De fiecare dată, iubitul Meu copil, când stau în sfat cu tine, te ating pe creştet şi te întăresc şi mai mult, căci vreau să Mă uit după tine aşa cum se uită un părinte după copilul său când se face mare şi tot mai mare. Aşa şi Eu Mă uit după tine ca să-ţi măsor mereu statura cea întru Mine. Iată, pic cu pic adaug încă un pic la statura ta până va fi să fii de ajuns de mare, de ajuns de voinic în dragoste şi în totul Meu, care trebuie să se vadă la tine tot mai desluşit, tot mai întreg.
Am spus aşa, am spus că voi sta iarăşi de vorbă cu tine ca să te ajut iar, treaptă cu treaptă. O, tu nu ştii ce face cerul, căci toată oastea cea din cer care lucrează în zilele acestea peste începutul cel nou care se va desăvârşi, toată oastea cerească este în mare serbare, în mare slavă peste acest aşezământ sfânt, atunci când tu intri în acest Ierusalim care este coborât de la Mine. Este cerul în mare slavă atunci când tu vii şi îţi pleci fruntea în această iesle a Duhului Sfânt. Cântă corul îngeraşilor, de bucurie cântă, pentru aceşti copii şi pentru tine cântă, căci aici tu nu eşti cântat de cei de pe pământ. Slava aceea care este pentru tine de la cei ce nu calcă după cum este întru Mine slava, aceea este puterea lor de la tine izvorâtă, căci eşti împărţitor de putere, de înţelepciune, şi setea duhului lor te sleieşte pe tine atunci când din gura ta curge râu de ape vii, din care se adapă atâtea mii de suflete, aşa ca pe vremea Mea, iubitul Meu.
Pe vremea trupului Meu, cuvântul cel ce era din Tatăl răcorea setea multor suflete, căci cu miile se îmbulzeau mulţimile să-Mi asculte înţelepciunea cea de la Tatăl luată şi mulţi se întrebau: «Cine este Acesta, de Care ascultă furtuna şi munţii? Cine este Acesta, Care are putere să ridice pe oameni din neputinţă?». Aşa se întreabă şi mulţimile care umblă după cuvântul înţelepciunii tale, care curge din tronul Meu peste tine, căci aşa este Scriptura aceea care spune: «Cel ce crede în Mine, râuri de apă vie vor curge de pe limba aceluia». Se întreabă mulţimile: „De unde aceste cuvinte pe care le auzim?”. Se întreabă, şi această lumină va fi să lucreze, iubitul Meu, va fi să învieze pic cu pic acest neam ales. Iată de ce am făcut Eu în tine orânduială vie. Iată de ce am spus să fii cu Mine de aici, de unde lucrez Eu, să mănânci cu Mine de aici, de unde mănânc Eu. Şi iarăşi îţi spun că tu eşti între ei, dar nu eşti dintre ei, dintre cei în care eşti în biserica lumii.
Am dat de ştire, am grăit prin gura acestui izvor că voi descoperi această fântână, şi am împlinit dacă am grăit, şi lângă această fântână eşti şi tu, copilul Meu; tu, dintre cei ce se zic pe sine că sunt iudei, dar nu sunt, ci mint că sunt cu Mine. Dar tu ţine ce ai şi bea din acest izvor, căci de ar fi să dobândeşti lumea aceasta, nimic n-ar fi aceasta faţă de slava pe care Eu ţi-am dat-o. Ţi-am dat-o, dar vreau să înţelegi că ţi-am dat-o. Este scris în Scripturi despre tine şi despre acest popor care va creşte şi se va înmulţi şi va umple pământul cel nou şi cerul cel nou. Voiesc, şi iată, trag din greu să desţelenesc pământul cel pietros, căci stăpânii cei puternici prin puterea lor, se luptă cu puterea Domnului ca s-o supună după voile lor. O, nu este îngăduit la Dumnezeu, şi va ieşi Domnul şi cu ai Săi, măi copilul Meu.
Am rostit grăire nouă şi poruncă nouă şi am zis să se ridice poporul Meu şi să mărturisească despre Mine şi despre această fântână. A venit vremea mărturisirii, şi fericit eşti tu dintre cei din Iuda, căci tu vei fi lăudat şi mărit de poporul care va răsări în zilele ce vin, şi vom pregăti calea cea nouă a poporului cel nou, care va lua pe el veşmântul cel cu care va sta în faţa acestui tron, căci această lucrare va fi tronul Domnului, din care curg legile Domnului, şi mulţimi multe se vor îndrepta spre acest munte ca să audă şi să ştie calea şi să meargă pe ea.
Nu te teme, tată. Eu ţi-am dat ţie iubirea Mea mai mult decât am dat-o celor care au lăsat lumina de la Mine peste pământ. Ţi-am dat mai mult, căci acum drumul la care suntem ajunşi este capătul cel ce arată desăvârşirea fiilor împărăţiei cereşti, este împărăţia cerurilor cea dinlăuntrul fiilor ei, este plinirea răbdării sfinţilor, este plinirea cea aşteptată de proorocii şi de drepţii care au văzut de departe această slavă.
