Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a treia a Postului Mare‚ a sfintei Cruci

Sunt Fiul lui Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, de o Fiinţă cu Tatăl, Cel prin Care toate s-au făcut şi se fac, şi Care S-a coborât din ceruri de S-a făcut Om născut din Fecioară, şi apoi Eu am fost răstignit pe cruce de cei necredincioşi, dar am înviat prin cruce, şi după ce i-am învăţat pe ucenicii Mei cei credincioşi credinţa şi lucrarea ei şi a lor în numele Meu peste pământ, M-am aşezat iarăşi lângă Tatăl de-a dreapta Sa, iar acum, după făgăduinţa cea din Scripturi, vin iarăşi, şi, iată, iarăşi îmi ridic un popor credincios Mie, o mână de ucenici, ca să-i învăţ pe ei că împărăţia Mea, pe care am adus-o pe pământ prin crucea Mea cea grea, nu va avea sfârşit, căci Duhul Sfânt, Care aduce viaţă şi Care face viaţă în om, Se slăveşte din Tatăl şi din Mine, aşa cum S-a slăvit prin prooroci, şi întăreşte pe pământ biserică sfântă, cu Dumnezeu pe masa ei trup şi cuvânt, spre iertarea păcatelor celor credincioşi, care se sfinţesc pentru Dumnezeu, şi spre învierea făpturii, ca să vină pe pământ viaţa veacului ce va să fie. Amin.

O, crucea Mea cea grea, poporul Meu de azi, a fost necredinţa omului. Venisem de la Tatăl să cercetez poporul căruia îi dăduse Dumnezeu făgăduinţele, dar poporul acela n-a fost credincios lui Dumnezeu şi trimiterii Mele la el de la Tatăl aşa cum era proorocit, şi s-a purtat cu Mine ca şi cu un răufăcător asupra lui Dumnezeu şi asupra omului, căci omul în care nu locuieşte Dumnezeu cu voile Lui, cu Duhul Lui, e om îngâmfat, om care strică în el trupul său, locaşul împărăţiei Mele în om. Când mintea omului nu se poartă înaintea Mea şi înaintea omului ca după Duhul lui Dumnezeu în ea, atunci omul e stăpânit de voia sa însăşi şi nu-L are pe Dumnezeu de Stăpân şi nu are împărăţia lui Dumnezeu odihnă în el, şi îl doare pe Dumnezeu de la om, şi omul este durerea Mea şi crucea Mea cea grea, poporul Meu. Tu însă smereşte-te mult pentru Mine şi pentru suferinţa Mea chiar dacă nu ştii taina şi plata smereniei tale, căci tainică este fiinţa omului, şi omul lucrează cu ea fără să ştie binele sau răul, iar Eu, Domnul, Mă mângâi sau sufăr de la om, şi tainic port aceasta, căci Duhul este Cel ce ştie, şi nu trupul, poporul Meu.

O, mare şi mângâietoare este la Dumnezeu umilinţa omului, smerenia cea pentru Mine, Cel ce am suferit şi sufăr de la necredinţa omului, căci aceasta este crucea Mea cea grea, şi nu ştie omul ce este crucea Domnului. O, mare îmi este mângâierea de la omul care Mă mângâie în crucea Mea cea grea! Şi după cum cel mândru nu-şi cunoaşte mândria, după cum cel îngâmfat nu-şi simte îngâmfarea şi nu cunoaşte vătămarea care îi vine de la ea, tot aşa cel cu adevărat smerit nu-şi cunoaşte smerenia sa, şi mereu se umileşte pentru roada smereniei prin care el ştie ce dobândeşte luptându-se pentru ziua izbândei lui de la Cel ce răsplăteşte cu bine sau cu rău faptele omului, şi, iată, cel smerit cu inima este mângâierea Mea şi lucrarea Mea pe pământ, poporul Meu.

