Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului ierarh Spiridon

Pacea Mea o dau ţie, Ierusalime, poporul Meu cel din români, căci puterea Mea te-a ridicat ca să crezi şi ca să poţi să-Mi fii popor, Eu să-ţi fiu Dumnezeu, şi tu Mie fiu, căci scris este: «Celor ce cred în El le va da putere să se facă fii ai lui Dumnezeu, născuţi de la Dumnezeu prin naştere din nou, prin puterea Duhului Sfânt, Care Se sălăşluieşte în cei ce cred prin împărăţia Mea din ei, căci împărăţia lui Dumnezeu nu stă în cuvânt, ci stă în putere», poporul Meu. Am norii suire şi coborâre, şi aşa este calea Mea spre tine ca să stau cu tine şi ca să te am al Meu. Umblu pe aripile vântului şi am norii suire şi coborâre, precum este scris, şi vin la tine şi stau cu tine la masă de cuvânt şi împlinesc înaintea ta Scriptura venirii Mele cu sfinţii şi tainic te hrănesc cu duhul credinţei, aşa cum lucram şi cu ucenicii Mei acum două mii de ani de le întăream credinţa, şi le arătam puterea Mea, căci împărăţia Mea nu stă în cuvânt, ci stă în putere, şi această putere lucrătoare îl ajută pe om să se facă fiu al Meu, să creadă în venirea Mea şi să se dea ei împărăţie. Amin.

Sunt Domnul Iisus Hristos, Mielul Tatălui Savaot! Cuvântul lui Dumnezeu este numele Meu din zilele acestea, şi intru pe porţi la poporul Meu cel credincios venirii Mele de azi. Amin.

Pace vouă, că vă găsesc străjuind pentru ca să Mă fac cuvânt pentru poporul Meu, copii din porţi, căci azi e sărbătoare de sfinţi, şi împlinesc înaintea poporului Meu Scriptura venirii Mele cu sfinţii, tată. Vă aşez tămăduitori peste poporul Meu în ziua aceasta, iar cel ce se arată Mie ca să-i dau statură sfântă şi apoi împărăţia Mea în el, Eu, Domnul, cu multă milă îl îngrijesc, cu multă răbdare îl aştept să-Mi dea chip în el, să-Mi dea stat în el prin credinţa cea făcătoare de minuni, aşa cum a lucrat duhul credinţei înăuntrul arhiereului Meu Spiridon, de l-a adus la puterea de a face minuni pentru întărirea credinţei în Mine a celor ce ascultau de la el cuvânt de credinţă şi de facere, căci împărăţia lui Dumnezeu nu stă în cuvânt aşa cum mulţi ştiu să grăiască despre ea, ci stă în putere, tată, iar pentru această cerească lucrare peste om îi trebuie omului darul umilinţei sfinte, umilinţa de duh, prin care Eu Mă sălăşluiesc în om arătându-Mă cu putere împărţitoare de cuvânt, căci mărturia Mea este duhul proorociei, cuvântul care se împlineşte, şi aceasta înseamnă Dumnezeu cu oamenii, căci scris este cuvântul proorociei care spune: «Iată cortul lui Dumnezeu între oameni, şi El va sălăşlui cu ei, şi ei vor fi poporul Lui şi însuşi Dumnezeu va fi cu ei şi va şterge lacrima lor şi moarte nu va mai fi, şi aceste cuvinte sunt duhul proorociei, sunt credincioase şi adevărate», precum este scris ca să împlinesc. Amin.

O, poporul Meu, este scris în Scripturi că moarte nu va mai fi, iar Eu am spus când grăiam pe pământ acum două mii de ani: «Cel ce crede în Mine nu va muri niciodată». O, Israele nou, fericit este cel ce se mută mereu de la moarte la viaţă! Fericit este cel ce ştie să se cureţe de moarte şi să fie viu mereu, fericit, tată! Credinţa nu este a tuturor, ci numai a celor ce ştiu să facă faptă credinţa lor, aşa cum a ştiut Avraam, poporul Meu, căci Avraam a avut în el aluatul cel bun, darul şi duhul umilinţei sfinte, care-l face pe om văzător de Dumnezeu, purtător de Dumnezeu şi împărţitor de Dumnezeu, neluându-şi el plată pentru aceasta, ci dăruindu-se pe sine pentru viaţa Mea în om, poporul Meu. Amin, amin, amin.

