Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt îşi lasă pacea peste grădina cuvântului. Coboară Domnul, Ierusalime. Cobor cu sobor de ucenici. Amin. Vin cu sărbătoare şi cu apostolii Mei în sărbătoare gătită de cer peste Israel.
Pace ţie, Ierusalime! Pace grădiniţei cuvântului Meu! Pace vouă, ucenicilor care staţi înaintea Mea, căci sunt deasupra, sunt cu voi, sunt cu ucenicii Mei cu care am umblat printre oameni acum două mii de ani. Sunt cu ei în Israel.
O, poporul Meu, cine cunoaşte taina vieţii? Pe cine mai poţi să întrebi să-ţi spună de taina vieţii? Ucenicii Mei sunt vii şi lucrează întru taina vieţii, căci Eu aşa am spus: «Cel ce crede în Mine viu va fi în vecii vecilor».
O, Ierusalime, fiule de azi, ce frumos este să lucreze cerul cu pământul, iată ce frumos este! Taina cerului pe pământ, această taină n-o mai înţelege nimeni, nimeni de pe pământ. Nu mai crede omul aşa cum credea odată, nu mai crede omul de azi. Se roagă omul la sfinţi, dar despre taina vieţii nu mai ştie omul. Era odată, era demult, că acum omul nu mai crede şi nu mai vede; era că mergeau sfinţii pe cale cu omul şi îl ajutau pe om şi vorbeau cu el, că era omul credincios, şi avea omul pe Dumnezeu peste inima lui, peste viaţa lui. Acum omul e deştept în duhul lui, şi nu mai au sfinţii loc lângă om ca să se vadă taina cerului pe pământ, cerul cu omul pe pământ, că pământul a fost părăsit de om, dar omul nu înţelege cum aşa ceva. Omul nu mai are minte, măi fiilor. S-a stricat omul la minte şi el zice că s-a făcut deştept, mai deştept decât strămoşul său cel credincios, cel ce era cu cerul pe pământ. O, că Mă uit pe pământ, Mă port cu ucenicii şi cu sfinţii peste tot şi văd ce este peste oameni. îşi creşte omul copilul şi îl bagă la şcoala omului, şi când să fie bun de lucrul cel sfânt, îl dă la şcoală înaltă, ca să iasă om mare pe pământ, şi se duce să facă altceva. O, fiilor, erau odinioară oameni mari în Dumnezeu, şi aceia ştiau ce au de făcut pe pământ, că Eu aşa am spus omului: «Ţi-am dat raiul să-l păzeşti şi să-l lucrezi, omule». Fiilor, fiilor, pe unde se mai vede azi această lucrare rostită de Dumnezeu? Se duce omul să-şi dea copilul la şcoala omului, ca să scape copilul de muncă. îl dă la şcoală, ca să nu rămână prost copilul lui, şi când să mănânce bietul copil, îşi ia geanta şi se duce la cel ce lucrează pământul, ca să-şi facă rost de hrană pentru trup, de viaţă pentru trup. Omul şi-a părăsit îndeletnicirea de la Dumnezeu, a vieţii cea pentru trup, şi a învăţat altceva omul. Măcar să fi mers să vestească om la om pe Dumnezeu, aşa cum au făcut ucenicii Mei cu care Eu azi vin pe pământ şi stau în sobor de odihnă cerească în cuvânt şi în lucru de cer pe pământ.
O, poporul Meu, omul s-a stricat la minte; demult, demult s-a stricat, şi omul strică la minte pe om. Se strică om pe om la minte şi nu ştie omul ce are de făcut. Mai bine era să facă omul ce i-am spus Eu să facă. I-am spus să lucreze pentru hrana trupului său şi să slujească lui Dumnezeu cu ale sale, iar Eu cu ale Mele să-l slujesc pe om. Unul pentru altul să fi lucrat, cer pentru pământ, şi pământ pentru cer; Dumnezeu pentru om, şi omul pentru Dumnezeu, şi ar fi fost Dumnezeu Domn, şi n-ar mai fi fost omul domn. Avraam n-a fost domn, Moise n-a fost domn, ucenicii Mei n-au fost domni pe pământ, şi erau apostoli şi slujitori, erau slugile Domnului, şi Domnul le slujea lor, şi lucra cer pentru pământ, şi pământ pentru cer, şi îşi dădea pământul rodul său, că de aceea a fost pământul făcut, ca să aibă omul lapte şi miere, mamă hrănitoare pentru om.
