Deschideţi-Mi, voi, cei ce staţi în porţi! Sunt Domnul! Vin iar cu zi de Paşti încununată de cuvântul Meu care vă îmbrăţişează din nou cu urarea cea pentru învierea Mea: Hristos a înviat! Hristos a înviat! Hristos a înviat!
Tatăl Savaot Mă strânge la sân şi îmi mângâie trupul cel răstignit şi înviat şi îmi spune că se apropie cu multul mângâierea Mea cea deplină. îmi mângâie Tatăl trupul înrănit de cuie şi de spini şi de bici şi îmi sărută faţa cea pălmuită de iudei şi de cei ce M-au răstignit, şi îmi spune aşa:
– Te mângâi, tată, Te mângâi, copil durut, că nu e mai mare durerea Ta ca a Mea. Eu sunt în Tine, precum Tu eşti în Mine, şi ranele Tale îmi fac durere, dar n-am avut cum să fac altfel ca să-l fac pe om să-i fie milă de Tine şi să se întoarcă la Noi omul. Aşa cum Tu Te-ai întors din moarte la viaţă, aşa să se întoarcă şi omul, şi să Ne mângâie omul cu venirea lui înapoi, Fiule mântuitor, şi să Te mângâie pe Tine aşa cum Te-a mângâiat tâlharul de pe cruce care s-a întors la Dumnezeu văzându-Ţi durerea Ta cea pentru om şi ranele Tale dumnezeieşti. Mai mult ca el nimeni nu Te-a mângâiat când ai murit pentru om. Mai aproape ca el nu Ţi-a fost nimeni în vremea când erai cel mai îndurerat cu trupul şi cu duhul, Fiul Meu Cel scump. Ai fost plin de milă pentru om şi l-ai primit la Tine chiar şi când erai pironit pe lemnul crucii, şi i-ai promis raiul şi i l-ai dat odată cu învierea Ta şi i-ai spus: «Astăzi vei fi cu Mine în rai».
O, cât ai lucrat Tu în ziua cât ai stat în mormânt! Că Te-ai dus în locuinţa morţilor şi le-ai dat la mulţi sculare, că Te aşteptau. Şi Te-ai dus apoi să desfaci porţile raiului ca să intre cei înviaţi, şi l-ai găsit pe tâlharul cel miluit pentru pocăinţa lui şi pentru mângâierea pe care Ţi-a dat-o el pe când erai pe cruce. El după ce şi-a lăsat trupul pe cruce s-a dus la poarta raiului şi aştepta acolo făgăduinţa Ta, iar Tu când ai venit cu crucea şi ai deschis cu ea încuietorile puse de Tine după facerea omului şi după căderea lui din rai, ai intrat apoi cu tâlharul cel mântuit şi cu toţi cei înviaţi, şi apoi Te-ai dus la Tatăl să-I dai lucrarea împlinită, şi apoi ai înviat. Eu, Tatăl, Te-am cuprins atunci şi am plâns cu durere şi cu bucurie şi Te-am trimis în trup şi Te-am dat încă să stai cu cei ce Te-au iubit din lume, şi ai mai stat patruzeci de zile şi iarăşi ai venit acasă, şi Mi-ai spus tot ce ai făcut, şi iarăşi am plâns Noi de durere şi de bucurie pentru lucrarea mântuirii omului.
Erau zbuciumaţi toţi ucenicii Tăi şi toate uceniţele cât ai stat Tu în mormânt pecetluit cu pecetea cea omenească, iar Tu ardeai de dor pentru ei, şi Te-ai ridicat cu trupul din mormânt, şi iarăşi ai venit la Mine ca să-Mi aduci spre binecuvântare trupul cel luat din Fecioară, trupul cu care Te-ai răstignit, şi Eu l-am cuprins şi l-am binecuvântat, şi apoi Te-ai dus şi ai pătruns la ucenici şi le-ai dat pacea învierii, Fiule mântuitor. De atunci şi până azi stai mereu pe pământ cu oamenii, şi tot atât stai şi cu Mine şi cu cei sfinţi care sunt în cele ce nu se văd. Dar iată, e greu cu omul de pe pământ ca să Ne iubească fără să Ne vadă, Fiule. O, ceea ce se vede nu este veşnic, dar nu vrea omul să priceapă această înţelepciune şi să se îndrepte apoi spre Noi, Cei veşnici, Fiule îndurerat.
