Pacea şi liniştea Duhului Sfânt stă deasupra ta ca să se aşeze peste tine, Ierusalime, poporul Meu iubit. Vin la tine să te mângâi cu Duhul Sfânt Mângâietorul, căci aşa Se numeşte El, tată; Duhul Sfânt Se numeşte Mângâietorul. Amin.
Pace şi mângâiere în zi de Duh Sfânt peste ieslea Mea în care-Mi aştern cuvântul ca să fie în carte, căci orice cuvânt rostit îşi începe împlinirea sa.
O, poporul Meu iubit, s-a ridicat de la apus o ploaie cu piatră ca să bată peste via Mea. Tu eşti via Mea, şi Eu sunt vierul şi păzesc via Mea şi Mă rog Tatălui pentru ea, şi deasupra ei stau şi conduc norii cei negri să se îndrepte în pustiu, unde om de al Meu nu locuieşte. Eu sunt Cel ce poruncesc furtunii şi grindinii să se depărteze de deasupra viei Mele, căci via Mea este via Mea. Amin.
Fiilor, fiilor, să fiţi cuminţi şi credincioşi, tată, şi să staţi înaintea Mea cu credinţă mare şi cu nădejde tare, căci cartea Mea, care este focul cel ieşit din mijlocul poporului Meu, a început să ardă, tată, în părţi, dar în acest foc nu poate nimeni sufla ca să-l stingă, fiindcă această carte este Duhul Sfânt.
S-a stârnit dinspre apus o ploaie cu piatră ca să bată via Mea, dar Eu, Domnul, rostesc cuvânt şi zic: în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, să fie linişte şi pace şi mângâiere şi Duh Sfânt peste via Mea, iar ploaia cea cu piatră să se întoarcă la locul de unde a ieşit. Amin.
Poporul Meu, poporul Meu, scoate cartea şi caută bine în ea, că Eu prin Duhul Meu Cel Sfânt ţi-am spus că va veni o vreme când vor veni peste tine zvonuri că tu nu eşti bun, că tu nu eşti poporul Meu. Şi iată, a venit vremea aceea, tată, dar Eu îţi spun că tu eşti poporul Meu şi via Mea cea nouă. Via lumii e via lumii, şi a făcut aguridă via lumii, aguridă în loc de struguri, dar via Mea este udată şi îngrijită de Mine, şi are struguri şi vin nou. Poporul Meu, să nu ieşi, tată, din vie, că de jur împrejur trece ploaie cu piatră peste via lumii şi peste păstorii viei lumii. Stai sub cortul Duhului Sfânt, sub ploaia Duhului Sfânt. O, via Mea, stai pe masa Mea, că lungă trudă am dus ca să te am pe masa Mea. Vin zvonuri peste tine din lume că tu nu eşti vie de soi şi nu eşti bună. O, închide uşa şi stai cu urechile înfundate la şoaptele cele făcătoare de rău şi de întristare. Nu te întrista, via Mea, nu te lua după cei străini care te duşmănesc pe tine. Ia-te după cuvântul Meu şi nu ieşi de sub cortul Meu, că sunt deasupra ta ca să te ocrotesc şi să te mângâi şi să poruncesc grindinii de la apus să se ducă în locuri neumblate, unde om de al Meu nu locuieşte. Vrăjmaşul tău nu va spune niciodată că tu eşti poporul Duhului Sfânt, şi iată, Israele nou, îţi pune nume de păcat vrăjmaşul Meu şi al tău. Cine, tată, îţi pune nume de păcat? Cine, poporul Meu? Să nu te temi, Israele, de aceste şoapte, că ele se vor pierde în întuneric, iar tu vei sta în lumina Mea. Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Ierusalime nou şi iubit de Dumnezeu, şi să nu aştepţi iubire şi mângâiere şi laudă de pe pământul cel străin de pace. Tu să-ţi păstrezi lucrarea păcii Mele, că de aceea îţi spun mereu „Pace ţie!”. Pace ţie în vremea când vrăjmaşii lucrării Mele se războiesc împotriva ta! Dar Eu stau în faţa ta şi întorc această vrăjmăşie la locul de unde se naşte ea. De unde, fiilor, se naşte vrăjmăşia şi răzvrătirea? Din necredinţă, din neascultare, din desfrânare, din îngâmfare şi din lipsă de iubire, tată. O, poporul Meu iubit, cobor să pun peste tine lucrare de iubire, ca să-L iubeşti pe Dumnezeu în vremea cea rea care te înconjoară de peste tot, că Eu poruncesc grindinii să ocolească via Mea, şi ea să stea la copt, şi să stea pe masa Mea.