– O, ce dulce venire îţi faci cu sfinţii Tăi, Doamne, de le dai lor grăire peste poporul Tău cel credincios! O, ce adevărat este cuvântul proorociei care spune despre Tine: «Iată-L, vine cu sfinţii Lui, în zeci de mii întâiul!»! Cel ce Te vede pe Tine în cuvântul Tău este cel ce Te împarte oamenilor, Doamne slăvit în cer şi pe pământ. Darul umilinţei sfinte face această minune în om, căci cel umilit cu duhul este cel ce crede cu putere prin arătarea credinţei lui, aşa cum eu când am grăit cu omul înţelepciunii cea din fire i-am dovedit lui puterea mărturisirii mele despre Tine, mărturisindu-Te lui că eşti Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, de o Fiinţă cu Tatăl şi prin Care Tatăl a cuvântat şi a făcut. Amin.

O, nu este bine să se dea mare peste om înţelepciunea cea din fire a omului şi care îl împiedică pe om să se lepede de sine ca să-Ţi urmeze Ţie şi nu luişi, Doamne.

O, nu este sfânt, nu este bine, popor al lui Hristos, nu este bine să te laşi după omul care are înţelepciunea cea din fire, căci cei ce sunt aşa, îl răstignesc pe Domnul pentru slava lor cea omenească, slava dintre om şi om, popor călăuzit de Dumnezeu. Tu apleacă-te duhului proorociei şi caută cu darul umilinţei sfinte în tine, că fără acest dar nu poţi să stai cu Dumnezeu fără să mori, fără să te lepezi de El şi să mori ca Adam, care L-a părăsit pe Dumnezeu pentru păcat. Ai grijă, că lumea şi duhul ei este şarpe, fiule. Ai grijă printre morţii cei de peste tot, ai grijă să nu-i numeşti pe ei vii, căci cel ce este viu este cel ce nu moare niciodată după ce s-a învrednicit să creadă în Dumnezeu, Cel trimis de Tatăl la om. Ai grijă să stai cu sfinţii, nu cu păcătoşii, căci păcătoşii vor pieri, fiindcă păcătoşii sunt duşmănoşi, sunt geloşi, sunt semeţi pentru mintea lor, şi apoi sunt trădători pentru tine. Tu stai cu sfinţii, fiule, şi tot aşa să fii şi tu, şi să lucreze puterea lui Dumnezeu prin tine dacă eşti sfânt, căci sfânt aceasta înseamnă. Ai grijă să nu te doboare grijile vieţii ca să iubeşti banul, căci banul este şarpe în calea omului iubitor de Dumnezeu. Eu pentru mila mea de om am făcut din şarpe aur şi l-am dat să slujească celui necăjit şi lipsit, şi apoi din nou am adus aurul la firea din care l-am luat, căci nimic nu înseamnă aurul, decât pierzarea omului, diavol care-l ţine vremelnic pe om, căci cel ce are aur nu poate scăpa de cursa lui, iar omul care dă să-şi câştige viaţa sa zi de zi, acela şi-o pierde cu fiecare zi, mereu cu fiecare zi, şi iată, aşa se pierde omul cel înţelept prin înţelepciunea lui cea din fire, şi nu poate unul ca acela să nu moară cu fiecare zi a vieţii lui pe pământ. Te îndemn să te uiţi în viaţa mea, popor călăuzit de Dumnezeu, căci eu mi-am dat Domnului viaţa cu fiecare zi, iar diavolul cel zavistnic nu putea sta liniştit când mă vedea cu puterea lui Dumnezeu, cu împărăţia lui Dumnezeu înăuntrul meu, şi pe care o mărturiseam în afara mea.

«Vai vouă dacă lumea vă va vorbi de bine!», aşa a zis Hristos. Ferice vouă dacă lumea vă va vrăjmăşi, aşa vă zic eu, arhiereul Domnului, adevărat arhiereu al Său, căci în fiecare zi îmi jertfeam Lui viaţa mea, mereu trăiam în El şi n-am stat în afara Lui înaintea oamenilor, şi puterea Lui era în mine, căci împărăţia lui Dumnezeu nu stă în cuvânt, ci stă în putere, aşa le spun eu azi la toţi cei care dau să grăiască pe pământ cu cuvântul şi nu cu puterea lui Dumnezeu, care se arată Dumnezeu în om. Amin.

