Cuvântul Meu e praznic ceresc pe pământ, şi la masa lui stau sfinţii şi se hrănesc din el, şi cu dor se hrănesc ei la masa Mea cu voi, la masa Mea cu ei, căci pământul a fost făcut ca să se aştearnă pe el paşii Mei şi lucrările lor. Amin, amin, amin.
Mă las cu sărbătoare dulce peste voi, copii ai poporului Meu. Vă înalţ cu cuvântul Meu până la Mine şi cobor prin el până la voi, căci cele ce nu se văd se apleacă, se coboară cu cuvântul Meu până spre voi, până la voi, fiindcă pe voi v-am ales să fiţi aşternutul Meu şi cortul Meu în care Eu îmi plec capul aplecându-Mă şi cuvântându-vă ca să fie pe pământ cuvântul Meu şi cartea lui. Amin.
O mulţime de scriitori scriu de la ei, iar voi scrieţi de la Mine. Mai mare minune ca aceasta nu este pe pământ, nu este, fiilor, dar cine pricepe ca să caute spre ea şi s-o ia în casa lui şi s-o trăiască, şi pe veci s-o trăiască?
O, atâta iubire am făcut cu voi de v-am luat dintre oameni şi v-am făcut venirea Mea, fiilor care-Mi auziţi şi îmi scrieţi cuvântul în cartea lui! Iată venirea Mea. O, ce taină dulce este ea pentru cei ce o pricep, pentru cei ce o iubesc! Cuvântul taină e cuvânt dulce, şi el cuprinde numai ce este dulce. Nimic nu-i mai dulce ca venirea Mea la voi ca să vă pregătesc cu sărbătoare numai pentru Mine. Ce bine ar fi să caute oamenii cu multul venirea Mea la voi, că ea e dulce, şi ea leagănă pe fiii ei şi îi găteşte pentru ea. Dar oamenii caută altceva, caută dulceaţă străină de Mine şi îşi fac peste ei zi de mânie, venirea Mea cu mânie pentru cei ce au stricat viaţa Mea în ei. Eu cu cât strig şi cu cât Mă îndulcesc prin cuvântul acesta al venirii Mele la voi, prin care îl strig pe om la Mine, cu atât Mă voi aspri, în ziua cea mare a arătării Mele, pe toţi cei care n-au întins mâna să ia şi să guste şi să trăiască venirea Mea la voi pentru tot omul. Mai mare minune ca venirea Mea la voi, nu este. Eu nu mai lucrez peste lume prin profeţi, că acum e vremea profeţilor minciunii şi ai deşertăciunii omului. Acum Eu Însumi grăiesc ca să-Mi pregătesc popor, şi am spus lumii, când vede că Eu îmi pregătesc popor sfânt şi viu, să ştie că acest semn aduce cu el venirea Mea. Când mlădiţa smochinului odrăsleşte, vine venirea Mea, şi ziua ei cea mare vine. Amin. Am zis prin profeţi: «Mai înainte de a veni ziua Domnului, cea mare şi înfricoşată, Eu trimit pe Ilie proorocul ca să întoarcă pe părinţi către fii, şi pe fii către părinţi, ca să nu lovesc cu blestem pe om». Ilie este în cuvântul Meu, şi toţi sfinţii sunt în el, căci este scris că «vine Ilie să întoarcă pe cei neascultători la înţelepciunea drepţilor şi să gătească Domnului un popor pregătit». Amin.
Venirea Mea poartă în ea duhul şi puterea sfinţilor Mei, căci toţi trăiesc în Mine, după cum este scris. Taina învierii celor adormiţi e taină de nepătruns, căci Eu sunt învierea, şi toţi trăiesc în Mine, fiindcă Eu am murit şi am înviat pentru fiecare om, pentru ca să poată lua de la Mine omul moartea şi învierea Mea, şi să trăiască în Mine apoi. Omul însă nu vrea să ştie de la Mine moartea şi învierea Mea. Nimeni nu-i spune omului ca să ştie, că nici nu sunt pe pământ oameni care să ştie această taină ca s-o trăiască şi s-o spună şi altora. Ilie proorocul a ştiut de la Mine, şi râvnea cu mare râvnire după Mine şi după adevărul Meu pe pământ, şi îl durea adânc rana Mea de la om, şi a coborât foc din cer peste cei neînţelepţi şi necredincioşi, şi a sculat pe cei morţi, şi nu adormea râvna lui; şi, aşa, plin de foc cum era, Eu l-am luat la cer, la cele ce nu se văd l-am trecut pe el. Râvna lui pentru Mine era tot un foc în el, şi dorul lui de Mine îl mistuia. Aceasta era puterea lui, duhul şi puterea lui Ilie, aşa cum scrie în Scripturi profeţia despre Ioan, precum i-a zis lui Zaharia îngerul, că «se va naşte Ioan ca să pregătească venirea Domnului, cunoştinţa Domnului peste oameni, şi că va lucra cu duhul şi cu puterea lui Ilie».