Eu rostesc lucrare de Duh Sfânt peste tine, Israele nou, Israele român. Binecuvântat să fii, cu paza şi cu ocrotirea şi cu mângâierea şi cu strălucirea Duhului Sfânt. Binecuvântat să fii, poporul Meu, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin. Să nu te superi, tată, pe cel ce-l vezi că aruncă cu pietre în tine, căci pietrele din mâna lui nu le-a luat cu inima lui. Iată, a venit vremea să-l vezi pe cel ce este numit martorul Meu în mijlocul bisericii lumii că dă cu pietre în tine. Nu te supăra pe el, nu te supăra pe nimeni, tată. Era scris în cartea Mea de azi şi trebuia să se vadă împlinit acest cuvânt. Este scris în carte că «păstorii de azi vor face dosare şi vor duce în judecată oiţele Mele cele bune zicându-le „sectă rea”». Nu te nedumeri dacă chiar prin mânuţa şi prin guriţa aceluiaşi martor se rostesc aceste cuvinte spuse de Mine din vreme, că Eu am spus să te ridici şi să spui: „înapoia mea, satano, căci aceste cuvinte sunt satane!”. Tu eşti poporul Meu, nu eşti sectă, iar aceste cuvinte sunt satane, şi tu să spui: „înapoia mea, satano!”. Aşa să spui acestor vorbe lumeşti, şi să nu faci altfel ca să te descurajezi pe drumul tău cu Mine.
Israele, Israele, pe cel ce era cu Mine şi nu mai este acum, cel ce este rob, acela nu este liber, acela trebuie să asculte de stăpânul care îl robeşte, şi nu poate acela să lucreze lucrarea Mea, şi va putea el lucra lucrarea Mea din nou când nu va mai avea acest stăpân, căci stăpânul necredincios nu va mai fi stăpân, iar slugile îşi vor căpăta libertatea. Roagă-te pentru acest fiu care are acum pumnul plin de pietre şi dă în tine, dar el trebuie să asculte de stăpânul căruia îi este rob. Pietrele acestea nu te vor lovi pe tine, şi să te uiţi bine unde îşi vor avea ţinta. Iar pentru martorul Meu cel care M-a mărturisit odată şi acum nu Mă mai mărturiseşte, roagă-te pentru acest martor şi iartă-l, că Eu vreau să-l iert, şi aşa să vrei şi tu, Israele. Cei ce l-au scos pe el de la Mine, aceia se tem să ia piatra şi să dea, şi îl împing pe acesta să facă această urâciune, dar tu iartă-l, tată, pe cel robit care nu-şi are voia sa. Să audă cerul rugăciune din guriţa ta, fiule din Israel, că vine clipa când vei vedea biruinţă mare, lucrată cu răbdare şi cu iubire, tată. Să răbdăm şi să iubim şi să iertăm pe pământ, ca să fie tot aşa şi în cer. Să nu legi pe cel ce aruncă azi în tine cu pietre, că acelea sunt florile tale, Israele, fiindcă Eu voi face din pietre fii, şi flori pentru fii. Piatra aruncată niciodată nu rămâne piatră, niciodată, Israele scump şi iubit. Piatra este floare, şi Eu ţi-am făgăduit să-ţi pregătesc podoabă scumpă, fiule. Cei ce sunt veniţi de pe pământ la cer şi care au suferit pietre şi batjocuri şi lovituri, aceia sunt acum fii ai slavei, şi sunt cu braţele pline de flori şi de slavă. Eu lucrez să-ţi pregătesc cunună mare, dar cununa pentru cer nu se lucrează din slavă deşartă, şi se lucrează din umilinţă şi din răbdare şi din iubire, tată. Nu te supăra pe martorul Meu care aruncă în tine ca un rob. Tu eşti liber şi te poţi feri. Ascunde-te sub aripa Mea, poporul Meu, că Eu te acopăr aşa cum îşi acoperă cloşca puii sub aripi când vine furtuna şi ploaia şi grindina.
Măi fiilor, Eu am adunat vreme de patruzeci de ani numai vreascuri uscate, tată. Le-am adunat mereu şi v-am spus mereu când le adunam, şi am făcut o grămadă mare de vreascuri, ca să le osândesc apoi prin foc. în grămada asta de vreascuri stau ascunşi şerpi şi aspide, şi dacă Eu am dat acum foc la vreascuri ca să ardă şi să facă dogoare în jur, iată, şerpii şi aspidele ţipă, tată, prin foc când îşi văd culcuşul ameninţat de foc. Cum vine aceasta, fiilor? Iată, Eu vreme de patruzeci de ani am adunat mărturia păcatelor lumii şi ale păstorilor lumii şi le-am strâns grămadă, aşa cum am făcut mereu, mereu peste vreme. Uitaţi-vă în proorocii Scripturii, ca să vedeţi că tot aşa am lucrat şi până acum. Scris este că fărădelegii i se dă foc ca să ardă, şi ca să fie pământul înnoit prin curăţirea fărădelegii de pe el. Aşa am făcut şi în vremea ta cu Mine, Israele român, şi te-am pus pe tine străjer în vremea ta cu Mine, ca să stai lângă grămada Mea de mărturii.