Se duce omul la şcoală şi se face domn. Pleacă copilul de la părinţi şi învaţă carte de la om şi se uneşte cu neam străin de neamul părinţilor lui, şi îşi strică neamul, şi îşi strică mintea cu uneltele omului, cu ştiinţele omului, şi omul nu mai este om.
O, poporul Meu, Eu am venit cu această lucrare pe pământ ca să mai însămânţez o dată pământul cu sămânţa cuvântului Meu, aşa cum am mai făcut o dată, că Mi-am ales o mânuţă de ucenici, ca şi azi, şi i-am umplut de harul Duhului Sfânt şi i-am uns cu ungere din cer, ca să ştie ei din cer lucru ceresc peste pământ, şi au vestit ei peste tot pământul împărăţia cerurilor pe pământ, şi pe Dumnezeu cu oamenii pe pământ, întru taină de cer unit cu pământul. Cine, tată, cine mai ştie azi aşa ceva? Cine, poporul Meu? Omul crede că pământul este al lui. Se bate om cu om, se judecă om cu om pentru pământ, iar în alt fel, omul fuge de pământ, fuge şi se face domn cu şcoală, ca să scape de pământ şi să facă altceva pe pământ. Iată, şi ucenicii Mei cu care Eu sunt venit în sobor de serbare cerească, şi ei au părăsit lucrul pământului, lucrul lor l-au părăsit la chemarea Mea, dar au luat în pumni sămânţă din cer şi au semănat peste tot pământul împărăţia cerurilor, ca să ştie omul de peste tot taina cerului pe pământ, taina cerului cu pământul.
O, fiule din poporul Meu, ce făceai tu, tată, dacă ar fi trebuit să mergi şi iar să mergi prin greu şi prin necazuri de tot felul, ca ucenicii Mei pe pământ, ca să semeni peste tot împărăţia cerurilor şi pe Mine în oameni? Ce făceai, fiule? Te duceai, oare? Nu te duceai, tată, că tu eşti sărăcuţ de toate, şi de aur, şi de putere, şi de traistă, şi de toiag, ba chiar şi de credinţă, fiule, ba chiar şi de curaj, că azi împăraţii pământului sunt goi de înţelepciune, şi nimeni nu te-ar fi primit pe tine cu vestea cea de veac nou. Azi umblă satana, fiule, umblă pe pământ, îmbrăcat în haină vopsită pe care scrie „Dumnezeu”, umblă cu buzunarele pline de aur şi de argint, şi se bagă peste tot, până şi în locurile sfinţite Mie, sfinţite de sfinţi şi de părinţi, şi urâciunea pustiirii în loc sfânt, vestită de prooroci, este mai mare decât scrie în Scripturi, că omul de azi e domn cu şcoală mare şi e deştept în lucrul cel potrivnic lui Dumnezeu, şi îl înşeală pe cel slab şi îl trage la lucrare fără Dumnezeu.
O, poporul Meu, să fugi de omul plin de şcoală, plin de avuţii, plin de deşteptăciunea lui, şi care dă să-ţi spună ţie ceva despre Dumnezeu. Să fugi, să fugi departe de omul cel învelit în slavă deşartă, în slavă omenească. Să fugi, fiule, să fugi şi să stai sărac de duh înaintea Mea şi să iubeşti un singur Duh, Duhul lui Dumnezeu, Care te face ca Avraam, ca Moise, ca Mine, fiule.
Se fac oamenii domni şi se mai duc şi la biserică. Eu ştiu de ce se duc aceştia la biserică, dar omul cel mic nu ştie. Omul cel mic îşi lucrează pământul cu drag şi cu iubire şi cu bucurie, şi în ziua serbării Mele se duce la biserică, se duce la Domnul, Care-i dă ploaie şi căldură şi răcoare şi văzduh binecuvântat. O, poporul Meu, dar nu mai văd om mic pe pământ. Aceia sunt acum în cer şi sunt sfinţi şi plâng cu Mine de ceea ce este pe pământ. Pe pământ e jale mare. Nu mai vezi om mic, ci om mare. Nu Se mai înţelege Dumnezeu cu omul, şi omul, cu Dumnezeu, căci cel ce nu-şi părăseşte ograda se scoală de dimineaţă şi îşi lucrează pământul şi îşi scoate rod, şi îşi vinde rodul la cel ce are aur, şi cu aurul îşi face şi el împărăţie pământească, şi nu mai văd om mic pe pământ. Numai om mare în duhul lui, numai om fără Dumnezeu. Nimeni nu iubeşte sărăcia, iar bogăţia îl pierde pe om, şi omul nu vede cum piere sub bogăţia lui.