Am avut atunci ucenici-mângâiere, şi voiesc să am şi acum, şi te învăţ să-Mi fii ucenic-mângâiere, fiule al poporului Meu de azi, care auzi glasul Meu cel dumnezeiesc peste tine. O, iubeşte-L pe Dumnezeu din tot sufletul tău, cu inima şi cu cugetul şi cu lucrarea ta cea bună, şi să-l iubeşti şi pe aproapele tău aşa cum Dumnezeu a iubit omul, de a dat suflare de viaţă la tot omul care se naşte om pe pământ şi la toate cele ce se nasc şi iau suflet în ele. îmi trebuie ucenici-mângâiere, căci crucea Mea e cu durere mare de la om, şi omul nu-şi cunoaşte îngâmfarea şi vătămarea care vine de la ea, căci îngâmfarea este însăşi vătămarea omului, şi plânge Dumnezeu pentru omul orb cu sufletul cel luat din Dumnezeu, poporul Meu.

O, mare mângâiere Mi-au dat sfinţii şi părinţii lor cei sfinţi, şi iată, a rămas îndătinat de la părinţii sfinţi pocăinţa, nevoinţa, crucea, postul, iubirea cea pentru Dumnezeu şi unirea omului cu Dumnezeu prin ele, poporul Meu. La începutul grăirii Mele acum cu poporul cel chemat să creadă venirii Mele cuvânt de la Tatăl, Eu, Domnul, l-am învăţat pe el cum să facă rugăciune, cum să postească şi cum să se umilească şi cum să se pocăiască şi cum să se poarte cu Mine şi între frate şi frate, cum să iubească şi cum să stăruiască în viaţa lui cu Dumnezeu, iar el trebuia să Mă mângâie cu împlinirea poveţelor Mele de peste el, dar lui i-au crescut copiii, care s-au dus spre duh de om şi spre duh de lume apoi, şi Mi-au împiedicat paşii celor cu care Eu am grăit şi M-am mângâiat învăţându-i pe ei să-Mi slujească Mie pe pământ. O, dulce şi frumoasă este învăţătura pentru cele sfinte în om şi pentru om, iar Eu, Domnul, mereu, mereu am stăruit cu ea de deasupra pentru statura cea sfântă a celui ce M-a auzit azi de lângă Tatăl cuvântând cuvântul vieţii veşnice, duhul cel proorocit demult să vină pe pământ şi să-I facă Domnului ucenici-mângâiere.

Suspinul Meu e greu, poporul Meu, şi dau să Mi-l mângâi când Mi-l spun ţie. Mai e un pic de timp, şi tu vei cânta „Hristos a înviat”, dar la tine să nu fiu pe cruce nici înainte, nici după sărbătoarea învierii Mele, ci tu să-Mi arăţi mereu, Mie şi celor ce te pot vedea, că în tine Hristos a înviat şi că este viu prin fapta şi prin Duhul Lui în tine, şi te îndemn, poporul Meu, să-Mi dai mângâiere, căci crucea Mea cea grea este necredinţa omului. Tu să te dovedeşti credincios prin petrecerea Mea în tine şi cu tine, căci cei ce nu petrec întru Mine nu sunt scrişi cu cei credincioşi. Tot omul care calcă în el voia lui Dumnezeu pentru voia sa însăşi este scris cu cei necredincioşi dacă el poate să facă şi nu face voia Mea, dacă el ştie voia Mea şi nu o face pe ea voie a sa, poporul Meu.