Omul fărădelegii zice că tu eşti duh rău. Să nu te iei după omul care iubeşte păcatul şi despărţirea de poruncile sfinte, după omul care te porecleşte pe tine, poporul Meu ales prin har. Cine te face pe tine „sectă”, acela are dreptate în felul lui, şi tu să nu te superi, tată. El are dreptate. Tot aşa erau numiţi şi apostolii Mei, tot sectă, şi i se zicea „secta Nazarineanului”. Tu eşti o sectă în sânul bisericii de azi, aşa cum ucenicii Mei erau sectă în sânul bisericii de atunci. Eu iar vă spun vouă, fiilor, şi vă vorbesc pământeşte: biserica cea care este oficială pe pământ, aceea este a cezarului şi a lumii şi a gustului omului, iar cei din biserică aleşi de Mine prin sfinţenie şi prin iubire şi prin despărţire de duhul lumii din biserică, aceia sunt numiţi „sectă”, că asta înseamnă „sectă”, fiilor, asta înseamnă în limbă pământească. Cel care îţi pune ţie nume de „sectă” în limbă pământească, acela are dreptate, tată. Cine se deosebeşte şi se trage deoparte ca să fie credincios crezului cel sfânt al bisericii şi lui Dumnezeu, acela este numit „sectă” după limba cea de pe pământ, iar după limba cea din cer se numeşte alegere, se numeşte popor ales, aşa cum Eu am ales pe cei din Israel pe care i-am făcut ucenicii sfinţeniei şi ai cuvântului Meu cu care venisem din cer să-i trezesc pe cei ce dorm. Aşa şi acum am făcut. Am coborât din cer cuvânt de trezire şi de înviere şi de curăţire, iar cei ce au dormit nu au auzit. Dar tu, poporul Meu, ai auzit şi te-ai sculat şi ai stat înaintea Mea şi te-ai deosebit de cei mulţi care dorm înaintea Mea, care nu aud aşa cum nici cei de acum două mii de ani nu au avut timp să audă. Şi dacă cei ce s-au trezit au ascultat apoi de Mine, au fost numiţi „sectă” în Israel, iar pe Mine M-au numit „învăţătorul sectei”.
Eu ţi-am spus ţie, Israele ales, că tot ce vine cu rău înspre tine se face cărare de slavă pentru tine. Nici un rău care bate înspre tine nu aduce rău peste tine, dar stai, tată, sub cortul Meu, că întăresc acest cuvânt şi spun: Israele, Israele, să nu ieşi, tată, din lucrarea Mea. Lasă să râdă toată lumea de tine, las-o să te poreclească, las-o să te înjosească, dar nu te speria, nu te ofili, şi să fii mândru de Mine că sunt cu tine, poporul Meu. Nici un vrăjmaş nu poate lucra împotriva ta. Vrăjmaşul este o sculă care lucrează ce nu ştie, căci el lucrează la plata bucuriei celui vrăjmăşit de el. Eu aşa am spus: «Cine-şi capătă lauri pentru pământ şi pentru trup, acela găseşte osândă după ce termină de lucrat, dar cine îndură durere şi umilinţă şi dispreţ, acela sfârşeşte cu plata răbdării, şi răbdarea are altă plată». Răbdarea, fiilor, are o aşteptare, nu o alergare după vânt. Ea are o lucrare minunată şi slăvită, pe care numai robii lui Dumnezeu cei adevăraţi o pot gusta şi avea ca plată pe pământ şi în cer. Răbdarea este începutul răsplăţii ei. Răbdarea este fructul ei încă din vremea lucrului ei. Răbdarea este dulce, fiilor, şi este cunună de slavă, iar Eu, Domnul, de şapte veacuri stau sub această cunună. E rău de omul care nu are răbdare, care nu are această cunună pe creştetul său.
Fiilor, fiilor, mânia este de la diavolul, tată. Cei ce s-au mâniat pe tine acum, cei ce dau cu pietre în tine acum, cei ce te poreclesc pe tine, aceia sunt oameni mânioşi, şi mânia este unealta diavolului, iar de diavolul să nu te temi, căci armele lui sunt putrede, tată. Tu, Israele, să nu te mânii pe nimeni. Tu să rabzi, că mare este această cunună. Tu să te rogi, aşa cum M-am rugat Eu pentru cei ce s-au mâniat pe Mine. Cei ce se mânie pe tine, Eu îi aştept să se întoarcă spre pocăinţă. Eu nu-i pedepsesc, că îi pedepseşte cuvântul cel proorocesc dacă nu se întorc spre pocăinţă. Dacă Eu am spus omului să nu ia numele Domnului în deşert, şi omul nu ascultă, Eu nu-l pedepsesc, dar îl pedepseşte cuvântul care spune: «Să nu iei numele Domnului în deşert». Aşa şi azi, cartea Mea stă la judecată cu cei ce nu se întorc, ca să facă dreptate şi pace între cer şi pământ.