Poporul Meu, poporul Meu, să iubeşti sărăcia, fiule scump, că şi Eu am iubit-o, copilul Meu. Să nu-ţi trebuiască bogăţie, că Eu iată ce spun azi: omului nu-i trebuie bogăţie, n-are ce face cu ea. Dar omul nu mai ştie taina vieţii. Tot omul a învăţat bine taina morţii. Aşa de bine a învăţat-o că nu mai are urechi să audă de pe undeva ce este taina vieţii. Eu era să fiu comoara omului. Nimic nu trebuia să aibă omul, nimic, decât pe Dumnezeu.
Poporule tată, tu nu puteai, fiule, să faci această lucrare de vestire a lui Dumnezeu cu oamenii, şi de aceea M-am făcut cuvânt înaintea ta şi te-am ajutat să-l poţi da oamenilor din loc în loc, ca să-şi amintească omul de Mine, Dumnezeu, Care am făcut cerul şi pământul, văzut şi nevăzut, că iată taina Mea cea necuprinsă de mintea şi de vederea omului, că este cer şi văzut, şi nevăzut; este pământ şi văzut, şi nevăzut, că Eu am făcut cerul şi pământul, şi am făcut pe cele văzute şi pe cele nevăzute, după cum este scris.
Israele fiule, Mă răcoresc, tată, când vorbesc cu tine, Mă răcoresc că am cu cine vorbi pe pământ. Tu eşti răcoarea Duhului Meu. Mă răcoresc vorbind cu tine, fiule. Omul nu mai are nevoie nici de cele văzute ale Mele, şi de aceea şi-a făcut altele, făcute de el, şi se uită la ele şi le vede şi le arată om la om, şi nu se mai uită la cele văzute ale Mele. A luat din cele create de Mine, a luat omul şi a făcut din ele lucrul mâinilor lui, şi s-a fălit, şi s-a stricat la minte omul. Eu făcusem tot ce trebuie să aibă omul Meu, ca să fie omul om al lui Dumnezeu, dar omul s-a smuls din binele Meu şi şi-a făcut ţară nouă, şi ţara omului se numeşte Babilon. Din Babilon l-am scos pe Avraam, şi am rămas cu el dacă l-am scos. Din Babilon te-am scos pe tine, poporul Meu, şi am rămas cu tine dacă te-am scos. O, ce am făcut Eu pentru tine, fiule al lui Avraam! Te-am făgăduit încă de pe atunci ca să fii fiul cel mai mic al lui Avraam, fiu al făgăduinţei Mele.
O, copilaş de la sfârşit, ce făceai tu, fiule mic, dacă ar fi fost să te trimit, ca şi pe apostolii Mei de atunci, să mergi să semeni pe pământ sămânţa Mea de împărăţie cerească? Iată, M-am dus Eu. M-am făcut cuvânt în tine, poporul Meu, şi am plecat cuvântând peste pământ. Tu nu puteai, tată. Vremea e rea de tot, drumul e mare, nu e drum, şi Eu n-am voit ca tu să fii prins şi strivit de valurile mării, că scris este: «Marea va ieşi din matca sa», şi aşa este, precum s-a scris. Şi te-am ţinut pe vârf de munte şi te-am făcut, fiule, cetate întărită, şi M-am făcut zid în jurul tău, ca să nu fii lovit de nimic rău. Eu, Domnul, sunt zid în jurul tău, Eu şi cu cerul Meu. Eşti înconjurat de cer, Ierusalime, de cerul cel nevăzut al Meu. Eşti înconjurat de sfinţi, Israele mic. Eşti îmbrăcat în giulgiul puterii Mele, că tu eşti mic şi neputincios printre oamenii vremii tale, şi puterea Mea strică din jurul tău puterea cea rea a omului cel pământesc. Iar Eu, Cuvântul, Cuvântul lui Dumnezeu, Eu merg şi nu stau, merg şi vestesc lucrarea Mea cu tine, ca să ştie tot pământul că Eu sunt în lucru cu tine peste lume; să ştie aşa cum ştiau popoarele de pe pământ în vremea când Eu eram cu mână tare cu Israel, poporul Meu cel de la început. Ucenicii Mei au suferit mari