Să fie atenţie în grădină, în grădina cuvântului Meu. Vine Domnul, vine să grăiască peste grădină! Vine Domnul pentru Israel! Să fie atenţie în grădină. Amin. Vine Domnul pentru România! Dacă România este ţara Domnului, de aceea am numit-o Israel. Eu, Domnul Iisus Hristos, din Israel M-am ivit când M-am făcut Fiul Omului. Eu, Domnul Iisus Hristos, din România Mi-am pornit glasul întoarcerii Mele pe nori când M-am întors, căci M-am întors, după cum era spus în Scripturi. Eu, Domnul Iisus Hristos, deasupra României stau pe nori de slavă; stau şi voi sta până-Mi voi lăsa văzut statul şi venirea Mea cea proorocită prin Scripturi. Un picuţ, şi Mă voi lăsa văzut întru venirea Mea, voi sta văzut pe norii slavei Mele deasupra României, ţara întoarcerii Celui înălţat la ceruri.
Ascultă, poporule, glasul Meu! Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu. Amin, amin, amin. Eu din nori grăiesc şi îmi ocrotesc grăirea Mea peste pământ şi răspândesc până la toate marginile cerului şi ale pământului vestea întoarcerii Fiului lui Dumnezeu. A doua oară vin de lângă Tatăl la oameni. Acum două mii de ani am venit prunc prin Fecioară şi am vestit împărăţia cerurilor peste pământ, căci Cuvântul S-a făcut trup. Şi dacă a trecut vremea cea proorocită în Scripturi, iată, vin cu zeci de mii de sfinţi, purtat pe tron de heruvimi şi de serafimi şi de arhangheli. A doua oară vin, precum este scris, dar nu vin prunc, şi vin cuvânt, căci trupul Meu s-a făcut cuvânt. Eu sunt Cuvântul Care a rostit să fie lumină, şi a fost. Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu, Cel Care a rostit să fie cer şi pământ, şi aşa a fost. Eu sunt Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut. Fericiţi sunt acei care la cuvântul Meu îmi gătesc venirea Mea cea văzută, că Eu vin de la Tatăl, şi vin prin România, că pe ea Mi-a dat-o Tatăl la naşterea Mea. Eu eram prunc, şi ea, pruncă. Eu M-am făcut Mire, şi ea, mireasă născută din Dumnezeu, din Cuvântul lui Dumnezeu. Eu i-am fost vestit de Mire, şi ea s-a lăsat peţită şi iubită din pruncia ei, din tinereţea ei.
Eu, Domnul, sunt pe tron de heruvimi şi de arhangheli deasupra grădinii cuvântului. E serbare cerească peste Israelul cel luat din români, şi să ştie România ce grăieşte Cuvântul lui Dumnezeu de deasupra ei. Din nori de slavă grăieşte Cuvântul lui Dumnezeu.
Pace ţie, Israele român, şi pace peste România! Pacea Mea între Mine şi ea, căci ea nu mai veghează înaintea Mea. Ea a uitat ce înseamnă Dumnezeu adevărat. Eu sunt Cel ce sunt, căci alţi dumnezei nu sunt, dar ea s-a învăţat cu dumnezei care nu sunt dumnezei. Pacea Mea din tine să fie peste tine, ţara Mea, căci vin să te trezesc. Nu te teme. Eu vin cu pace, vin cu iubire, vin cu mângâiere. Vin, Românie, vin, vin la tine. Eu stau la uşă şi bat. Deschide, iubito, că nu se şterge alegerea ta din pruncie, cea dintâi. Vin la tine, ţara Mea, şi tu, tată, nu mai ştii, nu mai crezi că vin, dar Eu vin, şi vin să te vestesc că vin. Eu nu iubesc minciuna. Eu sunt adevăr când îţi grăiesc că vin. O, ţara Mea, Eu nu iubesc minciuna. Ce să fac Eu cu tine dacă tu ai iubit minciuna? Ce să fac? Eu plâng la picioarele tale, că nu vreau să te văd pedepsită de fapta ta. O, iubito, vin cu mângâiere la tine. Nu e bună minciuna, că scris este: «Să nu mărturiseşti strâmb». Vino spre căinţă, vino, ţara Mea! Vino, că Eu vin pe nori de la Tatăl ca să te scot din vină şi să nu te afle venirea Mea cea văzută, să nu te afle sub faptele tale, ci să ieşi din timp, să te căieşti şi să te speli şi să te găteşti, ca să te ocrotesc, ca să te iert şi ca să nu fii rănită de plata celor lucrate în ascuns. Eu am fost în tine lumină, dar tu ai iubit întunericul, pentru că faptele tale lucrau răul, şi ai urât lumina de teamă să nu se învedereze faptele tale rele. Eu vin să te ridic de sub povara faptelor tale cele din urmă.