Israele, martorul Meu, popor al Duhului Sfânt, Mă doare, tată, când omul cel mânios pe tine te numeşte pe tine popor împotriva Mea şi a Duhului Sfânt. Mă doare şi oftez din greu, dar răbdarea Mă ţine blând. Aşa am păţit şi acum două mii de ani. în ziua când am coborât pe Duhul Sfânt, Cel făgăduit ucenicilor Mei, tot aşa de răi erau iudeii şi atunci, tot ca azi erau oamenii bisericii, tot aşa mânioşi erau pe Mine cei ce erau stăpâni pe pământ. Ucenicii Mei erau în aşteptarea făgăduinţei Duhului Sfânt, şi erau fricoşi, bieţii de ei, şi se adunau grămadă ca să-şi ţină nădejdea şi pacea, iar Eu i-am slăvit înaintea mulţimilor şi am slobozit coborârea Duhului Sfânt în Ierusalim, aşa cum am făgăduit. Ucenicii Mei stăteau strânşi grămadă într-un foişor, căci se temeau de iudeii care se războiseră cu Mine şi cu ei, dar am coborât focul Duhului Sfânt, şi ucenicii Mei împărţeau această limbă la toţi cei ce erau adunaţi în ziua aceea de Rusalii la Ierusalim. Şi iată, Israele de azi, iată, tată, şi azi focul Duhului Sfânt a început să vorbească pe pământ, şi încurcă limbile şi descurcă limbile şi face de ruşine toată deşertăciunea, şi deşertăciunea strigă la voi că sunteţi nebuni, dar nu voi sunteţi nebunii, ci acei ce nu înţeleg nimic din vorbirea Duhului Sfânt. Iar cel ce este neştiutor sau slab, acela se vădeşte acum, căci Eu vorbesc în limba bisericii Mele cereşti, fiindcă Eu din cer sunt, şi am dat judecata sfinţilor care se uită ce este pe pământ şi în bisericile de pe pământ, şi sfinţii încep judecata, că a venit vremea dreptăţii.
Fiilor, fiilor, intraţi sub ocrotirea Mea, intraţi sub aripa sfinţilor şi a îngerilor. Nu staţi fără ocrotire, că a venit lepădarea de credinţă. Atât mai este credinţă, la fiii cei din lucrarea Mea. Pe nicăieri nu se mai crede în Dumnezeu. Nimeni nu mai ştie cum se crede în Dumnezeu, şi lepădarea de credinţă se desfăşoară din om în om. Ce înseamnă lepădarea de credinţă? Ce înseamnă, fiilor, această lucrare? Fiilor, fiilor, această lucrare este Domnul Iisus Hristos venit pe pământ în cuvânt, şi S-a făcut cunoscut Domnul Iisus Hristos şi a cuvântat peste pământ, iar oamenii care-L aud zic că Domnul e demonul, şi nimeni nu recunoaşte glasul şi cuvântul lui Dumnezeu, şi lepădarea de credinţă se desfăşoară din stâlp în stâlp începând de la stâlpi. Stâlpii sunt oamenii bisericii, că la ei M-am dus mai întâi cu cuvântul şi atunci şi acum, şi numai apoi M-am îndreptat spre neamurile pământului şi atunci şi acum, iar de la stâlpi se desfăşoară lepădarea de Dumnezeu din om în om. Te pune omul bisericii să te lepezi de Hristos, să te lepezi de această lucrare care este Dumnezeu, care se numeşte Cuvântul lui Dumnezeu. Te pune să faci şi tu ce face el, să minţi şi tu ca el, că el spune că este cu biserica-mamă, cu biserica de răsărit. Auzi tu, fiule, ce spune? Biserica-mamă, biserica de răsărit! O, dacă el era cu biserica-mamă, cu cea de răsărit, mai era el om al fărădelegii, al păcatului, al slavei deşarte? Biserica-mamă este cea care a murit pentru fii. Biserica de răsărit este cea care a luminat peste fii, este cea cu care se făleşte omul bisericii de azi, omul bisericii lumii, care stă cu fărădelegea lui pe scaunul bisericii-mamă. De aceea am venit Eu şi am plâns către tine, Israele, şi ţi-am spus că duşmanul Mi-a luat căsuţa şi Mi-a luat hăinuţa şi M-a furat şi s-a dat drept Dumnezeu, şi Eu nu mai am drept în căsuţa Tatălui Meu, şi duşmanul zice că-Mi slujeşte Mie şi că este al Meu. Este al Meu, dar ca duşman, nu ca prieten; este ca unul care Mi-a luat ce am avut de la Tatăl şi despre care scrie în Scripturi că Mi-a luat via. Dar Eu am luat darul şi harul viei şi le-am dat celor ce Mă iubesc, şi iată, am vie nouă, iar pe lucrătorii viei i-am lăsat în necredinţă şi am pus peste ei cuvântul cel rostit în vremea Mea cu tine, Israele, via Mea cea de la venirea Mea, şi nimeni nu-ţi poate face ţie rău, că tu eşti sub cortul Meu, şi eşti credinţă în Dumnezeu. Te-am aşezat prin cuvânt pe pământ, ca să fii popor al credinţei în Dumnezeu, să fii lumină şi cărare pentru oamenii fără sfinţenie în trup, şi cine se leapădă de tine, acela se leapădă de Mine, şi nimeni nu înţelege Scriptura aceea care spune despre lepădarea de credinţă din vremea de sfârşit.