dureri, ca şi Mine au suferit. Am suferit şi Eu, au suferit şi ei, şi alţi urmaşi ai Mei şi ai lor, numai să nu suferi tu azi, că tu, cel de azi, eşti cel aşteptat să fii şi să plineşti răbdarea şi aşteptarea în care au trudit toţi cei de până la tine care au crezut în taina lui Dumnezeu pe pământ, în viaţa lui Dumnezeu în om. Aşteaptă cerul să fii mărişor şi împărţitor; aşteaptă toţi cei care au aşteptat capătul aşteptării. O, fă-te mărişor, tu, cel aşteptat. Israele, Israele, fă-te, fiule, mărişor, de ajuns de mărişor, că tu eşti scris să fii mare, copil micuţ de la sfârşit. în Duhul Sfânt să te faci mare, în Duhul Sfânt să lucrezi, că vine vremea să lucrezi. Şi cum în Duhul Sfânt? Uită-te să-i vezi pe ucenicii cei de atunci cum au lucrat ei, cum am lucrat Eu în ei. Omul a părăsit pământul şi şi-a ales cele din iad, cele împotriva lui Dumnezeu. Iată cât rău trebuie să stricăm, şi să punem binele lui Dumnezeu peste tot. Cerul sfânt e lucrătorul. E cerul plin de sfinţi, poporul Meu, şi ca pe cel mai mic te ajută cerul pe tine, fiule mic. Lucrarea Mea să meargă înainte însoţită de tot cerul sfânt, şi tu, Israele, să stai cu izvorul ei şi să bei din el cu folos şi să creşti măricel, poporul Meu.
Ucenicii Mei sunt în sobor de serbare cu voi. Ucenicii Mei sunt în popas cu învăţătorul lor în grădina cuvântului, şi din grădină, peste Israel. Ucenicii Mei, Petru şi Pavel, Iacov şi Ioan, şi toţi cei împreună cu ei serbaţi, se ating de voi cu iubire şi îşi fac loc cu puterea Mea în ei şi ajută pe cei mici.
Popor al rugăciunii, roagă-te, fiule, pentru omul de azi şi pentru omul de ieri. Roagă-te pentru om, roagă-te aşa cum te învăţ Eu, nu cum ar vrea omul. Păstrează-ţi pacea, fiule mic. Nu te uita în lume, uită-te numai în cer, căci cerul stă numai cu mângâiere cu tine şi lângă tine, şi te acoperă, ca să fii tare cu cerul. Păstrează-ţi pacea ta cu Mine şi pacea Mea cu tine, fiule al grădinii Mele, ca să nu te moaie tulburările de nici un fel. Ai grijă de această lucrare a păcii peste grădina Mea. Tot poporul Meu să aibă grijă de lucrarea păcii grădinii Mele. învăţaţi lucrarea păcii. învaţă, poporul Meu, învaţă să fii numai cu cerul. Să nu ştii, să nu cunoşti nimic de pe pământ, şi numai din cer să iei. Să opreşti pe omul din lume care ajunge până la hotarul acestei grădini, să-l opreşti să se povestească pe sine sau să vină cu poveşti din lume lângă urechea ta. Fii destoinic şi dă-i tu ce este sfânt şi curat şi veşnic, şi să nu laşi pe cel trecător să grăiască ale lui. Tu eşti poporul rugăciunii. Aceasta e lucrarea ta. Tu eşti copil al liniştii şi al mângâierii cereşti. Aceasta e lucrarea ta şi avutul tău. Aşa am spus odată peste voi, copii ai lui Israel: cel ce vine din lume la tine să te caute, să nu vină cu traista sa, cu mâncarea sa, că şi Eu am mâncare. Voi aveţi hrană tare, fiilor. Să nu luaţi nimic decât de la Mine, că nimic pe nicăieri nu mai este curat. Numai Eu, Domnul, sunt curat în vase curate, în vase alese, aşa cum pe Saul l-am chemat din lume ca să-l fac vas ales, şi aşa l-am numit vas ales, şi i-am pus numele Pavel, ca să nu mai aibă nimic din omul lui cel vechi, şi el Mi-a adăpat toate neamurile pământului, de atunci şi până acum.
