Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea Acoperământul Maicii Domnului

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Eu, Domnul, bat la porţi şi intru cuvânt de viaţă veşnică, intru învăţător, intru la poporul Meu cel hrănit din gura Mea şi îl învăţ pe el să-Mi dea stat în mijlocul lui, să-Mi dea primire, mereu să-Mi dea, ca să-l primesc Eu apoi pe el, şi mereu să-l primesc. Amin.

Stau în mijlocul tău cuvânt de Duh Sfânt, poporul Meu. E sărbătoare pentru mama Mea Fecioara, fiule. Hai să ne aşezăm şi să ne primim unii pe alţii şi să punem pe masa de sărbătoare pe cele de la Dumnezeu şi pe cele de la tine, căci Eu, Domnul, sunt învăţătorul tău pentru cele de la Mine peste tine şi pentru cele de la tine, tată. Nu lua din tine dacă Eu sunt învăţătorul tău, poporul Meu. Ia, tată, numai de la Mine, ca să te cunoască diavolii că eşti fiul Meu, şi să te cunoşti frate pe frate că eşti voia Mea, şi nu a ta, căci această lucrare de iubire te aduce la asemănarea ta cu Mine, iar unde sunt Eu, este bun şi frumos prin frăţia dintre fraţi, precum este scris că «Unde este unire, acolo a poruncit Domnul binecuvântarea şi viaţa până în veac». Amin.

O, mama Mea, vreau să te mângâi în mijlocul poporului Meu, şi unul altuia să Ne mângâiem durerea cea pentru el, căci dacă nu ne-ar durea de el, n-ar mai avea viaţă în el poporul Meu. Hai să-i dăm lui putere din Noi, mamă. Amin, amin, amin.

– Da, Fiul meu iubit, căci în Tine toate sunt da, şi aşa sunt toate cu putinţă celui ce ştie să zică da înaintea Ta, iar cel ce poate aceasta, acela îţi simte şi îţi ştie durerea şi se face asemenea Ţie ca să Te mângâie, Doamne, căci Tu ai spus: «Milă voiesc, nu jertfă».

Ai pus atâta milă de Tine şi atâta milă de oameni în cei cu care-Ţi călăuzeşti poporul, Fiule scump! Ai pus în ei durere pentru Tine şi pentru poporul Tău, Doamne, dar pe lângă această binecuvântare a Ta peste ei, vin mereu dureri peste ei de la cei ce nu au durere de durerile Tale, o, Doamne îndurerat, că eu numai într-o durere Te văd, numai într-o durere pentru poporul Tău, ca să aibă el viaţă, Doamne; şi tot ce Te doare pe Tine, mă doare şi pe mine, căci duhul de mamă e numai o durere pentru Fiul ei, şi apoi pentru fiii Fiului ei, Doamne milos. O, nu ştie omul de ce ai spus Tu că milă, şi nu jertfă voieşti de la cel ce dă să Te urmeze pe calea durerii Tale, durere lungă cât toate veacurile omului, Fiul meu zdrobit de la nezdrobirea omului despărţit de Tine prin păcat, prin neascultare, Doamne, căci neascultarea este păcat, şi atrage păcatul în om, şi Tu stai la uşă şi baţi, stai duios la uşa celui ce Te goneşte din el, căci el se ascunde să nu-l vezi şi să nu Te vadă, Doamne milos, Dumnezeule sfios, căci sfios Te-ai dus către Adam când el a făcut în rai ascundere de Dumnezeu, şi sfios ai bătut apoi ca să-Ţi deschidă el!

O, popor al învăţăturii Fiului meu, Iisus Hristos! Ascunderea de Dumnezeu s-a născut în rai, pe când omul era încă gol. Neascultând de cuvântul lui Dumnezeu, omul a făcut apoi ascundere de Dumnezeu, şi înăuntrul trupului lui a făcut aceasta, iar în afara lui el a fost vădit chiar de el însuşi, căci s-a văzut apoi gol, gol de Dumnezeu. Cel gol de Dumnezeu îşi vede goliciunea aceasta şi dă să se ascundă de Dumnezeu în el însuşi, dar în afara lui omul se cunoaşte că se ascunde în el, fiindcă neascultarea de Dumnezeu este păcatul care atrage păcatul în om, şi păcatul îl vădeşte pe om.

