în cer şi pe pământ, Eu, Domnul Cel înviat dintre morţi, rostesc, spre duh de bucurie sfântă, salutul învierii Mele: Hristos a înviat! Hristos a înviat! Hristos a înviat!
Tot sufletul care ştie acum glasul venirii Mele cuvânt în mijlocul neamului român, să ia din izvorul Meu duh de credinţă, duh de înviere să ia, căci Eu Mă fac cuvânt cu duh dătător de viaţă în el şi Mă împart în lung şi în lat şi spun la tot omul să ia calea învierii şi să meargă pe ea, iar Eu să-i fiu Mântuitor şi Stăpân al vieţii lui, dacă el se va întoarce de la păcat la sfinţenie, de la moarte la viaţă, de la întuneric la lumină şi la duh de înviere, căci scris este în Scripturi: «De voi zice păcătosului că va pieri prin păcatele sale, iar el se va pocăi şi va începe să lucreze dreptatea şi faptele vieţii, el îşi va scăpa sufletul său şi va trăi prin faptele vieţii». Amin.
Apleacă-te, omule, să crezi venirea Mea acum cuvânt pe pământ. Nu vin să-ţi fac rău. Vin să te chem şi să te scol de la moarte la viaţă, şi apoi să înveţi lucrarea vieţii şi s-o lucrezi pe ea. Vin să-ţi fiu povăţuitor, omule zdrobit de timp şi de deşertăciunea lui, şi vin să te învăţ să crezi în învierea Mea şi a ta, şi ca să crezi în venirea Mea spre tine ca să te iau în barca salvării, că am ieşit cu bărcuţa înaintea ta şi Mi-s mâinile şi picioarele înţepate de cuiele cu care am fost ţintuit pe cruce pentru salvarea ta din moartea cea de veci, omule scump. O, mult voiesc să-ţi fiu şi Eu ţie scump şi să Mă doreşti fiinţă a ta, spre dreptatea Mea şi a ta, şi să te porţi cu Mine între pământ şi cer, căci l-am zidit pe om să-Mi fie Mie aşternut şi zi de odihnă a Mea şi să-l îmbiu pe el spre taina pentru care Eu l-am zidit pe om şi să-l chem ca să vină şi să-l învăţ să aibă credinţă ca să poată veni. Amin.
Când am venit acum două mii de ani de la Tatăl pe pământ, Duhul Sfânt, Cel prin îngeri vestitor cu cuvântul Lui, M-a însămânţat în Fecioară şi M-am născut Om, şi M-am numit Fiul Omului, şi Mi-am cules de pe pământ doisprezece oameni şi am făcut din ei ucenici ai Mei prin multa Mea învăţătură de viaţă peste ei, şi am pus în ei din Mine putere ca să urmeze ei cu Mine, şi i-am ajutat să creadă în Mine, făcând înaintea lor vindecări peste suferinzi şi învieri peste cei morţi şi semne minunate şi lucrări cereşti, şi apoi i-am vestit pe ei că trebuie să se împlinească peste Mine Scripturile pentru care am venit de la Tatăl pe pământ, şi apoi M-am lăsat spre jertfă şi M-am arătat Mielul Cel junghiat şi însângerat prin moarte pe cruce ca să-i plătesc omului viaţa şi să-l scot pe el din braţul lui satan, şi apoi am înviat din cruce, biruind prin ea puterea morţii, şi am deschis ochii ucenicilor Mei, arătându-Mă lor înviat şi îndemnându-i pe ei spre bucurie pentru învierea Mea. Ei aveau atunci inimioarele triste şi pline de teamă şi Mă priveau cu fior şi cu durere şi stăteau nedumeriţi şi se simţeau vinovaţi că nu Mi-au fost alături în durerea Mea cea grea, dar am avut între ei pe cel plin de dor şi de credinţă şi de patos sfânt, şi acela le-a dovedit lor că Eu sunt Cel răstignit şi înviat din răstignire, căci Mi-a cerut să-Mi arăt urmele cuielor şi împunsătura cea din coastă, iar Eu Mi le-am arătat, şi M-a mărturisit Toma, plin de dor şi de taină sfântă, şi a spus: «O, Domnul meu şi Dumnezeul meu!», şi aşa Mi-am scris Eu pe pământ adeverirea învierii Mele dintre morţi, şi le-am dat lor putere să creadă şi să mărturisească atunci şi peste timp dumnezeirea Mea şi mântuirea Mea pentru cei ce cred în Hristos, Cel venit din cer pe pământ pentru salvarea omului cel căzut din viaţă prin neascultare şi prin păcat.