O, Doamne al puterilor, să-i dăm poporului Tău de azi puterea Ta ca să biruiască cu ea înţelepciunea înţelepţilor care se fălesc înaintea Ta cu ei înşişi, Doamne! Ruşinează-i pe cei mândri şi înalţă-i pe cei smeriţi. înalţă-l cu puterea Ta pe poporul Tău, cu care Tu îţi aşezi acum împărăţie pe pământ între oameni, Doamne! Amin, amin, amin.

– O, e zi de învăţătură peste poporul Meu în ziua ta de serbare între sfinţi, arhiereule mare, că mare ţi-a fost darul umilinţei, şi cu el M-ai sălăşluit pe Mine în fiinţa ta, iar Eu te-am îndumnezeit şi te-am făcut locaş al Meu şi intram şi ieşeam şi lucram prin credinţa ta, prin vasul tău cel purtător de Dumnezeu şi prin sfinţenia ta, pe care o lucrai cu fiecare zi înaintea Mea în duhul umilinţei sfinte, în duhul iubirii lucrătoare, tată. Dulce Mi-a fost în tine sălăşluirea Mea! Ai fost sălaş al împărăţiei Mele şi ai slujit ei înăuntrul tău ca o slugă, tată, şi iată ce înseamnă să se facă cineva pe pământ slujitor al lui Hristos, preot al lui Dumnezeu!

Să tacă cei ce nu ştiu ce înseamnă Dumnezeu în om şi prin om! Să tacă vorbirea lor cea despre Dumnezeu dacă ei nu ştiu ce înseamnă Dumnezeu cu omul! Să tacă cei ce te hulesc pe tine, poporul Meu, căci duhul proorociei este cel ce te umbreşte pe tine de la Mine şi te învaţă viaţa, Ierusalime nou! Să se aplece ţie cel ce voieşte să fie înţelept în vremea aceasta, şi numai aşa îl primesc Eu pe cel ce dă să vină la Mine pe calea acestui cuvânt, cu care Eu te povăţuiesc şi te cresc, poporul Meu de azi! Cine nu te iubeşte pe tine, cine nu te primeşte pe tine din partea Mea, pe acela Eu nu-l cunosc de pe altă cale după ce el a aflat calea aceasta a venirii Mele la tine pe pământ pentru credinţa ta în Mine, tată, iar cel ce crede în Mine nu moare niciodată, ci zi cu zi trece de la moarte la viaţă şi este biruitor peste lume şi peste timp, aşa cum Eu am fost, poporul Meu. Amin.

O, străjeri ai venirii Mele la poporul Meu şi ai venirii lui la Mine! îngrijiţi-vă azi de lucrarea darului umilinţei sfinte peste poporul Meu care vine la Mine şi la voi pentru viaţa Mea în el, pentru înfrumuseţarea lui înaintea Mea, pentru ca să înveţe el să se facă, şi apoi să fie împărăţie a Mea tot fiul care crede în venirea Mea de azi alăturându-se duhului vieţii, care aşează facerea peste om. Vă dau proaspăt duhul învăţăturii sfinte, iar poporul Meu să vină la voi, căci trec prin voi cu duh dătător de viaţă, duhul care-l curăţă pe om de păcat şi de sine apoi. Amin.

La începutul lucrului îl cuprind acum pe poporul Meu cel venit la sărbătoare, îl cuprind în cuvânt, şi iarăşi spre sfârşitul zilei îl cuprind în cuvânt şi îl învăţ pe el, iar el să ia de la Mine şi să fie viu apoi, tot mai viu, tot mai frumos să fiu Eu, Domnul, în cel ce se curăţeşte pe sine pentru Mine, pentru împărăţia Mea înăuntrul lui, pentru viaţa în Mine trăită a poporului Meu, poporul noului Israel. Amin, amin, amin.