Fiilor, fiilor, omul răstălmăceşte cuvântul Scripturii după cum e viaţa lui. Să-i spuneţi omului din lume că acesta este păcat. E păcat să se învelească omul cu cuvântul Scripturii răstălmăcindu-l după păcatele lui. E păcat. Să-i spuneţi omului neştiutor ce este păcatul. Să-i spuneţi că Domnul este curat în cuvânt prin Scripturi. E mare durere pentru cer când se uită pe pământ şi vede pe omul care-şi are plăcerile lui şi care, umblând după trup şi nu după duh, se apucă şi vorbeşte pe Dumnezeu la oameni, ba chiar şi la cei ce umblă drept pe căile Mele. Scris este în Scripturi: «Cel ce cunoaşte calea Domnului şi nu umblă pe ea în sfinţenie, acela să nu vorbească despre Dumnezeu». Voi să nu călcaţi peste această Scriptură, că mare este acest cuvânt. Voi să vorbiţi de Dumnezeu umblând în poruncile Lui, căci poruncile Domnului nu se răstălmăcesc, ci se lucrează cu trupul şi cu duhul celor ce cred în Dumnezeu.
Israele, Israele, să fii tare, copile Israele, şi slăbiciuni de duh sau de trup să nu ai, să nu mai ai. Să fii tare întru cele din cer, lucrând duh de umilinţă înaintea Mea, şi Eu voi mirosi miros de bună mireasmă din viaţa ta cu Mine, fiule scump. Grâul este scump la Dumnezeu. Creştinul cel plăcut lui Dumnezeu e scump lui Dumnezeu. Bucură-ţi duhul cu cele plăcute Domnului. Bucură-te, copile al Ierusalimului nou, căci şi Eu, şi apostolii Mei, aşa ziceam: «Pace vouă, şi bucuraţi-vă!». Bucuraţi-vă, tată, întru lucrările Mele! Lumea are bucuriile ei, ea se bucură în felul ei. Face pacheţele frumoase, colorate, înflorate, şi bagă în ele lucrarea mâinilor ei lumea, şi scrie pe pacheţele, scrie „bucurie”, şi lumea cumpără bucurie şi se bucură în felul ei. Lumea îşi face haine şi se bucură de ele, haine subţiri şi scumpe, sau nu-şi mai face deloc, şi stă gol omul din lume şi se bucură în goliciunea lui. Lumea s-a stricat la minte, lumea are bucuria ei stricată şi fără de Duh Sfânt. Dar tu, poporul Meu, bucură-te în pacea Mea şi în sărăcie de duh şi în sfinţenie înaintea Mea. Lumea îşi face împărăţie de paie şi de nisip, dar Eu îţi fac ţie împărăţie de cer nou şi de pământ nou şi de bucurie veşnică cu Mine, Creatorul tău şi Domnul tău, Ierusalime, poporul Meu. Tu ştii ce este floarea, tu ştii ce este vântul, tu ştii ce este lumina, tu ştii ce este dorul, tu ştii ce este viaţa, tu ştii calea, poporul Meu, tu ştii pe Dumnezeu, prin Care toate s-au făcut şi se fac pentru tine, pentru bucuria ta, copile scump şi credincios, căci cine este credincios, acela este scump lui Dumnezeu, acela face cu credinţă toate cele din Dumnezeu.
Bea, fiule, bea, că scump şi dulce este izvorul din care bei. Bea şi te fă veşnic, bea cu sete, bea cu iubire, că te-am ales să bei şi să fii. Cine bea din apa vieţii, acela este fiu al vieţii. Bea cu credinţă, copile scump, că nimeni pe pământ nu are izvor aşa cum ai tu de la Mine. Bea, fiule, bea, şi să curgă din guriţa ta şi din viaţa ta râuri de ape vii şi veşnice. Amin. Ierusalime scump, să nu te temi. Eu sunt cu tine şi te iubesc cu mare iubire, şi te ocrotesc cu mare grijă, şi te întăresc cu putere din puterea Mea, şi te bucur cu mângâierea Mea, popor al mângâierii.
