Mă las de lângă Tatăl lângă voi cuvânt, fiilor străjeri în grădina cuvântului Meu. Toţi cei din cerul nevăzut vă ştiu că-Mi sunteţi iesle de coborâre a Mea pe pământ în zilele din urmă. Mereu, mereu trebuie să stau cu voi cuvânt între oameni, că e vremea judecăţii din urmă, şi ea se face prin cuvânt. El este începutul săvârşirii fiecărei împliniri. Amin.
Sunt cu voi şi cu cerul în zi de sărbătoare peste grădina Mea de azi, ziua când Eu, Domnul, Mi-am înfipt pe pământ primul ţăruş al împărăţiei Mele văzute, căci lucrarea cuvântului Meu cu voi a fost descoperită văzut între cer şi pământ în ziua a douăzeci şi doua a lunii a şaptea, acum opt ani, fiilor. Voi apoi aţi făcut faptă împlinită, iar Eu M-am arătat oamenilor cuvântând din mijlocul grădinii Mele de la voi. M-am arătat cu voi biserică văzută, viaţă cerească în om, că aceasta înseamnă biserică, iar grădina de la voi am gătit-o de sărbătoare şi am pus peste ea chivotul Meu. Masă de altar este grădina Mea de la voi, şi pe ea, chivotul Meu în care stă mărturie pentru judecată cuvântul Meu peste pământ, cerul cuvântând pământului. Aceasta este taina grădinii Mele întocmită cu voi şi la voi, şi taina chivotului Meu de pe ea, în care stă ziua judecăţii, cuvântul Meu peste pământ, care spune: „Astăzi!”. Dar vrăjmaşul Meu, omul, se ridică mereu şi îşi spune: „Mâine, nu astăzi”. Eu zic mereu: „Astăzi, omule!”, iar omul zice mereu: „Mâine”. Pământul însă geme la Mine cu gemete lungi, şi îmi aşteaptă cuvântul topirii fărădelegii de pe el. Acum zece zile am rostit cuvânt şi am zis la voi: «Voiesc să cadă munţii la glasul Duhului Sfânt, Care-Şi are casă şi scaun la voi. Voiesc să se aplece tot omul să audă glasul Meu cel din grădină, glasul judecăţii, care strigă pe om». Şi când am zis acest cuvânt, l-am şi împlinit, şi am clătinat munţii şi am prins sub ei pe om.
O, fiilor, să se oprească omul la cuvântul Meu şi să vadă că Eu sunt Dumnezeu Preaînalt pe pământ, şi că sunt cetate tare pentru cei ce cred în măreţia cuvântului Meu, care se face faptă de judecată peste necredincioşi. Am carte de judecată întocmită la voi, şi este scris în ea că voi sta de vorbă cu beţivii şi cu desfrânaţii, prin apă şi prin cutremur. Beţivii au strâns împotriva lor mare de băutură, şi iată, marea iese din matca ei şi îşi înghite prada. Desfrânaţii au ridicat împotriva lor pământul de sub ei, şi iată, pământul se scutură şi se prăbuşeşte peste om, şi dacă oamenii nu vor veni spre pocăinţă, toţi vor pieri la fel. Dar omul nu mai are minte. Lumea se distrează, şi nu se pocăieşte pentru cei ce pier la glasul cuvântului Meu. O, cât de mare este nepăsarea omului căzut din Dumnezeu! Iată, munţii Mă ascultă şi cad când le spun să cadă, dar omul nu se apleacă spre pocăinţă şi spre rugăciune ca să-l ocrotesc şi ca să-l iert şi ca să-l înviez pentru ziua slavei Mele. Numai un picuţ de vreme mai este, şi slava Mea răsare peste tot pământul, ca soarele care răsare dimineaţa peste toată făptura. Numai o clipă, şi voi împlini cel din urmă cuvânt scris în Scripturi: ziua venirii Mele cu slavă pe pământ. îmi pregătesc pic cu pic această zi, şi îmi curăţesc drumul venirii, şi fac să odrăslească din loc în loc pământul, la glasul cuvântului Meu. Omul se scoală greu spre pocăinţă şi spre iubire de Dumnezeu, căci cel ce nu se scoală când Eu zic „Astăzi!”, acela nu se scoală nici mâine, căci omul este mincinos când îşi zice „Mâine”, şi intră sub judecata cuvântului Meu, care a spus „Astăzi!”.