O, copii ai tainelor cereşti, fericit sunt Eu, Domnul, de omul care trăieşte şi lucrează cu Mine ca şi Ilie proorocul. Eu îi dau aceluia duhul şi puterea lui Ilie. Celui ce are duhul înţelegerii şi al înţelepciunii, şi al sfatului, şi al tăriei, şi al cunoştinţei, şi al credinţei bune, aceluia Eu îi dau Duhul Meu, Care să îl umple de temerea de Dumnezeu, şi cu ea să iubească în toate dreptatea, şi ea să-i fie lui ca o cingătoare pentru el şi pentru adevăr. Aşa M-am odihnit Eu în Ilie, proorocul Meu, şi dor îmi este de om în care să lucrez Eu cu duhul şi cu puterea lui Ilie, că e vremea, fiilor. Este scris că «mai înainte de ziua Mea cea mare şi înfricoşată, vine Ilie ca să întoarcă pe părinţi spre fii şi pe fii spre părinţi», pe cei din cer spre cei de pe pământ, şi pe cei de pe pământ spre cei din cer. Dar Eu vă spun că Ilie a şi venit, fiindcă venirea Mea are în ea sfinţii, precum este scris în Scripturile venirii Mele. Sfinţii au Duhul lui Dumnezeu, şi toţi trăiesc în Mine, şi sunt asemenea Mie, şi Mă aşteaptă să ajung cu voi, cei mai mici, să ajung până la ziua Mea şi a lor, ziua plinirii vremii, ziua Domnului. Amin, amin, amin.
– Sunt întru venirea Ta, Doamne, şi sunt plin de ea, şi cu mare taină lucrez, că eu sunt cu trupul. Mi-am deşertat duhul şi puterea în cei mici, şi ei sunt mici, şi eu lucrez cu taină şi suflu peste ei şi le dau curaj, şi îi feresc de focul cel de pe pământ şi îi ţin în focul cel ceresc care nu-i mistuie pe ei, dar îi mistuie pe cei potrivnici lor. Eu am fost tot un foc, şi focul din mine îi mistuia pe cei potrivnici. Tot aşa şi acum sunt; sunt ca flacăra, şi mi-e râvna pentru Tine tot un foc, dar mă îmblânzesc după cei mici care poartă peste ei Duhul Tău şi al sfinţilor Tăi. Lucrarea lor e grea, căci sunt mici. Dacă ar vedea oamenii lucrarea Ta de peste ei, s-ar topi de slava acestei lucrări. Dar ei sunt mici în ochii oamenilor, căci Duhul Tău Se odihneşte peste ei, şi oamenii nu trag la cele ale Tale, că le au pe ale lor.
O, e vreme rece pentru venirea Ta, căci căldura e credinţa, dar ea nu mai este. Iată venirea Ta, şi nu este credinţă pentru ea, că Tu ai văzut peste timp şi aşa ai spus. O, dacă Tu nu puneai credinţa în aceştia care Te poartă de la cer la pământ şi îţi fac venirea, nu mai aveai drum să vii, căci drumul Tău spre om e credinţa şi râvna cea pentru Tine. Eu Te-am râvnit cu mare râvnire. Eu Te-am dorit cu mare dorire. Eram tot un foc pentru Tine, şi dorul meu s-a făcut car de foc şi m-a ridicat în sus ca să mă ascundă dintre oameni. Dar eu sunt cu trupul, şi mă port cu carul de foc de la margini la margini, şi am îngeri şi sfinţi, şi ducem cuvântul Tău de la margini la margini, Doamne, ca să întorc pe cei de pe pământ spre cei din cer, spre cei ce nu se văd, căci cerul este acoperit de ochii omului. E cerul tot lângă om, şi omul nu-l vede, aşa cum nu m-a mai văzut pe mine după ce carul de foc m-a aşezat în cele ce nu se văd. Lucrez cu cei mici de azi, ca să se întoarcă cei neascultători la înţelepciunea drepţilor şi ca să-Ţi gătesc Ţie un popor pregătit.