Iată, rostesc cuvânt, aştern cuvânt în cartea Mea şi spun: am adus pe pământ această lucrare de cuvânt şi am spus să facă omul voia lui Dumnezeu, să creadă omul în Dumnezeu şi să se sfinţească prin cuvântul cel sfânt care îndeamnă pe om spre împărăţia cerurilor, căci iarăşi am venit cuvântând pe pământ. Această lucrare se numeşte Dumnezeu, şi cuvântul lui Dumnezeu, care vine de la Dumnezeu. Acest popor este poporul Cuvântului lui Dumnezeu, şi l-am făcut cunoscut prin lucrarea cuvântului rostit din slavă peste pământ. Cine aude această lucrare de cuvânt, cine aude pe Cel ce grăieşte din ceruri şi se leapădă de acest cuvânt, acela se leapădă de Dumnezeu. Eu am lucrat cuvânt ceresc pe pământ vreme de patruzeci de ani ca să pun omul faţă în faţă cu Mine prin cuvânt şi să-l încerc în credinţă. Iată, fiilor, lepădarea de credinţă este lepădarea de această lucrare dumnezeiască între oameni.
Am spus arhiereului cel martor al lucrării Mele, i-am spus din vreme că dacă va părăsi lucrarea Mea, nu va cunoaşte vremea lepădării de credinţă. I-am spus că vine lepădarea de credinţă peste biserică, şi iată, a venit, şi el nu cunoaşte că a venit, pentru că nu a rămas cu Mine ca să ştie de la Mine. El vrea să fugă, el vrea să spună că nu e adevărat Domnul prin acest cuvânt venit din cer, dar nu are norocul acesta. Pentru el ar pica bine acum să fie mincinoasă lucrarea cuvântului Meu, ar da bine când el ţine cu mâna de coroană ca să nu i-o ia careva de pe creştet. Dar el nu ştie ce înseamnă să ai coroană. Coroană ai tu, poporul Meu. Tu eşti cel încoronat, dar el n-a vrut să stea sub coroana ta, şi şi-a luat coroană de slavă deşartă, ca şi arhiereii lumii, care se folosesc de numele lui Dumnezeu şi de locurile închinate lui Dumnezeu şi fac fărădelege în loc sfinţit de părinţi şi stau pe pieptul părinţilor, pe pieptul bisericii-mamă, pe pieptul bisericii de răsărit, căci răsărit înseamnă Dumnezeu, înseamnă sfinţenie în trup şi viaţă cerească între oameni.
Cine se mânie pe tine, poporul Meu ales din biserica lumii, acela se mânie pe Dumnezeu. Omul mânios îşi pierde orice înfăţişare. Omul mânios trebuie să se umilească şi să-şi ia înfăţişarea cea de la Duhul Sfânt al blândeţii, al iubirii şi al răbdării dacă vrea să fie om al lui Iisus Hristos.
Roagă-te, Israele tată, roagă-te, fiule Israele, roagă-te pentru arhiereul care are numele scris pe piatra acestei vremi. Roagă-te să scape el de duhul mâniei, căci mânia este de la diavolul, fiule. Să te rogi Tatălui şi să-I spui Tatălui să-l întoarcă pe acest fiu mânios, să-l întoarcă spre poarta dreptăţii, căci poarta care înseamnă mântuire nu se numeşte altceva decât dreptate. Iată, arhiereul care este scris la Mine pe masă cu tine, iată-l, tată, că se ruşinează în faţa lumii cu tine, care eşti poporul Meu. Dacă i-aş fi dat cunună de-a gata, te-ar fi pus în nume de cinste, dar dacă i-am încercat credinţa şi răbdarea, a început să lovească în Mine şi în tine. Dar Eu fără tine nu-l primesc, că nimeni nu l-a forţat să vină la masa aceasta. O, dacă atunci când stătea la masă cu Mine şi cu tine n-am fost sectă, acum ce mai este de spus când el rosteşte peste lucrul Meu „sectă”? Lucrul Meu nu este sectă. Lucrul Meu este iubire şi credinţă în sfinţenie, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul. Cine a apucat să cunoască şi să creadă apoi în această lucrare, din nou vă spun că pe nici un drum nu-şi mai poate căpăta mântuirea dacă pleacă după Mine pe altă cărare, căci această lucrare va sta înaintea Mea în numele celor şapte veacuri, cât am lucrat Eu, Domnul, peste om. Cine a venit în această lucrare ca să capete altceva în afară de credinţă în Dumnezeu şi de sfinţenie în trup, acela este un om de plâns şi i se va cere socoteală.
Israele, Israele, fii atent cu cei ce se vor uni ca să asculte şi să vină la masa Mea. Veghează bine, fiule lucrător, că se vor îndrepta mulţi spre Mine şi spre tine, dar pe cel pe care-l vei vedea că-şi caută altceva în afară de credinţă în Dumnezeu şi de sfinţenie în trup şi în duh, pe acela ţine-l departe de această adăpătoare care-şi are rădăcina izvorului în cer, în Dumnezeu.
Iată, din nou întăresc cuvântul pe care l-am mai rostit: să nu te uiţi, copilul Meu, în lume, să nu te uiţi, tată, că de aceea eşti numit tu „sectă”, de aceea, că te-ai tras din cercul cel mare şi te-ai deosebit cu Dumnezeu şi cu sfinţenia, tată. Fiule, nimeni nu mai este ortodox în afară de Mine şi de tine, Israele, fiule din urmă al lui Avraam. întăresc cu rugăciunea Mea către Tatăl, întăresc darul Duhului Sfânt peste tine şi zic: Tatăl Meu, Tată al lui Israel, ridic spre Tine mâinile Mele străpunse de cei ce s-au lepădat de Mine, Cel trimis de Tine. Ridic spre Tine această mărturie, aceste mâini găurite de cuie, şi îţi arăt dragostea Ta şi a Mea pentru cei ce cred în Tine prin Mine. Tatăl Meu, să Ne sculăm în picioare în faţa poporului cel mic şi să stăm în faţa lui Israel şi în spatele lui Israel cel de azi, şi în lături, Tată, şi în sus şi în jos, şi în mijlocul lui Israel să stăm.