O, întoarce-te, omule, la înţelepciunea vieţii, căci tu rătăceşti, dar Eu vin să-ţi întăresc credinţa şi să cuvintez peste tine ca un învăţător din cer venit, şi nu ca unul de pe pământ, şi mila Mea de tine s-a făcut durere grea în Mine, şi iată, ca păstorul care şi-a pierdut turma caut după tine ca să te păstoresc cu dor şi să te învăţ păşunea şi să-ţi dau să bei din apa Mea şi să nu mai însetezi după tine, ci numai după Mine, căci Eu sunt Cel ce am apa vieţii, şi numai ea poate ostoi setea ta, omule obosit de iubirea care nu este ea, căci iubirea de vremelnicie este nălucă, nu este iubirea, dar Eu am iubirea şi ţi-o dăruiesc, dacă întinzi spre Mine mâna să ţi-o dau. O, nu fugi de calea cea cu veşnicia ta pe ea. Mă fac înaintea ta cale spre viaţă şi-ţi dau să bei pe cale apa vieţii ca să poţi pentru viaţă, şi te chem, cu dor te chem pe calea vieţii, omule, şi Eu sunt cuvânt de viaţă în calea ta pe cale şi-ţi dau mâna ca să mergi. Sunt Domnul Iisus Hristos, Cel înviat dintre morţi, şi-ţi dau mâna ca să te scoli şi să fii viu şi să-ţi aşezi credinţa în viaţă, căci viaţa este de la Dumnezeu. Amin.
– Binecuvintează-mă Tu, învăţător al meu, Domnul meu şi Dumnezeul meu, Iisuse înviat dintre morţi! Sunt cu Tine în mijlocul poporului cuvântului Tău, sunt ucenicul Tău cel plin de dor de învierea Ta. Mâna mea Ţi-a atins coasta Ta străpunsă de suliţă şi mâinile şi picioarele Tale, care au fost bătute în cuie pe lemnul crucii, Domnul meu şi Dumnezeul meu. O, ardeam ca focul, aveam în mine dorul ca focul care mistuie dorirea omului şi voiam să-i ajut pe cei împreună cu mine ucenici ai Tăi şi voiam să-i aprind pe ei cât mine aprinşi şi să le dau lor darul meu cel frăţesc, înţelepciunea credinţei, pe care eu o aveam de la Tine aprinsă în mine şi pe care mi-ai dat-o în dar când m-ai căutat printre oameni ca să mă iei cu Tine şi să mă faci al Tău, ucenic al Tău, Domnul meu şi Dumnezeul meu. Mi-ai spus mie, şi le-ai spus prin mine la toţi ucenicii, când Te-ai arătat nouă înviat, şi mi-ai spus: «Nu fi necredincios, ci credincios, şi fericit eşti tu că M-ai văzut şi ai crezut, dar mai fericiţi vor fi cei ce cred până nu văd». Dar eu, Doamne, am voit cu dor aprins să Te dovedesc Domnul învierii, şi dorul ardea în mine peste voia mea, căci voia Ta a fost el, şi toate sunt după voia Ta acolo unde Tu voieşti şi Te mărturiseşti că eşti şi că pentru viaţa omului voieşti când voieşti, o, Domnul meu şi Dumnezeul meu. O, fii Tu, Doamne, după făgăduinţa Ta din ziua aceea când eu Ţi-am atins trupul cel rănit de răstignire, fii Tu Domnul şi Dumnezeul celor ce cred prin mărturisirea mea şi fă-i pe ei mai fericiţi ca mine, aşa cum Tu ai făgăduit, căci cei ce iubesc ca şi Tine, se bucură ca şi mine de cei mai fericiţi ca ei întru Tine, şi aşa sunt ei izvorul celor mai fericiţi ca ei, prin mărturisirea lor, care dăruieşte fericire şi înmulţită fericire. Amin.