O, ţară, ţară, unde, tată, ţi-ai pitit cununiţa răbdării tale de sub cruce? Tu erai ţara răbdării, erai cununa răbdării, cununa iubirii frăţeşti. O, ţară, ţară, a pătruns în tine vremea cea roşie, şi tu n-ai ştiut faţa ei. N-ai priceput că roşul este hlamidă de ocară. Ai uitat ce am păţit Eu sub învelişul hlamidei roşii. A venit peste tine vremea lui Edom.
Au fost doi fraţi. Unul se numea Iacov, şi celălalt, Esau. Esau era roşu peste tot şi şi-a vândut întâietatea pentru o fiertură roşcată. Pentru aceea s-a numit el Edom (roşu). Edom şi-a pierdut binecuvântarea şi şi-a agonisit traiul cu sabia sa. Edom a prins ură pe fratele său, căci aceste două neamuri s-au împuns din pântece, şi până să se fi născut ele, s-au despărţit din măruntaiele celei ce i-a născut. Esau când s-a născut, era roşu şi a trăit din sabia lui.
O, Românie, dureros lucru este să se nască din trupul tău neam din neamul lui Esau. Ai fost necinstită de neamul lui Esau şi ai zămislit în tine vremea cea roşie, şi fiii tăi şi-au pângărit seminţia. Să te fi înrudit cu neamul lui Iacov, aşa cum Eu te-am plămădit. Să te fi înrudit cu neamul Meu creştin până la venirea Mea, dar nu cu vremea cea roşie şi cu fiii ei.
Românie, am vestit pe fiii Mei din tine că voi veni în cuvânt peste tine. Eu stau la uşă şi bat. Eu stau la uşă în duhul mângâierii şi îţi aduc duh de înţelepciune dacă Mă primeşti. Eu stau la uşă şi bat. Primeşte-Mă! Amin, amin, amin.
Eu sunt Cel ce sunt. Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu. Amin. Eu bat, Eu Mă întorc spre porţi, spre cei ce stau în porţi. Eu fac ocol şi ies la porţi şi bat la cei din porţile României. Eu sunt Duhul lui Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Eu bat la porţi.
Ridicaţi-vă, voi, porţi, ca să intru şi să cuvintez cuvânt de iubire, cuvânt de mângâiere şi de nouă vestire şi de pace peste România! O, greu mai găsesc o piatră pe care să stau şi să Mă odihnesc cu lucrarea Mea, cu binecuvântarea Mea! Greu de tot, că duhul omului a biruit Duhul Domnului, şi omul e prea mare pe pământ. Prea mare s-a făcut omul, prea mare. Nu pot să-i mai spun omului că Eu sunt Dumnezeu. Nu pot să-i mai spun omului să aibă temere de Dumnezeu, căci omul s-a făcut prea mare.
Eu dau ocol şi ies şi bat la porţile României. Amin. Ridicaţi-vă, voi, porţi, ca să intre Cuvântul lui Dumnezeu! Eu bat la porţile cezarului, ca să grăiesc cu tot omul care stă pe scaunele cezarului. Cuvânt de mângâiere aduc, cuvânt de iubire cuvintez.
Iată, intru. O, oameni din porţi, din porţile României, luaţi şi mâncaţi şi înviaţi! Acesta este cuvântul Meu, care vine la voi spre iertarea păcatelor şi spre viaţă vie. Amin. Eu sunt Cel ce sunt. Când l-am trimis pe Moise în Egipt pentru poporul Meu cel robit, M-a întrebat Moise: «Cine, Doamne, să le spun că eşti Tu, Cel ce mă trimiţi?». Şi Eu aşa i-am spus: «Mergi, şi să le spui că Eu sunt Cel ce sunt».
Amin, amin zic vouă, o, oamenilor de la porţi: Eu sunt Cel ce sunt, căci alţi dumnezei nu sunt. Nimic nu înseamnă Dumnezeu, nici banul, nici rangul, nici bogăţia, nici înţelepciunea omenească, nici turnurile înalte, nici omul, nici sabia omului. Nimic nu înseamnă Dumnezeu în afară de Mine. Eu sunt Cel ce sunt, iar alţi dumnezei nu sunt. Eu stau în sfat cu cei din porţile României.