în ziua aceasta de sărbătoare am stat înaintea poporului Meu care a venit la scăldătoare, la curăţire, şi am stat cu voi înaintea lui, fiilor curăţitori peste cei ce se fac fii ai lui Dumnezeu prin credinţă şi prin puterea care vine de la ea peste om. Vreau să-i dau poporului Meu povaţă, tată, căci taina de nou Ierusalim nu poate lumea s-o priceapă dacă ea şi preoţii ei spun că le ajung tot ceea ce ştiu ei prin biserică, dar preoţii lumii uită că Eu am spus prin Scripturi despre înnoirea lumii şi despre judecata făpturii şi despre învierea morţilor, lucrări care trebuie aşezate peste pământ şi peste om, lucrări ale bisericii lui Hristos, fiilor.

O, poporul Meu, să ştie lumea care-şi zice creştină şi să ştie preoţii ei că taina de nou Ierusalim este lucrarea bisericii care lucrează cu toate mădularele, nu cu unul, tată, căci biserica fără duhul proorociei în ea nu are lucrare de naştere peste ea, căci facerea se lucrează prin cuvânt, tată. Preotul desăvârşit în lucrul cel pentru învierea din păcat a omului este cel care-L face pe Domnul trup şi cuvânt peste biserică. Nu numai trupul Meu mereu proaspăt jertfit pe altar pentru viaţa omului, ci şi cuvânt al Meu să fiu Eu proaspăt făcut peste om, tată. Preotul care Mă face trup şi cuvânt mereu nou, mereu proaspăt, aceasta este taina de nou Ierusalim pe pământ, de biserică mereu înnoită, mereu hrănită cu duhul proorociei, cu Duhul Meu Cel Sfânt, pe Care L-am promis Eu bisericii şi despre Care am spus atunci că din al Meu va lua şi va vesti bisericii, căreia Eu i-am spus că până la sfârşitul timpului voi fi cu ea prin cei ce proorocesc în ea, căci mărturia Mea este duhul proorociei, tată, precum este scris. Biserica Mea de nou Ierusalim este locul şi timpul unde Eu, Domnul, Mă fac trup şi Mă fac cuvânt prin preot, şi aşa îmi hrănesc Eu pe fiii cărora le dau putere să-Mi fie fii, şi iată taină pe care n-o înţelege omul mărginit, omul fără credinţă ca a lui Avraam, ca a sfinţilor Mei, cărora Eu Mă arăt lor şi le grăiesc prin lucrarea Duhului Sfânt lucrător prin biserică, fiindcă taina de biserică este lucrarea Duhului Sfânt, Care din al Meu ia şi vesteşte bisericii, aşa cum a lucrat El peste primii creştini în ziua Cincizecimii, îmbrăcându-i pe ei cu lucrarea Lui, cu puterea Lui, căci mărturia Mea este duhul proorociei, duhul care-l arată pe om botezat cu Duhul Sfânt, cu botezul de la Iisus Hristos, aşa cum Ioan Botezătorul i-a vestit despre Mine, Cel ce botez cu Duhul Sfânt, pe cei ce el îi boteza cu apă spre iertarea păcatelor lor.

O, fiilor care veniţi la scăldătoare, iubiţi, tată, lucrarea de curăţire a duhului şi a sufletului aşa cum vă îngrijiţi să vă spălaţi trupul şi hăinuţele de pe trup şi toate cele ale voastre, tată. Dar ca povaţă pentru biruinţa cea bună a mântuirii voastre vă spun şi Eu ca apostolul Pavel: «Nu vă faceţi mulţi dintre voi învăţători». O, fiilor, omului îi este greu cu duhul umilinţei, şi de aceea nu trebuie să se dea învăţător şi de aceea e bine să stea şi să înveţe şi să asculte de la Mine, tată, căci Eu am venit pe pământ acum iarăşi învăţător, fiindcă este scris să vin iarăşi pentru vii şi pentru morţi şi să vin cu împărăţia cea fără de sfârşit peste pământ, aşa cum lucrarea bisericii rosteşte în fiecare zi mărturisirea credinţei bisericii, dar iată, când să creadă ea ceea ce spune, nu crede, fiilor.