O, copilaşi cu care Eu Mă mângâi în durerile aşteptării, o, fiilor credincioşi, n-am ce să mai ridic spre pocăinţă, căci omul a întinat toate zilele, şi Mie nu-Mi dă nici o zi ca să Mă odihnesc şi Eu de durerea care vine de la despărţirea de Mine a omului. Pentru om toate zilele sunt la fel, toate sunt ale lui, dar tot ce este al omului e numai noapte, fiilor, noapte în miezul zilei, căci scris este: «Omul se poticneşte pe timp de zi, că e noapte pe pământ». O, numai păcat, numai noapte pe pământ, numai fărădelege, numai minciună, căci lumina omului este minciună. Mă plâng şi Mă tângui, şi plâng cu Mine sfinţii şi îngerii, că e numai noapte în calea venirii Mele. Nu mai văd să vin, şi iată, vin în vreme de noapte şi e pustiu peste tot. Voi însă rugaţi-Mă pentru venirea Mea, căci rugăciunea aceasta vă hrăneşte dragostea de Dumnezeu, dragostea care creşte numai prin rugăciunea cea simţită cu inima, dragostea care luminează calea venirii Mele, fiilor, că e numai noapte pe pământ. Amin, amin zic vouă: voi întinde mâna şi voi lovi în lumina cea făcută de om şi Mă voi răzbuna pe facerea omului, că omul face numai minciună în tot ce face, şi stă împotriva Mea cu semeţie şi zice că Eu nu pot, şi că poate el. Eu pot mai mult decât el, dar ca să vadă că pot, trebuie să-i arăt că pot. Şi îi voi arăta într-o clipeală, căci voi întinde mâna şi voi cuvânta şi voi nimici într-o clipă toată facerea pe care omul o face ca să stea cu ea împotriva puterii Mele. Vin din prooroci cu acest cuvânt, nu vin de azi. Azi îl rostesc din nou, că e vremea să-l şi împlinesc, căci cupa fărădelegii s-a vărsat şi prinde în calea ei fărădelegea. Dar cel ce voieşte să vină după Mine, să vină. Să vină cel ce voieşte să vină. Amin, amin, amin.
O, fiilor, o, fiilor, o, fiilor, nu vine omul. El stă lângă cele făcute de el, şi acolo îl găseşte venirea Mea. Nu mai trebuie să spună omul să cadă munţii peste el, că nu cu gura strigă omul prăpădul peste el, ci cu toate câte face el împotriva lui Dumnezeu, şi de aceea v-am spus Eu vouă că văduva cea săracă din Evanghelie se va vesti în toată lumea, odată cu Evanghelia Mea cea împotriva bogaţilor care sunt judecaţi de bogăţiile lor, căci bogăţiile lor se ridică împotriva lor şi îi nimicesc, iar văduva cea săracă şi banul ei judecă pe cei bogaţi care n-au pe Dumnezeu. Cei săraci sunt judecătorii bogaţilor, căci săracii dau lui Dumnezeu, şi sunt iubiţi pentru umilinţa lor, iar bogaţii îşi închid mâna, şi sunt depărtaţi de la mila lui Dumnezeu, din pricina semeţiei lor. Omul îşi face case mari din bogăţii nedrepte, şi îşi pierde mintea, nemaigândindu-se la răspunsul care va fi să-l dea lui Dumnezeu. Munca omului nu este cinstită, fiindcă nimic nu face omul pentru Dumnezeu. Moare omul muncind pentru el şi pentru numele lui şi pentru urmaşii lui, şi nimic n-are omul la Dumnezeu. Nu ştie omul semeţ ce este fapta cea bună pentru cer atunci când dă să se fălească cu faptele lui bune. Nu poate omul să facă faptă bună, şi nu vrea să creadă că nu poate. Fapta bună este atunci când omul îl dă pe Dumnezeu omului, şi apoi îi dă omului ajutor să-L aibă pe Dumnezeu. Numai cel care face aşa cunoaşte ce este fapta bună cea pentru cer. în zadar îi dă omul pâine săracului dacă săracul acela nu are pe Dumnezeu în el.