Pace vouă, celor din porţi! Pacea Mea în voi şi între voi, că fără Mine omul este mort, nu este viu. Am stat şi Eu în faţa mai-marilor pământului, şi Eu, şi apostolii Mei, şi neamul Meu tot de până acum, căci cel ce mănâncă Trupul şi Sângele Meu, acela este rudenia Mea, neamul Meu, fratele Meu şi aproapele Meu. Am stat şi Eu şi ai Mei înaintea mai-marilor cezarului, dar greu, greu de tot s-a găsit popas pentru Dumnezeu în omul cel mare, căci omul s-a făcut prea mare înaintea Mea şi înaintea sa, prea mare.
Eu stau în sfat cu cei din porţi. Eu frâng cuvântul Meu. Luaţi şi mâncaţi şi înviaţi! Amin. înviaţi în duhul păcii, şi lucraţi pace înaintea Mea, pace între Mine şi ţara Mea, pace între frate şi frate înaintea Mea; între frate şi frate înaintea Mea, nu altfel de pace, că omul nu ştie ce înseamnă făcătorul de pace. Făcătorul de pace împacă pe om cu Dumnezeu, şi pe Dumnezeu cu omul. Eu aşa am spus: «Fericiţi făcătorii de pace, că ei vor vedea pe Dumnezeu».
Pace vouă, celor din porţi, pace între Mine şi voi! E sfatul Meu cu voi. Luaţi din Mine şi înviaţi şi lucraţi pace între Mine şi ţara Mea, căci România este ţara Mea, să ştiţi că este. Domnul grăieşte că este. Pace vouă, şi apoi duh de credinţă peste voi, credinţa românului cea dintâi! Dragostea cea dintâi să vă cuprindă în ea pe voi, cei din urmă. Vin la voi, vin în sfat cu voi, căci vai de ţara peste care nu este prooroc, că aceea se scufundă. Eu sunt duhul proorocilor, din început şi până întru sfârşitul proorociilor, căci vor înceta toate darurile, toate proorociile, toate limbile, dar Eu vă spun că au şi încetat. Va înceta totul, şi va rămâne dragostea Mea şi fiii ei. Eu sunt duhul proorocilor cei care au avut numire de la Dumnezeu şi trăire sfântă întru Dumnezeu, căci altfel de prooroci nu sunt ai lui Dumnezeu.
Iubirea Mea v-o dau vouă, celor din porţi. Luaţi şi înviaţi în duhul iubirii şi naşteţi-vă din ea, din Domnul, căci Eu sunt iubire. Nu fiţi fii ai necredinţei, că a ajuns la sfârşit necredinţa şi fiii ei. Naşteţi-vă din iubirea Mea, nu din altă iubire. Naşteţi-vă din cer, nu din pământ. Treziţi iubirea Mea în voi, ca să se trezească România şi să înveţe ce este iubirea, ce este biserică slujitoare înaintea Mea, ce este jertfă adusă la altarul iubirii, jertfă înaintea Mea. Biserică înseamnă fii ai iubirii cea din cer şi care are pe masa ei trupul iubirii. Fiii iubirii cea din cer fac faptele iubirii. Aceia sunt fiii iubirii, nu alţii. Luaţi de la Mine şi daţi-vă unii altora, şi duh de credinţă în Dumnezeu să lucraţi peste voi, căci Domnul vine ca o cursă peste cei necredincioşi, peste cei ce nu veghează, şi vine ca o mângâiere peste cei ce înviază prin iubire. Luaţi şi înviaţi, luaţi şi împliniţi cuvântul lui Dumnezeu care vine pe nori de slavă şi se aşează în România, şi se face trup în carte cuvântul lui Dumnezeu. Eu Mă fac carte pe pământ. Eu şi acum Mă fac carte, căci nimic n-am lucrat fără să fi cuvântat mai întâi. Vin să învăţ pe român; pe român mai întâi, şi apoi pe iudeu, pe elin şi pe orice alt neam. Vin să învăţ pe om ce înseamnă biserică şi jertfă adusă înaintea Domnului. Biserică nu este altceva decât fiii care slujesc pe pământ lui Dumnezeu; lui Dumnezeu şi nu loruşi; unii altora în Domnul şi nu loruşi. Cum adică aşa ceva? Cum adică în Domnul? Adică fii care au pe Domnul de hrană, de creştere, fii care au pe Domnul de viaţă, nu fii care slujesc plăcerilor lor şi veacului acesta şi stăpânului veacului acesta, duhului lumii acesteia. Iar jertfa adusă înaintea Mea este atunci când este împăcare între frate şi frate, între om şi Dumnezeu. Altfel de jertfă nu ajunge la Domnul, şi se întoarce.