O, copii priveghetori şi învăţători peste cei ce învaţă voia Mea în voia lor! Vreau să grăiesc pentru voia Mea în ei, vreau să fac voia Tatălui, căci Tatăl Mă îndeamnă să le grăiesc, nu de la Mine însumi iau şi grăiesc. O, tot aşa să facă şi cei ce vin să stea lângă lucrarea Mea de cuvânt de sus şi lângă voi. Precum fac Eu, Fiul Tatălui Dumnezeu, aşa şi ei să facă, aşa şi ei să grăiască, şi prin Mine să grăiască şi să înfăptuiască, şi prin voi, fiilor, şi nu prin ei înşişi. Să nu calce ei în ei voia lui Dumnezeu pentru voia lor, căci a rămas îndătinat de la sfinţi şi de la părinţi lucrarea umilinţei, a pocăinţei, a rugăciunii, a postului, a crucii şi a toate cele prin care omul se mântuieşte de sine şi se dăruieşte lui Dumnezeu şi locaş lui Dumnezeu. Amin.

Acum, copii priveghetori, aduceţi mângâiere Mie prin slujire bisericească, şi în duh de biserică daţi-vă Mie şi slavei Mele de la voi, şi învăţaţi-i mereu pe cei ce stau lângă cuvântul Meu şi lângă voi, învăţaţi-i să fie ca sfinţii şi ca părinţii lor cei sfinţi, căci ucenici sunt numai aceia care sunt ca învăţătorul lor, dar dacă au învăţător, fiilor copii. Cel ce are învăţător este acela care ia tot lucrul lui, cel cu duhul şi cel cu fapta, de la învăţătorul lui şi nu de la el însuşi. Amin.

Iată lucrare de învăţat peste om: omul trebuie să înveţe să-şi cunoască îngâmfarea şi mândria care vine de la aceasta, iar Dumnezeu să cunoască smerenia omului şi toată lucrarea care vine de la ea. Amin. Aceasta este lucrarea în care trebuie să stea omul şi să lucreze cu ea împotriva a tot ce nu înseamnă Dumnezeu în om. Amin.

Şi vom sta apoi să lucrăm tot sfatul zilei de azi, căci azi sărbătorim lucrarea drumului nevoinţei şi al umilinţei, lucrarea postului cel pentru Dumnezeu şi pentru mila de Dumnezeu, şi mari sunt pentru Mine şi pentru om sărbătorile milei de Dumnezeu, şi iată sărbătoare pentru puterea nevoinţei şi mângâiere pentru această putere. Duhul, nu trupul trebuie mângâiat, fiilor copii. Aşa să-i învăţaţi pe cei ce stau lângă lucrarea Mea cu voi: cu duhul să stea, şi apoi cu trupul să împlinească lucrarea duhului şi să se facă Mie mângâiere prin credinţa lor, căci crucea Mea cea grea este necredinţa omului, şi Eu vin, şi nu găsesc credinţă pe pământ în venirea Mea. Cu duh mângâietor am spus acum două mii de ani şi am lăsat scris şi aşa am spus: «Când va veni Fiul Omului va mai găsi credinţă pe pământ?».

Ne întoarcem în carte, copii din porţi, şi vom aşeza în ea poveţe mari şi ordine cerească pentru cei ce stau lângă cuvântul Meu, şi fericiţi sunt şi vor fi cei ce ştiu să ia şi să stea în Dumnezeu apoi, şi Dumnezeu să poată sta în ei cu chipul Său cel plin de umilinţă, căci Duhul Meu este umilinţa, şi prin ea dau Eu glas Duhului Sfânt, şi prin ea Eu sunt Dumnezeul tău, şi te învăţ să fii asemenea Mie, blând şi smerit cu inima, poporul Meu. Amin, amin, amin.