O, poporul Meu, omul este deprins să aibă dreptate peste alt om, şi aceasta nu înseamnă iubirea, nu înseamnă duhul umilit şi darurile lui, tată. Iubirea omului îi este lui înăbuşită spre Dumnezeu chiar pentru că nu are în ea umilinţă faţă de aproapele său, umilinţă şi iubire, fiilor. Cel ce are umilinţă de duh pentru Dumnezeu, acela nu este primit de Dumnezeu decât dacă are mărturisitori ai umilinţei lui, căci ceea ce-i faci aproapelui tău, Domnului îi faci. O, fiule, te învăţ iubirea, şi cu ea curăţirea, tată. Te învăţ cum să te mărturiseşti de răul din tine ca să fii viu apoi, ca să ai putere să te faci fiu al lui Dumnezeu prin credinţă şi prin iubire, tată. Cel ce îl iubeşte pe Dumnezeu, acela îl iubeşte fără vină faţă de aproapele său, şi numai aşa îl poate iubi omul pe Dumnezeu. Amin.

O, nu vă faceţi învăţători unii peste alţii, căci nu aşa lucrează frăţia, tată, ci faceţi-vă împlinitori ai Mei în voi, căci Eu am venit să mântuiesc lumea, nu s-o judec, şi tot aşa să lucraţi şi voi unii peste alţii, fiilor. Lucrarea Duhului Sfânt este mângâiere, căci Duhul Sfânt este Mângâietorul, tată, şi El ia din al Meu şi vă aduce vouă prin duhul proorociei, precum este scris. O, tot ca Mângâietorul să lucraţi şi voi unul peste altul, fiilor, şi aceasta este lucrarea frăţiei care nu cere, care nu aşteaptă, ci care dă, tată. De aceea căutaţi să vă deprindeţi să luaţi de la Mine şi să învăţaţi iubirea Mea în voi, fiilor, căci iată, preoţii lumii se bizuie pe Scriptură şi atât, dar ei n-o dau oamenilor cu învăţătura din ea, precum nici peste ei n-o pun cu viaţa din ea; ba, din contra, Mă închid şi pe Mine în filele ei şi nu Mă mai cunosc când Eu grăiesc acum ca prin Scripturi acum două mii de ani, aşa cum este scris în ele să vin iarăşi, şi cu sfinţii să vin, căci când Ioan, ucenicul Meu, a scris de la Duhul Sfânt cartea Apocalipsei, Eu, Domnul, Cel învăluit în curcubeu, i-am spus lui: «Să nu pecetluieşti cartea aceasta şi grăirea ei, căci vremea este aproape, căci tu trebuie să mai prooroceşti încă o dată la popoare şi la neamuri şi la mulţi împăraţi, şi fericiţi sunt cei ce-şi spală veşmintele lor ca să aibă stăpânire peste pomul vieţii şi prin porţi să intre în cetate, căci de va intra altfel, de va mai pune cineva altceva, altfel de învăţătură lângă această învăţătură de intrare spre pomul vieţii, Domnul va pune peste el pedepsele din cartea aceasta, şi, iarăşi, dacă va scoate cineva din cuvintele proorociei acesteia, va scoate Domnul partea lui din pomul vieţii şi din cetatea cea sfântă, despre care scrie în cartea aceasta, căci cei ce săvârşesc păcatul nu pot intra în cetatea proorocită în cartea aceasta, ci rămân afară», precum este scris. Amin.

O, poporul Meu, să te uiţi, tată, în cartea Apocalipsei şi să vezi în ea că scrie: «Fericiţi sunt cei ce-şi spală veşmintele lor ca să intre pe porţi spre pomul vieţii şi să aibă stăpânire peste el!». O, poporul Meu, să înveţi, tată, această carte aşa cum este ea, aşa cum învaţă ea că se intră la Dumnezeu şi la masa Lui şi în cetatea cea de nou Ierusalim, despre care a scris Ioan, ucenicul Evangheliei Mele celei pentru sfârşit de timp şi pentru venirea Mea iarăşi de la Tatăl la om. O, să nu faci ca preoţii bisericii, care nu înţeleg cartea aceasta şi care-şi taie partea şi calea lor înspre pomul vieţii şi dau să sară pe deasupra la Dumnezeu fără să-şi spele veşmintele, fără să poarte veşminte curate înaintea Mea, şi aceia sunt cei ce scot de la ei cartea aceasta, care-l învaţă pe om să se gătească şi să fie curat, ba dau aceştia să adauge la ea intrarea la Mine aşa cum este omul, dar binecuvântările şi blestemele care sunt scrise în această carte a lui Ioan, cartea de pregătire a omului spre pomul vieţii, acestea două vor vorbi pentru fiecare om, şi «vor intra spre pomul vieţii cei ce-şi spală veşmintele lor, iar cei ce iubesc minciuna şi neascultarea şi nesupunerea vor rămâne afară», după cum este scris în cartea lui Ioan. Amin.

