să Te ia ei pe Tine în ei minte a lor şi cârmă a lor, aşa cum eu am stat înaintea Ta şi în Tine am stat, şi nu în mine, iar Tu erai Stăpânul meu, şi apoi ai fost Fiul meu, Cel Unul născut de la Tatăl şi din trupul meu cel fecioresc. Cu sfială multă am petrecut pe pământ înaintea Ta şi înaintea omului, şi cu umilinţă de la Tine, Doamne născut pe pământ prin smerenia mea. Sfioasă mi-a fost viaţa şi purtarea între oameni, şi aşa l-am îndumnezeit eu pe om, şi aşa lucrare sfântă le dau eu azi spre învăţătură fiilor poporului Tău, pe care-i doresc copii ca şi pe Tine, Dumnezeule smerit ca un copil, ca un miel, ca un Dumnezeu adevărat prin smerenia Ta, copil născut din smerenia mea, prunc micuţ şi Dumnezeu desăvârşit pe pământ, de la naşterea Ta şi până la aşezarea Ta iarăşi în Tatăl, la Care iarăşi Te-ai dus ca să fii apoi mereu cu ai Tăi, şi de lângă Tatăl să fii cu ei, precum şi eşti. Amin, amin, amin.
– O, mamă născătoare a Mea şi pururea fecioară cu trupul! Eu plâng ca tine, şi în tine plâng cu tine după înfeciorirea sufletului şi a inimii omului, mamă. Pilda cu fecioarele cele înţelepte şi cele nebune arată omului că fecioria trupului nu-l ajută pe om să dobândească împărăţia cerurilor şi intrarea la masa cea veşnică a nunţii Mele, a venirii Mele cu veşnicia, mamă. Iată, trupul nu foloseşte la nimic, mama Mea, căci duhul este cel ce dă viaţă şi mântuire, şi el este cel fecioresc, omul cel fecioresc care-L poartă pe Dumnezeu în el, nestricând Duhul lui Dumnezeu înăuntrul lui, căci Duhul lui Dumnezeu este Cel ce-l înfecioreşte pe om înăuntrul lui şi apoi în afara lui, în afara trupului omului cel văzut de oameni. Omul cel duhovnicesc este cel ce lucrează ca Dumnezeu şi nu ca omul care lucrează în numele Duhului lui Dumnezeu, căci Duhul lui Dumnezeu în om nu stă în cuvânt, ci stă în putere, stă prin faptele duhului, care lucrează prin împlinirea lor semnele lui Dumnezeu pe pământ, precum este scris. Amin.
Te-am învăţat, poporul Meu, cu multă înţelepciune de taină în ziua aceasta de sărbătoare a naşterii Mele prunc din Fecioară născut acum două mii de ani în Betleemul Iudeii, şi iată-Mă învăţător plin de puterea Duhului Sfânt, revărsându-L pe El cu suflarea gurii Mele de deasupra ta. Trec prin porţi şi intru la tine ca să te învăţ să lucrezi şi ca să te iubesc Eu după cum lucrezi tu, ca Mine şi nu ca tine, şi nu numai după mila Mea să te iubesc. Cel ce trăieşte din mila Mea, acela este cel miluit şi apoi cel pretenţios, dar cel ce lucrează prin puterea Mea şi ca Mine, acela este slăvit cu slava Mea, şi Eu Mă odihnesc în el şi peste el şi cu el peste om apoi. Amin.
Duhul proorociei să nu-l dispreţuiţi, fiilor. învăţaţi să-L primiţi pe Dumnezeu Stăpân peste voi în toată clipa şi mişcarea voastră, şi veţi fi cei mici, cei smeriţi ca Dumnezeu, cei născuţi din Dumnezeu, cei învăţaţi de Dumnezeu. învăţaţi taina înfecioririi, căci mama Mea Fecioara M-a purtat în ea, şi a avut trupul fecioresc. Amin. Cel ce Mă poartă în el ca mama Mea Fecioara, acela este cel înfeciorit de trupul şi de cuvântul lui Dumnezeu, Care intră şi iese apoi şi Se slăveşte cu lucrarea Lui, făcându-l pe om slava lui Dumnezeu, slavă care nu tânjeşte după slavă, ci după Dumnezeu, şi aşa fii voiesc Eu să nasc pe pământ din cuvântul facerii Mele prin duhul proorociei, care cârmuieşte de la Mine, şi aşa împărăţie voiesc Eu să aşez înaintea Mea când vin, ca să vin apoi, poporul Meu, să vin şi să fiu asemenea cu fiii care sunt asemenea Mie, şi atunci ei Mă vor vedea aşa cum sunt, după cum este scris. Amin.
O, poporul Meu, când Eu Mă voi vedea în tine aşa cum sunt Eu, atunci Eu vin văzut, dar nu să doreşti aceasta, ci să lucrezi aceasta, căci toată întreaga Mea venire după faţa ta aşteaptă, nu după Mine, nu după venirea Mea, şi scris este: «Făptura toată aşteaptă cu suspin descoperirea fiilor lui Dumnezeu, a celor asemenea Lui şi care îl vor vedea pe El, când unii pe alţii, Dumnezeu pe ei, şi ei pe Dumnezeu, se vor vedea, se vor putea vedea», căci aşa este scris şi aşa trebuie împlinit ceea ce este scris, poporul Meu. Amin, amin, amin.
08-01-2008