O, popor miluit de Fiul meu, Mântuitorul tău! Să nu-I dai Lui nimic mai mult ca mila de El, căci cel ce-I dă Lui jertfă, se semeţeşte că-I dă, şi apoi aşteaptă merite unul ca acela, dar semeţia este păcatul omului căzut din rai la început, şi nu poate să rămână în Dumnezeu cel care se semeţeşte înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor. «Milă voiesc, nu jertfă», Domnul aşa a spus, popor miluit de El, că mare milă a avut el de tine de ţi-a dat călăuză ca să te aibă El prin ea şi ca să ştie duhul rău că tu eşti călăuzit pe pământ şi ca să se depărteze duhul rău cu voia sa din preajma ta, copil care asculţi de Dumnezeu şi de orânduiala Lui peste creştetul tău de copil. Dar cel ce nu stă copil în tine, popor al Fiului meu, ce face acela? Acela face durere, aşa cum Fiului meu i-a făcut Adam în rai, şi după ce I-a făcut durere, L-a şi părăsit, L-a şi dispreţuit în trupul său pe Fiul meu, Făcătorul lui.

O, popor călăuzit de Dumnezeu, din cer şi de pe pământ călăuzit! îmbrăţişează mila de El şi de lucrarea Lui cu tine şi sprijineşte-o pe ea, căci din mijlocul tău Domnul Se dă oamenilor, şi cu milă Se dă. Dacă nu te-ar durea de Domnul, n-ar mai avea Domnul viaţă în tine, şi dacă nu L-ar durea pe El de tine, tu n-ai mai avea viaţă în El, fiule, şi ai avea în lumea aceasta viaţă, iar lumea este deşertăciune a deşertăciunilor. Cu milă fără margini mi-am lăsat omoforul ca acoperământ peste cei ce iubesc din Fiul meu, ca să-i acopăr pe ei sub omoforul meu de mamă a celor îndureraţi după Fiul meu şi pentru El pe pământ. Aşa lucrare de milă am eu peste cei îndureraţi ca şi Fiul meu. Aşa lucrare îţi hărăzesc eu şi ţie între frate şi frate, popor al venirii Fiului meu la tine, venire cu milă, căci Fiul meu este milos. Şi te rog, popor miluit, întăreşte ascultarea de Dumnezeu în mijlocul tău, întăreşte-te frate pe frate pentru ascultarea a tot cuvântul Său de peste tine, căci cel ce nu ascultă, se ascunde, fiule, iar cel ce se ascunde, naşte dureri peste cei duruţi în mijlocul tău pentru viaţa ta întru Fiul meu, pentru ocrotirea ta în El, popor ocrotit de El şi de ascultarea ta de El.

O, Fiule Doamne, îţi mângâi poporul, cu omoforul meu îl mângâi pe el, şi îl îndemn să stea sub mâna Ta de Păstor, ca să-l ocroteşti Tu pe el de duhul pierzării, Doamne, de duhul lumii, Fiule milos. Tu îi dai lui azi învăţătură, şi îi voi da şi eu, căci voiesc să-l aşez pe el mai frumos în voile Tale, mai milos pentru venirea Ta la el, mai luminat pentru adevăr şi pentru biruinţa Ta peste pământ, Doamne. Pace Ţie în mijlocul lui, şi să Te ajute el ca să poţi aşa, ca să-l poţi Tu călăuzi pe el. Amin, amin, amin.

– O, mamă, puterile cereşti îmi slujesc pentru toată lucrarea venirii Mele pe pământ, şi voi putea cu planul Tatălui Meu peste om, mamă, căci mila de Dumnezeu a celor ce Ne poartă ca să fim pe pământ, e milă pusă de Dumnezeu în ei, mamă, e jertfa inimii lor pentru biruinţa Mea, mamă, iar cine nu pricepe taina Mea în ei şi cu ei, aceia sunt oameni, mamă, oameni şi atât. O, e mare durerea Mea în ei pentru tot fiul care se clatină în mijlocul poporului Meu de azi, şi dacă n-ar avea ei durerea Mea în ei pentru poporul Meu, n-ar mai avea viaţă în el poporul Meu, mamă.