***

Hai, copii din porţi, să întărim iubirea Mea în cei ce dau să stea alipiţi lângă Mine şi lângă voi, căci iubirea Mea îl îndumnezeieşte pe om, şi omul poate prin ea pentru Mine şi pentru el. Eu sunt iubire, fiilor copii, iar cel ce are iubire este acela care se îndumnezeieşte, căci se umple prin ea de Dumnezeu, şi apoi se aşează cu duhul şi cu trupul pe placul Meu, şi Eu îi sunt Stăpân, iar el îmi este fiu. Cine-L are pe Domnul de Stăpân peste el, acela îmi este fiu şi nu slugă, căci ca un fiu se lasă călăuzit, şi se dovedeşte credincios când el lucrează aşa, când el Mă vrea Stăpân al vieţii lui, cerându-Mi mereu viaţă peste el. Viaţa cea fără de moarte peste om este viaţa cea plină de Dumnezeu în trupul omului, este Fiinţa Mea cea blândă şi dulce, trăită de omul care nu păcătuieşte, căci cine Mă iubeşte nu mai păcătuieşte, şi se face iubire care nu moare niciodată, căci precum păcatul este moarte în om, tot aşa iubirea este viaţă în om, iar Eu, Domnul vieţii, Mă aşez în om şi trăiesc în el când el trăieşte în Mine, şi iată, taina vieţii cea fără de moarte n-o înţelege omul care dă să vină după Mine pentru viaţa lui şi nu pentru viaţa Mea în el. Cel ce nu înţelege care este taina vieţii în om, acela nu-şi lucrează viaţa, acela nu ştie că viaţa nu se capătă, ci se trăieşte, şi numai trăind-o se dobândeşte ea. Eu sunt viaţa, dar cel ce nu Mă trăieşte pe Mine în el, acela nu ştie încă să vină, nu ştie cum să vină după Mine ca să aibă viaţă veşnică apoi în el.

O, e mare taină lucrările Mele cu omul, şi fericit este cel ce se face ucenic al vieţii veşnice, iar Eu, Domnul, voiesc să las poveţe mari în cartea Mea cu poporul Meu de azi şi să-l ajut pe el spre înţelepciunea aceasta şi să vrea el să o aibă pe ea apoi, căci omul în care nu locuieşte Dumnezeu cu voile Lui, cu Duhul Lui, acela este om îngâmfat, om care strică în el trupul lui, locaşul împărăţiei Mele şi al Duhului Meu în om, căci omul care se poartă cu mintea lui ca după el şi nu ca după Duhul lui Dumnezeu în ea, acela este stăpânit de voia sa însăşi şi nu-L are pe Dumnezeu de Stăpân al vieţii lui, chiar dacă el dă să vină după Mine, alegându-şi mai întâi aceasta.

O, copii străjeri din partea Mea pentru cei ce-Mi dau Mie viaţa lor! Măcar de două mii de ani Mă doare de la omul care vine după Mine şi nu ştie ce înseamnă să vină. Eu am spus pentru cel ce voieşte să vină după Mine, am spus să se lepede de sine şi să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze aşa şi nu altfel. Nu este fără cruce cel ce vine după Mine. Cu Mine nu e ca pe pământ fericirea pentru om. Cu Mine e cu cruce, şi nu e drum mai slăvit pentru om ca şi drumul crucii, iar crucea este mai întâi lepădarea de sine, ca să poată omul purta cu Mine toate cele ce îi încearcă viaţa spre lămurirea statorniciei credinţei lui în Dumnezeu şi a iubirii lui pentru Dumnezeu. Eu nu pot cu omul până nu-i încerc iubirea şi credincioşia, dar cel ce nu ştie să se lepede de sine pentru trăirea Mea în el, acela este prins în cursa necredinţei apoi, şi nu-şi mai păstrează în el viaţa care nu moare, iubirea care îl îndumnezeieşte pe om şi prin care omul nu mai moare.

Iată, omul nu ştie să nu moară şi nu ştie să trăiască, iar Eu, Domnul, Mă gătesc acum să-l învăţ pe cel ce s-a alăturat iubirii Mele pentru om şi să-l ajut pe el să semene cu Mine, căci umilinţa omului, cea care seamănă cu umilinţa Mea înaintea omului, aceasta este cea mai mare mângâiere pentru Dumnezeu, iar dacă am avut atunci ucenici-mângâiere, voiesc şi acum să am, şi pe care îi am trebuie mereu să-i învăţ, ca să ştie ei cum să-Mi fie ucenici şi cum să lucreze ei lucrarea Mea cu ei. Amin.