O, grăiesc vouă, celor de la venirea Domnului cuvânt pe pământ acum pentru voi! Iubiţi mântuirea şi fericirea celor ce cred în glasul Celui ce a înviat dintre morţi acum două mii de ani, căci Domnul a promis mai înainte de crucea Lui cea grea şi a spus: «Vine ceasul când cei din morminte vor auzi glasul Meu şi se vor scula». Iată, ceasul acela este Domnul, Care cuvintează acum peste pământ şi peste om. Precum este de adevărat că Fiul lui Dumnezeu a fost atunci Domnul Cel răstignit şi înviat dintre morţi, la fel de adevărat este acum că Fiul Tatălui Savaot este Cel ce grăieşte din Tatăl pe pământ acum peste cei vii şi peste cei morţi, ca să dea fiecăruia după cum este fapta sa, şi iată cum îi prinde El pe toţi în necredinţă, dovedindu-i pe ei călăuze oarbe şi mincinoase şi învăţând pe oameni calea vieţii, dar neatingând-o ei cu mersul lor şi cu fapta lor. O, îndureraţi vor fi în curând cei necredincioşi venirii glasului Lui peste pământ acum pentru împlinirea celor scrise în Scripturi, şi, iarăşi, fericiţi vor fi curând, curând cei ce cred nevăzând, ci numai auzind cuvântul Lui, care vine cu norii şi care cheamă neamurile de pe pământ la muntele Lui de cuvânt, pe care Şi-l lasă în mijlocul neamului român, spre împărţire prin ucenici credincioşi Lui.
Voi, cei ce mărturisiţi adevărată Evanghelia lui Iisus Hristos! Dacă voi nu cunoaşteţi că Domnul este cuvântul acesta de acum şi că El cheamă omul la faptele vieţii, ce veţi face, oare, când El însuşi va fi să vă arate cu degetul locul şi izvorul cu care El vă adapă în vremi de strâmtorare mare cât voi nu ştiţi aceasta? O, ce veţi face voi, cei necredincioşi? Iată nedumerirea de atunci a Domnului, căci El a spus atunci: «Când va veni Fiul Omului va mai găsi credinţă pe pământ?». O, voi sunteţi cei necredincioşi, dar este scris în Scripturi că «dacă păcătosului i se va zice că va pieri prin păcatele lui, şi se va întoarce el la pocăinţă, va fi apoi viu prin faptele vieţii şi va trăi, şi, iarăşi, dacă celui drept i se va zice: „viu vei fi”, şi va începe el apoi să păcătuiască bizuindu-se pe faptele lui cele bune, acelea nu i se vor mai ţine în seamă, ci va pieri, din pricina fărădelegii pe care el a săvârşit-o». O, fiţi credincioşi şi nu necredincioşi, căci eu de lângă Domnul Cel înviat rostesc, ca un ucenic plin de învăţătorul lui Cel înviat dintre morţi, şi spun: fericiţi sunt şi vor fi cei ce cred nu văzând, ci auzind cuvântul lui Dumnezeu, cuvântul Lui cel de azi, şi pe care-l aud cei din cer şi cei din iad şi cei credincioşi Lui pe pământ; fericiţi vor fi, mai fericiţi ca mine vor fi, şi eu mă voi bucura de rodul cel mare al mărturisirii mele pentru Domnul meu, şi aşa voi fi eu izvorul celor mai fericiţi ca mine prin mărturisirea mea, care dăruieşte fericire şi înmulţită fericire. Amin, amin, amin.