O, poporul Meu, vreau azi să te călăuzesc, tată, că e nevoie mereu, mereu de multă călăuzire peste tine, fiule. îmi voi întări, dar, porţile şi voi lucra cu duh de călăuzire, căci Eu, Domnul, am grijă de lucrarea Mea de peste tine, şi ca un Dumnezeu am grijă, şi pot, fiule. M-am dus sfios către Adam când el a făcut ascundere de Dumnezeu, dar el nu M-a mai lăsat să-l înviez din păcat, iar Eu i-am făcut haină de piele şi l-am îmbrăcat cu ea şi l-am aşezat pe pământ, căci prin neascultarea lui, omul şi-a făcut rost de haină stricăcioasă, haină care-l ascunde pe om sub ea, şi apoi omul a zămislit unul în altul, unul din altul păcatul şi a născut din el fiu după asemănarea lui, şi care s-a ascuns şi el de Dumnezeu când a făcut păcat. O, fereşte-te de ascundere de Dumnezeu şi de om, poporul Meu, căci ascunderile tale în tine, şi între om şi tine, aceasta te-ar scrie fiu al întunericului, tată, iar Eu, Domnul, am spus tuturor: «Umblaţi în lumină!».

O, poporul Meu, de vreme ce ai lumina Mea în tine, cuvântul Meu în mijlocul tău, şi care poate, umblă, tată, în lumină, în lumina lui, căci vei vedea pe mulţi că nu mai sunt, pentru că tot omul care se ascunde, moare, tată, ca şi Adam, se îmbolnăveşte şi moare faţă de lumină, faţă de mila Mea de om, aşa cum a murit Ghehazi faţă de lumina proorocului Meu, care-l călăuzea pe el pentru lumină, fiule. Când vezi pe cineva în trupul tău că are ascundere, poporul Meu, când vezi că se fereşte cu cele ale lui, că grăieşte de rău, că defăimează, că minte, că nu iubeşte, păzeşte-ţi viaţa, că mulţi prin ascunderi au pierit din braţul Meu, tată, şi nu din vina altcuiva au pierit aceia. Iată ce-ţi spun: dacă vezi pe cineva că nu mai este, acela a fost ascuns şi a căzut din locaşul lui Dumnezeu, ca şi Adam. Au fost în poporul Meu şi încă sunt creştini înverşunaţi, care nu au minte din cer, şi au din ei şi de pe pământ. I-am răbdat şi îi rabd, căci Eu am grijă de lucrarea Mea de venire a Mea pe pământ, dar împotriva acestei dureri Eu voi birui, şi nu vor birui aceştia împotriva Mea, căci Eu Mă voi scula şi voi lucra după dreptate, şi lucrarea Mea e mare, tată, şi Eu nu Mă dau după om dacă omul vine să fie cu Mine, ci îl rog pe cel ce vine să fie, îl rog să se lase moale şi să se dea el după Mine dacă vrea cu Mine, şi îl învăţ pe el că pentru preţuire trebuie să dăruiască preţuire şi nu dispreţuire, şi îl învăţ pe el să stea sub învăţătura Mea cea dojenitoare peste fii, căci ce fiu este acela pe care tatăl său nu-l dojeneşte? Iar apostolul Meu spune către fii: «Răbdaţi spre înţelepţire, căci Dumnezeu Se poartă cu voi ca faţă de fii, şi care tată nu-şi ceartă copilul? Iar copilul care nu rabdă mustrarea este ştiut că nu este vrednic să fie fiu al lui Dumnezeu, fiindcă cel nemustrat este fiu desfrânat».

O, fiule, e păcat să stai supărat dacă eşti al Domnului, dacă eşti în poporul Domnului. Cel supărat este nemulţumit, iar nemulţumirea este păcat şi îl scoate pe Dumnezeu din om, şi rămâne urât omul, căci fără durerea lui Dumnezeu în el, omul este urât, şi greu mai poate omul pricepe ce înseamnă Dumnezeu în om, iar între omul cu Dumnezeu în el, şi cel fără Dumnezeu în el, în fiinţa şi în purtarea lui, acolo e mare neprimire de la unul la altul, tată. Acolo unde este neprimire, acolo este om cu Dumnezeu în el, şi om fără Dumnezeu în el, şi de aceea se petrece mereu neprimire între om şi om. O, iată câte te învăţ Eu pe tine, poporul Meu, că vreau, tată, să ştii tu binele şi răul şi roadele acestora, şi apoi să te fereşti de rău, căci răul îl face pe om să se ascundă în el, aşa cum Adam s-a ascuns, şi apoi s-a îmbrăcat în haina stricăciunii de trup, el şi toţi urmaşii lui. Eu însă am venit cu acest cuvânt de înviere pe pământ şi îl învăţ pe om şi îi spun că haina nestricăciunii este lumina care îl îmbracă în ea pe om, ca să-l găsesc pe el la venirea Mea îmbrăcat în lumină, îmbrăcat şi nu gol, poporul Meu. Când Eu l-am zidit pe om, omul era îmbrăcat în lumină şi nu-i trebuia haină ca să-l acopere, şi era omul frumos ca Dumnezeu, şi Se vedea Dumnezeu în el, dar când el s-a făcut fiul neascultării de Dumnezeu, el a rămas fără Dumnezeu şi a văzut că este gol, că este descoperit, şi a dat să se ascundă în el, dar Eu M-am dus sfios spre el şi l-am vădit pe el înaintea lui, şi nu s-a ales cu nimic omul, decât cu haina stricăciunii lui, care îl ţine pe el rob luişi.