Aşez poveţe mari în cartea Mea cu tine, popor al cuvântului Meu. Mai întâi îţi amintesc şi te învăţ să calci în tine voia ta pentru voia Mea, aşa cum este datina pentru cei sfinţi, care ştiu să se lepede de sine pentru viaţa Mea în ei. Eu la începutul poporului Meu de azi l-am învăţat pe el cu părintească iubire să nu calce în el voia lui Dumnezeu pentru voia lui, căci a rămas îndătinat de la sfinţi şi de la părinţii lor credinţa cea sfântă, şi prin ea lucrarea umilinţei de duh şi a pocăinţei, lucrarea postului şi a rugăciunii, drumul crucii şi a toate cele prin care omul se mântuieşte de sine şi se dăruieşte Mie şi trăieşte pe vecii apoi, căci cel ce trăieşte în Mine, nu moare niciodată, dar cel de la început şi cel de la mijloc popor al Meu nu a avut iubirea aceea cu care omul se îndumnezeieşte umplându-se de Dumnezeu. îi spuneam adesea să nu calce în el voia Mea pentru voia lui şi îl rugam pe el să se aşeze la rugăciune şi să păstreze vremea cuvenită pentru rugăciune, şi să nu stea atunci în curtea casei sau în grădină, ci să intre şi să se aşeze înaintea Mea, şi îl întrebam pe el dacă Mă aude ce-i spun, şi îl îndemnam să nu dea de peste el rânduiala Mea cea pentru sfinţi lăsată. Tot ce voiam să iubesc Eu în el îl învăţam pe el, iar dacă el n-a ascultat aşa mereu, a călcat apoi în el voia Mea pentru voia lui şi zadarnic l-am aşteptat Eu să fie el fiul Meu şi să nu moară el.

O, cel ce nu face rugăciune ca sfinţii, acela este prins de diavol, iar diavolul îi dă omului moarte dacă omul îl ascultă pe el, dar acum, Eu îmi învăţ mereu, mereu poporul pe care îl am, că vreau să am popor, şi vreau să fie el venirea Mea. Cel ce ştie cum să vină la Mine, este cel ce învaţă să vină, şi iată, Eu sunt învăţător peste cel credincios care ştie să fie fiul Meu. Amin.

O, poporul Meu, ca să fii poporul Meu, tu trebuie să fii credincios în tot ceea ce Eu îţi dau şi îţi cer. O, poporul Meu, crucea Mea cea grea a fost necredinţa omului, iar cel neascultător se dovedeşte necredincios. Aduc la tine poveţe mari, iar tu ai grijă să le împlineşti, fiule, căci cei ce stau sub acelaşi acoperământ trebuie să fie cu toţii una şi uniţi în tot ceea ce lucrează ei înaintea Mea cu duhul şi cu trupul. De aceea am spus Eu străjerilor tăi să vegheze bine ca să fie pe potrivă cei ce locuiesc împreună, căci nu pot fi una cei ce nu se potrivesc cu duhul şi cu iubirea şi cu credinţa şi cu ascultarea şi cu osteneala lor cea pentru Mine.

Sub acelaşi acoperământ nu se aşează la rugăciune fiecare de sine, tată, căci se bucură diavolul de această lene pentru frăţie şi pentru rugăciune frăţească. Peste tot pe unde sunt strânşi în chiticele fraţi care să se dăruiască voii Mele în ei şi între ei apoi, aceia sunt rugaţi pentru împreună lucrarea lor înaintea Mea, căci scris este: «Unde este unire, acolo a poruncit Domnul până în veac binecuvântarea şi viaţa», şi iarăşi scris este: «Fericit poporul căruia Domnul este Dumnezeul lui, poporul pe care l-a ales Domnul moştenire Luişi».