– O, ucenic îndurerat de dor! Durerea dorului tău cel pentru învierea Mea din suferinţa Mea cea de pe cruce s-a făcut mărturisire de înviere a credinţei în Mine a ucenicilor Mei toţi, şi s-a făcut peste timp dovada cea mărturisitoare a dumnezeirii Mele, Celui venit de la Tatăl pe pământ pentru ca să plătesc cu suferinţă pe cruce viaţa şi scularea din cădere a omului, ca să se întoarcă omul la Tatăl. Mare taină ai fost tu, taină pregătită de Mine între ucenicii Mei, căci şi înţelepciunea ţi-a fost mare, iar Eu apoi M-am dovedit ţie înţelepciune, şi ucenic înţelept Mi-ai fost şi îmi eşti. Puterea cu care tu ai lucrat şi ai semănat credinţă în Mine peste oameni, a fost putere şi lucrare peste fire, iar Eu te-am întărit ca să poţi pentru om, după ce pe toţi v-am sortit să mergeţi, ca ucenici ai Mei, şi să vestiţi pentru oameni împărăţia cerurilor şi numele Meu, întru care să se boteze şi să se mântuiască ei de rău. Binecuvântată şi cu putere să fie peste fiii oamenilor mărturisirea ta din ziua pomenirii mărturisirii tale cea de după învierea Mea, şi fericire să-ţi strângi tu de la cei ce cred şi vor crede prin mărturisirea ta cea de atunci şi cea de azi, căci Eu, Domnul, întăresc pe pământ cuvântul Meu de azi şi vestesc de la margini la margini mântuirea peste cei credincioşi şi fericiţi prin plata credinţei lor, căci plata lor este cu Mine. Amin.
Poporul Meu, o, poporul Meu plin de cuvântul Meu la masa ta! Am în mijlocul tău ucenici care Mă vestesc lumii de la margini la margini, împărţind neamurilor de pe pământ cuvântul Meu cel mântuitor. Ai grijă să cinsteşti lucrarea Mea din mijlocul tău şi ai grijă să stai cu duhul umilit sub slava ei, care se împarte acum peste pământ. Te îndemn spre mare înţelepciune. Ai grijă de înţelepciunea Mea din mijlocul tău şi stai sub ea cu umilinţă, ca să-ţi fie ţie bine pe pământ, poporul Meu, căci ea ca o mamă te învaţă din partea Mea. Te-am povăţuit cu dor să Mă alini în vremea ranelor pe care le simt în mijlocul tău. învaţă-te să Mă alini, sau învaţă să nu Mă răneşti, şi din toată inima învaţă nerănirea Mea, poporul Meu. O, dă-Mi putere să pot şi să merg, şi hrăneşte-Mă ca să pot, şi miluieşte-Mă ca să pot, şi-ţi voi plăti pentru aceasta, poporul Meu. Amin, amin, amin.
O, cei ce-Mi sunteţi porţi, ridicaţi porţile şi vestiţi pe poporul Meu cel hrănit cincizeci de ani cu cuvântul Meu, vestiţi-l să vină să-l hrănesc pe el în zi de praznic sfânt cu cuvânt de înviere pentru el, căci vin cu scumpele Mele mironosiţe şi voi petrece cu poporul Meu, şi el va petrece cu Mine şi va învăţa. Aduceţi Domnului miei la supt, ca să-i învăţ pe ei să fie miei, şi Domnul va da tărie poporului Său, şi cu pace îl va binecuvânta pe cel credincios şi sfânt. Amin.
15-04-2007