Taina trupului meu stă ascunsă în fiii acestui popor, că ei ştiu de taina lucrului meu prin lucrarea aceasta de pregătire a venirii Tale. Mă deşert cu râvna şi cu dorul în ei, dar cei din cer au grijă mare de ei, că ei sunt mici, şi lucrul Tău e greu peste ei. Eu însă mă deşert cu râvnă şi cu dor în cei ce aud de şoapta venirii Tale şi îi îndemn la izvor şi fac foc în ei, şi focul arde în ei şi îi cheamă spre Tine, dar greu se mai poate zidi omul din om, Doamne. Grijile vieţii îl mistuie de tot pe om, că lui nu-i place să-i porţi Tu de grijă aşa cum mi-ai purtat mie când am zis ploii să nu mai cadă pe pământ până nu se va întoarce la Tine Israel. Şi n-a plouat trei ani şi jumătate, dar pentru mine ai sporit făina şi untdelemnul din casa văduvei la care m-ai trimis Tu ca să fac lucrarea Ta şi să ridic pe fiul ei, căci Tu aveai să lucrezi cu el.
O, grijile vieţii îi taie omului mersul spre Tine, şi greu se mai poate zidi omul din om, Doamne. Mă scutur peste om cu dragostea şi cu dorul meu de Tine, şi să ia omul, Doamne. Amin, amin, amin.
Cu pace şi nu cu zdruncin şi nu cu foc mistuitor vă dau din râvna mea, o, fii ai oamenilor! Dar dacă voi nu trageţi spre Domnul, mă voi supăra şi vă voi lua mângâierea cea deşartă şi vă voi da pâinea îngrijorării, vouă, şi celor ce stau peste voi în numele Domnului, dar aceştia nu vă poartă grijă de viaţa sufletelor voastre. Iată-mă înaintemergător în calea Domnului spre voi. E Domnul cu venirea Sa pe pământ, şi iată poporul Lui la care El vine ca să vă dea şi vouă cuvântul întoarcerii la Dumnezeu.
E Domnul cuvânt de înviere în mijlocul pământului, şi tu, popor român, nu vrei să ştii că în mijlocul pământului tău stă Domnul cu venirea Sa la tine ca să te facă întâi între popoare. Te cheamă Domnul mereu. Mereu pune masa pe vatra ta şi te cheamă la nuntă Domnul. Mereu petrece Domnul în mijlocul poporului Său cel luat din tine, şi te cheamă să vii la petrecere şi să auzi glasul Lui. Schimbă-ţi haina şi vino, că haina ta nu e haină de nuntă. Şi dacă nu vii, mă voi coborî cu văpaie în mijlocul tău şi îţi voi cere socoteală pentru necredinţa ta, că eu sunt înaintemergătorul şi «îi îndemn pe cei neascultători la înţelepciunea drepţilor şi îi gătesc Domnului popor pregătit», după cum este scris. Amin.
Eu sunt foc mistuitor, precum a voit Domnul să fiu. Am ars pe cei necredincioşi din vremea mea din Israel, iar pe cei ce s-au aplecat i-am ocrotit. Eu sunt cu trupul, căci moarte nu am avut, şi mă scutur peste pământ şi peste om, cu duh de viaţă din trupul meu cel viu, şi îţi spun, omule, să te opreşti o clipă lângă mine şi să-ţi aminteşti că eu n-am murit, şi am rămas pentru acum, ca să-I gătesc Domnului un popor pregătit, precum am fost eu fiu iubitor şi iubit al Domnului. N-am murit, căci am iubit pe Domnul, şi voiesc să nu mori nici tu, cel de azi iubit, că este scris în Scripturi că un popor va întâmpina în trup pe Domnul când El va veni. Amin. Această Scriptură trebuie s-o împlinesc eu şi toţi cei ce n-au murit cu trupul, de la Adam şi până la poporul cel din urmă, care va rămâne cu trupul să-I facă Domnului primirea în văzduh, precum este scris, şi apoi să fie pe pământ Domnul cu ai Săi, cei ce sunt şi cei înviaţi pentru Domnul. Amin.
«Cel ce crede în Mine nu va muri niciodată». Aşa a spus Hristos, Cel ce este, Cel ce a fost şi Cel ce vine. Sunt înaintemergătorul Lui, şi îi gătesc popor credincios, care să nu mai moară şi care să împlinească Scriptura celor credincioşi care nu mor, căci ei sunt cei ce cred în zilele venirii Domnului a doua oară de lângă Tatăl. Amin.