Lucrarea postului se lucrează cu mare sfială şi cu mare iubire, şi tot frăţie se cere şi pentru ea, dar mai mult decât aceasta se cere lucrare cu binecuvântare peste post şi peste mâncat, căci fericit este Dumnezeul poporului cel binecuvântat cu viaţa lui cea în Domnul trăită. Amin.

O, poporul Meu, tu ai în mijlocul tău străjeri aşezaţi de Mine pentru lucrarea ta binecuvântată înaintea Mea. Ai grijă, aşa să trăieşti; ai grijă, fiule, să nu calci peste ei ca să te alegi pe tine dacă stai alături de lucrarea Mea. Pofta şi iubirea trupului îl fac pe om să-i fie foame şi să-şi mângâie trupul apoi, iar iubirea şi mila de Dumnezeu îl fac pe om să se înfrâneze de la multele lui bucurii trupeşti, care-l fac pe el să asculte de trupul său mai mult decât de Dumnezeu, Care este viaţa şi puterea omului şi apoi iubirea cu care omul se îndumnezeieşte, umplându-se de Dumnezeu. Amin.

Ai grijă apoi, fiule, de lucrarea umilinţei şi a pocăinţei, tată, căci aceste două lucrări fac mult bine şi mult Dumnezeu între frate şi frate, căci Eu sunt Domnul umilinţei, poporul Meu. O, dacă între frate şi frate nu este cine să descurce bine orice încordare până ce iarăşi iubirea se aşează, Eu, Domnul, nu pot să primesc pe cel ce caută la Mine aşa. Duhovnicia se învaţă de la cel ce ştie să înduhovnicească şi să îndumnezeiască pe om, iar această mare lucrare trebuie mult căutată, ziua şi noaptea trebuie să umbli după ea şi pentru ea, poporul Meu. O, nici o pricină ivită şi care încordează inimile nu trebuie să fie băgată la tăcere, căci voi sunteţi creştini, fiilor, şi trebuie să umblaţi în lumină, şi apoi să luminaţi prin umilinţa cu care şi Eu, Domnul, luminez. Voi trebuie să fiţi frumoşi, tată, căci cel neumilit este om urât şi se face durere şi apăsare de suflet peste cel ce stă frumos sub povara iubirii Mele pentru om. Voi aveţi de la Mine aşezaţi străjeri cu inimă mare pentru voi, dar nu uitaţi să vă daţi Mie mereu, mereu prin ei, ca să vă pot Eu face bine, fiilor, căci tot ce sunteţi voi şi tot ce faceţi voi fără ştirea lor în voi sau între voi şi voi, se întoarce apoi împotriva voastră şi a Mea, căci diavolul vă ţine cu cei vinovaţi scrişi dacă nu vă umiliţi, dacă nu vă curăţiţi spre luminare, iar Eu sunt Domnul orânduielii sfinte, şi numai în lumină stau şi lucrez, şi tot aşa sunt şi cei ce s-au făcut fiii Tatălui Meu prin Mine, Domnul umilinţei şi Stăpân al celor ce se umilesc. Amin.

O, poporul Meu de peste tot! Tu, cel ce aştepţi să înveţi de la Mine, învaţă şi aceasta: tot lucrul cel lucrat de tine în gospodăria care te adăposteşte împreună cu alţi fraţi, nu trebuie lucrat oricum, şi nu trebuie să-L biruieşti pe Dumnezeu cum că ai făcut şi că ştii şi că eşti prin lucrul tău, căci vai celui ce, slujind în curţile cele binecuvântate pentru lucrarea Mea, se scoală apoi cu duh stăpânitor ca să tulbure prin vederea lui unirea şi pacea, Duhul Meu dintre cei credincioşi. Nimeni să nu-Mi ceară socoteală pentru vederea lui nemulţumitoare. Nimeni să nu Mă scoată dator pentru timpul lui cel nestatornic lângă lucrarea Mea, căci omul este dator, şi nu Domnul. O, nimeni să nu apese peste bunurile Domnului cum că au fost şi alţii mai de demult care au întins mâna şi I-au smuls lui Dumnezeu moştenirea cea strânsă prin Evanghelia venirii Mele a doua oară de lângă Tatăl ca să-Mi fac un popor supus şi sfânt Mie. Toţi cei ce au dat să deretice ei în locul Meu peste lucrarea Mea, s-au zdrobit prin rodul voii lor, iar Eu, Domnul, M-am ridicat şi Mi-am cruţat via şi moştenirea Evangheliei Mele. Vai celor ce vor să nu ştie Domnul prin călăuza Lui lucrul lor, căci tot lucrul va fi cerut de la om din mâna străjerilor, nu din mâna slugilor, şi iată, cel care-L are pe Domnul de Stăpân peste el, acela îmi este Mie fiu şi nu slugă, căci ca un fiu se lasă călăuzit, şi se dovedeşte credincios când el lucrează aşa. Amin.