O, prea multă minciună naşte omul din duhul lui, din inima lui. Sunt şapte vremi de când l-am făcut pe om şi l-am aşezat în creaţie de cer şi pământ, dar prea multă minciună a acoperit acest adevăr. Prea multă vreme este de când oamenii sunt dumnezei, dumnezei mincinoşi.
Omule, nu e bună ştiinţa care vine de la om, ştiinţa care dezmoşteneşte pe om de Dumnezeu, căci omul este dumnezeu mincinos, omul se ia după dumnezei mincinoşi. Omule român, tu pentru mâncare plângeai când erai apăsat de omul cel mincinos care stătea peste tine. Să fi plâns pentru păcatul tău, omule român. Nu erai necăjit de lipsa mâncării, ci de păcatul care apăsa peste tine. Şi tu ce ai făcut? Te-ai sculat şi ai făcut baltă de sânge din trupul feciorilor şi al fetelor tale şi ai făcut păcat peste păcat. Tu plângeai de foame sub omul cel ce stătea peste grumazul tău fără de Mine, şi ai vrut să te dezrobeşti de sub foame, de sub foamea ta, şi ai căzut în mai grea lipsă, ţara Mea, şi ai căzut în patimi de ocară, şi suge din tine tot străinul cel murdar pe mâini. E lipsă mare în tine, e lipsă de iubire, e lipsă de Dumnezeu. îi este foame Domnului de tine, neamule român! Unde-ţi este lacrima căinţei? O, ţară, unde te duci? Unde, iubito? Eu stau la uşă şi bat.
O, ţară, ţi-ai făcut mereu şcoli pentru fiii şi fetele tale, ţară, ca să înveţe în şcoli depărtarea de Dumnezeu. Dar frica de Domnul şi căinţa şi învierea n-o mai înveţi? O, nu mai ai în tine dascăli cu inimă de samarinean. întoarce-te la Samarineanul Cel din ceruri! întoarce-te, că pier fiii tăi sub necunoştinţă! întoarce-te, că tu ai pe creştet binecuvântare! O, prea mult se moare în tine, prea mult. Prea mult moare Domnul în trupul tău, că păcatele tale sunt prea grele. Prea de multă vreme apasă peste tine vremea cea roşie, vremea lui Esau, care trăieşte din sabia sa. O, Românie, scutură-te de păcat! Ascultă, poporule, glasul Meu, căci preoţii tăi s-au dat la plăceri lumeşti şi la trup şi la desfrâu, şi nu mai ai judecători în tine, judecători ai păcatelor, ca să ia de peste tine păcatele. Ascultă glasul Meu, Românie. Stau în sfat cu cei din porţi şi grăiesc cu ei, şi grăiesc peste tine, fiică a iubirii Tatălui ceresc, mireasă a Fiului lui Dumnezeu.
Românie, trezeşte-te frate pe frate şi să zici fără să minţi rugăciunea „Tatăl nostru”. E prea mult de când rosteşti această rugăciune fără să fii împăcată cu Dumnezeu, ţară iubită. Mergi şi te împacă frate cu frate, Israele român, neamule al Meu, Israele ales la sfârşit. Lasă-ţi darul jos şi du-te şi te împacă cu fratele tău, şi vino apoi să-Mi aduci jertfa de împăcare duhul căinţei tale, ca să nu cazi sub fapta ta. Să ştii, Românie, că Dumnezeu te-a făcut pe tine, şi când te-a făcut, te-a făcut creştină. Să ştii, tată, că de Dumnezeu eşti plămădită, după planul cel ce era la Dumnezeu pentru naşterea ta pe pământ, şi din tine vreau să scot om nou, popor nou, neam sfânt înaintea Mea. Deschide-ţi urechea, iubito, că Mi-am crescut în tine un popor mititel. Din cuvânt l-am născut, cu cuvânt l-am crescut, şi cuvânt las peste el, pentru el şi pentru tine, ţara Mea, căci pentru tine l-am născut. Scoală-te ca să crezi, ca să crezi ce-ţi spun, că te îmbiu spre căinţă.