O, cum să nu plângem pentru om acum, la sfârşit de timp! Dacă ar mai fi timp, n-am plânge aşa, dar Tu Te-ai întors de lângă Mine la om ca să vii apoi văzut, şi să se vadă cu totul plinirea tainei lucrării Tale vreme de două mii de ani pentru salvarea omului. Tâlharul a avut timp pentru mântuire, că Tu erai în floare cu lucrarea cea mântuitoare a omului, dar acum, după două mii de ani de lucru al Tău, când timp nu mai este, că s-a sfârşit şi el, ce să-i faci omului care ştie totul de Tine, fie el tâlhar sau drept? Iar cel ce ştie totul de Tine şi nu se scoală ca să stea viu, ce să-i mai facem la acela acum când timp nu mai este? Când tot omul ştie pentru ce Te-ai lăsat Tu răstignit şi nu se foloseşte de această taină a veacurilor toate, cum să mai facem şi cu aşa om, copilul Meu Cel durut de la om?
Iată ce Paşti nou! Eu, Tatăl, şi cu Tine, Fiul Meu Cel Unul născut din Mine, stăm în cuvânt înaintea poporului Nostru cel de la sfârşit de timp, înaintea Ierusalimului, că aşa se cheamă poporul Domnului, poporul Duhului Sfânt se cheamă poporul Domnului. Te mângâi în mijlocul poporului sfânt, unde avem masa Noastră cea de la sfârşit de timp, Paştele Tău cel nou, Trupul şi cuvântul Tău laolaltă în lucrare de nou Ierusalim aşa cum nu este nicăieri pe pământ, Fiule iubit. O, unde Te mai dai Tu ca aici, Trup şi cuvânt pe masă, Paşti nou cu Tine şi cu ucenicii Tăi de azi care Te au Trup şi cuvânt mereu astăzi? O, învaţă-i să fie fierbinţi, şi tot aşa să şi lucreze unul peste altul cu Tine şi cu cuvântul Tău, şi să-şi arate unii altora cât Te iubesc şi cât Te au şi cât Te dau dacă Te au. învaţă-i, tată, că eşti învăţător, fiindcă ai arătat Tu însuţi ce trebuie să facă omul, fiindcă ai făcut Tu. învaţă-i, tată, şi dă-le note şi ascultă-i cât au învăţat şi cât au făcut şi cât fac, că vine sfârşitul timpului când ei vor primi trofeul cel mare pentru că au învăţat cu învăţător şi au făcut ca învăţătorul lor Cel desăvârşit, făcându-se ucenici desăvârşiţi ca şi învăţătorul lor în tot lucrul şi cuvântul învăţătorului. Amin.
O, copii scumpi ai Fiului Meu, desfaceţi-vă pieptul ca să torn Eu, Tatăl, pe Fiul Meu, desăvârşit în voi, şi să fiţi voi râuri care curg din rai peste pământ şi să adăpaţi pământul din râul vieţii, din care voi beţi după voia Tatălui şi a Fiului, Care v-a ales pe voi mai înainte de întemeierea lumii ca să-I fiţi fii la sfârşit de timp când se dau coroniţele pentru toate veacurile. Vrea Tatăl şi Fiul să încoroneze lucrarea veacurilor cu voi, iar voi să fiţi coroniţa.
O, copii scumpi, faceţi cerul şi pământul să tresalte la glasul înţelepciunii voastre, care va rosti curând, curând, curând învierea făpturii. Eu, Tatăl Savaot, v-am dat cuvânt de mângâiere, cuvânt de înviere, că e sărbătoarea învierii Fiului Meu iubit, întru Care Eu M-am răstignit atunci când El S-a dat spre răstignire, căci Eu sunt în Fiul, din veac şi până în veac. Toate durerile Lui le-am purtat, căci eram în El, iar în clipa când să-Şi dea duhul pentru învierea făpturii, M-am tras din El o clipă numai, şi apoi iar am fost cu El, căci El a înviat şi S-a dat Mie cu trupul înviat, şi iarăşi am fost una desăvârşit.
O, e sărbătoarea Domnului cu voi pe pământ, şi Tatăl vă mângâie pe voi ca să aveţi voi mângâiere şi să daţi Tatălui şi Fiului mângâierea pentru tot neamul omenesc care nu are ce să dea Domnului dacă nu are de la El. Vă mângâie Tatăl, fiilor. Mângâiaţi şi voi în lături. Mângâiaţi, mângâiaţi, vă spune Tatăl. Mângâiaţi toată făptura, că vă aşteaptă de şapte mii de ani făptura. Să audă cerul şi pământul ce vă spune vouă Tatăl Savaot, Atotputernicul. Toată făptura vă aşteaptă pe voi de şapte mii de ani, fiilor binecuvântaţi peste veacuri. Amin.