Îţi amintesc din nou de duhul curăţeniei tuturor lucrurilor, poporul Meu, căci curăţenia este un duh şi nu o lucrare, după cum Eu, Domnul, ţi-am spus. Te îndemn să fii blând şi smerit cu inima, ca să Mă poţi primi cu povaţa, fiule, căci cel ce are părere bună despre sine, acela nu Mă primeşte, ba Mă şi pedepseşte dacă îl cercetez, iar cel ce este aşa şi se deprinde aşa, nu mai poate unul ca acela pentru duhul frăţiei, duh care prin diferite daruri se desăvârşeşte şi se întocmeşte între fraţi.

O, poporul Meu, vorba întoarsă este omul care calcă în el voia lui Dumnezeu pentru voia sa, iar Eu atunci slăbesc cu veghea Mea prin cei veghetori din partea Mea peste poporul cel venit ca să fie cu Mine, căci cel ce vine ca să fie tot cu el şi tot ca el, acela nu poate ca Mine, şi poate ca el şi întoarce vorba celui ce stă şi priveşte din lături tot lucrul lui, şi se întoarce împotriva Mea şi împotriva lui lucrul lui cel fără călăuzire peste el.

Duhul iubirii de fraţi şi dintre fraţi se numeşte duh iubitor de oameni, iar cine nu-l are pe acesta, acela stă îngâmfat şi nu-şi cunoaşte îngâmfarea şi vătămarea care vine de la ea, chiar dacă cei ce văd îi spun lui aceasta. Duhul iubirii dintre fraţi, duhul iubitor de oameni, acest duh voiesc Eu, Domnul, să-l văd în tine, fiule al poporului Meu, iar dacă nu-l ai, caută să-l capeţi, că fără el nu poţi avea iubire, nu poţi fi plin de Dumnezeu, şi, din contra, eşti plin de nemulţumire şi de pretenţii şi răneşti, şi nu legi rana dacă nu ai iubire, dacă nu ai milă, iar Eu, Domnul, altfel l-am povăţuit pe creştin prin cuvântul Meu cel plin de viaţă pentru om. O, mare mângâiere este la Dumnezeu umilinţa omului, smerenia cea pentru Dumnezeu în om, şi doresc să am ucenici-mângâiere, căci cel smerit nu-şi cunoaşte smerenia sa, şi mereu se umileşte pentru roada ei şi mereu lucrează în ea, şi se face mângâiere Mie cel cu duhul umilit. Amin.

O, copii călăuzitori din partea Mea pentru cei ce se alătură voii Mele în ei! învăţaţi-i pe ei prin cuvânt şi prin faptă, căci cei ce nu lucrează lucrare cu ştire şi în lumină, aceia stau durere a Mea şi a voastră şi se ascund în ei şi nu ştiu să se scrie cu cei credincioşi, care se leapădă de sine pentru duh iubitor de oameni, pentru iubirea care se face Dumnezeu în om. O, câtă mângâiere aş afla dacă ar vrea toţi să fie ca voi sau să vă asculte pe voi, căci voi îmi sunteţi ucenici-mângâiere, fiindcă staţi în Duhul Meu, şi staţi cu greu la cârmă din pricina voii omului. Povăţuiţi mereu peste tot pe poporul Meu să caute cu duhul frăţiei sfinte, ca să fie el cu binecuvântarea Mea peste el, aşa cum este făgăduinţa Mea cea lăsată prin Scripturi. Amin.