Tu eşti pedepsită de fapta ta, ţară iubită, şi nu e pace între Mine şi tine. Ai fost robită de minciună. Trezeşte-te! Ai minţit frate către frate. Ai alungat pe cel născut din tine şi ai minţit ca să scapi nevinovată de fapta ta urâtă. Ai făcut ca şi copiii cei de demult ai lui Iacov, care şi-au înstrăinat fratele şi şi-au acoperit cu minciună fapta lor. O, şi ce greu au plătit, că au căzut în robie şi la muncă silnică în Egipt!
O, neamule român, tu eşti neam creştin, şi nu e faptă creştinească această faptă, şi păcatul tău stă înaintea Mea împotriva ta. Românie, scutură-te de acest păcat. Tu n-ai văzut? Tu n-ai auzit, oare, ce a suferit Israel, poporul Meu, pentru alungarea fratelui său? Românie, tu nu te mai temi de Dumnezeu, iubito? Eu vin cu duhul mângâierii şi al iubirii şi al căinţei peste tine. Tu eşti mama celor născuţi în tine. Tu eşti planul Meu cel de la sfârşitul timpului, ţară iubită, ţară aleasă.
Românie, plânge un fiu de al tău, plânge după vatra ta, plânge departe, în Egipt. O, ce să-ţi fac, oare? Să te bag în durere ca să-ţi cunoşti acest păcat? Să-ţi dărâm în şoaptă toate turnurile tale, pe toţi puternicii tăi, care s-au aşezat împotriva dreptăţii? Nu aşa, iubito. Nu te lăsa să cazi sub povara păcatelor tale. împacă-te cu Dumnezeu. Plânge un fiu de al tău, plânge în Egipt, şi se aude la cer. Este pusă pe creştetul lui ungerea Mea peste tine, căci aşa a fost planul Meu cel ceresc. Plânge fiul după mamă. El are de mamă pe România. Această mamă i-a fost scutec şi faşă şi cristelniţă de botez şi casă şi masă şi leagăn şi hrană şi doică şi dascăl şi vatră. Şi s-a sculat Edom, neam desfrânat, care Mi-a întinat cu desfrânarea lui inima neamului Meu ales la sfârşit, şi Mi-a prigonit pe fiul cel uns cu mirul binecuvântării României. Eu, Domnul, am lucrat prin el pentru tine, ţara Mea, ca să te scot de la necaz şi de la încleştare, şi tu ce ai făcut? Ai alungat pe cel de la Mine pentru tine. Eu mereu te-am unit frate cu frate, ţară iubită, şi mereu te-am învăţat ce este iubirea şi unirea şi puterea care se naşte din unire şi din iubire.
O, Românie, ţi-ai alungat voievodul. Voievodul tău este de la Mine, este unsul Meu peste tine. Ţi-ai alungat ungerea Mea de peste tine, semnul Meu de pe creştetul tău. Ţi-ai alungat capul trupului tău, semnul lui Dumnezeu cel pus peste tine, poporule român. O, e prea greu păcatul acesta, şi strigă la cer. Jertfele tale au oprire. Plâng îngerii lângă jertfele tale de iubire, că nu le pot ridica la cer. Plâng sfinţii tăi, Românie, că nu eşti curată în rugăciunea „Tatăl nostru”.
Voi, cei de la porţile României, ascultaţi glasul Domnului! Eu strig peste România, strig din porţile ei, şi nu trec peste porţi. Strig la cei din porţi şi la cei de dincolo de porţi. Românie, lacrima celui ce plânge are usturime în ea. Eu am strâns lacrimă cu lacrimă şi stau în mână cu această cupă plină. îmi dau îngerii cei răi peste mână ca să se verse cupa durerii peste tine, dar inima celui alungat suspină spre Mine şi îţi cere iertarea şi se roagă pentru învierea ta. Inima celui înstrăinat de tine a făcut rană de dorul tău, Israele român. Ce vrei să faci, Românie? Eu sunt Cel ce văd înainte. Tu n-ai săvârşit niciodată păcate ca acum şi niciodată tu n-ai suferit ca acum, dar crezi tu ce-ţi spun? Preoţii tăi slujesc plăcerilor şi duhului lor şi numelui lor, şi n-au putere să împartă înviere peste tine, o, turmă fără păstor! Dar am venit să fiu Păstorul tău, turmă română, şi grăiesc din nori deasupra ta, ţară iubită. Plânge fiul tău cel alungat, şi tu, Românie, n-ai ştiut că a fost alungat, căci cei ce l-au alungat au mărturisit strâmb, aşa cum fraţii lui Iosif au minţit pe tatăl lor. Cel pribeag plânge departe şi dorul lui Mă mistuie.