Te învăţ pregătirea, te învăţ spălarea veşmântului, fiule. Dă-Mi inima ta, vino să ţi-o fac nouă, tată, şi în ea să stau Eu şi viaţa Mea. Amin. Eu te voi învăţa mereu dacă vei veni la scăldătoare, căci am fii destoinici pentru facerea ta cea de la Mine, dar îndeletniceşte-te cu veşmânt mereu curat, fiule. Eu sunt Cel ce te curăţ, aşa cum şi pe ucenicii Mei i-am spălat pe picioare şi i-am învăţat curăţirea de toate cele de pe pământ pe unde ei merg ca să Mă vadă lumea în ei şi cu ei, şi apoi le-am spus lor să-şi facă şi ei unii altora mereu curăţirea şi spălarea, şi aşa i-am învăţat Eu pe ei iubirea, şi apoi i-am făcut învăţători peste noroade şi le-am spus: «Eu în voi, şi voi în Mine, şi voi fi cu voi până la sfârşitul veacurilor şi din al Meu voi lua şi vă voi vesti vouă şi vă voi învăţa pe voi toate», şi aşa să înţelegi tu cuvântul Meu de azi, şi cu care te povăţuiesc ca să te învrednicesc pomului vieţii şi stăpânirea peste el, poporul Meu, şi ca să ştii să intri prin porţi, tată, aşa cum Ioan a spus în cartea sa, iar tu să nu scoţi şi să nu adaugi pentru împlinirile din cartea aceasta, poporul Meu, ci să-ţi speli veşmântul şi să fii asemenea Mie, fiule, căci Eu sunt pomul vieţii, şi Mă dau în dar celor ce se înveşmântează pentru el. Amin.

îţi amintesc, fiule, de darul umilinţei sfinte. Stai cu el de mânuţă, căci el te învaţă iubirea şi nejudecata, măi tată. Tu trebuie să fii fiul Meu, nu judecător peste fii, căci cuvântul Meu este judecător şi îl îndeamnă pe om la pocăinţă spre iertarea păcatelor şi apoi la botezul cu Duhul Sfânt, ca să se vadă încreştinat cel botezat, fiindcă semnul celui botezat este Duhul Sfânt şi «râuri de ape vii vor curge din gura lui», precum este scris.

O, poporul Meu, dacă ai venit la scăldătoare te-am povăţuit, tată. Ai grijă că împărăţia Mea în tine nu stă în cuvânt, ci în puterea împlinirii lui, ca să biruim moartea, tată, moartea şi boldul ei. Ai grijă să stai cu sfinţii şi nu cu păcătoşii, căci păcătoşii sunt duşmani, sunt geloşi, sunt semeţi pentru mintea lor, şi apoi sunt trădători pentru tine, şi ferice ţie dacă lumea te va vrăjmăşi fiindcă nu semeni cu ea, căci aceasta este semn că tu Mă iubeşti şi că Eu te iubesc. Amin. O, poporul Meu, să fii neam sfânt, precum este scris, şi să fii preoţie împărătească, nu lumească, tată, căci tu eşti popor agonisit de Dumnezeu, fiule. Ia de la Mine şi învaţă ce înseamnă Dumnezeu în om şi prin om, poporul Meu. Amin.

O, străjeri ai venirii Mele cuvânt la poporul Meu şi la tot omul care ia învăţătura vieţii de pe masa aceasta! V-aţi îngrijit în ziua aceasta de lucrarea darului umilinţei sfinte peste poporul Meu care a venit la scăldătoare, la Mine şi la voi pentru viaţa Mea în el, tată. L-am cuprins pe el în cuvânt la începutul şi la sfârşitul zilei de învăţătură. Tot mai viu, tot mai frumos să fiu Eu, Domnul, în cel ce se curăţeşte pentru Mine, fiilor, pentru împărăţia Mea înăuntrul lui, pentru viaţa în Mine trăită a poporului Meu, poporul Noului Israel, precum este scris. Amin, amin, amin.