Tatăl Meu, păzeşte-l pe Israel cel mic de mânia care vine de la omul cel fără de frică de Dumnezeu. Păzeşte-l de omul cel puternic de pe pământ şi grăbeşte-Te întru Fiul Tău şi întru poporul Tău, care este fiul Tău cel mic, ca să strici puternicia care vine de la om. Tatăl Meu, întăreşte-i pe copiii de azi, că lucrarea de azi e mare, Tatăl Meu. Eu pentru aceştia Mă rog, nu Mă rog pentru lume şi pentru biserica lumii, care se zice că este a Mea şi că este a mamei ei. Mama ei plânge în cer, plânge când vede întinate altarele şi locurile sfinţite de viaţa celor sfinţi care au venit de pe pământ la cer. Biserica-mamă plânge în cer când se uită pe pământ şi vede slujitori ai păcatului care s-au pus slujitori ai lui Dumnezeu. Biserica-mamă se ruşinează cu cei ce au pus mâna pe locurile sfinţite cu sânge de părinţi şi cu jertfă de viaţă sfântă.
O, Tatăl Meu, ce este pe pământ! O, ce este pe pământ şi în biserica lumii, că iată, n-am mai încăput cu cei mici ai Noştri printre trupurile lumii, dar am voit să fie deosebiţi, căci scris este în Scripturi: «Cu cei fără de lege nu voi sta la masă». Şi Mi-am făcut masă curată pentru fiii cei mici, vie nouă şi cerească, pâine şi vin nou, precum a fost făgăduinţa rostită în Scripturi pentru vremea aceasta.
Tatăl Meu, se leapădă omul de Tine şi de Mine, că Noi am venit pe pământ cu această lucrare de cuvânt, ca să chemăm omul la răscumpărare din păcat şi din moartea fărădelegii. Nu mai avem nici o moştenire, nici o avere pe pământ. Atât mai avem: acest popor mic şi hulit şi albit prin focul Duhului Sfânt, prin cuvântul Duhului Sfânt. Păzeşte-i pe cei mici şi opreşte grindina, că Eu în numele Tău lucrez peste Israel, Tată.
– O, Fiule scump, Tu eşti în foişor cu ucenicii Tăi cei mici. Sunt mici ucenicii Tăi, tată, dar sunt iubiţi de Mine şi de Tine, Fiule iubit şi scump, că Tu M-ai ascultat când Te-am trimis pe pământ ca să Te întrupezi şi să ştie lumea că eşti Fiul Meu întrupat. Tu M-ai ascultat şi acum când Te-am trimis în lume ca să Te faci cuvânt, ca să rosteşti cuvânt nou de facere, ca la început, ca să se facă cer nou şi pământ nou. Iată, Fiule, şi Eu Te ascult, căci pe cel ce se roagă întru Duhul Sfânt al dreptăţii, Eu pe acela îl ascult. Tu eşti uşa spre Mine a celor ce vor să vină la Mine, şi Eu Te ascult, Fiule.
Binecuvântat să fie cel mic, Israel cel mic. Fiule al Meu, voi lăsa descoperit semnul Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh pe creştetul celor mici din urmă. Şi cum îl voi lăsa descoperit? Iată, nimeni nu le va putea face nici un rău, căci semnul Meu de pe ei va lucra şi îi va ocroti, aşa cum mereu i-am ocrotit pe cei pe care Mi i-ai adus la Mine, pe cei pe care Ţi i-am dat să Mi-i aduci la Mine ca să fie ai Noştri.
Sunt cu Tine prin cuvânt, Fiule scump. Să se destrame toată lucrarea mâniei care s-a pornit împotriva fiilor Cuvântului, împotriva poporului Cuvântului lui Dumnezeu! Să se risipească norii şi ceaţa şi durerea, şi să nu fie necăjit poporul cel mic! Poporul cel mic are de lucru cu cerul. Poporul cel mic e mic, şi e ocrotit cel mic. Ferice de cel ce este mic, că acela este ocrotit. Vai de cel ce este mare că acela nu este deprins să stea mic ca să fie ocrotit de Cel mare, de Dumnezeu, Care este singur mare. Iată, cel mare, care este arhiereu între cei mari de pe pământ, iată, caută scăpare la om, şi a strigat la om să-i salveze viaţa şi numele şi tronul. O, ce durere este să fie omul mare, că aşa se învaţă, şi nu se mai poate înţelege Dumnezeu cu cel mare, cu cel ce are de pe pământ tron, căci tron din cer este numai umilinţa şi dreptatea şi sfinţenia. Fiule, omul nu ştie ce va să zică să fie mare, că mare este Cel ce stă pe cruce pironit de oameni mari. Tu eşti mare, Fiule, că numai Tu ai ştiut această mărire, acest tron care este crucea şi suferinţa cea dusă pentru om.