Ţi-am mângâiat ucenicii, o, Fiule Emanuel. Voiesc să fie ei una în toate, precum suntem Noi una. De aceea i-am mângâiat Eu, Tatăl, în ziua Ta de Paşti nou şi de împărăţie nouă a Ta cu ei după două mii de ani de la trupul Tău cel jertfit pentru viaţa lumii când Tu ai promis acest Paşti nou ucenicilor Tăi de atunci, care stau acum la această masă a împărăţiei Tale la sfârşit de timp prin ucenicii cei mai mici ai Tăi şi ai lor, căci cartea Ta şi a lor e hrana lor lângă cartea Ta de azi, lângă cartea venirii Tale pe care Tu ai deschis-o şi din care iei şi dai până toată o dai.
O, M-am bucurat cu bucuria Ta în mijlocul lor, că Nouă Ne este tare dor de bucurie, tare dor de om, Fiule scump al Meu. Amin, amin, amin.
– Scump, o, Tată al Meu, că tot ce ai avut Tu, ai dat pentru salvarea omului de la moarte. Tu numai pe Mine Mă aveai, şi eram scumpul Tău, şi Te-ai voit întru Mine pentru toată salvarea omului şi ai suferit în Mine pentru aceasta. Eu am fost tot ce ai avut Tu, tot preţul pe care l-ai dat omului pentru el însuşi ca să Ţi se aducă Ţie omul.
O, fii ai oamenilor, iată de ce am venit Eu de la Tatăl iarăşi, după două mii de ani, pe pământ cuvânt. Am venit ca să vă aduceţi voi pe voi înşivă Tatălui. Am venit să vă strig şi să vă trag pe toţi la Tatăl, căci aşa le-am spus Eu ucenicilor Mei cât am stat pe pământ. O, faceţi-vă ucenici ai Mei, fii ai oamenilor! Vreau să vă dau Tatălui, că El de aceea M-a trimis la voi. Deschideţi-Mi ca să intru şi să vă fac împărăţia Mea. Din uşa cortului Meu cel sfânt de pe pământ vă chem şi vă aştept să fiţi, şi să veniţi apoi. Am masă caldă de Paşti nou. Apropiaţi-vă de Domnul, că El stă cu un picior pe mare şi cu unul pe pământ, şi grăieşte şi spune că timp nu mai este, fiindcă s-a coborât împărăţia cerurilor pe pământ cu oamenii şi va împărăţi cu ei în vecii vecilor, după cum este scris să fie aşa.
Veniţi de primiţi lumină! Veniţi de primiţi lumină! Veniţi de primiţi lumină! Amin, amin, amin. Aşa vă spune vouă Domnul Iisus Hristos, Cel ce S-a răstignit şi a înviat ca să fie El viaţa şi lumina oamenilor. Mă dau vouă înţelepciune de sus ca să aveţi de sus. Luaţi de sus, din cer. La început era Cuvântul, şi Eu eram Cuvântul la început. Iată-Mă şi la sfârşit cuvânt, căci Eu sunt Alfa şi Omega, începutul şi sfârşitul, şi îl prind la mijloc pe om ca să nu-l pierd pe el. Vă dau înviere duhurilor şi trupurilor voastre, numai să voiţi să luaţi. Vine ziua învierii morţilor, dar Eu vă spun că a şi venit şi că cei din morminte aud acest glas al Meu, şi curând, curând vor învia când Eu îi voi striga pentru aceasta, după cum am spus la prima Mea venire că voi face şi voi lucra învierea celor din morminte, şi apoi înnoirea făpturii şi întâlnirea cea mare a cerului cu pământul în sărbătoare de veac nou şi veşnic între pământ şi cer, căci cerul cel nou şi pământul cel nou se vor îmbrăţişa atunci pentru sărbătoarea veşniciei şi a iubirii de veci. Amin.
Eu sunt râul vieţii, şi din gura Mea el curge şi adapă pe cei ce aud ca să mai bea. O, cum să nu-l strig pe om când Eu pentru asta am venit? Până în clipa când voi rosti scularea celor din morminte, până atunci îl strig pe om, şi apoi sfârşesc să-l mai strig.
Iar voi, cei ce-Mi primiţi cuvântul în grădină şi, iarăşi, voi, copii ai poporului Meu, luaţi duh de zi de înviere şi daţi din el oamenilor şi le ziceţi lor urarea cea adevărată: Hristos a înviat! Oamenii zic această urare unii altora în vremea lor de chef şi de beţii şi de desfrânări şi de risipiri ale vieţii lor, şi nu zic adevărat această urare. Cântaţi peste satul acesta cântările învierii, că voi sunteţi ucenicii Mei, fiilor, fiindcă Eu sunt cu voi Trup şi cuvânt. Amin.