O, oameni care staţi pe scaunele cezarului, pe scaunele României! Nu-l puneţi pe cel alungat să cumpere de la voi ce are de la Mine. Nu-l puneţi şi pe el s-o mintă pe România, aşa cum au minţit-o cei ce l-au alungat, cei ce au şters de pe fruntea României ungerea ei, care este peste el, peste cel prigonit. El poartă numele tău lângă numele său, şi acesta este numele lui: Mihail al României. El este al României, este fiul acestui pământ, precum Avraam a plătit pământul în care s-a odihnit, şi a fost al lui. Acesta este român, şi a răscumpărat acest neam de sub robie şi l-a scos din moarte şi din necaz, că a lucrat prin el binecuvântarea Mea.
Voi, cei din porţile României, împăcaţi-vă cu Dumnezeu, şi Domnul Se va împăca cu voi. E mare greutatea acestui păcat. Ieşiţi de sub ea. Iubiţi înţelepciunea cea de la Mine şi împăcaţi pe România cu Mine şi cu fiul ei cel alungat din ea.
E cerul în suspin pentru tine, ţara Mea, pentru lacrima celui prigonit al tău, dar am coborât pe tron de heruvimi şi de serafimi şi de arhangheli. Sunt cu norii deasupra României în serbare cerească. E adunarea cetelor cereşti. Am cu Mine serafimii, heruvimii, scaunele, domniile, stăpâniile, începătoriile, puterile, arhanghelii şi îngerii, iar Mihail, arhanghelul cel peste cetele îngereşti, iarăşi strigă: să stăm bine şi cu frică şi cu luare aminte! Amin. Mihail şi îngerii lui rostesc peste România să stea bine, să stea cu frică şi cu luare-aminte. E freamăt de îngeri şi de arhangheli, şi fâlfâitul aripilor cereşti se agită, şi lucrează puterile cereşti pentru România, ca să fie pace şi iubire cerească între fiii tăi, ţară a slavei Mele, ţară a naşterii cuvântului Meu de la sfârşit. Eu vin cu veacul cel nou, cel ceresc, cel ca în cer, nu ca pe pământ; cel întocmit de Mine, nu de om.
Voi, cei de pe scaunele cezarului, lucraţi iubire între frate şi frate, lucraţi duh de căinţă peste România, lucraţi căinţă şi dreptate ca Dumnezeu, nu ca omul. Veniţi la izvor şi beţi şi înviaţi! Amin. Veniţi, că România e ţara slavei Domnului! Veniţi! Să se stârpească păcatul din ţara Mea! Să te vindeci, Israele român! Să nu mai fie în tine beţie şi curvie şi desfrânare şi duh de minciună. Să fie Domnul în tine; Domnul, cu fericirea Lui cea din cer peste tine; Domnul, cu veacul cel nou care se lasă peste pământ, căci iată, vin în şoaptă, vin să scot răul din tine, vin cu cele cereşti ca să le aşez pe pământul tău şi peste fiii tăi, ţară iubită. O, Israele român, vrei nu vrei, crezi sau nu, e planul lui Dumnezeu lucrând peste tine, şi vom face sălaş ceresc pe pământul tău, ca să ia neamurile lumina Mea din tine şi să vadă calea şi să apuce pe ea, căci Eu sunt Domnul. Eu sunt Cel ce sunt. Auzi tu, Românie? Eu sunt Cel ce sunt.
O, fii ai României care staţi pe scaunele cezarului, fiţi fii adevăraţi. Sculaţi-vă şi închinaţi-vă lui Dumnezeu şi lucraţi pace între Mine şi neamul român. Deschideţi porţile să intre cel pribeag, şi fiţi cu mâinile curate şi cu inimile curate şi cu duh de căinţă, că nu este păcat care să biruiască bunătatea Mea. Iubiţi pe România. Nu căutaţi ale voastre dacă iubiţi pe România. Căutaţi ale ei, şi toate celelalte vor fi din destul. Nu căutaţi slava voastră. Lăsaţi dreptatea Mea şi planul Meu cel ceresc să se odihnească peste ţara alegerii. România este aleasă de Domnul, dintre popoare. învăţaţi calea luminii pe toţi fiii cei care n-au ştiut să înveţe, care n-au avut ce să înveţe.