O, popor al Meu, popor al Fiului Meu, să nu te superi, tată, că eşti mic, că eşti hulit de oamenii timpului, şi să stai ca Fiul Meu, în umilinţă, şi să te bucuri în umilinţă. Nu e bine să fii văzut bine de oameni, că Fiul Meu a lăsat scris în Scripturi şi a zis: «Vai vouă dacă lumea vă va vorbi de bine, că aşa făceau proorocilor mincinoşi părinţii lor. Binecuvântaţi pe cei ce vă blesteamă şi vă hulesc şi vă prigonesc». Aşa a spus Fiul Meu, o, popor al Fiului Meu. Tu eşti un semn pe pământ, şi lumea nu ştie, dar va şti, şi iată, ştie lumea, că Eu şi Fiul Meu am dat trezirea, am dat cuvântul peste lume, şi nimeni nu va putea să se ridice împotriva ta. Eu sunt Cel ce am dat Cuvântul; Eu, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt; Eu şi nu tu, şi nimeni nu se va ridica împotriva ta. Cel ce se ridică împotriva ta, se ridică împotriva Mea, şi cu Mine dă piept, nu cu tine, fiule mititel, că de aceea te ocrotesc, că eşti mititel şi că eşti ascultător. O, popor mititel, să stai, tată, în lecţia ascultării şi să nu fii uşor cu cei ce nu ştiu să asculte, şi să-i pui să stea la ascultat aşa cum stai tu, că greu se mai face din fiii lumii un fiu al lui Dumnezeu. Eu prin mâna ta voi da mâna multora, dar nu dintre cei mari, căci cei mari au peste ei capcană lucrată din mărire, dar vine clipa să-şi plângă numele tot cel ce are acum nume. Vine clipa să cadă sub tron cei ce şi-au făcut tron, dar Eu vă spun că a şi venit clipa.
O, Fiul Meu, Emanuel, Fiul Meu, am rostit cuvântul Meu peste cel mititel şi Te-am mângâiat, Fiule. Mângâie şi Tu după Mine, şi să fie înconjurat de sfinţi şi de îngeri şi de Duhul Sfânt poporul cel mic, şi să fii binecuvântat, Fiule scump, Trimisule scump, căci Te-am trimis, şi iată, lucrezi şi faci iar facere nouă, ca la începutul cel dintâi. Tu eşti temelia, şi nu se va clinti temelia Mea.
– O, Tată, sunt în foişor cu ucenicii. Iată Eu şi ai Mei. Mă plec cu ai Mei înaintea Ta şi îţi mulţumim, Tată, că Ne-ai ascultat. Eu ştiam că Ne asculţi, şi fă să vadă lumea că Ne asculţi şi că ocroteşti ce este al Tău, ca să vadă lumea că este al Tău acest popor peste care Eu veghez şi întru care lucrez şi scriu Scriptura cerurilor.
Fiilor, fiilor, Tatăl Meu a întărit ogorul Meu, şi aşa să faceţi şi voi, precum şi Noi lucrăm. întăriţi întăriturile voastre, întăriţi temelia, fiilor.
Poporul Meu, nu uita că tu eşti mărturie peste timp, că tu eşti semn care stârneşti împotrivire peste oamenii cei fără de Duhul Sfânt. Israele, Israele, Duhul Sfânt, Cel Care purcede de la Tatăl, te-a adunat pe dealul cel plin de mărturii. Iată-Mă iar în satul Meu cu poporul Meu, în satul cuvântului Meu. Acest sat se va numi satul Cuvântului lui Dumnezeu şi va purta numele Meu.
Verginico, iată, tată, bucurie pentru tine. Am venit cu copiii în sat la Noi. Verginico, Verginico, să alergi mereu şi să-ţi îndemni copiii la răbdare şi la liniştire, că sunt firavi copiii. Copiii tăi trebuie să lucreze cu tine în ei, căci duhul tău trebuie să lucreze, tată. Tu eşti mare lucrătoare peste vremea de acum. Vino, tată, cu îndemnul tău şi suflă mângâiere peste fii.
– Vin, Doamne, că mi-e dor. Vin cu dor şi Te ascult, şi vin şi mângâi pe cei mici care au mai rămas. Cei care au mai rămas se numesc mici. Cei mari de aceea au plecat, pentru că cel mare e îngâmfat. Cel ce a iubit să fie mic, a rămas, şi se numeşte cel mic şi cel ocrotit.