Am lăsat poveţe mari în carte, şi voiesc să fie ele trezitoare, tată. Vremea postului este vremea curăţeniei a toate: şi a iubirii, şi a umilinţei, şi a răbdării sfinte. Nimeni să nu întristeze pentru el însuşi pe fratele său, căci mustrarea cea plăcută Mie are lucrare pentru Mine peste om, şi nu pentru om. Să înveţe acest popor lucrarea neîntristării de la cele pământeşti între frate şi frate, căci Eu sunt Cel ce cunosc inimile, şi nimeni să nu voiască altfel şi nimeni să nu-Mi ia această lucrare a cunoaşterii inimilor. Am lăsat povaţa cea mare în această zi de învăţătură pentru viaţă şi pentru cruce plăcută Mie de la om şi am spus aşa: omul trebuie să-şi cunoască îngâmfarea şi mândria care vine de la aceasta, iar smerenia şi toată lucrarea care vine de la ea, să i-o cunoască Dumnezeu. Amin.

Vă voiesc dulci unii pentru alţii, fii ai poporului Meu. învăţaţi să fiţi fii. Eu duhul iubirii cereşti l-am adus peste voi. învaţă, poporul Meu, lucrarea iubirii lui Dumnezeu între frate şi frate şi nu sta din această lucrare, căci am spus să fie potrivire între fraţi acolo unde se strâng ei ca să facă voia Mea împreună. învaţă, poporul Meu, lucrarea credinţei, căci crucea Mea cea grea este necredinţa şi îngâmfarea omului cel plin de sine, şi care calcă în el voia Mea pentru voia sa. O, Mă uit în mijlocul tău şi văd duh încordat, iar acest duh vine de la îngâmfare, poporul Meu. Eu sunt Dumnezeu, şi sunt cu duhul umilit, şi aceasta este lucrarea Mea. Iubeşte şi tu lumina şi fii fiu al luminii, fiu al Tatălui Meu, precum Eu, Cel umilit, sunt Fiul Său, poporul Meu cu nume din cer. O, fiule, încruntarea inimii se vede pe chipul omului când ea îşi face lucrarea în om, dar Eu voiesc chipul luminii cereşti pe chipul tău, şi plâng după odihna feţei Mele pe faţa ta, fiule care vii să te faci al Meu cu duhul, şi apoi cu trupul tău şi cu lucrarea lui cea pentru mântuirea ta, şi apoi pentru slava Mea. O, primeşte-Mă aşa cum te-am învăţat să Mă primeşti, poporul Meu, căci mustrarea cea pentru voia Mea în tine nu este decât iubirea Mea cu care te cresc ca să fii al Meu şi nu tot al tău dacă ai venit să fii al Meu. Mustrarea care poartă în ea voia Mea, aceea nu e duh de om, iar tu învaţă-te din ea să fii casa Mea, poporul Meu, şi să intru la tine ca să fii tu voia Mea şi să fii mângâierea Mea, că am nevoie de ucenici-mângâiere, iar cel ce ştie cum să-Mi fie fiu, acela ştie să fie copil şi să se păstreze el împărăţie a Mea şi să se dea cu ea şi să primească pentru ea. Amin.

Iar tu, poporul Meu, stai cu iubire la învăţat, căci numai copiii sunt cei ce învaţă, şi aşa să înveţi tu să fii, şi aşa să fii tu voia Mea, şi ucenic-mângâiere să-Mi fii, fiule poporul Meu. Amin, amin, amin.

11-03-2007