Fiilor din grădină, voi sunteţi cei care faceţi bine lui Dumnezeu, căci v-am învăţat, şi voi aţi ştiut ce este fapta cea bună. De unde să ştie omul dacă nu învaţă de la Mine? Voi trăiţi pentru Mine, voi lucraţi pentru Mine, voi ajutaţi pe sfinţi, căci cei ce s-au dat Mie cu viaţa lor şi cu lucrul lor între pământ şi cer, aceia sunt sfinţii Mei pe pământ, şi cu ei îmi fac popor nou, Ierusalim nou şi veac nou, că lumea şi fărădelegile ei sunt veac vechi. Daţi-Mă pe Mine celui ce vine după Mine şi după voi. Aceasta este milostenia pe care o puteţi voi da celui care cere milă de la voi, căci voi sunteţi săraci de cele pământeşti, fiindcă omul în zadar are tot ce are el. Voi însă aveţi bogăţie pe Dumnezeu; voi Mă aveţi pe Mine izvor de înţelepciune şi de mângâiere şi de ocrotire şi de veşnicie peste voi, şi vă dau veacul cel nou, ca să-l lucraţi, fiilor, şi să fie pe pământ veacul cel nou peste care Eu sunt Stăpân cu cele sfinte ale Mele în om.
Rugaţi-vă pentru venirea Mea, căci rugăciunea aceasta vă hrăneşte dragostea de Mine, fiilor. Rugaţi-vă cu inima plină de rugăciune, şi sfântă să vă fie rugăciunea. Amin, amin, amin. O, ce este rugăciunea sfântă? Cine este omul care aduce Mie rugăciune sfântă? Deschideţi guriţa şi spuneţi, că Eu ascult răspunsul vostru şi îl aşez înaintea celor care nu au înţelepciune, spre judecata lor. Amin, amin, amin.
– Rugăciunea sfântă este Duhul lui Dumnezeu Care Se roagă în om. Ea cere cu suspine pe cele sfinte, ca să se aşeze peste omul care se roagă. Pe ea numai omul sfânt ştie s-o ridice la cer, fiindcă rugăciunea sfântă îl ia pe om de pe pământ şi îl duce în cer, acolo unde este comoara inimii lui. Dacă omul se roagă cerului pentru cele de pe pământ ca să le aibă, omul acela nu a pătruns cu mintea şi cu inima taina rugăciunii sfinte. Nimic nu trebuie să-I ceară Domnului omul rugător, decât pe Domnul Stăpân peste fiinţa lui, iar cele de trebuinţă lui, sunt grija Domnului. Numai o grijă are omul care aduce lui Dumnezeu rugăciune sfântă: grija de a-I sluji lui Dumnezeu prin tot ceea ce lucrează el cu sufletul, cu duhul şi cu trupul lui. Rugăciunea sfântă este cea care-L aduce pe Domnul locuitor şi Stăpân în sufletul, în duhul şi în trupul omului sfânt.
– Eu, Domnul, zic: amin, şi pecetluiesc cuvântul vostru şi îl pun de mărturie, fiilor, că v-am dat creştere sfântă, ca să lucraţi la planul împlinirii împărăţiei Mele pe pământ cu voi şi cu cei ce Mă au prin voi, că am făcut din voi porţile prin care cei mântuiţi intră întru împărăţia veacului nou pe care Eu, Domnul, l-am adus peste voi. Voi sunteţi fiii veacului sfânt, că aceasta înseamnă veac nou, iar veacul nou este numai veacul sfinţilor, aşa cum veacul vechi este numai veacul păcătoşilor, care şi-au ales ca iubire şi ca viaţă păcatul, zidul despărţitor între om şi Dumnezeu.