Pace ţie, popor mititel! Domnul mi-a spus să te mângâi. Şi cu ce să te mângâi? Te mângâi cu ceea ce am de la tine. Tot ce am eu de la tine este o mângâiere, şi din ea îţi dau, ale tale dintru ale tale. Te mângâi cu ascultarea pe care o dai lui Dumnezeu, căci ascultarea este plată, este mângâiere. Te mângâi cu iubire, fiule, fiindcă iubirea este plata iubirii. Te mângâi, fiule, cu binecuvântarea lui Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, cu pecetea cu care eu te-am pecetluit când te-am însemnat să fii popor al Domnului. Şi te-aş mai însemna şi acum, dar acum trebuie atenţie mare, că se aşează la însemnare şi cel ce vine lângă tine fără de credinţă, fără de sfială, fără de umilinţă, şi nu mai fac ca pe vremea trupului, de mi-am făcut fii puternici în zdrobire de Duh Sfânt. Acum te însemnez în mare taină pe tine, cel ce lucrezi cu puterea cea bună sub semnul puterii. Cel ce nu stă bine în această lucrare şi este însemnat cu semnul acestei lucrări lucrătoare pe pământ, unul ca acela devine puternic în duhul său şi nu în Duhul Sfânt. Cel ce nu stă bine întru ascultarea cuvântului, aceluia încet, încet i se şterge semnul prin neascultare. Dar eu îţi zic să-ţi întăreşti semnul cel pus peste tine, să-l întăreşti prin ascultare, fiule, şi să intri sub ocrotire, că vremea e grea şi urâtă şi mânioasă pe tine, şi fiii veacului acesta se supără că le strici traiul nepăsării.
O, satul meu, iată ce foişor şi ce ucenici! Se uită toţi cei din cer peste sat şi peste cei adunaţi acum la sărbătoare de Rusalii cereşti. Mă duc cu cei din cer la piatra din grădina unde a venit Domnul (satul Maluri, n.r.). Mă duc, mămică, să pun binecuvântare din cer, şi să se împlinească slava lui Dumnezeu pentru locul mărturiei coborârii lui Dumnezeu la sfârşit.
Poporul meu, te iubesc şi te port înaintea Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh. Nu cumva să te ofileşti, nu cumva să te sperii tu, cel ce vrei cu mine şi cu Dumnezeu. Eu sunt din partea cerului ocrotitoare. Eu sunt din tine, poporul meu, şi te ocrotesc din cer.
E satul meu în sărbătoare. Iată, Domnul cu ucenicii, ca şi acum două mii de ani. Duhul Sfânt Mângâietorul să vă cuprindă pe voi şi pe cei ce vor lua calea Domnului ca şi voi. Binecuvântată să vă fie calea începutului cel nou, şi nu vă temeţi pe temelia cea nouă care este pusă de cer. Este scris despre ea în Scripturi, şi în cele de demult, şi în cele de azi. De aceea spune Dumnezeu să fii deştept, Ierusalime, popor al Domnului. Cine nu este deştept, acela nu poate să stea cu Dumnezeu şi cu această lucrare cerească.
Să fii deştept, poporul meu, aşa să fii, căci cei deştepţi vor răsturna tronul deşertăciunii, şi deşertăciunea va ţipa pe uliţele ei, va ţipa cu ţipăt mare la căderea ei. Dar tu să nu te înspăimânţi, popor iubit de Dumnezeu, că şi eu ca şi Domnul rostesc peste tine: pace peste tine, Israele! O, sunt cu îngerii deasupra ta. Tot cerul e deasupra. Deschide ochii, fiule. Nu te teme cu cerul, nu te îndoi, şi stai cum se stă, că mare putere este să stai cum este de stat.
Eu am cuvântat cuvânt peste tine, poporul meu, şi îi dau Domnului mulţumire pentru lucrul pe care mi l-a dat, iar tu, Ierusalime, să nu ieşi de sub acoperământul Duhului Sfânt. Amin, amin, amin.
– O, Verginico, tot cerul a tresărit când te-a auzit cu glas peste poporul Israel de azi. Tot cerul îţi mulţumeşte că-i ajuţi pe cei mici. Să nu te descurajezi, Verginico. Să lucrezi, tată, şi să-ţi înteţeşti copiii spre lucru şi să asculţi ce-ţi spun. Cine crede, crede, şi cine nu crede, îşi alege ce voieşte, dar Noi trebuie să lucrăm, Verginico.
O, Israele, Israele, e satul începutului cuvântului Meu, e plin de oaspeţi cereşti. E satul acesta plin de Duhul Sfânt, şi vei auzi despre lucrarea de azi, de taina zilei de azi şi de măreţia serbării de Duh Sfânt, Care lucrează peste tine, Israele, şi peste satul Cuvântului lui Dumnezeu.
Fiilor, fiilor, bucuria Duhului Sfânt să vă cuprindă şi să staţi în ea, tată. Să se risipească orice mânie, orice judecată care se mânie pe voi. Eu, Domnul, destram orice rău şi îl opresc şi îl risipesc, iar voi mergeţi pe drumul veacului cel nou care a început cu voi, şi nu vă mai uitaţi în veacul acesta. Voi aveţi veac nou; voi staţi în el, şi binecuvântată să fie bucuria Mea cu voi.
Duhul Sfânt să Se bucure în voi, şi din voi spre mulţimi. Pace vouă întru Duhul Sfânt al nădejdii! Nu vă potriviţi la veacul acesta, la glasul veacului acesta. E veacul cel nou şi cel sfânt cu voi. E împărăţia cerurilor cu voi pe pământ. E cer nou şi pământ nou. Amin, amin, amin.
11-06-1995