O, fii ai României care staţi pe scaunele cezarului! Nu staţi în duhul vostru. Luaţi Duh Sfânt şi înviaţi! Amin. Gătiţi-Mi serbare de împăcare între frate şi frate, că mare este România, cât să încapă în ea toţi fiii ei întru pace cerească. Eu sunt. Nu vă temeţi, şi lucraţi pace. Amin.
E sărbătoare de arhangheli şi de îngeri. E cerul în freamăt sfânt pentru tine, Românie. E Domnul pe tron de arhangheli şi de heruvimi şi de serafimi. E cerul în sărbătoare cu pământul. Cerul fără de pământ e ca sufletul fără de trup, e ca sufletul fără de casă.
Eu sunt Cel ce sunt. Să fie atenţie în grădină. Mă trag din porţile României şi merg, că am sălaş cald, am iesle caldă, pregătită în România. Mă trag spre poporul cel mititel, spre Israelul cel luat din români. Amin, amin zic ţie, Românie, aceasta este ziua sfatului Meu cu tine când Eu, Domnul, M-am făcut cuvânt pe masa ta, ca să fac din el faptă înaintea ta, ca să fac din tine neam sfânt înaintea Mea. Pace ţie! Pace celor din porţile tale, dacă vor lua pacea Mea în ei.
Eu sunt Cel ce sunt.
Mă întorc cu cuvântul spre poporul Meu cel răsărit din cuvânt, cel crescut cu cuvânt, cel prin care intru şi Mă fac cuvânt în carte.
Poporul Meu, pace ţie, măi copilaşul Meu, măi poporul Meu! Am trecut prin tine şi M-am purtat spre porţile României, spre cei din porţi, ca să Mă fac cuvânt înaintea lor. Poporul Meu, să stai bine, tată, şi să-Mi aminteşti mereu de făgăduinţele Mele făcute pentru tine şi pentru neamul român şi pentru cei ce vor crede în venirea Mea prin cuvânt. Poporul Meu, să rosteşti cărare pentru pacea Mea, să intre pacea Mea pe porţile României şi să lucreze pace. Poporul Meu, vezi să ştii să te rogi, să te rogi Dumnezeului tău pentru ca să vină veacul cel nou peste tine şi peste România. Lasă, tată, tot ce ai tu de făcut; lasă tot, şi să te rogi aşa cum Mă rugam Eu Tatălui înainte de orice împlinire minunată pe care o aveam de adus pe pământ.
Creşti, Israele, creşti. Creşti, tată, creşti, că e prea mare lucrarea Mea cu tine. Creşti, poporul Meu, şi stai sub binecuvântarea Mea. Binecuvântat să fii înaintea Mea. Binecuvântat să fii înaintea neamurilor pământului. Binecuvântat să fii pe vecii. Amin.
E mare serbare de îngeri, e mare lucrare pe îngeri. îngerii cărărilor pregătesc cărarea cuvântului Meu până la porţile României. îngerii luminilor pregătesc lumina Mea pentru România, iar Mihail, îngerul Meu, rosteşte din nou cuvântul peste toate, şi spune: «Să stăm bine, să stăm cu frică şi să luăm aminte!». Amin, amin, amin.
Poporul Meu, pe tine te las în sfat cu fiii cuvântului Meu. Eu sunt în ei pentru tine. Eu am vorbit omului cezarului. Pace şi serbare îngerească între îngeri şi tine, Israele, poporul Meu!
Creşti, fiule Israele, că numai lucrări mari avem de aşezat spre împlinire. în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, creşti, fiule Israele, creşti, copile, creşti, că e măreaţă vremea ta, şi tu ai de cuvântat peste ea cuvânt de viaţă veşnică, cuvânt de veac nou, rostit de Dumnezeu peste tine. Creşti, copile, creşti, şi sub creşterea ta va odrăsli cer nou şi pământ nou, căci toate înviază şi se fac noi sub paşii tăi când tu creşti. Amin, amin, amin.
21-11-1995