Iată, Duhul Sfânt şi puterea Celui Preaînalt te va umbri pe tine şi vei ieşi în fruntea acestui popor ales şi apoi veţi prăsi şi vă veţi înmulţi şi veţi acoperi acest pământ ales dintre toate câte sunt pe lume, căci România va fi Edenul cel nou. Ştiu greutatea ta, şi dacă Eu n-aş fi cu tine şi în tine, tu n-ai putea. Ştiu, dar în curând o vei lăsa de pe tine, căci copiii acestei lucrări vor fi pământul cel nou care va fi vestit cu putere lucrătoare de minuni şi nu se poate să nu simţi greutate acum. Acum încă pământul este greu, iubitul Meu, şi el strigă la Mine sub greutatea lui, strigă să-l fac nou, după cum îi este menirea sa. Pământul acestui popor, dacă el ar fi dat voie lui Dumnezeu să-l lucreze după cum este de lucrat un pământ al vremii în care suntem ajunşi, ar fi dat acest pământ rod de minuni despre care nu s-a mai auzit până acum. O, creştinii acestui popor, aceasta era menirea lor: să scoată din morţi până la al miilea neam din neamul fiecărui petec de pământ, al fiecărui creştin care s-ar fi lăsat lucrat şi înviat; şi iată, aceasta este menirea şi tâlcul Scripturii care spune: «în zilele acelea, pământul va da înapoi pe morţii de sub el, şi marea va da înapoi pe cei morţi ai ei», fiindcă iată încă o taină, căci fiecare suflet de creştin are o seminţie şi în trup, şi aceasta este Scriptura care spune despre marea care va da înapoi pe cei morţi din ea, şi se va împlini cuvântul: «Unde îţi este, iadule, biruinţa ta şi boldul tău?». Iată, aceasta a fost misiunea acestei coborâri de cuvânt ceresc, şi scris este în prooroci despre această vreme şi despre lucrarea Duhului Sfânt prin care s-a născut acest popor. Iată, va veni vremea luptei celor două cete de îngeri şi se vor împlini cele scrise, căci îngerii Duhului Sfânt vor birui pe cei potrivnici lor, fiindcă nu se poate să treacă vreo cirtă ca să nu fie adeverită mai înainte de a trece cele ce trebuie să treacă.
Iarăşi îţi zic ţie: nu te teme cu Mine, căci vine o vreme să vezi toate cuvintele tale împlinindu-se, şi atunci nimeni nu va mai fi să spună cele ce a văzut, mai mult decât vei spune tu. Tu eşti setos, văd inima ta, dar Eu voiesc să-ţi las cununa întreagă, că nu este alta mai mare decât cea care vine de la credinţa cea nădăjduită. Fii cu mâinile curate şi nu te ruşina să fii aşa, căci o astfel de cetate dăinuieşte pe veci.
Nu te teme de cărturarii bisericii, să nu faci aceasta, că tu ai văzut mereu puterea Mea lângă tine. Nu te frământa, nu te îngriji mai din vreme. Eu voi fi numaidecât şi voi birui prin cuvântul care curge de la tine. Vei vedea pe faţa lor ruşine şi goliciune chiar de-şi vor acoperi cu vălul făţărniciei goliciunea lor. Eu Mă voi sfinţi întru tine înaintea lor şi voi lucra ca şi în faţa lor să Mă măresc întru ei, pentru că Eu lucrez prin credinţa ta, şi prin ea biruiesc întunericul lor. Ceea ce ai făcut tu, ei nu puteau să facă, şi se vor ruşina din pricina neputinţei lor de a lucra tainele acestei vremi.
Dacă voieşti să Mă asculţi, ridică-te şi mărturiseşte-le lor că a venit vremea să fie purtată haina Mea, cămaşa Mea, care este har şi lucrare de Duh Sfânt peste România. Ridică-te pentru numele cel nou al României şi pentru viaţa cea adevărată a trăirii cu Hristos, iar ei te vor numi întâiul ortodox al noii Românii. Uită-te la aceşti copii. Iată ce mici sunt şi ce putere de cuvânt pun ei pentru faţa cea nouă care răsare de la această piatră. Cei mici nu ştiu a se teme. Ei n-au mărire şi n-au ce pierde, şi de aceea Mă măresc pe Mine înaintea celor ce se clatină căutându-Mă. Iată, cei ce au măriri pământeşti se tem de cei mici, de cei fără mărire, şi caută să-i răstoarne de la faţa Mea, aşa cum Irod, aşa cum mai-marii bisericii de atunci, căutau să răstoarne pe Cel ce venise să culce la pământ tronuri şi măriri şi slava cea deşartă. Cei ce au mărire pământească se tem să nu piardă această mărire, dar cei mici nu dau din mână mărirea Mea, şi de aceea cei mici au pe Cel Mare, de a Cărui putere se clatină munţii şi înălţimile de pe pământ, dar când acestea se clatină de măreţia slavei Domnului, atunci cei mici saltă şi se bucură şi nu se clatină, căci stânca lor este Dumnezeu.
De cine să te temi? Nu, iubitul Meu, fii cu mare bucurie, căci cei ce mărturisesc pe Hristos prin această piatră aşezată în zilele acestea, aceia se vor vedea biruitori şi munţii se vor pleca înaintea acelora. Lasă-Mă pe Mine, şi voi sta prin cuvintele tale în sfat cu cei ce se cred mari prin puterea lor, prin mărirea lor. Lasă-Mă pe Mine, căci Duhul Sfânt este Dumnezeul minunilor prin cei ce au ungere de la Duhul Sfânt. Amin, amin, amin.
17-01-1992