O, poporul Meu, lasă-te sub acoperământul Meu şi al mamei Mele, tată, căci haina Mea este lumina, fiule. Pe tot fiul poporului Meu îl învăţ, pe cel neascultător şi pe cel ce Mă ascultă, iar cel ce Mă ascultă iubeşte învăţătura şi se naşte mereu din ea şi este, precum Eu sunt. Amin.

Te las acum sub duhul de sărbătoare şi te iau apoi la sân ca să te păstoresc, tată, şi cu durere să te povăţuiesc, căci dacă n-aş avea durere pentru tine, tu n-ai mai fi, tu n-ai mai avea viaţă în tine, poporul Meu, fiindcă viaţa ta este învăţătura Mea de peste tine, tată. Vă voi povăţui, fiilor. Pe unii îi voi întări întru răbdare şi întru durerea Mea purtată cu ei, iar pe alţii îi voi povăţui şi voi aştepta. Amin.

Lucrarea Mea cu tine este tot o durere, poporul Meu. Mă doare, tată, de omul pierdut din Dumnezeu. Voiesc să-Mi legi ranele, tată, şi voiesc să nu ai tu altă durere decât durerile Mele, poporul Meu. Ajută-Mă, poporul Meu, ajută-Mă, tată. Sunt Cel pribeag şi îl rog pe om cu împărăţia Mea şi dau să-l învăţ cum poate s-o aibă, şi ca să-i fiu Eu lui împărat, căci împărăţia Mea nu este din lumea aceasta pieritoare, ci e din lumea ce va să fie, lumea cea nouă, despre care scrie în Scripturile venirii Mele, tată. O, aprinde-te de durerea Mea, că e dulce durerea Mea, iar cel ce nu o are pe ea în el, nu are viaţă în el precum am Eu, Domnul, Cel pribeag de şapte mii de ani după învierea omului, după om, ca să învieze întru nestricăciune omul. Amin.

Vă voi povăţui în ziua aceasta, fiilor, pe toţi, şi pe mulţi în parte, căci sunt Cel ce văd şi Cel ce ştiu şi Cel ce pot să dau viaţă, tată, şi fericit este şi va fi cel ce ia de la Mine, şi nu de la el, fericit, tată.

Apleacă-te, poporul Meu, şi apleacă-te, fiule povăţuit, că vreau să pot Eu peste viaţa ta, Eu, şi nu tu, căci Eu sunt Cel ce pot, sunt Cel Atotputernic şi voi putea, şi vă voi lua pe voi la sân şi vă voi învăţa şi-Mi voi spune vouă toată durerea Mea, că-Mi sunteţi fii, fiilor, că-Mi eşti popor, poporul Meu. Amin, amin, amin.

Mă aplec spre tine, poporul Meu, ca să te iau la sânul învăţăturii Mele, şi apleacă-te şi tu, tată, căci iată, mama Mea, când i-am spus ei să-ţi dăm ţie putere, ea Mi-a spus „Da”. O, toate sunt cu putinţă celui ce ştie să zică da înaintea Mea, căci cel ce-Mi simte durerea se face asemenea Mie spre mângâierea Mea, spre puterea Mea, poporul Meu. O, ce frumos, ce frumos şi ce sfânt ar fi trebuit să se poarte cu Mine tot poporul Meu cel din vremea acestei lucrări de cuvânt, cu care Eu îmi pregătesc un popor care să-Mi fie Mie cale la venirea Mea cea pentru judecata făpturii! Iată, mama Mea îţi dă ţie pildă de aplecare şi de credinţă lucrătoare, poporul Meu de azi. îngerii şi sfinţii îmi ştiu durerea, tată, îmi ştiu tot greul cu care Mă lupt ca să te am de masă a cuvântului Meu cu care îmi pregătesc cerul şi pământul şi pe omul de pe pământ, care are putere şi inimă ca să creadă Scriptura venirii Mele şi să intre sub ocrotirea Mea, căci ziua Mea de mânie dă pe deasupra din zi în zi mai mult, aşa cum şi omul se străduieşte din zi în zi mai vârtoasă să-şi facă credinţa şi paza lui cea pentru venirea Mea, venire măcar pentru fiecare om, darămite acum, când s-au scurs veacurile aşteptării Mele după om!