Ucenicii Mei lucrează şi acum, lucrează peste tine, iar tu, peste pământ, cu sămânţa cuvântului Meu. Iată, poporul Meu, cuvântul nu se leagă, nu se poate lega. Cuvântul se duce pe vânt de Duh Sfânt şi se aşează pe pământ spre mărturie neamurilor. Israele, Israele, bucuria Mea, te voi ajuta ca un Dumnezeu, ca să poţi tu semăna cuvântul lui Dumnezeu mereu, mereu, copilul Meu, că Eu am corbii Mei care au grijă de lucrul Meu cu tine, numai tu să fii copilul Meu în ascultare, copilul Meu în credinţă şi în nădejde, că Eu sunt un Dumnezeu tare, şi sunt vistier al bunătăţilor cereşti peste tine, ca să facem cer nou şi pământ nou, fiule, copilul Meu.
Mi-e dor de tine, fiule. Mi-e tare drag cu tine să petrec, poporul Meu Israel. Mi-e dor, Mi-e tare dor să-l văd din nou stând pe picioare pe cel ce M-a mărturisit pe Mine prin lucrul Meu din această grădină, pe arhiereul Meu. Numele lui stă de mărturie înaintea cerului şi a pământului, şi nu este mână sau cuvânt să şteargă numele lui de pe piatra acestei vremi. Plânge cerul de suferinţa lui, de paşii lui legaţi în lanţuri. Şi voi trimite, măi fiilor, pe îngerul Meu, şi voi trimite pe ucenicii Mei să-i taie lanţurile şi să-l facă de temut în numele Meu la toţi cei ce au călcat peste el cu necredinţă, cu necredinţă în Dumnezeu Cuvântul, Care grăieşte din nori peste pământ. Grăiesc cum am grăit cu Moise, cu Ilie, cu Israel, cu ucenicii Mei şi cu toţi cei care au crezut că Eu sunt, şi în cuvânt sunt, aşa cum este scris că sunt. Voi pregăti o zi de slavă mare şi Mă voi slăvi în cel uns de Mine pentru mărturia lucrării Mele de azi, şi tot cel ce este potrivnic sau nepăsător va vedea slava Mea din cel uns al Meu, că mare este ungerea lui, şi nu este mână sau minte să doboare acest stâlp de pe înălţimile Mele. Omul bisericii se luptă în gol, zadarnic se luptă, că poporul Meu e cuminte, poporul Meu este învăţat de Dumnezeu să stea cuminte şi să împlinesc prin el Scripturile Mele care au mai rămas. Şi va vedea omul bisericii, că îi voi descoperi ochii să vadă că Eu, Domnul, nu sunt un pierde-vreme prin cei credincioşi cuvântului Meu cel de viaţă dătător.
Tu să fii cuminte, popor iubit, şi să zici ca Mine: „Tată, Tată, iartă-i pe cei ce nu ştiu ce fac şi nu ştiu ce zic. Iartă-i ca un bun pe cei ce nu cred că Tu eşti până la sfârşit cu cei ce cred în Tine şi în cuvântul Tău, rostit de Tine din norii slavei Tale”.
Fiilor, fiilor, sunt şi nori văzuţi, şi nori nevăzuţi. Israel vedea norul cel nevăzut al slavei Mele, vedea ca să vadă pe unde trebuie să meargă, vedea ca să creadă, dar când s-a săturat de crezut, şi-a părăsit statornicia şi răbdarea şi ascultarea. Dar vreau să-l ridic pe Israel cel de atunci. Vreau să audă şi să-l fac să creadă. Cuvântul Meu merge peste tot, şi va merge şi va sufla din el duh de viaţă, şi va învia şi poporul Israel, că Eu nu uit de stăruinţa rămăşiţei lui Israel. El nu M-a primit atunci ca Fiu al lui Dumnezeu, dar Mă va primi, că este scris aceasta. De aceea îmi trebuia biserică vie şi viaţă cerească în biserică vie pe pământ. Să audă neamurile pământului şi să apuce pe cale, că una este calea. Să audă Israel, să audă şi să învieze poporul Domnului, căci s-a slăvit slava Domnului în el.
Israele, Israele de azi, să fii fiu de samarinean, Israele scump, ca să pot rosti iertare mare peste cei ce vor cere iertare, şi să dau bucuria mântuirii şi a vieţii veşnice la toţi cei ce vor vedea calea aceasta pe care merg Eu cu tine, popor al cărării. Amin, amin, amin.
12-07-1996