Eu, Domnul, pecetluiesc înţelepciunea voastră şi o pun judecător peste orice înţelepciune care voieşte să se numească înţelepciune. Eu, Domnul, vă am pe voi porţi prin care Eu intru ca să Mă desăvârşesc cuvânt de mântuire sau de judecată peste pământ. Amin. Cei care au învăţat pe pământ carte despre Mine, aceia dau să intre la Mine prin vechimea slovei. Dar poarta Mea sunteţi voi, cei înnoiţi prin Duhul, şi cine nu va intra pe porţi, acela nu va intra la Mine. Nu sunt porţi pentru cer slujitorii bisericii din lume, căci ei sunt pământeşti şi caută scaune şi ranguri, şi caută să se ascundă de lumina cuvântului Meu, care străjuieşte pământul din grădiniţa Mea de la voi. Le voi trimite bubă rea şi suferinţă, aşa cum Mi-au umplut ei de mălură grâul învăţăturii Mele, căci ei n-au împlinit sfinţenia Mea în ei, şi îşi tot caută scaune în locurile dintâi, în numele Meu. Le voi trimite curând, curând mălură, ca să le mănânce grâul şi orzul, şi vor huli pe Dumnezeu din pricina durerilor şi a bubelor lor, dar de faptele lor nu se vor pocăi. Voi porunci îngerului să arunce cosorul şi să adune în teascul mâniei Mele via pământului, căci cei ce se numesc via Mea, fac negoţ necinstit în numele Meu, şi îl fac pe om să se culce, cum că Eu nu mai vin. Ei n-au urmat sfinţenia Mea, dar s-au vrut mari. O, mare este numai cel sfânt cu inima şi cu trupul şi cu duhul, şi altfel de mărire nu este mărire.
Geme pământul cu gemete lungi, gem strămoşii, care aşteaptă învierea morţilor, iar pe pământ e numai desfrânare, şi duhul învăţăturii sfinte strigă cu suspine îndelungi să vin. Şi dacă strigă, Eu vin, şi iată cum vin: vin şi nimicesc din loc în loc desfrânarea şi trupul ei, minciuna şi trupul ei, nepăsarea şi trupul ei, şi voi începe cu capii care s-au voit mari în numele Meu peste oameni, şi îi voi ruşina şi le voi spune că ei nu pot nimic, fiindcă Eu, Domnul, sunt Cel ce sunt şi Cel ce pot. Eu sunt Cel ce grăiesc cuvânt, ca apoi să-l împlinesc. Amin, amin, amin.
M-am scris în cartea zilei de azi cu sărbătoare din cer peste grădină, ca să pecetluiesc taina acestei zile când Eu, Domnul, am aşezat prin voi piatra de temelie a veacului nou, peste care Eu sunt Stăpân cu cele sfinte ale Mele pentru cei sfinţi. Să spună omul cât o vrea să spună că voi sunteţi semeţi, că omul cel mare de ruşine spune aşa, şi se ascunde sub minciuna cuvintelor lui. Eu însă Mă mărturisesc pe Mine însumi prin voi, şi vă numesc porţile dintre cer şi pământ, pe care poate intra la Mine cel ce voieşte să intre împlinind poruncile din porţi întru trăire sfântă pentru venirea Mea. Eu vin prin porţi, căci sunt Păstorul Cel bun, Cel adevărat. Eu sunt cu cei umiliţi, iar de cel ce petrece în duhul slavei omeneşti, Mă ascund şi îi dau duh de toropeală, duhul măririi de sine prin care omul se crede că stă pe picioarele lui.
Aş voi să-l mângâi pe cel îndurerat şi umilit de slujitorii bisericii din lume, pe cel defăimat pentru numele Meu, pe arhiereul Meu Irineu, care este în lanţuri, că M-a iubit când Eu am avut nevoie de iubirea lui şi de credinţa lui, căci am voit s-o trezesc cu blândeţe pe România, dar ea, prin cei necredincioşi de peste ea, n-a voit. Acum o trezesc Eu, şi îi spun că necredinţa ei nu Mi-a tăiat calea spre ea, căci Eu sunt împărat peste Sion, vestind porunca Mea, şi zic: fiilor din grădină, ziceţi cu cuvântul, şi Eu vin. Rugaţi-Mă pentru venirea Mea, căci cei mari în duhul lor ar voi să le lungesc timpul lor. Pământul însă plânge la Mine şi îmi spune să vin şi să-l curăţ de mândria omului de pe el. Am voit să lucrez cu blândeţe venirea Mea pentru România, că e ţara venirii Mele a doua oară de lângă Tatăl, Judecător peste pământ. N-am fost primit să vin cu duhul blândeţii, căci mai-marii României şi ai bisericii din ea, M-au făcut demon şi Mi-au defăimat pe cel prin care am voit s-o împac cu Tatăl şi s-o trezesc spre slava zilei Mele. N-am găsit pe nimeni demn pentru Mine şi pentru pregătirea zilei slavei României prin venirea Mea la ea. N-am găsit pe nimeni între cei ce-şi zic biserică a Mea, n-am găsit decât pe el, şi l-am trimis să bată şi să Mi se deschidă, ca să intru cu ziua slavei Mele pentru România. Acum, cupa milei s-a golit, dar s-a umplut cupa mâniei Mele, căci România M-a primit cu necredinţă pentru cel trimis de Mine din mijlocul ei. Acum, dau poruncă îngerilor să meargă din loc în loc vărsând cupa curăţirii, ca să se stârpească duhul necredinţei din calea slavei Mele, căci Eu Mă slăvesc peste România cu slava cuvântului Meu, şi îi ruşinez pe cei necredincioşi din ea.