O, cât de gol de Dumnezeu este omul, poporul Meu! El îşi vede goliciunea, mereu, mereu şi-o vede, şi dă să se ascundă în el însuşi, săracul, dar în afara lui nu poate să se ascundă, căci cel ascuns se cunoaşte cel mai bine şi se dă de gol, fiindcă neascultarea de Dumnezeu este păcatul care atrage păcat în om, şi păcatul îl vădeşte pe om, tată, căci omul nu are zdrobire după Dumnezeu, ci are după păcat, bietul de el, şi se luptă omul să nu creadă în adevărul Meu, şi se luptă să răstoarne cu adevărul din el adevărul Meu, iar cei ce lucrează aşa, aceia nu sunt, nu mai sunt, căci singuri ei înşişi se smulg din viaţa care îl poate aduce pe om spre viaţă, spre Mine, Cel ce sunt viaţa omului.

Te iau la sânul învăţăturii, poporul Meu de la sânul Meu. Mereu, mereu Mă aplec spre tine ca să te iau în braţe, tată, căci cel mic trebuie purtat în braţe ca să fie ocrotit, şi trebuie deprins cu ascultarea de Dumnezeu, căci vai celor mici care nu ascultă! Tu eşti cel ce ai mâncat cel mai mult de la sânul Meu, popor de la izvor, şi voiesc să te păstrez al Meu, popor de la sân. Mă aplec ca să te învăţ cum să stai la sânul Meu duios, dar apleacă-te şi tu să stai, că dacă nu te faci micuţ, nu stai, tată, căci la Mine nu e cu omul tot ca pe pământ. La Mine cel mare trebuie să se facă mic ca să nu se piardă, ca să nu fie smuls de la sânul Meu de către cei ce-Mi răpesc agoniseala. O, tată, răbdarea Mea e mare, dar şi cuvântul îmi este mare, şi ţi-am spus ţie cândva că e de mers în genunchi ca să-l scol pe om, Eu merg în genunchi, dar ca să biruiesc trebuie să Mă scol în picioare şi să dau din calea Mea nemulţumirea omului, căci când Eu sunt neputincios prin lucrarea Mea din pricina greului prin care merg pentru neascultarea omului, atunci nici cel ce crede în Mine nu poate mai mult, căci omul este slab, tată.

Te iau la sân, popor de la izvor, şi te ocrotesc sub învăţătura Mea şi sub acoperământul mamei Mele, căci ea este duioasă pentru cel din urmă popor al Meu, popor cu care-Mi port sarcina şi toată durerea Mea, care-Mi slăbeşte de atâtea ori mersul Meu cel cu biruinţă, şi vreau ca tu să-Mi porţi durerea, poporul Meu de la izvor. Amin.

– O, Fiul meu atât de îndurerat pentru fii, pentru poporul Tău de la izvor ca să-l poţi avea pe el! [...] O, cât de duios i-ai învăţat pe cei de la sân şi pe cei ce se apropiau lângă ei ca să-i ajute pe ei pentru sarcina Ta cu ei!

O, popor de la izvor, stai sub Duhul Domnului şi stai duios sub învăţătura Lui, ca să te poată El ocroti de duhul pierzării, de duhul lumii, căci Fiul meu este Milosul Care Se ţine pe urma ta cu mila Lui de Păstor ceresc ca să te ocrotească de duhul cel lumesc. O, nu căuta să te bizui pe tine şi să spui că nu ai duh lumesc! Fii înţelept, ca să înţelegi ce lucrare are Duhul cel dumnezeiesc, şi apoi să ştii lucrarea duhului lumesc, căci între duhovnicesc şi lumesc se vede numaidecât deosebirea, se vede după roade, se vede după plânsul Domnului. Deosebirea dintre milă şi jertfă se vede bine, se vede după roade, dar tu trebuie să fii credincios în tot cuvântul cel de peste tine al Fiului meu, Călăuzitorul tău. Când omul îi aduce Domnului jertfă, el se semeţeşte că-I dă Domnului, şi aceasta se vede prin nemulţumirea lui apoi, căci nu poate rămâne în Domnul cel care se semeţeşte în el însuşi înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor, şi această lucrare este duh lumesc în om. Dar când omului îi este milă de Domnul, Cel pribeag după om, atunci omul se lasă călăuzit ca să-l poată Domnul avea pe el, căci duhul rău se depărtează cu toate ale lui de lângă cel călăuzit, şi aceasta înseamnă duh dumnezeiesc în om. Amin.