Petrece cu Mine la voi mucenicul Gheorghe, şi se bucură cu zi de Paşti nou mucenicii care-l însoţesc pe el pentru sărbătoarea lui şi a cetei mucenicilor, căci fiecare stă cu ceata lui. Luaţi din mistuitoarea lui iubire şi purtaţi-o în voi, ca să ardă în voi şi să se bucure el în mijlocul cetei de mucenici, căci cei sfinţi de pe pământ sunt bucuria sfinţilor. Iată ce vă spune cel sărbătorit între mucenici:
– Hristos a înviat! şi zile de Paşti nou cu voi în vecii vecilor, vă spunem noi, mucenicii din cerul cel nevăzut. Hristos a înviat! şi cu bucurie mare şi dulce să petreceţi azi voi, popor al Domnului pe pământ. Fiţi ascultători cu mare grijă, că Domnul v-a spus vouă să cântaţi peste sat cântările învierii, ca să vă ştie satul de ucenici ai Domnului. îşi cântă idolii unii altora cântările lor desfrânate, iar voi despicaţi cerurile în care staţi şi faceţi-vă auziţi peste acest pământ binecuvântat prin voi, cei de la mijloc. Eu am mărturisit pe Hristos cu tot sufletul şi duhul şi trupul meu. Aşa şi voi să lucraţi, căci calea pe care sunteţi voi aşezaţi de Domnul e cale cu mare curăţenie de suflet şi de duh şi de trup, că e calea venirii Domnului, şi voi sunteţi calea aceasta, şi Domnul vine pe ea. Nimeni din voi să n-o rupă, să n-o păteze, să n-o slăbească nimeni, căci cum vă e duhul, aşa trebuie să vă fie şi trupul şi sufletul. Duhul şi sufletul şi trupul vostru să însemne Hristos. Aceasta vă spun eu din ceata mucenicilor în zi de Paşti nou şi de înviere peste făpturi. Fiţi veşnici, iar cei veşnici sunt fără de păcat în veci de veci. Lucraţi cerul peste voi şi între voi, că voi sunteţi calea pe care vine Domnul, cerul în care Domnul coboară pe pământ ca să fie cu oamenii. Şi iar vă spun şi vă salut cu cerescul imn al sărbătorii Paştelui Domnului: Hristos a înviat! Hristos a înviat! Hristos a înviat! Amin, amin, amin.
– Iar Eu, Domnul Cel înviat şi sărbătorit în mijlocul vostru mereu, vă rog, cu duhul plin de dor, învăţaţi iubirea împărăţiei cerurilor cu multul, ca să fiţi sănătoşi în toate, fiilor scumpi. Toate cele dulci vin peste voi de la lucrarea împărăţiei cerurilor, şi de la ea în mijlocul vostru vine curând, curând ridicarea celor din morminte, şi apoi sărbătoarea cea mare a cerului nou şi a pământului nou, în sărbătoare de Duh Sfânt peste pământ. Amin.
Vă îmbrăţişez şi vă strâng cu iubire şi cu zile de Paşti, fiilor. Te strâng la pieptul Meu cel rănit de ranele răstignirii şi de dor, poporul Meu. îţi iau mânuţele şi ţi le pun peste ranele Mele ca să Mă mângâi şi să Mă vadă îngerii şi sfinţii ce fac cu tine şi ce eşti tu pentru Mine. îţi iau şi inimioara, copilul Meu de azi, şi o pun pe ranele Mele pline de dor ca să te umplu şi să-Mi dai, că vreau să Mă bucur de la tine şi vreau să se bucure făptura de tine, copilul Meu şi rodul Meu cel de azi.
Hristos a înviat! Eu sunt Cel ce-ţi salut iubirea şi credinţa cu vestea cea care s-a purtat între ucenicii Mei după învierea Mea. Amin.
Vă salută ucenicii Mei şi uceniţele Mele de atunci, o, fiilor de acum, şi vă spun şi ei:
– Hristos a înviat! pentru că ne-a iubit. Iar voi, cei de azi, mai mult ca noi să-L iubiţi, ca să vină clipa întâlnirii dintre noi şi voi în chip descoperit. Vă salutăm cu duhurile pline de dor şi de fior şi vă aşteptăm să sfârşiţi lucrul tainei Domnului, şi vom gusta laolaltă apoi ziua cea mare şi dragostea ei cea pentru noi şi pentru voi, cei ce suntem ucenici ai Lui. Amin, amin, amin.
– Iar Eu, Domnul, îmbrăţişez în aceeaşi cuprindere pe ucenicii cei de atunci şi pe cei de azi şi Mă bucur înaintea Tatălui şi le spun lor: Pace vouă, ucenicilor! Peste cei de atunci şi peste cei de acum Eu spun: Pace vouă! Pace vouă! Pace vouă, ucenicilor! Amin, amin, amin.
06-05-2002