Mă apropii de cel îndurerat pentru numele Meu şi îi mângâi fruntea pe care am semnul Meu, şi întăresc semnul de pe fruntea lui. El va sta înaintea Mea pentru cei ce iubesc numele Meu şi cuvântul Meu în ziua venirii Mele. Acum opt ani l-am pus cuvânt de mărturie, şi faptă împlinită am făcut din mărturisirea lui, şi el a împlinit peste pământ temelia cuvântului Meu pentru veac nou de nou Ierusalim peste România, prin poporul Meu din ea, poporul cuvântului Meu, popor de copii născuţi de sus, la auzul glasului lui Dumnezeu, Care este cuvântând peste grădina aceasta. Iar pentru plata necredinţei voi trimite mălură, ca să mănânce grâul şi orzul cu care s-au fălit oamenii bisericii, care nu ştiu să aşeze înaintea Mea biserică, şi voi cere din mâna lor sângele celor ce pier pentru necredinţa lor, căci scris este: «Străjerul care vede sabia venind şi nu vesteşte cetatea ca să se pocăiască, acea cetate piere, iar sângele ei va fi cerut din mâna străjerului care nu şi-a făcut datoria». Voi însă vestiţi venirea Stăpânului, fiilor din porţile cuvântului Meu, căci vai străjerului care aude trâmbiţa şi nu vesteşte cetatea pentru pocăinţă întru venirea Stăpânului!
Binecuvântată să fie ziua de sărbătoare a începutului Meu cu voi peste pământ întru lucrare de veac nou. Binecuvântată să fie răbdarea şi umilinţa şi lacrima arhiereului Meu Irineu, care a suferit şi încă suferă răutatea celor ce se vor mari peste oameni în numele Meu. El este mare înaintea Mea, că Mi-a deschis calea venirii Mele peste tot pământul, iar Eu îi voi răsplăti lui la venirea Mea cu slavă peste pământ şi îl voi încununa cu cununa răbdării sfinţilor Mei, căci scris este: «Cel ce va răbda până la sfârşit, acela se va mântui, şi mare se va numi, şi îi voi da lui împărăţia Mea cea pentru sfinţi». Amin.
Binecuvântat să fie poporul Meu din România, cel care stă alipit de crucea venirii Mele ca să Mă ajute s-o duc şi să vin.
Iar voi, fiilor cei întreit binecuvântaţi, fiţi porţile Mele până la arătarea Mea, că mai e un pic de timp ca să-Mi curăţ pământul venirii Mele de toată minciuna de pe el, şi apoi vin văzut, iar voi veţi fi slava Mea, că Mă veţi vedea în veci de veci, şi veţi fi văzuţi cu Mine de toţi cei ce n-au crezut lucrarea Mea cu voi şi venirea Mea prin voi, căci scris este: «Mulţi vor învia, unii spre viaţă veşnică, iar unii spre osândă veşnică şi spre ruşinarea necredinţei lor». Amin.
îndemnaţi-vă zi după zi unii pe alţii, curăţindu-vă unii pe alţii de neamul acesta rău şi necredincios, şi nu staţi cu morţii, fiilor vii. Fiţi vii şi sfinţi, precum Eu sunt. Daţi mână cu mână toţi cei asemenea Mie pentru venirea Mea, învăţându-vă întru taina bisericii şi trăind prin ea întru întâmpinarea Mea. Amin, amin, amin.
22-07-1999