O, învaţă-te să stai sub Duhul lui Dumnezeu, ca să te cunoască diavolii că eşti fiul ascultării de Dumnezeu, popor de la izvor. învaţă-te numai în lumină, căci Domnul Dumnezeul tău, Care este Fiul meu, este Cel ce vede, Cel ce ştie şi Cel ce poate să-ţi dea ţie viaţă, şi fericit este cel ce se apleacă să ia de la Fiul meu şi nu de la el însuşi, căci Fiul meu este scăparea celor ce caută la El cu milă, prin ascultarea lor de Dumnezeu. Amin, amin, amin.

– O, poporul Meu de la izvor, mama Mea e duioasă pentru Mine, iar dacă tu eşti cel de la sânul Meu, e duioasă şi pentru tine, căci ea aşteaptă de la tine milă, şi nu jertfă pentru Mine, şi iată, Eu pe unii din voi îi întăresc în răbdarea şi în durerea Mea purtată de ei, iar pe alţii îi povăţuiesc şi îi voi aştepta, şi grăiesc atât cât pot, după cum este strâmtorarea cea de acum pentru lucrarea Mea dinăuntrul ei şi din afara ei.

O, fiilor unşi cu binecuvântarea Mea ca să-Mi slujiţi Mie întreită rugăciune pentru mântuirea neamului omenesc din toate vremurile pe pământ! O, tată, tată, dacă voi aţi fi avut slujirea Mea cu voi cu popor lângă voi, cu popor nestatornic aşa cum e omul care vine şi nu ştie să vină la Mine, Eu, Domnul, de mult nu vă mai aveam ai Mei, de mult, tată, de mult. Eu v-am făcut pe voi unşii Mei pentru Mine, şi pentru ca să Mă aduceţi voi întreită jertfă de fiecare zi pentru tot neamul omenesc care a fost pe pământ şi care este încă şi care încă va mai fi. O, nu poate să fie al Meu un preot care este al oamenilor, căci acela este cu oamenii, nu cu Mine, tată, şi acela nu poate fi vas de aur, vas de taină, căci este amestecat cu lutul, tată. Eu am avut nevoie de voi pentru Mine, fiilor. O, nu căutaţi să nu vă bucuraţi că Eu v-am aşezat aşa, căci voi sunteţi în cer şi pe pământ un mare simbol, şi nu e pe pământ om să priceapă taina aceasta a Mea cu voi, dar când perdeaua care o acoperă pe ea se va trage în lături, se vor cutremura morţii şi viii de ea şi vor sălta de bucurie duhurile lor, căci Eu aşa le-am pregătit lor masă de scăpare, masă de înviere, masă de taină, tată. O, nu în zadar v-am spus Eu vouă să faceţi rânduială întregii făpturi de la începutul şi până la sfârşitul ei pe pământ, rânduială de mântuire, tată. Voi sunteţi slujitori lângă Mine de pe pământ pentru această taină pregătită de Mine cu răbdare şi cu trudă mare, tată, şi iată, încă şi încă trudesc, căci diavolul e în mare răzvrătire pe voi. [...] Hai, tată, să putem pentru biruinţa cerului, şi veţi putea dacă Mă veţi asculta. Amin.

Iar voi, copii din porţi, nu vă daţi slăbirii de duh, tată, că n-am sprijin ca să vin dacă voi staţi doborâţi de puterile din voi. O, strigaţi tare la Mine, strigaţi cu durere ca să vin să fac ceruri noi în toţi care trebuie să vă sprijinească pe voi, să vă miluiască pe voi şi pe Mine.

Eu, Domnul, îi dăruiesc iarăşi pe toţi cei de la izvor cu darul credinţei lucrătoare, cu duhul păcii Mele şi cu iubire din Mine în ei pentru lucrarea Mea de venire, căci cu acest cuvânt de înviere, Eu îmi pregătesc un popor care să fie calea Mea, şi apoi să-i dau Eu biruinţa şi să-Mi fie el Mie fiu iubit pe veci de veci, şi să-L bucur pe Tatăl întru odihna acestei biruinţe, aşteptată de sfinţi, şi pentru care ei şi acum lângă Mine trudesc. Amin, amin, amin.