Veniţi la izvor când Domnul vă cheamă, fii ai oamenilor! Luaţi din focul meu şi mistuiţi în el tot păcatul din voi şi călcaţi pe urmele mele care vă duc la viaţa fără de moarte. Şi credeţi aceasta! Amin.
Iar Tu, viaţa mea, Doamne al vieţii, pecetluieşte cu foc tot cuvântul meu de peste om şi dă-i împlinirea. Amin, amin, amin.
– Cu focul iubirii Mele pentru om îl pecetluiesc, o, înaintemergătorul Meu, când Eu vin a doua oară de lângă Tatăl. Şi dă rugă către Tatăl pentru cei mici să le dea ploaie, că au lipsă. Şi să le duci şi ruga lor la Tatăl, că iată-i, se roagă şi cer la îndemnul Meu de peste ei. Amin.
În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, să vină ploaie binefăcătoare pe pământul de la voi, copii ziditori. Zidiţi veacul cel nou pentru voi şi pentru Mine cu voi, că Eu vin cu toţi sfinţii ca să-l moştenim cu toţii, fiilor. Gătiţi-vă frumos şi tot mai frumos cu Mine şi cu podoabele Mele cereşti, că iarăşi Mă arăt cu voi oamenilor. Vestiţi din vreme, şi vestiţi bine zilele Mele cu voi, ca să se audă zgomotul lor din vreme, şi Eu să scot apă din fântână şi să dau; fântâna pământului, ca să-l adăp pe el; fântâna întâlnirii Mele cu omul, ca să-l zidesc pe om; fântâna lui Israel, ca să-Mi fac «un Israel nou dintre neamurile pământului», că aşa este scris să fac. Amin.
Cu bucurie şi cu dulce petrecem pomenirea lui Ilie proorocul, care-Mi găteşte venirea şi focul ei, foc care arde pe două părţi, ori spre înviere, ori spre mânie, căci ziua Mea e mare, dar e şi înfricoşată, precum este scris despre ea.
Pace vouă, şi zi de praznic, fiilor! Nu sunt cu voi fiii poporului Meu, căci puţin popor viu am, şi din ei puţini sunt azi cu voi aici, dar cei din cer sunt mii, şi mii de mii, că e praznic vestit în ziua aceasta. Taina dorului sfânt să coboare peste voi şi peste tot poporul Meu de azi. Duhul înţelegerii şi al înţelepciunii, duhul sfatului şi al tăriei, duhul cunoaşterii şi al bunei credinţe, şi duhul temerii de Dumnezeu, toate, în Duhul lui Dumnezeu, şi toate peste voi, cei ce sunteţi azi credinţa şi dragostea ei cea de la venirea Mea.
Dorul sfânt adună sfinţii pe pământ şi în cer la sărbătoare. Învăţaţi sărbătoarea Mea cu voi şi daţi Domnului serbări şi fiţi plini de râvnă şi de dor şi de foc, ca să ard cu voi toată otrava de pe pământ, tot ce a stricat omul să stric Eu prin voi şi să-l scot pe om de la stricăciune, fiilor.
Mi-e Duhul tot un foc pentru voi şi peste voi. Nu vreau să vă ardă, dar vreau să vă aprindă şi să fiu Eu focul din voi, aşa cum am fost în Ilie proorocul. Aşa Mă voiesc şi în voi, dar voi sunteţi mici, fiilor, că trăiţi vremea aceea când oamenii s-au făcut prea mari şi prea străini de Mine. Dar vreau cu voi să aprind torţa şi să-l trag pe cel ce vrea şi pe cel ce aude şi pe cel ce crede, să-l trag spre dragostea Mea, şi aşa să-l găsesc când vin. Amin.
Vă învălui în duhul păcii, şi cu dor vă mângâi şi vă prăznuiesc lângă sfinţii cei din cer, că Eu vin cu ei la voi ca să fiu cu voi, căci avem casă la voi, fiilor, şi voi sunteţi semnul care arată venirea Mea de la Tatăl, semnul Fiului Omului, Care vine; vine pe calea Lui. Amin.
Eu Însumi îmi gătesc calea ca să vin. Eu însumi îmi gătesc un popor pregătit, şi vin la el şi îl am al Meu. Eu sunt al lui, şi el al Meu. Eu sunt faţa lui, şi el faţa Mea. Amin.
Şi iarăşi vom aşeza pe pământ zile de serbare; Domnul cu ucenicii Săi în mijlocul oamenilor. Amin, amin, amin.
02-08-2001
